MANAGEMENTULUI PRODUCTIEI - ORGANIZAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE IN SPATIU SI TIMP

1. OBIECTIVELE managementului PRODUCTIEI

Mgm :  - Planificare

Organizare

Conducere

Control

Productia : realizarea de bunuri si servicii.

Productia se realizeaza de obicei in intreprinderi industriale dar orice sistem, intreprindere ara o productie specifica.

Intreprinderile industriale spre deosebire da alte organizatii realizeaza productia in scopul de a obtine profit.

Procesul de productie se deruleaza prin transformarea unor

materii prime, energie, forta de munca, informatii in bunuri sau servicii care se comercializeaza in scopul obtinerii profitului.

Totusi realizarea profitului nu trebuie sa reprezinte principalul obiectiv in MP. O clasificare a obiectivelor MP situeaza pe primul loc ca obiectiv :

1. satisfacerea clientilor : performante, calitate, pret a. i. acestia sa achizitioneze produsul, sa fie multumiti de alegerea facuta si sa ramana  mai departe clienti ai intreprinderii. (un client nu costa cu 10 ori mai mult decat un client traditional ).Reprezinta obiectivul principal asigura existenta pe viitor a firmei, asigura desfacerea.
2. eficientizarea utilizarii resurselor firmei: pt. ca o firma sa fie eficienta ea trebuie sa aiba un randament cat mai ridicat.

Eficienta = venituri / cheltuieli >= 1

Cheltuielile depind de modul in care utilizam resursele, deci dc la

aceleasi V reducem C prin eficientizarea resurselor vom avea un randament mai mare materializat intr-un profit mai substantial care poate fi utilizat la retehnologizari care conduc la profituri si mai mari.

Resursele unei firme industriale se regasesc in elementele de

intrare a sistemului, in structura de transformare a sistemului si in

structura de conducere a acestuia.

reprezentarea cibernetica a sistemului:

elementele sistemului :

X - marimi de intrare : * angajati

* materii prime

* energie

* infromatii

E - structura de transformare / efector : * utilaje

* echipamente

* cladiri

Y - marimea de iesire : * produs

* bun

* serviciu

Yo - obiectiv

C - comparator => se obtine ΔY = Y - Yo

Daca Δ Y< 0 nefavorabil = > sistemul nu functioneaza conform prevederilor

R - blocul regulator

Calea 1 masoara reglarea materializata prin modificarea elementului X

Daca Δ Y > 0 => calea 2 => utilizata atunci cand utilajele din structura de transformare nu fac fata obiectivului si trebuie achizitionate utilaje noi.

calea 1 conduce la masuri operative

calea 2 conduce la investitii

Randamentul

> 1

Eficientizarea utilizarii resurselor : se poate realiza prin gasirea unor combinatii cat mai economice intre resursele avute la dispozitie a.i. obiectivele propuse sa se indeplineasca cu costuri cat mai reduse.

O intreprindere este un sistem pentru ca

1. are obiective bine precizate

2. are elemente specifice

3. elementele se interconditioneaza pentru a realiza anumite functiuni

Modul in care interconditioneaza intre ele elementele sistemului productiei reprezinta sarcina managerului productiei : trebuie sa le utilizeze cat mai util, cat mai rational, a.i. sa se botina eficientizarea dorita.

Alte obiective ale MP :

1. minimizarea riscurilor : activitatea productiva se desfasoara cu ajutorul unor informatii verificate, apar perioade cand resursele sunt indisponibile, cand clientii se comporta diferit fata de perioada traditionala, dotarile se defecteaza , angajatii au un randament scazut.

Toate aceste elemente pot crea perturbatii si pot fi eliminate prin predictii si analize de risc.

Risc : - intern (in interiorul firmei)

- extern

2. reducerea cheltuielilor totale : ch. Totale pe unitatea de produs trebuie permanent evidentiate si mentinute la o valoare acceptabila, ba chiar mai mult sa fie reduse permanent.

Ch.T. = Ch.prod + Ch.aprov + Ch.depoz +Ch.adm

I. Pret p = CT + Marja de castig => dc sunt singur voi proceda in acest fel , eu stab pretul

II. Marja de castig = Pret p - CT => dc produsul meu se vinde pe o piata concurenta pretul nu-l stabilesc eu

3. reducerea productiei neterminate : productia neterminata se formeaza in cazul intreprinderilor industriale in cazul in care materia prima este scoasa din magazie si este supusa transformarii ca sa devina produs finit. Toate cheltuielile efectuate pana cand produsul este primit in magazie se numesc productie neterminata sau productie in curs. (ch.sal, energie, materii prime).

Pret = Ch mp + Ch sal + Ch en + Ch ind

Toate cheltuielile sunt suportate de firma si sunt recuperabile doar cand produsul este vandut.

In productia neta se regasesc valorile financiare investite care sunt recuperabile doar cand marfa e vanduta si incasata.

MP trebuie sa gaseasca toate solutiile ca productia neterminata sa fie cat mai redusa dar care sa asigure continuitatea activitatii productive.

Productia neterminata se determina prin metode specifice MP.

4. reducerea permanenta a stocurilor : materia prima achizitionata reprezinta un stoc. Productia in curs de fabricatie formeaza un alt stoc . Stocurile sunt necesare pentru asigurarea continuitatii activitatii productive dar ele trebuie dimensionate pe principii stiintifice.

stocul 0 nu este de dorit pentru ca opreste productia

stocul in exces nu este de dorit pt. ca reprezinta investitii neperformante

metoda JIT : costurile si stocurile se reduc substantial

. reducerea termenelor de executie a produselor :   in general clientii doresc ca productia sa fie de o anumita calitate la un anumit pret si sa fie primite la un anumit termen. Termenul de executie devine critic pentru ca in general clientii doresc produsele la un anumit termen cat mai redus si in aceste conditii firmele trebuie sa fie capabile sa se organizeze si sa respecte termenele cerute de clienti.

Formula clasica :

Termen de executie = Durata ciclului de fabricatie + Marja

(rezerva de timp)

ex : 110=90+20

- aceasta formula era valabila in perioada in care producatorul impunea termenul final datorita faptului ca Cererea > Oferta sau era un producator unic, care impunea " legislatia " economiei de piata.

La ora actuala C < O , caracterizata de producatorul unic s-a redus foarte mult. Formula general se schimba :

Marja = Termen de execut. - Durata ciclului de fabricatie

Ex : - 30 = 60 - 90 intervine => 10 = 60 - 50

Producatorul va trebui sa intervina in reorganizarea ciclului de fabricatie : ore suplimentare etc., a.i. durata ciclului de fabricatie sa nu fie mai mare decat termenul.

6. reducerea cheltuielilor de productie : in Ch. Totale valoarea cea mai ridicata o au Ch.prod. Aici se regasesc : aprovizionarea , salariile, consumurile energetice, Ch indir aferente productiei etc.

Aceste Ch.prod sunt specifice fiecarei ramuri industriale si existentei statisticii in care orice intreprinzatorul doreste sa-si dezvolte activitatea trebuie sa se incadreze in valoarea sectorului industrial.

pentru industria de panificatie

Ch prod 100 %

Ch mat 80 %

Ch sal 10 - 12 %

Ch energ 4 %

Alte Ch 6 %

industria softului

Ch prod

Ch mat

Ch sal

Ch energ

Alte Ch

In conditiile in care o firma noua doreste sa intre intr-un sector industrial trebuie sa respecte regulile de productie pentru ca altcumva nu va rezista concurentei existente in sector.

7. realizarea de produse noi : in managementul productiei produsele noi reprezinta un obiectiv care trebuie sa se materializeze in nevoi, dorinte noi pe care clientul doreste sa le indeplineasca. Pentru a satisface nevoile clientul este dispus sa plateasca iar produsele materializeaza nevoile respective .

8. modernizarea si dotarea liniilor de fabricatie cu echipamente moderne : tot timpul tehnica se modernizeaza , apar echipamente mai productive, cu performante tehnologice superioare. Inlocuirea dotarilor depasite precum intretinerea si reparatia echipamentelor existente reprezinta un obiectiv al MP care are urmari pozitive la nivelul reducerii Ch.T. de fabricatie.

9. asigurarea de conditii de munca care sa asigure protectia muncii, reducerea efortului fizic, eliminarea stresului etc.

Legile si principiile ORGANIZARII

procesului de PRODUCTIE

in SPATIU si timp

MP are legi, principii , metode , procedee de lucru si reguli prin care se expliciteaza , se organizeaza si se conduc actvitatile productive din cadrul intreprinderilor industriale.

Legile si principiile MP dovedesc latura stiintifica a acestei discipline si creeaza premiza ca eficienta si rezultatul economic sa fie la nivelul asteptarilor.

Legea organizarii proceselor de productie in functie de procesul tehnologic adoptat.

Procesul tehnologic cuprinde ansamblul de activitati prin carte materiile prime sunt transformate succesiv obtinandu-se produsul / bunul care va fi comercializat. Aceste operatii se numesc si operatii tehnologice si sunt procese de transformare a materiilor prime in semifabricate sau produse finite.

Caracteristica operatiunilor tehnologice depind de transformarile pe care trebuie sa o realizeze. Succesiunea de operatii tehnologice conduce la procesul tehnologic.

Fiecare operatiune tehnologica are dotarile sale specifice, are operatori specializati, are indicatii tehnologice : ce trebuie facut? In ce conditii? Ce retete? Care este productivitatea?

Operatorii tehnologici sunt dependenti una de alta si daca una nu se desfasoara conform descrierilor produsul finit poate fi compromis.

Procesul tehnologic este stabilit de catre specialisti in domeniu si urmareste respectarea calitatii produsului finit. Aceasta respectare se asigura prin indicatii tehnologice, tehnologii care definesc fiecare operatiune in parte.

