MANAGEMENT notite

MANAGEMENT-notite

Taylor definea managementul , in cartea sa Shop Management, publicata in 1903, astfel: "a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina";

Fayol, in cartea sa Administration industrielle et generale, publicata in 1916, mentiona ca "a administra inseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";

DEF. Managementul firmei are ca scop studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul ei, conceperea de noi sisteme, metode, tehnici si instrumente de management in vederea realizarii obiectivelor acesteia, in conditii de eficacitate si eficienta.

Managementul este considerat in acelasi timp si o arta, intrucat pe langa cunostintele de specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune in practica cunostintele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale obiectivului condus.

DEF. Procesul de management cuprinde totalitatea activitatilor si fazelor prin care se determina obiectivele firmei, resursele fizice, umane, financiare, informationale si procesele necesare realizarii lor, modul de integrare si control al muncii personalului.

DEF. Relatiile de management reprezinta raporturi ce se stabilesc intre componentele unei firme si intre acestea si alte sisteme in procesele de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control.

Cel care a identificat si analizat pentru prima data procesele de management a fost Henri Fayol. El a definit 5 functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Majoritatea specialistilor definesc managementul prin prisma urmatoarelor functii: 1.previziune, 2.organizare, 3.coordonare, 4.antrenare si 5.control.

DEF. Previziunea este functia care vizeaza adoptarea deciziilor referitoare la definirea obiectivelor viitoare ale organizatiei si la mijloacele pentru atingerea acestora.

DEF. Organizarea vizeaza actiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor si actiunilor de coordonare efectiva a resurselor catre manager.

DEF. Coordonarea reprezinta ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si a subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior.

DEF. Antrenarea cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei este determinat (influentat) sa participe eficace la realizarea scopurilor organizatiei, luand in considerare factorii care ii motiveaza.

DEF. Controlul implica actiuni prin care se stabilesc standardele de performanta ale membrilor organizatiei, se compara performanta curenta cu standardele si se adopta actiuni corective in cazul abaterilor fata de standarde.

Scoala clasica

Managementul stiintific: F. Taylor a sustinut elaborarea de proceduri si instructiuni scrise pentru a incuraja standardizarea miscarii muncitorului si stabilirea pauzelor, pentru a obtine o eficienta maxima. A introdus conceptul de maistru functional, a creat un fundament stiintific care sa inlocuiasca metodele vechi, traditionale de munca, a propus repartizarea uniforma a muncii si a responsabilitatilor intre administratie si muncitori, etc. El a propus 4 mari principii:

dezvoltarea unei stiinte reale a muncii,

selectia stiintifica a lucratorilor si instruirea progresiva a lor;

combinarea stiintei muncii cu forta de munca;

cooperare constanta intre conducere si lucratori.

Managementul administrativ: Fayol considera ca a conduce inseamna a prevedea, a organiza, a da dispozitii, a coordona si a controla. El a dezvoltat 14 principii generale ale managementului: 1.diviziunea muncii, 2.autoritatea, 3.disciplina, 4.unitatea de comanda si actiune, 5.unitatea de directie si coordonare, 6.subordonarea interesului individual celui de grup, 7.remuneratia ca factor motivational, 8.centralizare sau dezcentralizare, 9.ordine materiala si sociala, 10.echitate, 11.ierarhie, 12.stabilirea personalului, 13.initiativa si 14.spirit de echipa.

Managementul birocratic: Are la baza lucrarea lui Max Weber "Teoria organizatiilor economice si sociale". El imparte organizatiile in 3 tipuri simple: carismatic, traditional si rational-legal. Argumenteaza ca birocratia este cea mai eficienta forma de organizare.

Caracteristici: - o linie de comanda stricta,

- criterii de selectie si promovare a personalului dupa competenta tehnica,

- reglementari si proceduri care asigura indeplinirea sarcinilor,

- specializarea inalta,

- centralizarea puterii in varful organizatiei.

Puncte comune ale scolii clasice: diviziunea muncii, organizarea ierarhica, accentul pe performanta, neglijarea relatiilor informale sau sociale din cadrul organizatiei sau a aspectelor psihologice ale muncii, evidentierea rolului puternic, autoritar al managerilor.

