MANAGEMENTUL ORGANIZARII UNITATILOR DE PRODUCTIE AUXILIARE SI DE SERVIRE ( II )

SISTEMUL DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ASIGURARE A INTREPRINDERILOR CU ENERGIE

Importanta, structura, sarcinile si indicatorii sistemului de asigurare cu energie

Determinarea necesarul de energie. Balantele energetice si bilantul energetic

Caile de folosire rationala a energiei si combustibililor

TRANSPORTUL INTERN ( INDUSTRIAL )

Definire, importanta si clasificarea transporturilor

Organizarea transportului intern. Sisteme de organizare a transporturilor

Calculul necesarului de mijloace de transport

Folosirea programarii liniare in optimizarea planului de transport

Eficienta economica a organizarii transportului intern

1 SISTEMUL DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ASIGURARE

A INTREPRINDERILOR CU ENERGIE

Importanta, structura, sarcinile si indicatorii sistemului de asigurare cu energie

Organizarea unei intreprinderi moderne necesita asigurarea consumului curent cu diferite feluri de energie, cum sunt energia electrica, aburul, gazele, aerul comprimat s.a. . Pentru a putea face fata acestei cerinte, in cadrul intreprinderii se prevede un ansamblu de unitati energetice constituie intr-o gospodarie energetica cu o structura adecvata specificului de consum .

Astfel, in structura gospodariei energetice intra centrala electrica, statia de transformare, reteaua electrica, sala de cazane, statia de compresoare, retele de apa calda, abur si aer comprimat, statia generatoare de gaze, de oxigen, de acetilena, instalatii frigorifice, de ventilatie industriala s.a. .

Organizarea optima a gospodariei energetice prezinta o deosebita importanta economica. Acest lucru rezulta din faptul ca intreprinderea industriala este o mare consumatoare de energie. Astfel, de pilda, industria consuma circa 2/3 din energia electrica produsa in termo - si hidrocentrale si circa din intreaga cantitate de combustibil. Ca urmare a consumului ridicat de energie a crescut ponderea cheltuielilor cu energia in costul produselor, ajungand, de pilda, in industria chimica la peste 9% .

Organizarea gospodariei energetice trebuie sa tina seama de particularitatile pe care le prezinta producerea si consumul fiecarui fel de energie in parte si tendintele existente pe plan mondial in ceea ce priveste modul de asigurare a diferitelor feluri de energie .

Consumul de energie in cadrul unitatilor industriale are doua particularitati principale si anume :

simultaneitatea producerii si consumului ;

consumul neuniform in cursul unei zile de munca .

Actualmente, sectorul energetic al firmei industriale cuprinde :

instalatii producatoare de energie, care au ca scop obtinerea energiei de diferite feluri ( electrica, termica, aer comprimat etc. ) ,

instalatii de acumulare si de transformare a energiei ( acumulator de aburi, acumulatori electrici, posturi de transformare a energiei electrice etc. ) ;

instalatii de transport si de distributie a energiei ( retele de abur, apa calda, telecomanda etc. ) ;

instalatii consumatoare de energie in afara sectiilor de productie si legate de procesele tehnologice ( instalatii de incalzire tehnologica, cuptoare industriale etc. ) ;

instalatii consumatoare de energie nelegate de procesele tehnologice ale productiei specifice ( instalatii de iluminat, de incalzire etc. ) .

Organizarea sectorului energetic difera de la o firma la alta in functie de volumul si de complexitatea activitatii energetice, de marimea firmei, de tipul de productie, de felul produselor fabricate si de natura proceselor tehnologice .

Asigurarea energiei electrice si termice se poate face atat in sistem centralizat cat si in sistem descentralizat, prin forte proprii. De preferat prima varianta, deoarece permite firmelor industriale sa se aprovizioneze in conditii avantajoase, sa se alimenteze neintrerupt cu energie si sa asigure energie de calitate ( abur la presiune si temperatura optima etc. ) .

Factorul determinant in productia de energie electrica este consumul de energie impus de necesitatile consumatorilor, care sunt diferiti si nu toti consuma aceeasi cantitate de energie electrica in orice moment. Din aceste considerente trebuie sa se tina cont de curba consumului de energie, care in general are un aspect neuniform pe zi, saptamana, luna sau an.

Principalii indicatori care caracterizeaza curba de consum sunt coeficientii procentuali de incarcare pe schimburi, care se calculeaza astfel :

( 1 )

( 2 )

( 3 )

unde :

k_s1, k_s2, k_s3 - reprezinta coeficienti de incarcare in schimbul 1, 2 si 3 exprimati in

procente ;

W₁, W₂, W₃ - consumurile totale in schimburile 1, 2 si 3 exprimate in kWh sau MWh;

W_z - consumul total zilnic exprimat in kWh sau MWh .

Cei trei coeficienti nu trebuie sa depaseasca 100% :

k_s1 + k_s2 + k_s3 = 100% ( 4 )

Deoarece productia de energie electrica nu poate fi stocata, curba de consum se suprapune cu curba de productie, ambele formand ceea ce se numeste curba de sarcina a centralei, care este caracterizata de anumiti indicatori intre care mai importanti sunt :

durata de utilizare a puterii maxime

( 5 )

unde :

D_upm - reprezinta durata de utilizare a puterii maxime, exprimata in ore ;

W - energia produsa in intervalul de timp considerat, exprimat in kWh sau MWh;

P_max - puterea maxima orara, inregistrata in acelasi interval de timp considerat,

exprimata in kWh sau MWh .

factorul de aplatizare

( 6 )

In conditiile actuale exista tendinta ca o buna parte din necesarul de energie al intreprinderilor industriale sa fie furnizat de intreprinderi economice specializate in producerea diferitelor feluri de energie. Aceasta impune ca la proiectarea intreprinderilor, prevederea si dimensionarea unitatilor energetice sa se faca tinandu-se seama de volumul de energie care se estimeaza ca nu va putea fi asigurat de la intreprinderile specializate .