Procesul tehnologic reprezinta un document pe baza caruia se realizeaza procesul de productie. Include pe langa operatiunile de transformare ale materiei prime in produs finit si alte operatiuni care nu au rol de transformare, de exemplu activitatile logistice prin care materia prima este manipulata, depozitata, pozitionata pentru a fi prelucrata. Activitatile in care exista transformari dar care consuma efort uman si presupune cheltuieli semnificative.

Proc.tehnologic + Dotari + Organizare + Activ.logistice = Proc.

de fabricatie

Inseamna ca o schema care arata dependenta procesului de fabricatie de procesul tehnologic se prezinta in felul urmator:

Aceasta lege a organizarii proceselor de productie in spatiu si timp arata ca orice proces de fabricatie este organizat in functie de procesul tehnologic adoptat.

Deci pentru a asigura calitatea produselor in faza initiala pe baza cunostintelor despre produsul pe care il vom executa si a tehnologiilor existente concepem un proces tehnologic (succesiunea operatiilor de transformare), care apoi completat cu activitatile logistice, cu resursele existente si cu metode de organizare cunoscute creeaza procesul de fabricatie.

Procesul tehnologic este obligatoriu pentru tot personalul intreprinderii, orice abatere de la procesul tehnologic are consecinte negative asupra rezultatului final.

Legea concordantei dintre indicele sistemului de fabricatie si metoda de organizare

In functie de perioada de timp alocata realizarii unor produse si de numarul produselor executate s-au stabilit mai multe sisteme de fabricatie:

Productia de masa : este specifica industriei chimice, industriei de bunuri de larg consum si este caracterizata prin:

un singur produs realizat in foarte multe bucati intr-o lunga perioada de timp

caracter omogen a productiei realizate

linii specializate in realizarea produsului respectiv

personal instruit in realizarea unei operatiuni din proces

Ex: Azomures, Fabrica de motoare electrice Pitesti, Dacia Pitesti etc.

Productia de serie mare: specifica industriei electrotehnice si industriei constructoare de masini si este caracterizata prin

numar redus de produse, 2-5 apartinand aceluiasi sector industrial

linii de fabricatie specializate intr-o anumita tehnologie

cantitati relativ mari din fiecare produs executat.

Se aseamana cu productia de masa dar in perioade lungi de timp pe aceeasi linie de fabricatie se realizeaza mai multe produse .

Productia de serie mijlocie : specifica industriei constructoare de masini, industriei confectiilor, are urmatoarele caracteristici:

un portofoliu de produse relativ mari

din fiecare produs se realizeaza o cantitate care nu poate asigura singura existenta si continuitatea activitatii

dotarile cu echipamente care pot executa operatii diferite (echipamente universale)

muncitorii specialisti care isi pot asuma responsabilitatea activitatilor executate.

Productia de serie mica : caracteristici:

portofoliu de produse foarte mare, din fiecare produs se realizeaza cateva bucata

dotarea cu echipamente universale

muncitori specialisti

fabrica are o structura adaptabila si flexibila la solicitarile clientilor.

Productia individuala : caracteristici:

caracter eterogen,din fiecare produs un singur exemplar

portofoliu de produse foarte diversificat

se lucreaza la o comanda certa

presupune o deschidere totala fata de cerintele clientului

Aceasta lege arata ca intre sistemele de fabricatie si metodele de organizare (3 cunoscute: succesiva, paralela si mixta) exista o corelatie.

Pentru a determina sistemul de fabricatie se utilizeaza un indicator numit indicele sistemului de fabricatie, notat cu ig

ig = tig / rg , ig : indicele sistemului de fabricatie pt

produsul "g" la operatia "i" si ne arata cat

timp produsul "g" ocupa in cadrul fondului

de timp a operatiei "i".

Cu cat acest indice este mai mare cu atat sistemul de fabricatie este mai complex.

tig - timpul necesar executarii produsului "g" la operatia tehnologica "i", se obtine prin normare (practica, determinat stiintific)

rg - ritmul de fabricatie pentru produsul "g" masurat in [ min/buc ]

rg = Fn / Ng [min/buc]

Fn - fondul nominal de timp, Fn = mi * Ks * h * Zl - Rk Rc

mi - numarul locurilor de munca de la operatiunea tehnologica "i"

Ks - numarul schimburilor lucratoare/zi

H - numarul orelor lucratoare intr-un schimb

Zl - zile lucratoare intr-un an

Rk - zile reparatii capitale

Rc - ore de reparatii curente intr-un an

Ritmul mediu de fabricatie ne arata care este intensitatea activitatii productive, la cate minute trebuie sa iasa terminat un produs finit a.i. comanda angajata Ng [buc/an] sa fie respectata.

Ex: mi=2 benzi montaj Dacia

Ks=2 sch/zi

h = 8 ore/sch

Zl= 250 zile lucrat.

Rk= 10 zile/an

Rc= 100 ore/an

Fn = 2 * [ 2 * 8 * ( 250 - 10 ) - 100 ] *60 = 448 800 min/an

Ng = 100 000 buc/an

rg = 448 800 / 100 000 = 4,48 min/buc

Indicele sistemului de fabricatie:

Kig = rg tig = ig

In functie de marimea acestui indice putem determina de ce tip este sistemul de fabricatie:

1 < Kig <= 10 - serie mare grad de omog a prod( )

10 < Kig <= 20 - serie mijlocie

Kig > 20 - serie mica

0 <=Kig<= 1 - productie de masa

efort managerial ( )

Ex : rg=4 min/buc

t =8 t =16 t =2 t t t t

K =4/8 K =4/16 K K =4 K K =0.75 K

masa masa s. mare s. mare masa masa masa

Pentru acest sistem de fabricatie preponderent pentru un proces tehnologic se calculeaza niste coeficienti ponderati:

a = ( ΣM / i ) * 100 = (5 / 7)*100

b = ( ΣSM / i)*100 = (2 / 7)*100

c = ( ΣSMIJL / i)*100

d = ( ΣSmica / i)*100

Daca unul din coeficientii ponderati depaseste 50%, acel coeficient ponderat indica sistemul de fabricatie preponderent care se adopta pentru intreaga serie de fabricatie.

Daca nici unul nu depaseste 50% se realizeaza combinatii de urmatorul tip:

(a+b)=(23+37)=60  a= 23% c=20%

(b+c)=(37+20)=57  b=37% d=20%

(c+d)=(20+20)=40

Din suma cea mai mare a combinatiilor posibile se alege intotdeauna termenul II. ,pentru ca al II-lea termen defineste un sistem de fabricatie cu un indice de ocupare mai redus si care necesita efort managerial mai ridicat.

Gradul de omogenitate scade si eficienta manageriala creste alegem coeficientul cu pondere mai redus.

Determinarea sistemului de productie e important pentru ca in functie de sistemul de productie adoptat se alege metoda de organizare. Se cunosc 3 metode de organizare:

1. organizarea succesiva

2. organizarea paralela

3. organizarea mixta

Productia individuala serie mica => organizare succesiva

Prod de masa sau serie mare => organizare paralela

Productia de serie mijlocie => organizare mixta

In conditiile in care nu se respecta principiile de coordonare intre seria de fabricatie si metoda de organizare, eficienta economica a sistemului productiv scade astfel incat este obligatoriu ca aceasta concordanta sa fie respectata.

Legile organizarii proceselor de productie

Sunt definite in spatiu pentru ca activitatea productiva se desfasoara intr-un spatiu anume; in conditiile in care spatiul se modifica, aceleasi legi se aplica dar cu adaptarea lor la noul spatiu.

De asemenea legile tip cont de timp in care se aplica pt. ca derularea unui proces intr-o perioada t - 2 creeaza premizele ca derularea aceluiasi proces in perioada t sa se desfasoare pe baza acelorasi legi, dar adaptate la experienta acumulata in timp.

Principiile organizarii proceselor de productie

Principiul :

- proportionalitatii

paralelismului

ritmicitatii

continuitatii

Respectarea sau nerespectarea acestor principii are consecinte directe asupra rezultatului economic mai ales la nivel de eficienta economica.

I.            Principiul proportionalitatii

Conform acestui principiu organizatorul proceselor de productie trebuie sa ia masuri organizatorice ca intr-un proces de productie fluxul de productie sa fie asigurat astfel incat aceeasi cantitate de produse sa fie executata intr-o perioada de timp definita la toate operatiile tehnologice in proces. Nerespectarea principiului proportionalitatii are consecinte negative asupra cantitatii de produse executate asupra utilizarii fondurilor de timp la nivel de muncitor si de utilaj.

Principiul proportionalitatii se materializeaza prin dimensionarea fiecarei operatiuni productive a numarului locurilor de munca necesare astfel incat cantitatea comandata sa fie executata in timpul programarii. Daca cantitatea programata e definita prin ritmul mediu de fabricatie (min/ 1 buc), la fiecare operatiune tehnologica va trebui sa obtinem un ritm de lucru "Rl":

Rl i tig / mi

ti - timp de lucru = timp normat

mi - numarul locurilor de munca

Acest ritm de lucru pentru fiecare operatie : rg >= tig / mi

t t t t =0.5 t t t

rg 2 min/buc

rg > = tig / mi  rg tig (mi*Kup*K ii)

Kup - coef de utilizare a capacitatii de productie

Kup=(1 ~ 0,7 )

K ii - coef de indeplinire a normelor de timp

K ii = (1 ~ 0,85)

mi = tig rg * Kup K ii

m1=1 m2=2 m3=6/2=3 m4=0,25 ~ 1 m5=1 m6= 2 m7=1

Operatiunea efectuata se numeste echilibrarea liniei de fabricatie, astfel incat ritmul de lucru pentru fiecare operatiune tehnologica sa fie mai mic sau egal cu ritmul mediu de fabricatie.

Desigur mi calculat cu formula poate da rezultate intregi sau fractii:

mic = 2 => mia = 2 mic = 4,11 => mia = 4

mic = 1,1 => mia = 1

mic = 1,2 => mia = 2

Regula este urmatoarea mic = a + b , a - intreg , b - zecimal.