Scoala relatiilor umane

Managementul comportamental (behaviorist) : Inceputurile schimbarii conceptiilor traditionale ale managementului organizatiei se leaga de cercetarile intreprinse de un grup de specialisti de la Universitatea Harvard, sub conducerea lui Elton Mayo. Ei au urmarit raspunsurile urmatoarelor intrebari: - sunt necesare pauzele de odihna?

- salariatii evita oboseala?

- este necesara scurtarea zilei de munca?

- care este atitudinea muncitorilor fata de munca si fata de companie?

- de ce scade productia dupa amiaza?

- care este efectul schimbarii echipamentelor?

Concluzia a fost ca productivitatea muncii a crescut prin faptul ca membrii grupului au dezvoltat, printr-un "lant" emotional, o mandrie a grupului care la randul sau a influentat performantele in munca. Acest fenomen a capatat in literatura de specialitate denumirea de "efectul Howthorne".

Un alt nume important in managementul comportamental este Douglas Mc Gregor. In functie de modul de abordare a factorului uman Douglas Mc Gregor imparte conceptiile existente in teoria si practica conducerii in doua categorii, pe care le incadreaza in "teoria X" (clasica) si "teoria Y" (moderna).

DEF. Teoria X reprezinta gandirea traditionala construita pe premisa mediocritatii maselor care presupune ca muncitorii sunt lenesi din nastere si au nevoie de supervizare si motivatie, ei privesc munca ca pe un rau necesar care le aduce bani. Este axata pe managementul de tip autoritar.

Premisele TEORIEI X sunt:

majoritatea oamenilor nu iubesc munca si o vor evita daca vor putea;

oamenii au nevoie de constrangere, control, directie, uneori chiar si pedepsiti pentru a depune efort pentru realizarea obiectivelor organizatiei;

angajatii se vor eschiva de la responsabilitati;

oamenii prefera sa li se dea directii.

DEF. Teoria Y se bazeaza pe convingerea ca oamenii vor si au nevoie sa munceasca, ceea ce presupune ca fiecare salariat trebuie sa se angajeze in indeplinirea obiectivelor organizatiei, folosind toate abilitatile individuale in favoarea acelor obiective. Este axata pe managementul de tip participativ.

Premisele TEORIEI Y sunt:

consumul de efort fizic si intelectual este la fel de natural ca si cel pentru joaca sau  odihna;

individul mediu este capabil sa se autoconduca si autocontroleze;

angajatii pot invata sa accepte si sa caute responabilitatea;

individual mediu are capacitatea de a rezolva probleme din organizatie.

William Ouchi a elaborat, la randul sau, asa numita "teorie Z". El este parintele acestei teorii, desi bazele ei au fost puse in 1964 de McGregor. Tezele TEORIEI Z sunt:

accentual trebuie pus pe consens in elaborarea deciziilor;

increderea este factorul decisiv in relatia manager-executant;

responsabilitatea individuala este foarte importanta;

orientare spre angajare pe termen lung;

evaluarea performantelor si promovarea sunt relative incerte.

Puncte comune ale scolii relatiilor umane: motivarea personalului, imbunatatirea climatului organizatiei, se pune accent pe lucrul in echipe si imbunatatirea cooperarii in grupurile de munca.

Managementul modern. Reprezentanti: Chester Barnard, Peter Drucker, Norbert Wiener, Herbert Simon etc. Managementul modern abordeaza organizatia ca un ansamblu unitar, iar limbajul matematic, cibernetic si informatic permite exprimarea concisa, comoda, cuantificata a elementelor sistemului organizatiei.

In 1954 Peter Drucker publica cartea de proportii biblice "Practica managementului". El descrie 5 roluri manageriale: 1.a stabili obiective, 2.a organiza, 3.a motiva si comunica, 4.a masura, 5.a forma oamenii. Ideea de baza din aceasta carte a fost dezvoltata si cunoscuta ca Managementul prin obiective (MPO). P.Drucker identifica 7 noi sarcini pentru managerul viitorului:

Aplica MPO;

Asuma-ti mai multe riscuri pe o perioada mai lunga;

Ia decizii strategice;

Formeaza-ti o echipa integrata;

Comunica informatia clar si rapid;

Vezi businessul ca intreg si integreaza functiile managementului in acest intreg;

Priviti afacerea in relatie cu businessul in general.

Thomas Peters si Robert Waterman aplica celebra formula a celor 7 S: structura, stategie, sisteme, stil de management, savoir-fairre, staff, shared values.