Pornind de la rolul si importanta problemelor ridicate de satisfacerea consumului de energie, compartimentul mecanico-energetic dintr-o intreprindere industriala are urmatoarele sarcini principale :

asigurarea necesarului de energie in mod continuu si ritmic, potrivit cerintelor de consum ;

folosirea in mod rational a capacitatii diferitelor instalatii sau agregate energetice ;

asigurarea energiei necesare potrivit parametrilor de consum, la o calitate superioara si un cost cat mai redus ;

rationalizarea la maximum a consumului de energie si lichidarea pierderilor in procesul de productie, transport si consum .

Determinarea necesarul de energie. Balantele energetice si bilantul energetic.

Asigurarea consumului curent de energie impune stabilirea necesarului de energie atat pe total, cat si pe fiecare fel de energie in parte. Acest lucru se realizeaza prin intocmirea balantelor energetice .

La nivelul unei intreprinderi industriale se intocmesc balante energetice partiale si o balanta energetica generala. Din randul balantelor energetice partiale pot fi amintite balanta energiei electrice, a aerului comprimat, a apei calde si a aburului si balanta combustibilului. Pe baza datelor continute in balantele partiale se intocmeste balanta energetica generala .

Prin balantele energetice se stabilesc, pe de o parte, necesarul de energie pentru diferiti consumatori, iar pe de alta parte, sursele de acoperire a acestui necesar. La stabilirea necesarului se va tine seama de toate destinatiile de folosire si anume : pentru scopuri tehnologice, ca forta motrice, pentru incalzit, iluminat etc. .

Pentru determinarea necesarului de energie folosita in scopuri tehnologice se folosesc normele de consum progresive elaborate in functie de unitatea de produs sau pe o ora de functionare a utilajului folosit pentru obtinerea produsului. Dupa criterii speciale se determina normele de consum si pentru celelalte destinatii, cum sunt consumul folosit ca forta motrice, pentru incalzit, iluminat s.a. .

Pentru calculul necesarului de energie pot fi folosite diferite metode, in raport cu felul energiei si destinatia de consum a acesteia .

Determinarea cantitatii totale de energie electrica necesita stabilirea consumului folosit pentru scopuri tehnologice, ca forta motrice, pentru iluminat, incalzit, ventilatie, transport s.a. .

Necesarul de energie electrica consumata in scopuri tehnologice se calculeaza pe baza folosirii unei relatii de calcul de forma urmatoare :

( 7 )

in care :

Ne_t - reprezinta necesarul de energie electrica pentru scopuri tehnologice ;

Q_i - cantitatea de executat din produsul "i" ;

nc_i - norma de consum de energie electrica pentru produsul "i" .

O astfel de relatie de calcul se foloseste, de pilda, spre a stabili necesarul de energie electrica pentru obtinerea otelului in cuptoarele electrice, a aluminiului, a cuprului, a acidului azotic s.a. .

Stabilirea necesarului de energie electrica folosita ca forta motrice pentru actionarea diferitelor masini si utilaje se face folosind relatia urmatoare :

( 8 )

in care :

Ne_fm - reprezinta necesarul de energie electrica folosita ca forta motrice ;

N_m - numarul masinilor de acelasi tip care urmeaza a fi actionate ;

T_f - timpul mediu de functionare a unei masini in perioada considerata ;

n_c - norma de consum de energie electrica pe ora de functionare a masinii

(in kWh);

K_s - coeficientul de simultaneitate a folosirii masinilor de acelasi fel ;

R_m - randamentul motorului electric ;

K_p - coeficientul de corectie tinand seama de pierderile de energie electrica din

retea .

Calculul necesarului de energie electrica consumata ca forta motrice se poate face si cu ajutorul formulei urmatoare :

( 9 )

In aceasta formula Ne_fm, T_f, K_s, K_p si R_m au semnificatiile aratate anterior .

P_i - reprezinta puterea instalata a motoarelor electrice (in kW) ;

K_i - coeficient de incarcare a utilajelor .

Determinarea necesarului de energie electrica pentru iluminat se face folosind o relatie de calcul de tipul urmator :

( 10 )

in care :

Ne_i - reprezinta necesarul de energie electrica pentru iluminat (in kWh) ;

P_i - puterea instalata a becurilor de la toate punctele de iluminat ;

T_i - tipul de iluminat in perioada considerata ;

K_s - coeficientul de simultaneitate ;

p - procentul de pierderi de energie electrica in retea .

Tinand seama de necesarul de energie electrica pe fiecare destinatie de consum in parte se poate stabili urmatoarea relatie de calcul pentru necesarul total de energie electrica :

( 11 )

in care :

Ne_t, Ne_fm, Ne_i - au semnificatiile cunoscute ;

Ne_total - necesarul total de energie electrica ;

Ne_inc - necesarul de energie electrica pentru incalzit ;

Ne_v - necesarul de energie electrica pentru ventilatie ;

Ne_a - necesarul de energie electrica pentru alte scopuri .