Daca b<= 0,15 => mia = a

Daca b> 0,15 => mia = a+1

Daca b < 0,15 se iau masuri organizatorice intensive care pot fi :

1. reducerea normei de timp ti
2. comasarea si specializarea pe operatii
3. reproiectarea sculelor ajutatoare
4. reorganizarea activitatii la locul de munca.

Daca b > 0,15 se iau masuri extensive, se extinde prin achizitie dotata cu utilaje la operatiunea respectiva. Masina care se utilizeaza nu se foloseste tot timpul, dar ea asigura ritmul de lucru.

II.         Principiul paralelismului

In organizarea proceselor de productie in spatiu si timp principiul paralelismului prevede crearea unor conditii organizatorice prin care produsele lansate in fabricatie vor fi prelucrate in paralel (in acelasi timp) la aceleasi operatii tehnologice sau la mai multe op. tehnologice din procesul de productiv.

Prin respectarea / nerespectarea principiului paralelismului se obtin 3 metode de organizare :

organizare succesiva

organizare paralela

organizare mixta

A.    Organizarea succesiva : este un sistem de organizare prin care lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la operatia i la operatia i+1 se realizeaza pe loturi intregi. Conform acestei organizari piesele sunt prelucrate la o operatie in intregul lot, apoi sunt transferate la operatia urmatoare toate in acelasi timp. Sunt prelucrate la operatia respectiva toate piesele din lot, sunt transferate la operatia urmatoare si asa mai departe.

In functie de aplicarea principiului proportionalitatii sau neaplicarea acestuia rezultatele in organizarea succesiva sunt diferite.

Rezultatele unei organizari sunt analizate prin prisma a 2 indicatori:

durata componentei tehnologice Tc - reprezinta timpul necesar pentru prelucrarea tuturor pieselor din lotul lansat la toate operatiile procesului tehnologic; acest indicator se doreste sa fie cat mai redus : durata sa fie cat mai mica.

Indicele de paralelism ρ / densitatea de fabricatie : ne arata cate piese se prelucreaza in paralel la un moment dat in organizarea respectiva. Se doreste ca acest indicator sa fie cat mai mare.

Pentru a compara rezultatele diferitelor metode de organizare si a consecintelor respectarii sau nerespectarii principiul proportionalitatii se construiesc diagrame de activitati in care se evidentiaza modul in care sunt distribuite sarcinile da servicii in prelucrarea pieselor dintr-un lot lansat.

Sa presupunem ca lotul lansat este de n=4 piese.

t = 3 min/buc , t = 4,5 min/buc , t = 1,5 min/buc ,

t = 6 min/buc , t = 3 min/buc

In organizarea succesiva lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la o operatie la alta se face pe loturi intregi.

A .1. Organizarea succesiva cand nu se respecta principiul proportionalitatii

Organizarea succesiva cand nu se respecta pr.prop. utilizeaza productia individuala si de serie mica datorita insuficientei de dotari care in majoritatea cazurilor mi = 1 (avem 1 utilaj la fiecare op. tehnologica) pr. proportionalitatii nu este respectat.

Tcs este foarte mare. Ea se poate calcula analitic si poate fi vizualizata in diagrama.

Tcs = t t t t t = n * t +n* t +n* t +n* t +n* t

Tcs = n * Σ t0i Tcs = 72

s : este constant, uniform (ceea ce este bine) dar la o valoare foarte redusa (ceea ce este rau), ceea ce demonstreaza ca in toata perioada Tcs avem o singura piesa (ceea ce este rau) si deci nu avem nici un grad de paralelism => deci nu se aplica principiul paralelismului.

A .2. Organizarea succesiva cand se respecta principiul proportionalitatii

In aceasta organizare care respecta pr.proport. au fost determinate locurile de munca pentru fiecare operatie astfel incat ritmul mediu de fabricatie sa fie respectat. In comparatie cu prima organizare pentru operatia 1 avem 2 utilaje, pt operatia 2 avem 3 utilaje, pt op 3 avem 1 utilaj, pt op 4 avem 4 utilaje, pt op 5 avem 2 utilaje. Lansarea,prelucrarea si transmiterea se realizeaza pe loturi intregi.

In cazul acestui tip de organizare Tcs scade simtitor in comparatie cu aceeasi organizare succesiva la care nu respectam principiul proport.

Aceasta reducere se datoreaza faptului ca avem la dispozitie mai multe locuri de munca pe fiecare operatie tehnologica si deci in acelasi timp se pot prelucra in paralel mai multe piese din acelasi lot lansat.

Acest lucru este demonstrat si de indicele de paralelism ρ.

ρ este variabil de la 1 - 4 (este rau), in schimb este bine ca in anumite faze operationale ρ atinge valoarea maxima 4/3 , ceea ce arata ca in aceasta organizare se asigura respectarea principiului paralel partial pe anumite operatii tehnologice.

B. Organizarea paralela : presupune asigurarea conditiilor tehnologico - organizationale prin care lansarea , prelucrarea si transmiterea pieselor dintr-un lot de fabricatie se realizeaza individual si fara asteptari. Inseamna ca o piesa lansata in fabricatie in organizarea paralela este lansata in momentul in care sunt asigurate conditiile ca ea sa fie prelucrata la fiecare operatiune tehnologica continuu si fara asteptari.

Si in organizarea paralela identificam 2 cazuri:

B.1. cand se respecta principiul proportionalitatii

B.2. cand nu se respecta principiul proportionalitatii

- fiecare au rezultate diferite.

Pentru a compara rezultatele obtinute in urma acestui tip de organizare se utilizeaza acelasi model : 5 operatii tehnologice,n=4 etc.

B.1. Organizarea paralela cand nu se respecta pr. proportionalitatii

In acest caz lansarea, prelucrarea si tranmiterea se realizeaza individual si fara asteptari pentru fiecare piesa.

Nu respecta principiul proportionalitatii inseamna ca la fiecare operatie avem cate 1 utilaj indiferent de toi prevazut pentru fiecare activitate.

Pentru a construi corespunzator diagrama activitatilor respectandu-se principiile enuntate mai sus se procedeaza in felul urmator:

1. se programeaza o piesa la toate operatiunile tehnologice fara asteptari
2. se identifica operatiunile cu toi cea mai mare si se programeaza toate piesele individuale si fara asteptari la aceasta operatie.
3. in functie de datele prevazute pentru executia pieselor la operatiile cu toi cel mai mare se construieste inainte si dupa aceste termene programele de productie pentru piesele din lotul individual si fara asteptari intre operatii.

Se observa ca in organizarea paralela cand nu se respecta

principiul proportionalitatii Tcp = 36 u.t. este jumatate din durata

Tcs a organizarii succesive similare,ambele nu respecta principiul proportionalitatii. Diferenta este creata de faptul ca in al doilea caz nu se mai asteapta formarea loturilor lansate in fabricatie.

Tcp = t t t t t t t t + n* t t

t t t t t + (n-1)* t

Tcp = Σ toi + (n-1)* toi max

este variabil de la 1 - 3 , ceea ce demonstreaza ca in anumite

momente chiar daca in anumite momente avem un singur utilaj totusi se realizeaza un paralelism pentru ca in aceleasi momente piesele din lot se afla in prelucrare la operatiuni diferite.

Ex: in momentul 14,5 piesa 1 se afla la op3, 3 la op2, 4 la op1

Organizarea paralela se realizeaza in conditiile unei serii mijlocii si prezinta o serie de avantaje nete fata de organizarea succesiva similara.

Managementul APROVIZIONARII

Desfasurarea continua a proceselor de productie impune asigurarea acesteia cu resurse materiale in cantitatile si in ritmurile cerute de procesul productiv.

Prin aprovizionarea tehnico-materiala se desfasoara activitatile care asigura planificarea, realizarea si evidenta resurselor materiale si a utilajelor necesare desfasurarii procesului productiv.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aprovizionarea :

trebuie sa determine necesarul real de aprovozionare;

largirea in sensul cresterii numarului de materii prime aprovizionate

sa asigure o deplasare rationalal a mijloacelor de productie de la furnizor la consumator;

cresterea vitezei de rotatie a cheltuielilor variabile;

sa se asigure de o utilizare cat mai eficienta a resurselor materiale.

Aprovizionarea are un caracter dinamic deoarece:

aprovizionarea trebuie sa raspunda solocitarilor venite de la sectorul productiv care la randul lor depind de cerintele clientilor care tind sa difere de la o perioada la alta.

Aprovizionarea tine cont de modificarile in sursele aprovizionarii, apar furnizorinoi, produse noi, termene de aprovizionare mai stricte sau cerinte calitative respective.

RATIUNEA EXISTENTEI STOCURILOR

DEF: stocul este un ansamblu de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatarecu scopul de a fi vandut in urma unui proces de productie, sau de a fi consumat la prima necesitate.

Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri materiale in asteptarea unor utilizari viitoare, care asigura desfasurarea continua a proceselor de productie in scopul evitarii intreruperilor acestuia si in vederea eliminarii intarzierilor in livrari.

Rolul stocului este multiplu, cateva ratiuni pentru existenta lui fiind:

a)      ratiuni financiare

stocarea cu scopuri speculative a unor resurse materiale in speranta ca preturile vor creste;

mentinerea valorii anumitor materii prime sau materiale evitand in acest fel preturile exorbitante in perioada de lipsa;

b)      ratiuni economice

reducerea costurilor unitare de transport prin achizitia unor cantitati mai mari

acceptarea ofertei furnizorilor de a livra in cantitati fixe la preturi avantajoase

stocarea productiei excedentare in raport cu cererea in scopul evitarii procesului productiv cu speranta ca productia suplimentara realizata va fi valorificata intr-o perioada viitoare cand C > O

c)      ratiuni tehnice

desfasurarea unor procese naturale

d)      ratiuni comerciale

reducerea termenelor de livrare

achizitii in perioade de reduceri oferite de furnizori.