Puncte comune ale managementului modern: integrarea altor stiinte in management cum ar fi matematica, finante, statistica, drept, informatica, etc. , introduc abordarea sistemica si teoria probabilitatilor in management.

DEF. Manager inseamna a administra, a ordona, a antrena oamenii, a dirija, a explica, a coordona, a influenta, a integra, clasifica, a admite si perfectiona.

Rolurile managerului: - sa fie eficient;

sa stabileasca obiective;

organizeaza;

motiveaza si comunica;

stabileste standarde si evalueaza;

dezvolta potentialul oamenilor.

Factorii muncii manageriale: supravegherea, planificarea si organizarea, luarea deciziilor, monitorizarea indicatoriilor, controlul, reprezentarea, coordonarea, consilierea, administrarea.

Caracteristicile managerilor: - dubla profesionalizare;

caracterul creator;

autoritatea cu care este investit si responsabilitatea juridica si morala;

cunostiinte economice, juridice, psihologice, sociologice si ecologice;

suprasolicitarea in desfasurarea muncii;

resonsabilitatea sporita;

exemplu de munca in grup;

prestigiul in fata grupului;

indeplinirea unor obligatii ca: inovator, evaluator, arbitru, ghid, sustinator.

Clasificarea managerilor: 1. managerii de varf: sunt interesati de realizarea planurilor pe termen lung, formularea obiectivelor, adaptarea organizatiei la dinamica mediului (director general, consilieri, presedinti).

2. managerii nivelului de conducere pe functiuni: managerii interesati in administrarea si coordonarea interna a diverselor activitati ( manager productie, marketing, desfacere).

3. managerii nivelului tehnic: managerii interesati de operatiile zilnice (sef sectie, sef vanzari, supraveghetori, maestrii).

Profilul managerului sec. al XXI lea: gandire strategica, raspunsul la schimbare, satisfacerea clientilor, management financiar, motivarea angajatilor, folosirea tehnologiei informationale, comunicare adecvata, simt organizational, asumarea riscului in elaborarea deciziilor.

DEF. Organizatia este un grup de oameni al caror activitati sunt in mod constient si deliberat coordonate de catre un obiectiv sau mai multe obiective comune. Atunci cand organizatia are un scop economic ea se numeste firma sau intreprindere.

DEF. Firma reprezinta un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte economice, juridice, tehnologice care concep si desfasoara procese de munca concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit.

Trasaturile firmei:

firma este un sistem complex;

firma este un sistem socio-economic;

firma este un sistem deschis;

firma este un sistem organic adaptiv;

firma este un sistem tehnico-material;

firma consituie un sistem cu caracter operational.

Clasificarea firmelor. Firme: mici, mijlocii si mari.

Firme din sectorul: primar ( agricole, piscicole, extractive), secundar ( firme de prelucrare), tertiar.

Firme : nationale, multinationale, mixte.

Firme: private (individuale si de grup), intreprinderi de stat (regii autonome si

SA-uri), cu capital mixt (societati cu capital de stat si privat) , persoane juridice (asociatii, fundatii, uniuni).

Firma individuala apartine, dpdv al patrimoniului, unei singure persone. Este cea mai raspandita,este o firma cu riscuri nelimitate.

AF-ul este o firma de dimensiuni mici al carei patrimoniu se afla in coproprietatea membrilor unei familii.

SNC (societatea in nume colectiv) - asociatii raspund toti nedeterminat si solidar de datoriile firmei, partile sociale nu pot fi reprezentate de titluri negociabile.

SCS (societate in comandita simpla) - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, asociatii comandatari raspunzand numai pana la concurenta aportului lor.

SCA (societate in comandita pe actiuni) - capital social impartit pe actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comandatarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor.

SA - forma de asociere in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimonial social, actionarii fiind obligati la plata actiunilor lor.

SRL (societate cu raspundere limitata) - forma de asociere in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimonial social, iar asociatii in nr limitat raspund numai cu partile sociale.

Societate agricola - o societate de tip privat, cu capital variabil, si nr limitat de asociati, avand ca obiectiv exploatarea agricola a pamantului, uneltelor precum si realizarea de investitii in interes agricol.

Societatea cooperatista in domeniul mestesugaresc - se constituie pe baza asocierii liber consimtita, caracter individual al asocierii, caracter personal al titlurilor normative de valoare.

DEF. Filiala este o societate cu autonomie juridica , personalitate juridica si patrimoniu. Ea deriva din societatea "mama".

