MANAGEMENTUL. NOTIUNI INTRODUCTIVE

MANAGEMENTUL. NOTIUNI INTRODUCTIVE

ETIMOLOGIA TERMENULUI MANAGEMENT-MANAGER

Lingvistii afirma ca termenul management - manager provine din latinescul "manus" (mana) din care au derivat termeni ca "maneggiatore" (cel care dreseaza caii) si "maneggiare" (a dresa caii). Francezii au preluat mai departe termenul sub forma de "manege" si "maneger", iar mai apoi sub forma de "menage" (gospodarie) si "menager" (a gospodari, a administra cu economie, cu chibzuiala bani, venituri, bunuri). In 1066 cand Wilhelm Normandul devine primul rege al Angliei, englezii preiau termenul francez "menage" la care adauga particula "to" rezultand verbul "manage to" (a guverna, a administra, a izbuti, a se descurca, a reusi, a conduce). Termenul de management a fost la inceput introdus si folosit in ziaristica, administratie, politica, in domeniul sportiv si in arta. In 1882 are loc prima Conferinta pe teme de Management, conferinta la care participarea este foarte redusa. La inceputul sec. XX conceptul de "manager" desemna o persoana care conduce un "business" sau o institutie, principalul conducator administrativ al unei firme. In limba romana termenii preluati in acest sens sunt din limba franceza: "directeur", "direction", "administration" sau "gestion". In 1930 in SUA definitia data termenului de "management" este aceea de stiinta a conducerii unei firme, un ansamblu de reguli de conducere provenite din constatari practice asupra desfasurarii unor activitati lucrative, in urma unor examinari atente a concurentei, mediului concurential ambiant, oportunitatilor de afaceri, rentabilitatii, riscului in afaceri, falimentului.

O influenta hotaratoare a penetrarii managementului in toate domeniile a avut-o James Burnham prin cartea sa "The Managerial Revolution" (New York, 1941). Acesta impune cu fermitate notiunea de "manager" ca vector al inovatiei si progresului, iar managementul ca factor al cresterii eficientei. Burnham defineste managerii ca o "categorie sociala capabila sa organizeze o intreprindere in spirit inovator si expansionist". Tot Burnham scoate in evidenta rolul esential, dinamic al managerilor performanti si primatul managerial in viata economico-sociala a firmelor, organizatiilor si societatilor. Burnham lanseaza o idee noua si anume aceea ca "orice societate, indiferent de regimul ei ideologic, are nevoie de manageri capabili si un management competitiv, daca vrea ca economia ei sa prospere in ritm novator si dinamic".

2. DEFINITIA STIINTEI MANAGEMENTULUI. OBIECTUL DE STUDIU

Exista peste 140 de definitii ale managementului. Nu se poate da o definitie universal valabila a managementului, acesta este simultan stiinta, arta si practica. Stiinta managementului s-a cristalizat relativ recent, prin eforturile depuse de o serie de specialisti ca raspuns la nevoile stringente ale practicii sociale. O mare parte din definitii accepta ideea ca managementul e un proces. In acest sens americanii Reece si O'Grady afirma ca "managementul este un proces de coordonare si combinare a resurselor umane, financiare, materiale si informationale in vederea indeplinirii scopului primar si anume obtinerea de bunuri si servicii solicitate de un anumit segment al pietei". Alte definitii accepta managementul ca stiinta a tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii.

In literatura romana managementul este definit ca "stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor din cadrul unitatilor economice in toate functiunile acestora, avand in prim plan omul si participarea motivata a lui la realizarea obiectivelor stabilite". Mihail Dumitrescu concepe managementul ca fiind concomitent "o forma concreta a muncii intelectuale cu un obiectiv bine stabilit". Alta definitie este cea data de A.S.E. Bucuresti potrivit careia "managementul reprezinta procesul de stabilire si indeplinire a unor scopuri prin realizarea a 5 functii de baza a conducerii in utilizarea resurselor umane, financiare si materiale apartinand unei organizatii". In acceptiunea curenta managementul are o tripla semnificatie:

-managementul ca proces,

-managementul ca factor de decizie (un individ sau grup de indivizi investiti cu autoritate, competenta si raspunderile functiei de conducere intr-o organizatie),

-managementul ca stiinta.

O definitie a managementului economic este aceea ca "managementul economic consta in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul organizatiilor economice in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure cresterea eficientei". Elementele specifice ale stiintei managementului economic le reprezinta procesele si relatiile de management. Ele sunt diferite de cele economice, au anumite trasaturi particulare care confera managementului o pronuntata specificitate. Prin studierea acestor elemente se descopera legitatile, principiile, regulile si celelalte elemente care explica continutul managementului. Avand in vedere caracterul aplicativ al managementului un rol major il detine conceperea de noi sisteme si tehnici ale managementului. Ele sunt instrumentarul pus la dispozitia conducatorilor pentru cresterea eficientei. O caracteristica specifica o reprezinta situarea in centrul investigatiilor a omului, ca subiect si obiect al managementului, prin prisma obiectivelor ce-i revin in cadrul organizatiei in care este integrat.

*3. MANAGEMENTUL STIINTA, ARTA SI ACTIVITATE PRAGMATICA

Managementul este stiinta pentru ca se ocupa cu studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul organizatiilor economice in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure cresterea eficientei. Managementul este practica pentru ca aceste legitati si principii servesc activitatii practice de conducere. Stiinta managementului prin aplicare in practica reprezinta managementul stiintific.

Managementul stiintific reprezinta ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice ale stiintei managementului sunt aplicate in practica sociala. Managementul stiintific are un caracter aplicativ si concret. El consta in munca de zi cu zi a managerilor care isi desfasoara activitatea la toate nivelurile ierarhice dintr-o activitate economica. Dar nu tot ceea ce fac managerii reprezinta management stiintific, ci numai acea parte care se bazeaza pe cunoasterea si aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispozitie de stiinta managementului, cealalta parte reprezentand-o managementul empiric, managementul desfasurat pe baza de experienta, intuitie, fler.

Managementul este arta pentru ca acesta presupune o arta a dirijarii talentelor altora, adica arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor, arta de a-i pune pe altii sa faca treaba. F. Taylor aprecia ca managementul reprezinta "arta de a sti precis ce trebuie facut mai bine si mai ieftin, motivand inteligent resursele umane". Managementul reprezinta arta de a conduce oamenii ca un raport inter si pluri-personal, interactiune care apare ca o necesitate obiectiva determinata de societate cu structurile ei ierarhice specifice. Managerul trebuie sa cunoasca pe langa tehnica, caracteristicile si specificul resurselor umane care nu pot fi niciodata cunoscute cu precizia cu care pot fi cunoscute resursele tehnico-materiale.

Esenta managementului ca arta consta in aceea de a modela actiunile si comportamentul oamenilor si a-i indrepta spre aplicarea deciziilor. Resursele umane nu se supun automat si riguros unor legi, pentru ca apar elemente umane motivationale (interese, aspiratii, idealuri) care abat intr-o masura mai mare sau mai mica comportamentul si actiunile omului de la obiectivele urmarite. De aici deriva puternica determinare a continutului managementului de factorul uman. Drept urmare atat teoria, cat si practica managementului capata o dimensiune artistica a carei exprimare depinde de experienta si talentul de conducator ale managerilor, ceea ce face ca managementul sa fie unul din cele mai dificile domenii. Ca manager trebuie sa sti sa intelegi natura umana, sa reusesti sa definesti si sa rezolvi problemele intr-o multitudine de situatii concrete in care sunt implicati oamenii.