Prin politica de stocare se urmaresc 2 obiective:

1. evitarea unui stoc prea mare, intrucat

genereaza costuri suplimentare cu manipulare, paza etc.

imobilizeaza resursele financiare

creste riscul determinat de degradarea produselor

2. evitarea unui stoc prea mic, intrucat

mareste riscul de inrerupere a procesului productiv

genereaza intarzieri.

Obiectivul unui sistem de gestiune a stocurilor este reducerea

pana la un nivel minim a stocurilor a.i. sa nu se produca intreruperi ale proceselor de productie.

Planificarea aprovizionarii

Planul de aprovizionare se bazeaza pe calcule tehnico-economice ce folosesc 3 instrumente :

normele de consum

balanta de materiale

norme de stocuri

1. Normele de consum: sunt utilizate in fundamentarea marimii si structurii stocurilor de materiale.

Reprezinta cantitatea maxima de materii prime si materiale ce poate fi consiumata in conditii tehnico-organizatorice specifice procesului de fabricatie.

Normele de consum se modifica in functie de gradul de performanta si gradului de uzura al utilajelor din dotare.

Clasificarea normelor de consum:

dupa destinatia materialului achizitionat

pentru activitati de baza

pentru activitati auxiliare

dupa modul de agregare

norme de consum individuale

norme de consum grupat

dupa perioada la care se refera

norma de consum bruta

norma de consum de aprovizionat.

2. Balanta de materiale: intreprinderile trebuie sa-si propuna realizarea unui echilibru intre realizarea de resurse si resursele existente.

Balanta de materiale este un instrument pentru planificarea aprovizionarii care reflecta echilibrul dinamic intre resursele existente si necesarul de resurse.

RESURSE  NECESAR DE RESURSE

Stoc initial Pentru productie

Intrari din intern  Pentru piata

Intrari din import Pentru colaboratori

Alte resurse  Stoc la sfarsitul perioadei

TOTAL RESURSE TOTAL NECESAR

Daca NECESAR > RESURSE => BALANTA DEFICITARA

Daca RESURSE < NECESAR => BALANTA EXCEDENTARA

Normele de stocuri : stabilesc nivelul maxim admisibil al stocurilor dintr-un anumit sortiment pentru o anumita perioada in vederea asigurarii desfasurartii normale a proceselor de productie.

In cadrul unei intreprinderi stocul de productoie are 2 forme:

stocuri necesare derularii procesului de productie

stocuri de marfuri care asigura continuitatea livrarilor (a circuitului economic)

Sunt 5 categorii de stocuri :

a)      stocul curent ( Sc

Sc reprezinta cantitatea dintr-un sortiment de material necesar asigurariidesfasurarii normale si continue a procesului de productie intre 2 aprovizionari succesive de la furnizori.

Sc variaza intre o limita maxima si una minima dupa o lege de variatie specifica procesului de productie si conditiilor tehnico-organizatorice din perioada considerata.

Nivelul maxim se atinge la sfarsitul intervalului intre 2 aprovizionari succesive.

Cauzele variatiei neuniforme a Sc sunt:

defectarea utilajelor

masuri organizatorice neadecvate

lipsa operatorilor

b)      Stocul de siguranta ( Ssg

Reprezinta cantitatea de materii prime si materiale destinate sa asigure desfasurarea continua a proceselor de productie atunci cand apar disfunctii in procesul de aprovizionare.

Ssg este intangibil in perioade normale si se reintregeste de indata ce se reia procesul de aprovizionare.

c)      Stocul de pregatire sau conditionare ( Scond

Reprezinta cantitatea de materii prime sau materiale destinate sa asigure continuitatea proceselor de productie atunci cand inainte de punerea lor in opera este necesara trecerea unui interval de timp pentru desfasurarea proceselor naturale.

Normele de Scond sunt dependente de tehnologiile de fabricatie, de planul de productie, de metodele de organizare.

d)      Stocul de transport intern

Reprezinta cantitatea de materii prime si materiale necesara pentru productia curenta atunci cand aprovizionarea se face de la un depozit central catre depozite situate in zone indepartate.

e)      Stocul de iarna

Cantitatea de materii prime si materiale necesara

asigurarii continuitatii procesului de productie pe durata iernii.

b.2 Organizarea paralela cand se respecta principiul proportionalitatii

In organizarea paralela lansarea,prelucrarea si transmiterea pieselor de la o operatie la alta se realizeaza individual si fara asteptari. Deci in organizarea paralela spre organizarea succesiva nu se asteapta formarea loturilor de fabricatie, fiecare piesa urmand traseul tehnologic individual si datorita organizarii intre doua operatii tehnologice: piesele nu au timp de asteptare.

In organizarea paralela poate sa fie respectat sau nu principiul proportionalitatii. A respecta principiul proportionalitatii inseamna de fapt ca ritmul de lucru pentru operatia i (rli) sa fie mai mic sau egal decat ( rg ) ritmul mediu de fabricatie pentru produdul g.

rli <= rg , acest lucru se materializeaza prin faptul ca se determina pentru fiecare operatie i numarul de locuri de munca cu formula:

mi = tig rg * Kup K ii

tig timpul normat pentru executia produsului de la operatia i

Kup coeficientul utilizarii capacitatii de productie

K ii coeficientul indeplinirii normelor

In organizarea paralela cand se respecta principiul proportionalitatii vom calcula si rg si apoi pentru fiecare timp normat vom determina numarul locurilor de munca mi.

Pentru a compara rezultatele organizarii paralele cand se respecta principiul proportionalitatii cu celelate tipuri de organizare, construim diagrama de lucru pentru acelasi esantion de

n = 4 produse/lot

rg = 1,5 u.t./buc

t = 3 u.t./buc , t = 4,5 u.t./buc , t =1,5 u.t/buc

t = 6 u.t./buc , t = 3 u.t./buc

Aplicand formula mi pentru fiecare operatie tehnologica vom avea:

m1 = 3 / 1,5 = 2utilaje , m2 = 4,5 / 1,5 = 3 utilaje

m3 = 1,5 / 1,5 = 1 utilaj , m4 = 6 / 1,5 = 4 utilaje

m5 = 3/1,5 = 2 utilaje

Prima piesa din lotul lansat se prelucreaza succesiv si fara asteptari la fiecare operatie tehnologica pentru ca porturile de lucru sunt in tot.

Pentru a respecta principiul paralelismului ( nici o piesa nu asteapta in procesul tehnologic ) cea dea doua piesa se lanseaza cu un decalaj egal cu rg.

La fel se procedeaza si cu celelalte piese din lot.

In cazul organizarii paralele cand se respecta principiul proportionalitatii se obtine durata ciclului de fabricatie cea mai redusa : 22,5.

Tc' < Tcp < Tcs' < Tcs

Aceasta se datoreaza faptului ca in acelasi timp se prelucreaza in paralel la aceasi operatie si la operatii diferite din lotul lansat.

Gradul de paralelism creste odata cu inaintarea in procesul tehnologic, acest lucru ducand la reducerea duratei ciclului de fabricatie.

In cazul acestuia Tc'p = n*Σ toi + (n-1)* rg (daca se respecta pr.prop.)

Tcp = n*Σ toi + (n-1)* toi max (daca nu se respecta pr.prop.

Valoarea maxima de ρ (indicele densitatii de fabricatie) este data de numarul de locuri de munca alocat procesului tehnologic.

Dupa faza de inceput de prelucrare procesul tehnologic in organizarea paralela cand se respecta principiul proportionalitatii se stabilizeaza la o densitate ρ=nr locurilor de munca din procesul respectiv.

Organizarea paralela cand se respecta principiul proportionalitatii se foloseste in productia de masa si de serie mare.

Cand se realizeaza un singur produs intr-o cantitate mare organizarea trebuie sa asigure respectarea unui ritm mediu de fabricatie impus de cantitatea contractata.

C. Organizarea mixta : este o combinatie intre organizarea paralela si succesiva. Ea se aplica in general pentru productia de serie.

In organizarea mixta lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la o operatiune la alta se realizeaza pe loturi de transport, loturile de transport fiind diviziuni ale lotului de productie lansat.

Deci in organizarea mixta se lanseaza in fabricatie un lot de transport, se prelucreaza la o operatie intregul lot de transport si se transfera la operatia urmatoare intregul lot de transport unde se prelucreaza si asa mai departe.

Organizarea mixta nu respecta principiul proportionalitatii deci la fiecare operatiune tehnologica avem in general cate un singur loc de munca si in aceste conditii lansarea, prelucrarea pe lotul de transport creeaza posibilitatea prelucrarii in paralel a unor piese din acelasi lot lansat, dar la operatiuni tehnologice diferite.

O alta caracterizare a organizarii mixte o reprezinta creearea conditiilor ca intre loturile de transport sa nu existe micropauze.

n = 4 piese / lot

nt = 2 piese

In cazul organizarii mixte in functie de timpii normati ai fiecarei operatii tehnologice avem 2 situatii care trebuie sa fie gestionate diferit.

a) t i > t i+1 2 - 3 4 - 5

b) t i < t i+1 1 - 2 3 - 4

programarea activitatilor in cele 2 cazuri este diferita si tine cont de faptul ca loturile de transport se prelucreaza la o operatie tehnologica unul dupa altul, fara asteptari.

In cazul b) cand t i < t i+1 piesele din lotul de transport 1 sunt prelucrate si transferate imediat in prelucrare la operatia urmatoare, urmand ca lotul de transport 2 cand e prelucrat la prima operatie sa fie transferat la operatia urmatoare si prelucrat cand la operatia urmatoare utilajul este disponibil.

In situatia a) cand t i > t i+1 pentru a crea micropauze intre loturile de transport prelucrate in aceeasi operatie in functie de timpul prelucrarii a ambelor loturi de transport la operatia anterioara se programeaza in avans si in continuare loturile de transport la operatia urmatoare.

Tcm = 54 u.t.