DEF. Sucursala este un mijloc de a crea o descentralizare, un centru de afaceri, cu o relativa independenta, dar nu subordonat total cu sediul central.

DEF. Fuziunea are loc atunci cand o firma este absorbita de alta firma . ea reprezinta tendinta de reunire a firmelor in unitati mari.

Fuziunea: - pe verticala - participa firme care apartin unor etape succesive ale procesului de fabricatie;

pe orizontala - participa firme similare ca obiect de activitate;

complementara - participa firme care una executa produse pentru cealalta.

DEF. Concernul este o uniune de societati pe actiuni, care isi transmit reciproc actiuni, isi pastreaza personalitate juridica dar isi pierd autonomia.

DEF. Cartelul reprezinta reuniuni de firme care isi pastreaza autonomia juridica, economica care au ca scop exercitarea unei politici comune, dar vizeaza si eliminarea concurentei dintre ele.

DEF. Holdingul este o societate a carei patrimoniu se constituie dintr-un nr mare de actiuni ale altor societati, avand drept scop obtinerea controlului asupra acestora.

Clasificarea mediului firmei: mediu stabil, mediu instabil, mediu tulburent.

Situatiile posibile cu care se poate confrunta o firma sunt urmatoarele:

intrari>iesiri: firma inregistreaza pierderi

intrari=iesiri: firma se afla in punctul 0 - pragul de rentabilitate;

intrari<iesiri: firma obtine profit.

Componentele mediului extern: factorii sociali (situatia demografica, etica muncii), factorii politici, factorii economici (starea economiei, furnizorii de marfuri, furnizorii fortei de munca, concurentii, clientii), factorii tehnologici.

Elementele ce alcatuiesc mediul intern al firmei: resursele banesti, resursele materiale, resursele umane, resursele tehnologice.

DEF. Misiunea unei firme este satisfacerea clientilor.Ea reprezinta primul obectiv al unei firme si motivul ei de existenta.

Peter Drucker arata ca "o companie are doar un singur obiectiv, sa creeze un consumator". Singurul scop real al unei firme este obtinerea de profit.

Trasaturile obiectivelor firmei: claritate, realism, ierarhizare, corelare, accesibilitate si adaptabilitate, flexibilitate. Clasificarea obiectivelor: obiective productive, economice si sociale.

DEF. MPO este un sistem de management, bazat pe stabilirea si delimitarea clara a obiectivelor, incepand cu obiectivele generale ale firmei, obiectivele derivate, pana la nivelul fiecarui lucrator, care participa la stabilirea lor si pe corelarea recompenselor si sanctiunilor cu gradul de realizare a obiectivelor.

DEF. Strategia reprezinta ansamblul deciziilor care vizeaza determinarea obiectivelor pe termen lung si modul de alocare al resurselor, care afecteaza in mod semnificativ pozitia firmei pe piata si rolul pe care acesta doreste sa il exercite.

Tipologia strategiilor: 1. in functie de nivelul organizational:

strategii organizationale: se elaboreaza si se implementeaza la cel mai inalt nivel al organizatiei;

strategii de afaceri: se elaboreaza pe afaceri sau domenii diferite;

strategii functionale: vizeaza domenii restranse.

2. in functie de dinamica obiectivelor:

strategii de redresare: se adreseaza firmelor care sunt in prag de faliment;

strategii de consolidare: se adreseaza formelor care inregistreaza rezultate modeste, urmarindu-se imbunatatirea performantelor;

strategii de dezvoltare: se bazeaza pe realizarea unor performante economice superioare.

3. in functie de natura obiectivelor:

strategii de restructurare: vizeaza reorientarea sau redimensionarea activitatii firmei in vederea rentabilizarii;

strategii de privatizare: au ca scop transferul patrimoniului din proprietate publica in proprietate privata;

strategii inovationale: au ca obiect promovarea celor mai noi cuceriri tehnico-stiintifice, prin modernizarea si innoirea produselor si tehnologiilor;

strategii de marketing: au ca scop imbunatatirea pozitiei pe piata si patrunderea pe noi piete.

Strategia de integrare verticala: se refera la extinderea activitatilor unei firme in domeniul de activitate al furnizorilor (in amonte) sau al clientilor (in aval).

Strategia de cooperare: consta in stabilirea unor legaturi cu furnizorii in domeniul productiei pentru a obtine o calitate mai buna.