Dupa metode specifice se calculeaza necesarul si pentru celelalte feluri de energie. Astfel, de pilda, necesarul de abur se calculeaza pentru scopuri tehnologice si ca forta motrice. Calculul necesarului folosit in scopuri tehnologice se face ca si la energia electrica, ca produs intre cantitatea de productie de executat si norma de abur pe unitatea de produs. In vederea stabilirii necesarului de abur folosit ca forta motrice, pentru actionarea, de pilda, a ciocanului de forja sau a preselor, se poate folosi o relatie de forma urmatoare :

( 12 )

in care :

Na_fm - reprezinta necesarul de abur folosit ca forta motrice, in tone ;

n - numarul ciocanelor sau preselor de forja ;

T - timpul de functionare, in ore ;

Kf - coeficientul de folosire a timpului de functionare ;

Cof - consumul orar de abur pentru actionarea ciocanelor (in kg) ;

Cop - pierderea orara de abur in retea (in kg) .

Dupa metode asemanatoare se calculeaza si necesarul de aer comprimat.

Intreprinderea industriala este o mare consumatoare de combustibil, fie pentru scopuri tehnologice, fie pentru incalzit. In vederea intocmirii balantei combustibilul trebuie calculat in prealabil necesarul pentru fiecare destinatie in parte .

Determinarea necesarului de combustibil pentru scopuri tehnologice se face dupa metoda cunoscuta, ca produs intre cantitatea de productie si norma de combustibil pe unitatea de productie .

In vederea stabilirii necesarului de combustibil pentru incalzit se poate folosi urmatoarea relatie de calcul :

( 13 )

in care :

Nci - reprezinta necesarul de combustibil pentru incalzit ;

V - volumul interior al incaperilor care trebuie incalzite ;

nz - numarul zilelor de incalzire ;

ng - numarul de grade cu care trebuie ridicata temperatura incaperilor prin incalzire, tinand seama de temperatura medie a aerului de afara si temperatura ce trebuie mentinuta in interior ;

K - coeficientul de transformare din combustibil conventional in combustibil real. Acest coeficient se calculeaza ca raport intre puterea calorica a combustibilului conventional (7000 kcal) si puterea calorica a combustibilului real pentru care dorim sa determinam necesarul ;

nc - norma de consum de combustibil conventional necesara ridicarii temperaturii cu un grad Celsius, intr-o zi, la 1000m³ volum al incaperilor .

Dupa determinarea necesarului de energie pe fiecare fel in parte, intreprinderea industriala trebuie sa adopte masurile necesare pentru asigurarea curenta a consumatorilor cu energie potrivit graficelor de consum .

Pentru analiza proceselor de transformare si folosire a energiei care au loc in conturul unui proces de productie si evidentierea posibilitatilor de rationalizare si economisire a energiei trebuie sa se intocmeasca si sa se utilizeze bilanturile energetice .

Prin conturul bilantului energetic se intelege volumul instalatiilor la care se refera bilantul, constand din suprafata conventionala inclusa, care cuprinde limitele instalatiilor fata da care se considera intrarile si respectiv iesirile de energie .

Bilantul energetic se prezinta, de regula, sub forma tabelara, in partea stanga evidentiindu-se toate componentele intrate si generate de contur prin reactii exotermice, cu efectuarea totalurilor pe feluri de energie, iar in partea dreapta - toate componentele energiilor utile folosite in interiorul conturului, cele livrate in afara acestuia spre a fi folosite in alte contururi si toate componentele pierderilor de energie .

Prin intocmirea bilantului energetic pentru un anumit contur, prin calculele si masuratorile efectuate trebuie sa se verifice urmatoarea ecuatie generala :

Ei = Eu + Ep + Ea ( 14 )

in care :

Ei - reprezinta suma energiilor intrate si/sau produse in cadrul conturului ;

Eu - suma energiilor utile ;

Ep - suma pierderilor de energie ;

Ea - suma energiilor livrate in afara conturului in scopul folosirii in alte procese .

Caile de folosire rationala a energiei si combustibililor

Utilizarea rationala a energiei si combustibilului reprezinta in conditiile actuale o cerinta principala a unitatilor industriale .

In cadrul unitatilor industriale este necesar sa se promoveze o politica ferma de utilizare rationala a energiei si combustibilului, luandu-se masuri pentru reducerea mai accentuata a consumului si cresterea randamentelor energetice, pentru diminuarea pierderilor in retele de transport a energiei, pentru folosirea completa a tuturor resurselor energetice .

Folosirea judicioasa a energiei electrice se poate realiza si prin ameliorarea factorului putere si aplatizarea curbei de sarcina. Aceasta se poate asigura printr-o planificare judicioasa a functionarii utilajelor si instalatiilor consumatoare de energie, reducerea pierderilor de energie s.a. .

Alte cai de folosire judicioasa a energiei le constituie dimensionarea rationala a iluminatului si a incalzitului si folosirea unei aparaturi adecvate de masura si control a consumurilor, pentru urmarirea continua a reducerii lor .

Dotarea intreprinderilor cu cazane si agregate energetice de mare randament si folosirea rationala a capacitatii acestora reprezinta, de asemenea, cai actuale de imbunatatire a consumului de combustibil si energie .