Tcp < Tcm < Tcs

ρ arata faptul ca prin organizarea mixta, chiar daca nu am respectat principiul proportionalitatii am obtinut pe anumite perioade de timp o prelucrare in paralel la operatii diferite a pieselor din lotul lansat spre executie.

Desigur piesele prelucrate in paralel in organizarea mixta apartin altui lot de transport ( nt ) .

Analitic Tcm = nt * ti (n - nt t i t i+1 ) ; t i t i+1 > 0

III. Principiul ritmicitatii

Este un principiu absolut obligatoriu, mai ales in productia de serie mare si de masa; conform acestui principiu lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la o operatie la alta se realizeaza ritmic cu un tanct (ritm) egal cu ritmul mediu de fabricatie astfel incat sa se asigure pe toata durata prelucrarilor existenta in prelucrare a pieselor din lotul lansat.

Nerespectarea principiului conduce la decalaje in timp, micropauze la nivel de piese si utilaje, fapt care inrautateste rezultatele finale ale organizarii (maresc durata componentei tehnologice si reduc gradul de paralelism).

IV. Principiul continuitatii

In general se aplica in productia de serie mijlocie si serie mica in care principiul proportionalitatii nu poate fi respectat.

Conform acestui principiu conducatorii procesului de productie trebuie sa gaseasca comenzi care sa asigure continuitatea procesului productiv.

In conditiile in care nu exista suficiente comenzi apar micropauze la nivelul utilajelor si angajatilor si activitatea de productie poate deveni nerentabila.

CONCLUZIE

Organizarea succesiva este utilizata in productia de serie mica si mijlocie, organizarea paralela in serie mare si de masa, organizarea mixta in productia de serie mijlocie.

Pentru productia individuala organizarea este succesiva.

Nerespectarea concordantei dintre matodele de organizare si sistemele de fabricatie conduce la pierderi economice.

PROGRAMAREA AGREGATA

In functie de managementul de previziune exista doua categorii de activitate:

activiati de planificare strategica prin care se identifica strategiile pe care le dezvolta firma intr-o perioada lunga de timp (ani de zile) pentru a realiza eficacitatea manageriala.

programare pe termen mediu si scurt prin care se stabilesc sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca organizatorii pentru a realiza eficiente manageriale.

FUNCT. PREVIZ. MANAGERIALA :

Planificare strategica ≠ Programarea

termen lung  termen mediu si scurt

eficacitate manageriala eficienta manageriala

obiective + strategii obiective + actiuni

cu factori de risc ridicati cu factori de risc scazuti

Programarea tactica are un registru de timp cuprins intre 1 - 18 luni si are ca obiectiv armonizarea comenzilor primite de la clienti cu resursele existente astfel incat in urma programarii tactice sa obtina un plan director in care sunt prevazute produsele ce vor fi executate, cantitatea din fiecare produs, incadrarea in termen a comenzilor respective pe baza masurilor organizatorice pe care conducerea o adopta pentru eficientizarea activitatilor productive.

Obiectivele pot fi :

de reducere a consumului de resurse

cresterea eficientei

utilizarea la maximum a capacitatii de productie

toate obtinute prin metodele organizationale specifice programarii tactice .

In programarea agregata se combina obiectivele si strategiile rezultate din planificarea strategica cu portofoliul de produse al firmei, cu comenzile ferme pro pe perioada analizata, cu

care cizeaza in principal stocurile, capacitatile , subcontractarile, programul de lucru.

Se realizeaza un plan director care contine pentru perioada respectiva : ce produse?, in ce cantitate? si in ce conditii? sunt realizate.

Planul director este utilizat ca document de lucru in ordonantarea productiei, etapa in care datele din planul de director sunt transformate in ordin de lucru, sarcini, activitati productive specifice fiecarui angajat si loc de munca.

Politici in programarea agregata

Exixta 5 politici pasive si 3 politici active in programarea agregata:

POLITICI PASIVE:

1. stocurile
2. subcontractarile
3. modificarea capacitatii de productie
4. programul de lucru glisant
5. politica de personal

POLITICI ACTIVE

1. refuzul de comenzi
2. stimularea comenzilor
3. mixul de produse

A.1. Politica de stocuri : se poate aplica in conditiile in care cererea variaza de la un timp la altul dar per total putem determina o cantitate constanta pe care o putem realiza cu un personal angajat permanent si cu o politica de stocuri rationala.

EX:  cererea executie stoc

I. 700 725 +25

II 600 725 +25+125=150

III. 800 725 150-75=75

IV. 800 725 75-75=0

2900/4=725/luna stocul se anuleaza

In general, politica de stocuri este aplicata in conditiile in care se asigura o stabilitate a personalului angajat, iar cheltuielile de stocuri nu sunt mari.

O politica agregata bazata pe stocuri trebuie sa analizeze cheltuielile de stocare, pentru ca produsele finite stocate costa :

- locatie

- conditii de mentinere

paza

deprecierea monedei nationale

pierderile datorate valorilor imobilizate etc.

A.2. Subcontractarea : reprezinta o politica de mentinere a clientilor in conditiile in care comenzile depasesc capacitatea firmei. Se cauta o alta firma fara renume cu o tehnologie asemanatoare si se subcontracteaza dupa aceasta cantitatea de produse pe care intreprinderea nu le poate produce.

Firma subcontractata trebuie sa fie ajutata pentru a realiza produsele angajate in aceleasi conditii calitative asfel incat clientii sa nu-si dea seama ca produsele nu sunt realizate la firma de baza.

Exista anumite riscuri :

riscuri legate de calitatea produselor subcontractate : care poate fi sub nivelul calitativ acceptat de client, firma de baza va avea probleme

in general produsele subcontractate costa mai mult decat produsele realizate fara subcontractare; aceste costuri se datoreaza productivitatii reduse , a tehnologiilor probabil invechite si curbei cunoasterii la nivelul angajatilor;

subcontractantul afland pe ce piata se vinde produsul poate lua legatura cu utilizatorul si in faza urmatoare poate realiza contracte directe, furand clientul de la firma de baza.

Totusi subcontractarea reprezinta o solutie foarte utilizata in economia de piata mai ales in conditiile in care subcontractantii isi dau seama ca depind in totalitate de firma de baza.

A.3. Politica programelor prelungite : utilizarea acestuia face ca in cadrul firmei capacitatea de lucru sa creasca pe o perioada de timp limitata pentru a satisface comenzile suplimentare solocitate de clienti.

Muncitorii vor lucra 2 - 4 ore in plus pentru a prelua comenzile excedentare capacitatii.

Politica programului prelungit nu poate fi permanentizat datorita operatorilor. In general pentru perioada de program prelungit muncitorii sunt platiti cu 40% in plus, iar aceste costuri suplimentare reduc din profitul costurilor.

Avantaje:

angajatii au castiguri suplimentare

asigura aceeasi calitate la toate produsele executate

se creeaza o imagine favorabila firmei pentru ca are comenzi suplimentare

Dezavantaje :

produsele din programul prelungit costa mai mult

epuizeaza angajatii

A.4. Politica angajarii si reducerii de personal

Exista firme in care cererea este fluctuanta si variaza sezonier. O politica pasiva in programarea agregata poate fi considerata aceea prin care in functie de marimea comenzilor ne decidem sa angajam sau sa disponibilizam angajatii; ambele costa bani.

Angajarea presupune recrutare, pregatire .. cand WL este mai mare.

Toate acestea conduc la costuri suplimentare raportate la unitatile de produse pe care le face noul angajat.

Disponibilizarea: se platesc anumite daune compensatoare care la randul lor se regasesc in pretul produselor realizate de ceilalti muncitori.

O firma care apeleaza la acest tip de politica nu are o imagine favorabila, muncitorii ramasi la lucru considerand ca si ei vor avea soarta celor disponibilizati si lucreaza cu spaima de a fi disponibilizati.

A.5. Politica programelor reduse si adoptate cererii (programe de lucru glisante)

Sunt foarte multe locuri de munca in care datorita cererii manifestate doar in anumite perioade de timp, politica de programe reduse sa fie o solutie acceptabila si rentabila pentru programarea agregata.

In programele reduse lucreaza studentii si mamele si de beneficiaza de anumite facilitati fiscale.

Metoda se aplica in conditiile in care locurile de munca nu prevad o specializare deosebita si pot fi ocupate de personal care este initiat in actiuni in timp scurt si cu bune rezultate.

B. POLITI ACTIVE

B.1. Influentarea cererii (stimularea comenzilor)

O firma care are cererea mai mica decat capacitatea de productie trebuie sa impulsioneze cererea prin politici de marketibg : reducerea preturilor, servicii suplimentare, alte avantaje oferite clientilor.

B.2. Renuntarea la comenzi

O firma care a acumulat mai multe comenzi decat capacitatea de productie va trebui sa renunte la comenzi. Este o situatie neplacuta pentru ca firma care a comandat va avea o atitudine dura, pentru ca nu-si va mai primi produsele.

Renuntarea la comenzi este o solutie extrema si trebuie fcuta din timp pentru a diminua daunele cauzate clientilor.

B.3. Mixul de produse

Firmele care au produse sezoniere trebuie sa-si mixeze produsele astfel incat sa aiba continuitate in activitate.

Mixul de produse face sa compenseze lipsa de activitate a unui produs intr-o perioada de timp cu un alt produs solicitat in perioada respectiva.

Daca in aplicatiile practice se utilizeaza una din politicile mentionate se spune ca avem o situatie de politica pura, care fiecare in parte prezinta avantaje si dezavantaje.

In practica de multe ori conducatorul realizeaza un mix de politici , de exemplu:

program prelungit si gestionarea stocurilor

subcontractari combinate cu angajari si disponibilizari

Aceste mixuri conduc la eficienta economica si atenueaza

anumite efecte negative la nivel de imagini si credibilitate in firma.