Strategia de specializare: se refera la restrangerea activitatilor firmei astfel incat sa fie imbunatatita calitatea produselor, sa fie reduse costurile si firma sa fie mai profitabila.

Strategia concentrarii: se refera la extinderea semnificativa a volumului de activitate al firmei, in conditiile pastrarii domeniului de afaceri curente.

Strategia diversificarii: se refera la promovarea unor activitati in domenii de afaceri care se diferentiaza de afacerile curente ale firmei, prin largirea gamei de produse sau servicii.

Diversificarea concentrica: are loc atunci cand firma isi extinde aria de activitate in domenii diferite de afacerea curenta, dar inrudite prin produse, tehnologii sau piete.

Diversificarea prin conglomerare: se realizeaza prin patrunderea in domenii de afacere complet diferite, fara legatura cu afacerile curente ale firmei.

Strategia de inovare: se bazeaza pe introducerea rapida a progresului tehnico-stiintific, atat in domeniul asimilarii si lansarii pe piata a produselor noi cat si in domeniul tehnologic si organizatoric al firmei.

Strategia de fuziuni si achizitii: are loc atunci cand o firma este "absorbita" de alta firma, ca urmare a tendintei de asociere a firmelor.

Strategia de descrestere: se refera la reducerea volumului de activitate al firmei pentru a asigura supravietuirea sigura pe piata.

Strategia de retehnologizare: inseamna inlocuirea utilajelor si echipamentelor de productie uzate moral, cu echipamente si utilaje performante.

DEF. Decizia este momentul esential, finalitatea oricarui proces de conducere. Ea se defineste, in esenta, prin hotararea de a alege o anumita varianta de actiune din mai multe posibile.

Etapele luarii deciziei: stabilirea solutiilor alternative, analiza solutiilor alternative, alegerea solutiei optime. Pentru ca o decizie sa fie eficienta trebuie:

-sa fie fundamentata stiintific;

-sa fie luata de organul sau persoana autorizata (care este investita cu acest drept);

-sa fie luata la timp; sa asigure operativitate si unitate de actiune;

-sa fie simpla si clara;

-sa nu fie contradictorie.

DEF. Brainstormingul este o tehnica folosita pentru stimularea creativitatii, pentru gasirea unor idei, alternative noi si imaginative de rezolvare a unor probleme.

Functiunile managementului

Functiunea de cercetare- dezvoltare este reprezentata de ansablu activitatilor care se desfasoare in cadrul firmei in vedera realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformarii ideilor in noutati utile dezvoltarii in viitor a acesteia. Principalele obiective ale acestei functiuni : cercetare stiintifica, invesitii si constructii, organizarea productiei si a muncii.

2. Functiunea de productie reprezinta ansamblul activitatilor de baza auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor, prestarii servicilor in cadrul firmei. Functiunea de productie cuprinde in principal urmatoarele activitati: fabricarea sau exploatarea, controlul tehnic de calitate, intretinerea si repararea utilajelor, productia si serviciile auxiliare.
3. Functiunea comerciala cuprinde activitatile menite sa concure la realizarea  obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor unitatii economice cu mediul ambient, in vederea procurarii mijloacelor necesare si desfaceriii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul de baza al firmei. Aceasta functiune cuprinde urmatoarele activitati principale: aprovizionarea si gestionarea resurselor; desfacerea, vanzarea produselor; activitatile de marketing; activitatile logistice.
4. Functiunea financiar-contabila reprezinta ansamblu activitatilor prin care se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare  necesare unitatii, precum si inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul firmei.
5. Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.

DEF. Organizarea structurala reprezinta ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, aftfel constituite incat sa asigure permisele organizatorice adecvate realizarii obiectivelor prestabile.

DEF.Organizarea informala este alcatuita din ansamblul gruparilor si al relatiilor interumane stabilite spontan intre membrii unei organizatii, orientate spre satisfacerea unor interese personale.

Grupuri formale: Se constituie pe baza de acte si norme oficiale

Au scop lucrativ

3. Apartin structurii organizatorice

4. Regulamentul de functionare este oficial si obligatoriu

5. Se modifica o data cu restructurarea organizatorica

6. Sunt conduse de un sef ierarhic investit oficial cu autoritate

Grupuri informale: Se constituie spontan, pe baza unor interese si preocupari comune, a nemultumirilor resimtite in comun fata de sefi, a vechimii in munca etc

Urmaresc sprijinirea propriului interes, promovarea unei idei etc.