Pentru a se putea asigura o folosire rationala a energiei electrice, este necesar sa se stabileasca consumul de energie electrica, pe unitate de productie si sa se compare acest consum cu cel existent in tari dezvoltate .

Acest normativ se calculeaza cu ajutorul relatiei :

( 15 )

in care :

Ne.e - reprezinta consumul de energie electrica, pe unitatea de productie, exprimat in mii de kWh/1 milion lei ;

Ci.e.e - consumul intern de energie electrica al intreprinderii ;

P - valoarea productiei realizata de catre consumatorul respectiv .

Traducerea in viata a acestor importante cerinte necesita folosirea de catre intreprinderi a celor mai potrivite cai si metode de rationalizare a consumului de energie .

O cale importanta de folosire rationala a combustibililor si energiei o constituie normarea stiintifica a consumurilor specifice si urmarirea reducerii lor in mod continuu. La elaborarea acestor norme trebuie folosite metode stiintifice de normare, tinandu-se seama de experienta inaintata a intreprinderilor .

Reducerea consumurilor specifice de combustibil si energie pe unitatea de produs se poate obtine prin perfectionarea tehnologiilor de fabricatie, modernizarea sau inlocuirea instalatiilor de ardere cu randamente scazute,imbunatatirea izolatiei termice a instalatiilor s.a. . Pornind de la importanta folosirii acestor cai, se elaboreaza programe pentru inlocuirea etapizata a proceselor tehnologice invechite, mari consumatoare de combustibil de energie si modernizarea sau inlocuirea instalatiilor existente cu consumuri ridicate, pentru aducerea lor la parametri superiori de exploatare .

O alta cale importanta de rationalizare a consumului de energie o constituie reducerea pierderilor care au loc in reteaua de transport, distributie si consum. Aceasta impune alegerea celor mai rationali purtatori de energie, asigurarea unei bune izolari a conductelor sau instalatiilor consumatoare, o buna intretinere si reparare a conductelor sau instalatiilor consumatoare, o buna intretinere si reparare a conductelor si retelelor purtatoare de energie.

In vederea reducerii consumului de energie electrica folosita ca forta motrice se recomanda folosirea de limitatoare de mers in gol a masinilor-unelte, corespunzatoare masinilor sau instalatiilor pe care le actioneaza s.a. .

Rationalizarea consumului de combustibil reprezinta, de asemenea, o cerinta de baza a cresterii eficientei economice. Pentru realizarea acesteia se recomanda stabilirea consumului de combustibil conventional pe unitatea de productie marfa (Nc.c) pe baza folosirii relatiei :

( 16 )

in care :

Ci.c.c - reprezinta consumul intern de combustibil conventional al unei intreprinderi;

P - valoarea productiei realizate de catre consumatorul respectiv .

Acest consum exprima tone combustibil conventional consumat pentru 1 milion lei productie, recomandandu-se sa fie comparat cu consumurile similare din tarile dezvoltate economic .

Un rol important pentru reducerea consumurilor il au masurile de perfectionare a tehnologiei si organizarii producerii. Concretizarea acestor masuri la specificul fiecarei intreprinderi asigura o folosire rationala, judicioasa a consumurilor de energie in cadrul acesteia .

TRANSPORTUL INTERN ( INDUSTRIAL )

1 Definirea, importanta si clasificarea transporturilor

In cadrul activitatilor desfasurate de o intreprindere industriala pentru realizarea proceselor de productie, aprovizionare, desfacere, un loc important il ocupa cele care au ca obiect transportul si manipularea diferitelor piese, materiale sau produse .

Astfel, din randul acestor activitati pot fi date ca exemplu transportul de la furnizor, descarcarea, receptia si depozitarea materiilor prime si materialelor, transportul acestor materiale la unitatile de productie si locurile consumatoare, manipularile legate de executarea proceselor de productie, depozitarile temporare, manipularile la locul de munca, transportul in interiorul unitatilor de productie ( sectii, ateliere, sectoare ), intre acestea sau in interiorul intreprinderii, transporturile si manipularile pentru realizarea operatiilor auxiliare, depozitarea produselor finite, incarcarea, expeditia si transportul la diferiti beneficiari .

In ansamblul acestor activitati o pondere mare o ocupa cele care se refera la transportul intern si manipulare a materialelor sau produselor .

Prin transportul intern se intelege activitatea de deplasare cu mijloace de transport a diferitelor materiale, piese sau produse, pe distante care se succed in procesul tehnologic, in interiorul intreprinderii, cuprinzand operatiile de incarcare, de deplasare propriu-zisa si de descarcare .

Manipularea reprezinta activitatea legata de efectuarea micilor deplasari ale materialelor, pieselor sau produselor in vederea alimentarii sau evacuarii locurilor de munca, in raza locului de munca sau in imediata apropiere a acestuia .

In cadrul unei intreprinderi industriale transportul intern si manipularea definesc continutul notiunii de miscare a materialelor si produselor in interiorul acesteia .

Pentru a avea o imagine a operatiilor de transport intern si manipulare necesitate de realizarea operatiilor de baza, in fig. 1 se prezinta o secventa a acestor activitati desfasurate intr-o unitate de productie cu proces discontinuu, folosind simbolizarea adoptata pentru acestea .

Pentru realizarea transportului intern industrial se foloseste un complex de mijloace de transport ( material rulant, mecanisme, cai si instalatii de transport ) care formeaza in ansamblul lor asa-numita gospodarie a transportului .