In programarea agregata se utilizeaza un algoritm de lucru care cuprinde urmatoarele etape:

1. analiza cererii si a capacitatilor existente : cererea se obtine prin insumarea comenzilor primite de la clienti. Aceste cereri se repartizeaza pe luni pe baza contractelor stabilite cu clientii. Capacitatile existente sunt determinate prin calcule de capacitate in conditii normale de lucru.
2. definirea obiectivelor programarii agregate:

satisfacerea in totalitate a cererii clientilor

mentinerea numarului de angajati in toata perioada programarii agregate

reducerea la minim a stocurilor

optiuni prin subcontractare

asigurarea castigurilor suplimentare pentru angajati

reducerea la minim a cheltuielilor totale.

3. determinarea consecintelor (costurilor) diferitelor variante de programare agregata
4. calculele costurilor diferitelor optiuni de programare agregata
5. compararea rezultatelor obtinute dupa programarile agregate dezvoltate.

EX: O firma care executa instalatii de dozaj de bautui racoritoare doreste sa-si implementeze un sistem de dozaj pentru produsul respectiv pentru ianuarie - iulie , cererile lunare sunt evidentiate in tabelul urmator:

Cererea medie zilnica pe 6 luni = 6200/124 = 50 buc/zi

1 muncitor realizeaza 5 produse/zi

=> necesar 10 muncitori

In conditiile existentei unui echilibrupe termen lung intre cerere si capacitate disponibila, conducatorul firmei va stabili ca politica si obiective urmatoarele:

1. satisfacerea in totalitate a cererii clientilor
2. mentinerea constatnta a numarului personalului angajat (fara disponibilizari)
3. compensarea cererilor mai mari decat productia zilnica din ultimele 3 luni cu produse exiatente in stoc realizate in primele 3 luni.

Prima politica pe care o poate lua in calcul este de a gestiona corespunzator stocurile.

Grafic isi prezinta urmatoarea situatie:

Pentru a determina care politica agregata este mai rentabila se determina numite consecinte ale politicii respective asupra costurilor aferente.

Daca un muncitor realizeaza 5 buc/zi => noram de produse este de 8/5=1,6 h/produs.

Retributia orara a unui muncitor timp normal = 5 um/h

Retributia orara a unui muncitor timp suplimentar = 7 um/h

Chelt. cu salarizarea pe produs (timp normal) 5*1,6= 8 um/prod

Chelt. cu salarizarea pe produs (t.suplim.)  7*1,6=11,2um/prod

Chelt. subcontractarea  13 um/prod

Chelt. cu stocarea lunara pe produs  5 um/prod

Chelt. instruire,specializare angajati 10 um/ prod

Chelt. disponibilizari  15 um/prod

Politicile generale pe care conducatorii institutiei si le impune de la inceput :

- realizarea produselor contractate cu cheltuieli mai

reduse ( cresterea eficientei)

evitarea politicii de angajare si disponibilizare in functie de cererea lunara pentru a crea o stabilitate la nivel de personal si o imagine favorabila la nivel de firma

de a evita crearea de stocuri care in perioada imediat urmatoare nu au sanse de valorificare.

Conform acestei politic crearea de stocuri este permisa pana la

limita in care imediat in perioada urmatoare exista conditii de comercializare.

I.            Firma lucreaza cu 10 angajati in toata perioada de plan,

stocheaza productia nevanduta pe care o va vinde in conditiile in care cererea zilnica depaseste productia zilnica. Aceasta politica este justificata de faptul ca pe perioada de planificare agregata cererea este egala cu oferta (6200 produse).

Se construieste un tabel centralizator in care se evidentiaza toate

cheltuielile datorate politicii propuse:

Productia=zile productive * productia medie zilnica

Stoc lunar = productie - cerere

CT = ctp + cts = 49600+9250=58850 um

II. Avand in vedere ca exista cheltuieli de stocare semifabricative (aproape 20 % din CT ) se propune o politica de subcontractare.

Se dimensioneaza numarul de angajati la minimul necesar si suficient pentru a satisface cererea zilnica minima din perioada planificata si restul productiei se subcontracteaza la o firma compatibila tehnologic.

= 1482*13

= 4712*8

daca un muncitor realizeaza 5 buc/zi atunci pentru 38 produse avem nevoie de 7,5 muncitori (nu luam 8 muncitori pt ca intervin stocurile).

=> se lucreaza cu 7pers*8h + 1pers * 4h => 38 prod/zi => nu se creeaza stoc.

Productia=zile productiev * 38 (productia minima = 38)

CT = ctp + ctsubc= 37696 + 19344 = 57040 um

Politica pura de contractare este de preferat politica de a produce stos, conducatorul realizand aceste calcule analizeaza:

de ce ch.stoc sunt atat de mari?

de ce firma care realizeaza subcontractarea este de acord cu planul de subcontractare foarte diferit de la o luna la alta (in martie face 2 produse iar in mai 664) ?

Problema cea mai mare a politicii o reprezinta faptul ca trebuie gasiti subcontractori seriosi care sa fie corespunzatori in privinta termenelor de productie si a calitatii produselor realizate.

III. Firma urmareste prin politica de angajare si disponibilizare sa satisfaca cererile lunare chiar cu asumarea unor consecinte negative.

O analiza sumara a cererilor lunare arata ca firma poate incepe activitatea productiva cu 8 angajati in regim normal de lucru urmand ca in aprilie si mai sa angajeze noi muncitori iar in iunie sa disponibilizeze o parte din angajati.

In aceste conditii pot fi luate in considerare urmatoarele cheltuieli:

ch de productie

ch cu angajarea de personal

ch cu disponibilizari

ch cu stocarea provizorie a anumitor produse

Productia=zile lucratoare*5*8

Diferenta

8pers*5produse*22zile

-320=40 - 360 ( 360=1200 - 840 )

pentru a realiza 320 buc cati oameni trebuie sa angajam?

3 muncitori

1 muncitor realiz 5buc, in 5*21=105 zile

pt 320 avem nevoie de 3 muncitori

CT =cp+ca+cd+cs=44720+6100+3000+200=53 020 um

Rezultatele financiare aplicand politica de angajare si disponibilizare in functie de contractele lunare este mai buna decat celelalte 2 variante dpdv financiar.

Dpdv uman se creeaza anumite animozitati, lipsa de interes fata de angajati.

IV.      Firma doreste sa realizeze productia care depaseste

capacitatea in regim normal printr-o intelegere cu sindicatul, in program prelungit cu angajatii firmei.

Avantajele acestei variante:

castiguri suplimentare pt angajati

asigurarea unei uniformitati calitative a produselor

gestionarea manageriala a cheltuielilor si a termenelor corspunztoare cu obiectivele propuse.

Din calculele facute firma angajeaza comenzile cu 8 muncitori

in programul normal de lucru care intr-o perioada limitata de timp isi vor prelungi programul cu inca 4 ore suplimentare pentru care distribuie cu 40 % in plus (7um/h in loc de 5).

Conform acestei politici vom avea:

ch de productie in regim normal

ch de productie in regim suplimentar

ch de stocare pe anumite perioade de timp

Respectand condita ca angajatii sa lucrezez max 50% din timpul normal de lucru in conditii suplimentare se analizeaza pe fiecare luna in parte marimea productiei suplimentare obtinute in timp suplimentar la care daca mai sunt necesare produse pe luna respectiva sa adauga cantitatatile necesare din stocul creat in luna anterioara.

CT =cptn+cpts+cs = 55 328 um

Comaparand cele 4 variante , varianta III este cea mai rentabila economic dar cea mai inumana, varianta IV cu timp suplimetar se poate negocia cu muncitorii ca timpul suplimentar sa fie platit cu 30% nu cu 40%.

CAPACITATEA DE PRODUCTIE

= Cp =

DEF: Reprezinta cantitatea de produse pe care o poate realiza intr-o anumita perioada de timp si in conditii tehnico-organizatorice o unitate productiva.

Exista mai multe ratiuni pentru care trebuie sa cunoastem cp

1. pentru a sti la ce nivel de cantitate de produse ne angajam sa realizam in perioada urmatoare
2. cp reprezinta un element de control pentru modul in care sunt utilizate resursele de care dispune o firma
3. cp reprezinta un sistem de verificare a metodelor organizatorice si de conducere si control al realizarilor in functie de previziunile initiale
4. cp se poate raporta in unitati monetare, unitati fizice sau in anumite unitati specifice produsului respectiv.

EX : Cp pt intreaga productie individuala se raporteaza mil lei la nr de angajati

Cp pt sectie de scularie in care sunt foarte multe produse Cp se raporteaza in ore_norma/nr.angajati

Cp pt Azomures tone/zi

Cp pt o centrala megaW/24h

Din definitia Cp rezulta ca aceasta este conditionata de conditii tehnico organizatorice:

~ conditiile tehnice sunt :

nr utilaj

starea utilajelor

calitatea si cantitatea materiilor prime

indicatii tehnologice

productivitatea utilajului

~ conditii organizatorice:

specializarea muncitorilor

metode de organizare

programul de lucru

organizarea locului de munca

perfectionarea procedurilor de lucru etc.

Cp este deosebit de important si pentru a echilibra diferitele faze tehnologice prin care se realizeaza un produs, pentru ca o linie tehnologica formata din mai multe operatiuni , are o capacitate limitata la capacitatea minima a operatiunilor din procesul tehnologic.

Cp se calculeaza ca un element complex dintre 3 elemente:

Cp = A * T * I (buc/zi , lei/an , lei/luna)

A: marimea unitatii de masura in care se calculeaza Cp de exemplu buc/zi etc.

I: caracteristica intensiva a normei de timp alocata pentru realizarea unui produs "i" la operatiu "j"

T: caracteristica extensiva a fondului de timp pus la dispozitie pentru realizarea produsului "i" la operatia tehnologica "j".