Apartin structurii neformale, neoficiale

Se conduce dupa regulamente neobligatorii

Raman neschimbate si dupa modificarea structurilor oficiale

Sunt conduse de un lider, ales datorita competentei si autoritatii sale.

Organigrama este reprezentarea grafica a structurii organizatorice formale a firmei.

In analiza SWOT, din combinarea factorilor interni si externi, rezulta patru posibilitati de localizare a organizatiilor economice. In aceste conditii strategiile posibile pot fi grupate in patru mari categorii si anume [Bacanu, 1998]:

Strategiile WO sunt strategii de tip MIN-MAX

"se depasesc slabiciunile folosind ocaziile favorabile"

Strategiile SO sunt strategii de tip MAX-MAX

"se utilizeaza fortele pentru a profita de ocaziile favorabile"

Strategiile WT sunt strategii de tip MIN-MIN

"se minimizeaza slabiciunile si se evita amenintarile"

Strategiile ST sunt strategii de tip MAX-MIN

"se utilizeaza fortele pentru a evita amenintarile"

DEF. Cultura organizationala este " modul in care se procedeaza in organizatie".

Elementele culturii: componente tipar, normele de grup, valorile adoptate, filosofia oficiala, regulile jocului, climatul, aptitudinile, tipare de gandire, intelesuri comune, simboluri integrate.

DEF. Cultura manageriala se refera la sistemul de valori, credintele, aspiratiile, asteptarile si comportamentele managerilor dintr-o organizatie care se reflecta in tipurile si stilurile de management practicate, marcand sensibil continutul culturii organizationale a fiecarei firme si performantele sale.

Managementul schimbarii: " organizatiile nu sunt niciodata statice, ceva se schimba intotdeauna in interiorul lor".

Factorii externi care determina schimbarea: factorii sociologici, tehnologici, economici, politici si de piata.

Factorii interni favorabili schimbarii

nevoia de crestere a performantelor organizationale;

nevoia de imbunatatire a nivelului serviciului catre consumator;

promovarea unei politici adecvate de motivare a persoalului;

imbunatatirea pozitiei pe piata.

Etapele implementarii schimbarii

Dezghetarea : - comunicarea programelor de schimbare

- implicarea persoanlor afectate de schimbare

- acordarea sprijinului necesar

- acordarea unui ragaz, necesar adaptarii schimbarii

2. Schimbarea: - implementarea schimbarii

- asigurarea sprijinului si instruirii

- monitorizarea si controlul schimbarii

3. Reinghetarea: - atragerea oamenilor pentru a se implica si a sprijini noua situatie.

DEF. Managementul calitatii totale (MCT) este o strategie organizationala fundamentata pe ideea ca performanta in atingerea unei calitati superioare este realizata doar prin implicarea cu perseverenta a intregii organizatii in procese de imbunatatire permanenta. Obiectivul este cresterea eficientei si eficacitatii in satisfacerea clientilor.

Princiipile calitatii in conceptia lui Deming:

Elaborarea unui program care sa includa obiectivele

Adoptarea unei filosofii a calitatii

Renuntarea la verificarea in masa

Alegerea furnizorilor si pe alte criterii decat pretul

Identificarea problemelor si imbunatatirea continua a sistemului

Promovarea metodelor de calificare pe fiecare loc de munca

Trecerea de la aspecte cantitative la cele calitative

Renuntarea la sanctiuni

Cooperarea intre diferitele compartimente

Adoptarea unor metode a cresterii productivitatii

Eliminarea standardelor de munca birocratice

Evaluarea si aprecierea performantelor in munca

Realizarea unui sistem de perfectionare in munca

Crearea unui management adecvat acestor principii.

Potrivit lui Crosby calitatea inseamna:

adaptarea la cerintelor clientilor

calitatea se obtine prin prevenirea defectelor si nu prin verificarea finala

obiectul de performanta trebuie sa fie 0 defecte si nu un produs bun

calitatea se masoara prin pretul non-conformitatii

Puncte de vedere comune in privinta MCT

verificarea nu asigura calitatea nici imbunatatirea ei;

managementul trebuie sa se implice ca firma sa isi creeze o cultura proprie a calitatii;

programele de imbunatatire, perfectionare si calificare necesita efort la niveul intregii firme;

calitatea este prioritara fata de programele de productie.