Organizarea pe baze stiintifice a transportului intern prezinta o mare importanta economica. Astfel, el contribuie in direct la realizarea ritmica a procesului de productie prin deplasarea materialelor, pieselor sau produselor intre locurile de munca, potrivit graficelor de transport, coordonate in mod strict cu graficele de productie .

Importanta transportului intern rezulta din faptul ca volumul activitatilor acestuia ocupa o pondere mare in totalul activitatilor desfasurate de o intreprindere industriala. Astfel, de pilda, din studiile efectuate rezulta ca, pe intreaga industrie, in medie, pentru fiecare tona de produse finite se transporta si se manipuleaza 48 tone de materiale de la o sectie, atelier sau loc de munca la altul. Acest raport este diferit pe ramuri industriale, in functie de particularitatile pe care acestea le prezinta. In industria siderurgica, de pilda, pentru o tona de fonta se transporta si manipuleaza intre 120-180 tone de diverse materii prime si materiale, in industria textila, pentru un kilogram de tesaturi de lana, intre 300-350 kg s.a. Intr-o serie de ramuri industriale, cum sunt industria lemnului, industria extractiva, industria materialelor de constructii s.a., volumul anual de munca necesitat de efectuarea transportului intern si a manipularilor reprezinta peste 50% din volumul total de munca efectuat .

1 Reprezentarea grafica a succesiunii operatiilor de manipulare, transport intern,

depozitare si asteptare necesitate de realizarea operatiilor de baza

In aceasta reprezentare grafica simbolurile folosite au semnificatiile din figura 2.

Deplasare Depozitare

Operatii tehnologice

Manipulari Asteptare

2 Semnificatia simbolurilor utilizate pentru reprezentarea grafica a operatiilor

necesitate de transportul intern

Ca urmare a acestui volum de munca, in transportul intern al multor intreprinderi lucreaza intre 14-18% din numarul total al muncitorilor si functionarilor, intr-o serie de intreprinderi industriale, cum sunt cele din industria grea, cheltuielile de transport reprezentand o pondere de 15-30% fata de totalul cheltuielilor de regie .

Pentru asigurarea efectuarii in conditii bune a activitatilor de transport intern si manipulare, in intreprindere se creeaza un compartiment specializat sub forma serviciului de transport. Acest compartiment are o serie de atributii, din randul carora cele mai importante sunt urmatoarele :

asigurarea deplasarii materialelor si produselor in interiorul intreprinderii potrivit cerintelor desfasurarii ritmice a procesului de productie in sectiile de baza auxiliare ;

asigurarea introducerii mecanizarii si automatizarii pentru efectuarea operatiilor de transport si manipulare si urmarirea ridicarii continue a acestora;

imbunatatirea continua a folosirii mijloacelor de transport existente si modernizarea transportului prin alegerea rationala a unor mijloace de mare randament ;

micsorarea volumului de munca necesitat de efectuarea transporturilor interne si a manipularilor si reducerea costurilor de productie necesitate de acestea .

Clasificarea transporturilor si a mijloacelor de transport

In cadrul unitatilor industriale, in raport cu particularitatile procesului tehnologic si cu materialele de transportat se foloseste o mare varietate de transporturi si de mijloace de transport. O prezentare analitica a acestora se poate face pe baza clasificarii lor dupa diferite criterii :

un prim criteriu de clasificare a transporturilor este acela in raport cu locul de efectuare. Potrivit acestui criteriu transporturile pot fi externe sau interne .

Transporturile externe servesc pentru aprovizionarea tehnico-materiala a intreprinderii si desfacerea produselor .

Transporturile interne au rolul de a asigura deplasarea materialelor sau produselor in interiorul unitatilor de productie ( sectii, ateliere, sectoare ), intre acestea sau intre unitatile de productie si diferitele depozite sau magazii .

in raport cu modul de realizare, transporturile interne se clasifica in transport pe sol, pe apa, aerian sau subteran

Transportul pe sol ocupa o pondere mare in totalul transporturilor interne, putand fi realizat pe cale ferata sau pe reteaua de drumuri, purtand denumirea, in acest caz, de transport rutier .

Transportul pe cale ferata se foloseste la intreprinderile care au de transportat cantitati mari de materiale, cu caracter continuu, cum este cazul intreprinderilor metalurgice, siderurgice, de materiale de constructii etc. El se poate realiza pe cale ferata normala ( cu ecartament de 1435 mm ) sau pe cale ferata ingusta ( cu ecartament de 700 sau 500 mm ). Transportul intern pe cale ferata necesita existenta unor instalatii speciale, cum sunt macazuri, platforme rotative, placi turnante, pentru a asigura trecerea mijloacelor de transport de pe o linie pe alta sau transbordare, pentru stabilirea de legaturi intre mai multe linii paralele.

Transportul intern pe cale ferata prezinta anumite dezavantaje, din randul carora pot fi amintite urmatoarele :

- efectuarea transportului cu unele ocoluri impuse de circulatia pe sine, marind prin aceasta distanta si durata de transport, blocarea circulatiei pe linie in timpul operatiilor de incarcare-descarcare ,

- folosirea unor spatii mari de amplasare a retelei si a instalatiilor necesitate de aceasta .

Transportul rutier este folosit in mod frecvent pentru deplasarea materialelor sau produselor intre unitatile de productie apropiate, pe distante scurte, cu opriri frecvente. Efectuarea lui se face cu ajutorul autocamioanelor, cu remorci, cu tractoare, autocare, carucioare s.a.