Calculul fondului de timp

Pentru realizarea produsului "i" la operatia tehnologica "j" fondul de timp "Fj" poate avea urmatoarele formulari :

- fondul calendaristic (fc) fcj = Zc * 24 [ h/an ]

- fondul tehnic de timp (ft) ftj=(Zc - Rk)*24 - Rc [ h/an ]

Rk: zile re reparatii capitale in care utilajul este indisponibil, este reparat pt a se readuce la starea initiala (10 - 20 zile);

Rc: ore de reparatii curente

- fondul disponibil de timp (fd) fdj = (Zl - Rk)*Ks*h - Rc [ h/an ]

Ks: numarul de schimburi lucratoare planificate pe zi

- fondul efectiv de timp (fe) fej = fdj - Ψ [ h/an ]

Ψ : numarul de ore neutilizate datorita anumitor defectiuni tehnico-organizatorice; pot fi luate in considerare orele inainte de sarbatorile legale.

In conditiile in care pentru un loc de munca j avem mai multe dotari in acelasi timp mj => Ftj - mj * ftj

Fdj = mj * fdj

I - caracteristica intensiva a normei de timp

tnij - norma de timp a produsului i la operatia j (timp normat), t se calculeaza pe baza anumitor metodologii si reprezinta cantitatea de timp alocata pentru realizarea produsului i la operatia tehnologica j.

In general este dat in [ min/buc ]. Mai poate fi determinat si practic cu ajutorul unui cronometru printr-o anumita metoda de masurare a timpului normat.

ttij -timpul tehnic al produsului i la operatia j

tt este mai redus decat tn deoarece reprezinta o performanta pa care o realizeaza cei mai buni muncitori (cu 10 - 15% mai mici); sunt utilizati pentru a realiza o capacitate maxima, pe care o putem afla in conditii limita

tt reprezinta o norma pe care o pot realiza toti muncitorii dar cu cheltuieli pentru pregatirea si perfectionarea lor corespunzatoare.

T - caracteristica extensiva, pentru acesta putem detrermina mai multe capacitati

1. capacitatea de regim (efectiva)

CpRij = Fdij tnij [ buc/an ]

CpRij reprezinta o cantitate de produse pe care o putem realiza intr-o perioada de timp in conditii tehnico - organizationale normale, tinand cont de numarul zilelor lucrtoare, a schimburilor planificate, numarul orelor de schimb, a reparatiilor, totul raportat la tn pentru executia produsului respectiv.

2. Capacitatea tehnica

CpTij = Ftij ttij [ buc/an ]

Ft - fondul tehnic de timp nu tine cont de sarbatori , considera ca toate cele 24h sunt utilizate, iar muncitorii urmand sa realizeze piesele intr-un timp tehnic mai redus decat tn , muncitorii fiind performanti.

O comparatie intre CpR si CpT arata ca CpT >> CpR ,

pentru ca Fd < Ft

tn > tt

CpT reprezinta un indicator pe care il folosim ca termen de comparatie, el aratan ce am putea face in conditii exceptionale (razboi, criza, cereri deosebite).

EX : o firma are de executat Ni = 30.000 buc produse/an

CpR = 25.000 buc/an si CpT =40.000 buc/an.

Asta inseamna ca lucrand in conditii normale poate realiza 25.000 buc din comanda (deci mai putin) dar cu eforturi suplimentare (program prelungit,sambata, reducerea tn etc.) ar putea realiza suplimentar fata de 25.000buc inca 15.000buc. Acoperitor pentru cele 15.000 buc care exced capacitatii de regim.

Cp se calculeaza diferit pentru productia omogena (cand avem un singur produs pe linia de fabricatie) sau pentru o productie eterogena (cand avem in acelasi timp mai multe produse in prelucrare).

La productia omogena formulele prezentate sunt valabile, Cp se masoara in unitati naturale.

In cazul productiei eterogene Cp se calculeaza in unitati conventional comparabile (u.c.c.)

Diferenta in formulele de calcul o reprezinta tn :

tnu.c.c. = tnij

ai/Σai - coeficientul de ponderare calculat prin :

ai - cantitatea de produse i

Σai - suma cantitatii de produse i

(1) 500 a1 = 500/2500

(2) 700 a2=700/2500

(3) 1300 a3=1300/2500

In aceste conditii CpRu.c.c. Fdij tnij u.c.c u.cc./an

Balanta de capacitati:

Avand un lant tehnologic format din mai multe operatii pe care materia prima il parcurge succesiv pentru a se realiza produsul finit este normal ca pentru fiecare operatie tehnologica sa poata fi calculata CpR si CpTj.

Se construieste un grafic cu capacitatile respective:

La care operatie valorile sunt cele mai mari ? => operatia 4

Acea operatie tehnologica, care are valorile cele mai mari va daCpR si CpT a intregului lant tehnologic.

Exista operatiuni tehnologice care au aceeasi CpR cu CpR a liniei

operatia 1 are CpR CpR a liniei

operatia 2 are CpR>CpR a liniei => va trebui sa mai cautam de lucru pentru a asigura salariul angajatilor

op 3 si op 5 au CpR<CpR a liniei => va trebui sa gasim solutii pentru a le mari CpR

masurile sunt de doua feluri

masuri intensive

reducerea tn

specializarea muncitorilor

reorganizarea activitatii

perfectionarea sculelor de lucru

eliminarea unor faze neproductive etc.

masuri extensive

achizitionarea de noi utilaje

In conditiile CpT la operatia 3 si op 5 masurile intensive sunt

suficiente.

Comparand CpT si CpR cu cantitatatile comandate se

identifica 2 categorii de rezerve :

rezerve potentiale (Rpot)

rezerve efective (Ref)

Cantitatea dintr-un produs : Ni

In conditiile in care CpRi - Ni = + => Refi

Refi - cantitatea pe care o putem realiza in regim normal fata de cantitatea comandata.

CpTi - Ni = + => Rpoti - rezerva potentiala

Ref si Rpot determina anumite decizii strategice in functie de existenta sau inexistenta acestora.

CpTi > CpRi > Ni => Rpot > Ref > 0 => masuri : cautam noi

Comenzi

CpTi > N i > CpRi => Rpot >0 , Ref <0 =>masuri intensive

CpRi < CpTi < Ni => Ref < Rpot < 0 => masuri extensive

MANAGEMENTUL INTRETINERII SI REPARARII UTILAJELOR

In categoria politicilor tactice se incadreaza si managementul intretinerii si repararii utilajulelor.

Dotarile , echipamentele, utilajele reprezinta bunuri ale firmei cu ajutorul carora se realizeaza transformarea materiei prime in produs finit. De calitatea si performanta acestor echipamente depinde si calitatea produselor, costurile, respectarea termenelor de executie.

Intretinerea si repararea echipamentelor are o serie de obiective bine precizate:

1. realizarea productiei contractate la termen si conditiilor calitative specificate
2. minimizarea cheltuielilor de intretinere si reparare a echipamentelor din dotare
3. cresterea performantelor productivitatii echipelor.

Cheltuielile de intretinere si reparare sunt semnificative pentru

orice firma productive, iar daca ele nu sunt corect gestionate, pot avea repercusiuni nefavorabile asupra pretului produselor.

Statisticile arata ca pretul produselor engleze sunt cu 10 - 15% mai mari decat pretul produselor germane, datorita mgm.-lui defectuos in i. si r. utilajelor din Marea Britanie.

Defectul unui echipament reprezinta o stare in care echipamentul respectiv nu-si indeplineste performantele prescrise in cartea tehnica.

Defectul trebuie sa fie remediat , actiune care cost iar daca nu e remediat are consecinte negative asupra consumul.

Notiunea de defect este legat de performanta si nu de faptul ca masina sta. Siguranta in functionare reprezinta un parametru nominalizat prin posibilitatea ca intr-o anumita peroada de timp (specificata de constructor) utilajul sa functioneze fara defectare in anumite conditii de lucru.

Siguranta :

parametru

probabilitatea de a functiona fara defect

intr-o anumita perioada de timp

in conditii tehnico - organizatorici

Cu cat siguranta de functionare este mai mare cu atat satisfactia utilizarii este mai ridicata. Siguranta in functionare poate fi exprimata si prin fiabilitatea peoductiei.

Exista expresii matematice care pot prezenta siguranta in functionare si fiabilitatea produsului:

rata medie de defectare (rata defectelor)

RD nr prod defecte nr total de produse

Ex: 30 produse timp 1000 h

3 s-a defectat : - 700 h

- 800 h

- 900 h

RD

rata defectelor exprimata in timp

Rd (t)= nr def / Tt - Td

Tt - 30*1000 = 30.000 ore

Td - (1000-700)+(1000-800)+(1000-900) = 600 ore

Rd= 3 / (30.00 - 600) = 0,00012 def / ora

Tt=timpul total

Td=timp de defectiune

timpul mediu pana la prima defectare

TPMD (t) = 1 / Rd(t) = (Tt-Td) /nr defectiuni

Rd =rata defectului in timp

TPMD (t)=29400/3 = 7900 ore

Exista metode prin care se determina pentru fiecare produs in parte siguranta in functionare.

Siguranata in functionare a produsului complex format din repere si subansamble => ca un produs al sigurantei in functiune a tuturor componentelor.

PIX : 0,99 carcasa - 0,99

0,95 arc - 0,95

0,99 buton - 0,99

0,9 pasta mina -0,75

0,9 varful - 0,8

Sig.fct.maxima = 1

Sf= Sfc*Sfa*Sfb*Sfp*Sfv= 0,99*0,85*0,99*0,75*0,80=0,499

Sf depinde de foarte multe elemente :

calitatea materialelor utilizate

proiectul produsului

responsabilitatea tehnologiilor de lucru

componenta muncitorilor

starea de functiune a masinilor cu care se realizeaza produsul

modul in care si-a insusit utilizatorul sa foloseasca produsul

conditiile in care este intretinut si reparat produsul

Cu cat produsul aremai multe elemente si subansamble, cu atat

sansa ca Sf sa fie foarte buna scade.