Transportul rutier are o mare mobilitate, asigurand deplasarea cu usurinta a materialelor sau produselor la diferitele puncte, pe traseele cele mai scurte .

Transportul pe apa se foloseste in toate cazurile in care intreprinderea este amplasata in jurul unei ape navigabile, putandu-se realiza cu slepuri, remorchere, salupe etc., el asigurand o deplasare usoara a materialelor, in conditiile unor costuri minime .

Transporturile maritime au o mare extindere in cadrul intreprinderilor, prezentand avantajul economisirii suprafetelor de productie si al deplasarii materialelor pe traseele cele mai scurte. Acestea se efectueaza cu diferitele poduri rulante, monoraiuri, funiculare .

La randul lor, transporturile subterane asigura deplasarea continua a materialelor sau produselor intre diferitele puncte de munca, intr-un timp scurt, in conditiile unor costuri reduse si a economisirii totodata a suprafetelor de productie. Pentru realizarea acestuia se folosesc frecvent transporturile pe banda, monoraiurile s.a.

in raport cu gradul de continuitate, transporturile interne se clasifica in transporturi cu functionare continua, efectuate cu diferitele conveiere si transportoare, si cu functionare discontinua sau intrerupta, atunci cand se efectueaza cu diferitele autocamioane, electrocare, poduri rulante etc .

un alt criteriu de clasificare a transporturilor interne este acela in raport cu directia de deplasare. Potrivit acestui criteriu, acestea se clasifica in transporturi pe orizontala, pe verticala, pe orizontala si verticala si inclinate. Transporturile pe orizontala cuprind transporturile pe cale ferata si rutiere, cele pe verticala cuprind transporturile efectuate cu diferitele ascensoare, macarale, iar cele inclinate cuprind transporturile efectuate cu estacade, monoraiuri, cu diferitele conveiere etc.

Organizarea transportului intern. Sisteme de organizare a transporturilor

Pentru organizarea transportului intern se folosesc diferite sisteme, in raport cu gradul de regularitate si volumul transporturilor .

La intreprinderile cu productia de serie mica si individuala, unde transporturile au un caracter neregulat atat ca directie, cat si ca incarcatura transportata, fluxurile de transport fiind deci variabile, transportul intern se face pe baza de planuri zilnice sau la cerere. Spre deosebire de acestea, la intreprinderile cu productie in serie sau in masa, fluxurile de transport, avand caracter de regularitate, organizarea transportului intern se face pe baza de planuri sau grafice de transport, sub forma unor transporturi regulate .

Transporturile regulate sau marsrutizate, asa cum li se mai spune, in raport cu traseul pe care se efectueaza pot fi de doua feluri si anume :

pendulare ;

inelare .

Transportul pendular are loc atunci cand deplasarea materialelor sau produselor cu ajutorul mijloacelor de transport se face intre doua puncte constante. El poate fi de trei feluri si anume :

intr-o directie ;

in dubla directie ;

in evantai .

Transportul pendular intr-o directie sau unilateral se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport se deplaseaza de la un punct la alt punct incarcat si se intoarce la punctul initial de plecare descarcat, cel cu dubla directie sau bilateral, prin faptul ca mijlocul de transport se deplaseaza incarcat atat in cursa de dus cat si la cea de intors, iar cel in evantai - prin faptul ca mijlocul de transport efectueaza dintr-un singur punct curse la mai multe puncte, sub forma unor transporturi pendulare intr-o directie sau in dubla directie. In figura 3 se prezinta grafic cele trei tipuri de transporturi pendulare .

a.

b. c.

Transporturi pendulare : a - intr-o directie; b - in dubla directie; c- in evantai

Transportul inelar se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport, trecand pe la diferitele puncte pe care le serveste, efectueaza un parcurs sub forma inelara, prin transmiterea sau primirea incarcaturii in mod succesiv in cadrul punctelor situate pe traseul inelar si intoarcerea in mod obligatoriu la punctul initial de plecare. Transportul inelar poate fi de trei feluri :

cu flux aproximativ constant ;

cu flux crescator ;

cu flux descrescator .

Transportul inelar in flux aproximativ constant se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport pleaca dintr-un punct incarcat, trece prin diferite puncte in mod succesiv, pe un traseu inelar, unde descarca si incarca aproximativ aceeasi greutate ca la plecare .

Transportul circular crescator se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport pleaca gol de la punctul initial, incarcand in mod succesiv greutati la punctele de pe traseul circular si intorcandu-se la punctul initial de plecare incarcat. Spre deosebire de acesta, transportul inelar descrescator se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport pleaca de punctul initial incarcat, descarca in mod succesiv cate o parte din incarcatura la diferitele puncte de pe traseul inelar, reintorcandu-se gol la punctul de plecare initial. In figura 4 se prezinta cele trei tipuri de transport inelar .

In conditiile noilor realizari ale revolutiei stiintifico-tehnice organizarea transportului intern cunoaste modificari radicale. Astfel, activitatea de transport intern si, legate de aceasta, de depozitare sunt complet automatizate, asistate de calculator. In aceasta noua organizare, transporturile interne se efectueaza cu carucioare robot (robocare) dirijate prin sine automate sub pardoseala, care asigura deplasarea pieselor spre zonele de prelucrare, control si asamblare si inapoi in depozit, procesul de transport, ca si cel de depozitare, fiind condus de la o camera centrala de comanda, cu monitoare de televiziune .

a. b.

LEGENDA Vehicul incarcat Vehicul descarcat

c.

Transporturi circulare : a - cu flux aproximativ constant; b- crescator; c- descrescator

Calculul necesarului de mijloace de transport

In vederea asigurarii deplasarii materialelor sau produselor potrivit cerintelor desfasurarii ritmice a procesului de productie, in cadrul unitatilor industriale se intocmeste un plan al necesarului de mijloace de transport in care se prevede numarul de mijloace de transport necesare pe fiecare tip in parte.

Pentru a putea determina necesarul de mijloace de transport se pot folosi diferite relatii de calcul, in raport cu tipul de mijloace de transport pentru care se stabileste necesarul si cu particularitatile pe care le vor prezenta transporturile respective .

O relatie generala de calcul a necesarului de mijloace se prezinta sub forma urmatoare :

( 17 )

in care :

N_mt - reprezinta necesarul de mijloace de transport de un anumit tip ;

Q - cantitatea de materiale de transportat cu tipul respectiv ( t ) ;

N_mc - numarul mediu de cicluri de transportat pe care le poate face mijlocul de transport respectiv pe perioada data ;

q - capacitatea de transport a mijlocului la o cursa plina ( t ) ;

K - coeficientul de folosire a capacitatii mijlocului de transport ( K

Pentru stabilirea numarului mediu de cicluri de transport se foloseste urmatoarea formula de calcul :

( 18 )

in care :

N_mc - reprezinta numarul mediu de cicluri de transport ;

F_t - fondul de timp disponibil al mijlocului de transport pe perioada considerata, in ore ;

t_c - timpul de efectuare a unei curse dus-intors, in minute ;

t_i - timpul de incarcare, in minute ;

t_d - timpul de descarcare, in minute ;

t_a - timpul de asteptare din diferite cauze; acest timp reprezinta circa 15-20% din timpul de efectuare a unei curse .

Pornind de la relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport si de la relatia de calcul a numarului mediu de cicluri de transport, se pot stabili formulele de calcul pentru diferitele feluri de transporturi interne .

Pentru transportul pendular se pot folosi urmatoarele relatii de calcul :

transport pendular intr-o directie

( 19 )

transport pendular in dubla directie

( 20 )

transport pendular in evantai intr-o directie

, ( 21 )

cand se reunesc m" sisteme pendulare unilaterale;

transport pendular evantai in dubla directie

, ( 22 )

cand se reunesc "m" sisteme pendulare bilaterale.

Calculul timpilor t_c, t_i, t_d si t_a se face astfel :

( 23 )

unde :

d - distanta intre cele doua puncte intre care se deplaseaza mijlocul de transport (m);

- viteza medie de deplasare a mijlocului de transport (m/min) .

( 24 )

in care :

v_i - viteza de deplasare a mijlocului de transport incarcat ;

v_d - viteza de deplasare a mijlocului de transport descarcat .

( 25 )

unde :

t_iu - timpul de incarcare a unei unitati de incarcatura (ore/om/tona) ;

N_mi - numarul de muncitori folosit la incarcarea mijlocului de transport .

( 26 )

unde :

t_dn - timpul de descarcare a unei unitati de descarcatura (ore/om/tona) ;

N_md - numarul de muncitori folosit la descarcarea mijlocului de transport .

t_a = ( 15 - 20 % )t_c

In cazul organizarii transportului intern sub forma de transporturi circulare se pot utiliza urmatoarele relatii de calcul

pentru transportul circular in flux constant, cu incarcare-descarcare la fiecare punct de pe traseul circular :

( 27 )

pentru transportul circular crescator

( 28 )

pentru transportul circular descrescator

( 29 )

In ultimele doua relatii de calcul s-a notat cu "n" numarul de puncte de incarcare sau descarcare de pe traseul circular .

Intr-o serie de cazuri, cand se cunoaste distanta medie de transport si viteza medie de deplasare a mijlocului de transport, pentru calculul necesarului de mijloace se mai poate folosi urmatoarea relatie :

( 30 )

2.4 Folosirea programarii liniare in optimizarea planului de transport

In activitatea de conducere, organizare si planificare se intalnesc o serie de probleme privind repartizarea unor cantitati de la unitatile furnizoare la cele consumatoare. Astfel, pentru elaborarea planului de transport intern la o intreprindere se pune problema de a repartiza anumite cantitati privind un anumit material de la depozite (furnizori) la unitati de productie (consumatori). Aceasta repartizare trebuie facuta in asa fel incat sa se asigure costuri minime de transport, asa cum se prezinta in tabelul 1 .

Tabelul 1

Modelul matematic de programare liniara se prezinta astfel :

problema echilibrata ( disponibil la furnizori = necesarul la consumatori ) ;

, i = 1, 2, ., m

, j = 1, 2, .., n

( 31 )

x_ij ≥ 0

unde :

a_i - cantitatile existente la furnizori ;

b_j - cantitatile necesare la consumatori ;

x_ij - cantitatea de materiale transportata de la depozitul "i" la sectia "j" ;

c_ij - costul unitar al materialului transportat de la furnizorul "i" la sectia "j" .

problema neechilibrata ()

varianta I :

Disponibil > Necesar T stoc la furnizori ( depozite ) .

Introducem un consumator fictiv al carui necesar va fi :

S =

Costurile de pe coloana ( distantele ) se considera nule.

varianta a II-a :

Necesarul > Disponibilul T Deficit la consumatori ( sectii ) .

Introducem un furnizor fictiv al carui disponibil va fi :

D =

Eficienta economica a organizarii transportului intern

Abordarea eficientei economice a sistemului de transport intern presupune :

stabilirea principalelor elemente de analiza a economicitatii noilor mijloace de transport si a formelor propuse de organizare a transportului intern, fapt pentru care se calculeaza urmatorii indicatori :

valoarea investitiilor pentru mijloace de transport intern V_imti stabilita astfel :

V_imti = I_d + I_id  ( 32 )

unde :

I_d - reprezinta investitiile directe, costul instalatiilor, costul montajului si al investitiilor de transport ;

I_id - cheltuielile indirecte de investitii pentru folosirea unui mijloc de transport de un anumit fel .

Acest indicator se calculeaza :

pentru mijloacele aeriene de transport I_idat

( 33 )

unde :

S_ps - reprezinta suprafata din hala de productie servita de mijlocul respectiv de transport ;

N_mtr - numarul mijloacelor de transport care servesc suprafata S_ps ;

C_s1 - costul unui m² de hala de productie, care are constructia pentru pod rulant si cu inaltimea necesara mijlocului de transport respectiv ;

C_s2 - costul unui m² de hala de productie in cazul constructiei fara pod rulant si cu inaltimea necesara numai pentru scopuri tehnologice ;

C_s - costul instalarii unui metru de sina de rulare ;

L_s - lungimea sinelor de rulare ;

C_i - costul instalarii unui metru de conductori electrici ;

L_c - lungimea conductorilor de transport pentru calea aeriana .

pentru mijloacele de transport pe sol I_idst :

( 34 )

unde :

S_c - reprezinta suprafata necesara cailor de transport ;

C_s - costul unui m² de hala industriala pentru constructii cu inaltime conform cerintelor tehnologice ;

C_c - costul unui m² pentru amenajarea cailor de transport ;

S_g - suprafata de garaj pentru mijlocul de transport ;

C_g - costul unui m² suprafata de garaj .

costul orar de exploatare a mijlocului de transport C_hmt, care este influentat de factori legati de mijloacelor respective de transport si factori determinati de modul de utilizare a mijlocului de transport si se stabileste astfel :

( 35 )

unde :

C₁, C₂ - reprezinta suma costurilor de transport constante din prima grupa, respectiv suma costurilor pe ora din grupa a doua, dependente de functionarea utilajului ;

F_tu - fondul de timp de utilizare a mijlocului de transport exprimat in ore .

costul unei tone kilometru C_tk stabilit astfel :

( 36 )

unde :

dt_i, qt_i - reprezinta distanta parcursa de mijlocul de transport, respectiv cantitatea transportata pe parcursul unui an exprimat in km-tone .

sau :

( 37 )

unde :

V_m - reprezinta viteza medie de transport ;

k_u - coeficientul de utilizare a sarcinii de transport ;

q_tr - sarcina medie a mijlocului de transport .

calculul indicatorilor de eficienta a transportului intern si anume :

ponderea personalului ocupat in activitatea de transport intern, calculata ca raport, intre numarul de angajati in activitatea de transport intern si cheltuielile totale ale firmei ;

indicatori specifici activitatii de transport intern ;

ponderea cheltuielilor de exploatare si mentinere in activitatea de transport intern, calculata ca raport intre suma cheltuielilor de exploatare si mentinere ocazionate de activitatea de transport intern si cheltuielile totale firmei ;

gradul de utilizare a fluxului de materiale stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a instalatiilor si aparatelor in fluxul de materiale si fondul de timp anual disponibil ;

gradul de utilizare a mijloacelor de transport pe sol, stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a mijloacelor de transport pe sol si fondul anual de timp disponibil ;

gradul de utilizare a mijloacelor de transport continuu, stabilit ca raport intre timpul efectiv de folosire a mijloacelor de transport continuu si fondul anual de timp disponibil ;

ponderea pierderilor in timpul de productie, stabilit ca raport intre timpul folosit pentru fluxul de materiale ;

ponderea timpului de oprire a productiei datorita transportului intern, stabilita ca raport intre timpul de oprire a productiei datorita transportului intern si timpul total de productie .

optimizarea transportului intern, ca faza distincta a procesului de rationalizare a transportului intern din firma industriala, vizeaza atat reducerea distantelor de transport, respectiv a volumului transporturilor, cat si alegerea acelor mijloace de transport care sa satisfaca toate cerintele si principiile de organizare in conditii optime .

Optimizarea activitatii de transport intern se face in corelatie cu optimizarea desfasurarii proceselor de productie si deci o serie de metode de optimizare utilizate la imbunatatirea activitatii de productie sunt si metode de optimizare a transportului intern .

Astfel, la studiul amplasarii compartimentelor de productie, a utilajelor si a locurilor de munca, se folosesc metode care urmaresc reducerea distantelor de transport ( metoda verigilor, metoda gamelor fictive etc. ), care in ultima instanta vizeaza si optimizarea transporturilor. La aceste metode se pot adauga : teoria grafurilor pentru elaborarea graficelor retea, teoria sirurilor de asteptare pentru dimensionarea spatiilor destinate stocurilor si pentru depozitare, metode de simulare pentru alegerea numarului mijloacelor de transport etc.