Avand in vedere problematica destul de complexa a Sf a

utilajelor si echipamentelor cresterea performantelor acestora se realizeaza printr-un mgm al intretinerii si repararii focalizat in urmatoarele directii:

1. cresterea sigurantei functionarii al fiecarui element component astfel incat Sf a produsului complex sa poate fi substantial imbunatatit.

Ex: pix partea stanga

Sf=0,99*0,95*0,99*0,9*0,9=0,754%

2. asigurarea redundantei a elementelor componente dintr-un

produs a caror Sf pericliteaza sau pune in primejdie siguranta oamenilor.

Notiunea de redundanta este utilizat in informatica si caracterizeaza o stare in care avem informatii mai multe decat sunt necesare pentru a intelege sau a decide ceva => supliment de informatii.

In intretinerea si repararea utilajelor a avea un element redundant inseamna a dubla un element vital cu siguranta in functionare redusa cu un element identic, care sa intre in functiune in momentul in care primul element se defecteaza.

Prin introducerea de elmente redundante Sf a productiei creste substantial, dar din pacate creste si pretul produsului datorita suplimentarii unor elemente in constructia produsului.

A3

A2

A1

Sf = 0,95*0,99*0,85=0,799

	A1

A3

A1

Elemente bloc redund.

de redundanta

Sf a unui bloc redundant : Sfbr = Sf + S"f * (1 - S`f )

Sf = 0,99*0,99*0,97=0,95

Sfbr1

Sfbr3

Din pacate asigurarea redundantei costa.

Pentru elementele care au o Sf redusa sa avem conectata si elemente identice de rezerva, care poate vor intra sau poate nu vor intra in functie.

In anumite situatii este greu de conceput un produs caruia sa i se asigure la toate elementele o redundanta.

3. Analiza sistematica a defectionarii si revindecarea cauzelor producerii acestora

Pentru fiecare produs in parte se poate construi sansa de defectare in timp. De cele mai multe ori aceasta reprezentare are o curba de urmatoarea forma:

In faza de debut: majoritatea defectiunilor se datoreaza faptului ca elementele componente interactioneaza pentru prima data, reglajele nu sunt perfecte si in aceste conditii elementele pana se rodeaza produc defecte care micsoreaza performantele sau opresc functionarea productiei.

Pentru a elimina faza de debut majoritatea firmelor rodeaza la sediu produsele. In perioada de debut se regaseste perioada de garantie pe care firma o acorda pentru elementele produsului comercializat, considerand ca aceste defecte sunt inerente si apartin fabricii care a realizat productia.

Faza de maturitate : foarte lunga, in care numarul defectiunilor se mentine constant. Cu cat aceasta valoare este mai bine cunoscuta, cu atat se pot lua masuri preventive mai eficiente.

Faza de declin : numarul defectiunilor creste dramatic, perioada in care produsele fie sunt reparate capital, fie sunt inlocuite cu altele noi, cheltuielile de intretinere si reparatie sunt foarte mari.

4. Organizarea intretinerii si repararii utilajelor intr-un sistem preventiv

Exista situatii bazate pe calcule matematice de intretinere si reparatie preventiva, care constau in verificarea periodica a utilajelor, inlocuirea preventiva a elementelor care se pot defecta, corectarea anumitor defectiuni minore care ar provoca defectiuni majore, pe baza unui plan de intretinere si reparatie, care tine cont de performantele masinii, de starea acestuia.

Intretinerea preventiva este contrapusa unei intretineri accidentale. Intretinerea accidentala in general se realizeaza doar in momentul in care defectiunea s-a produs, poate crea inconveniente si la nivelul comenzilor angajate, la termenul de executie si la costurile totale.

In general se prefera o intretinere preventiva in faza de maturizare si declin al produsului si o intretinere accidentala in fazele initiale de exploatare,cand produsul are sanse mici de a se defecta.

5. Crearea unei echipe de intretinere si reparatie dimensionata stiintific, care sa realizeze interventiile in timp real si cu costuri minime.

CONDUCEREA OPERATIVA A PRODUCTIEI

- COP -

COP reprezinta un sector bine definit in Mgm industrial cu activitati specifice directionate spre organizarea activitatilor productive specifice sistemelor industriale.

COP cumuleaza o serie de principii, reguli si proceduri manageriale care au ca obiectiv cresterea eficientei economice prin organizarea corespunzatoare a activitatilor productive,

COP se realizeaza diferit pe cele 3 sisteme de fabricatie (masa,serie,individuala) chiar daca metodele si principiile sunt aceleasi in fiecare sistem de fabricatie avem elemente COP specifice care nu pot fi transferate in alt sistem de fabricatie.

Activitatile din COP cuprind 3 etape esentiale:

planificarea

lansarea

urmarirea productiei

1. Planificarea productiei este cea mai importanta pentru ca stabileste principiile, indicatiile si sarcinile fiecarui loc de munca, creand un sistem coerent si eficient pentru indeplinirea sarcinilor de productie

Planificarea are 3 subetape

a)      planificarea statica a productiei: (optimizarea globala a planului de productie )

aceasta etapa este statica si "globala" pentru ca pe baza comenzilor depuse de catre clienti a termenelor contractate si a structurii produselor din portofoliu se construieste un plan de productie limitat in timp care trebuie sa evidentieze:

ce produse realizam g

ce cantitate de produse este necesara Ng

care sunt termenele de executie

Planificarea statica ne pune la dispozitie cantitatea pe care trebuie sa o realizam si pentru care trebuie sa organizam activitatea in sectorul respectiv.

Planificarea statica se realizeaza nu doar la nivelul produselor complexe ci si la nivelul subansamblelor si a reperelor componente si asta pentru ca o intreprindere specializata in produse similare pentru a-si mari productivitatea muncii si eficienta economica va utiliza standardizarea si tipizarea reperelor si subansamblelor marind pentru acestea seria de fabricatie si totodata eficientizand cheltuielile de productie.

EX: o firma produce 3 tipuri de instalatii de aer conditionat:

din instalatia de tip A avem 50 buc, din B 100 buc si din C 40 buc;

Instalatiile A,B,C fac parte toate dintr-o serie mica de fabricatie care se realizeaza ca o activitate conform sistemului de organizare succesiv.

Totusi pentru a mari seria de fabricatie si pentru a simplifica activitatile de productie se observa ca la motorul electric cantitatea necesara este mult marita.

A motor el. 1 2x 50=100

B motor el. 1 1x100=100

C motor el. 1 3x 40=120

Dintr-o data seria de fabricatie a motorului electric devine serie mijlocie caruia trebuie sa-i organizam o alta metoda de organizare, organizarea mixta.

Planificarea statica se realizeaza atat pentru produsele in ansamblul lor cat si pentru subansamble si elemente componente astfel incat pentru subansamble sa putem mari seria de fabricatie.

Se numeste planificare statica si pentru faptul ca managerul care inventariaza comenzile doar constata rezultatele planificarii si nu cauta sa le comenteze sau sa le ajusteze in functie de capacitati. Este de dorit ca rezultatele planificarii statice sa fie mai mici sau egale cu capacitatea de regim (Ng<=Cpr).

Ng<=Cpr - adica firma sa poata onora toate comenzile clientilor;

b)      determinarea sistemului de fabricatie pentru produse din repere

Sistemul de fabricatie identificat, calculat pentru produse si repere impun un anumit sistem de organizare:

- pt productia de masa - omogen - organizare paralela

- pt productia serie mare - eterogen - organizare paralela

- pt productia serie mijlocie - eterogen - organizare mixta

- pt productia serie mica - eterogen - organizare succesiva

- pt productia individuala - eterogen - organizare succesiva

A ignora un sistem de fabricatie si a cauta sa organizezi un sistem productiv altfel decat cel prescris de mgm productiei ar conduce la rezultate economice nesatisfacatoare.

Sistemul de fabricatie se calculeaza pe produs, pe subansamble si pe repere iar subansamblele si reperele pot fi organizate intr-un sistem de fabricatie superior datorita numarului prin standardizare si tipizare.

Se cauta realizarea unor sisteme de fabricatie superioare seriei mare si masa pentru subansamble si elemente componente pentru ca in acest sistem complexitatea problemelor manageriale sunt mai reduse si in conditiile organizarii corespunzatoare a procesului acesta se repeta identic zilnic fara riscuri semnificative.

Cu cat sistemul de fabricatie este mai inferior cu atat problemele manageriale cresc pentru ca foarte rapid se schimba produsul realizat fiecare dintre ei inducand factori de risc specific.

c)      determinarea principalilor indicatori ai COP

Indicatorii COP reprezinta valori normative care se calculeaza si

se respecta intocmai in activitatile de lansare si urmarire a productiei. Indicatorii COP sunt diferiti si tin cont de sistemul de fabricatie.

Astfel:

I.            Pentru productia de masa indicatorii Cop sunt

urmatorii:

productia zilnica

ritmul constructiv

productia orara

numarul de ore planificate zilnic

productia neterminata

durata planului standard

Productia de masa este o productie omogena, adica o perioada lunga de timp, ani de zile pe linia de fabricatie automatica se realizeaza un singur produs in cantitati foarte mari.

Indicatorii Cop pentru productia de masa tin cont de aceste caracteristici pentru ca procesul de productie se repeta zilnic in aceleasi conditii tehnico-organizatorice.

~ PRODUCTIA ZILNICA (sau productia medie zilnica Pmz)

Pz = Ng / Zl

Ng: cantitatea de produse ce trebuie realizate anual

Zl: zile lucratoare

Pz se urmareste permanent pentru ca ceea ce nu se realizeaza intr-o zi trebuie recuperat in ziua urmatoare pentru a avea certitudinea ca Ng contractat va fi realizata.

EX: Ng=75.000 buc/an

Zl=250 zile lucr/an

Pz=75000/250 = 300 buc/zi

~ RITMUL CONSTRUCTIV (rc) : este un indicator stabilit si asigurat de catre proiectantii liniei de fabricatie. Acest rc arata la cate minute sau alte unitati de timp este obtinuta o bucata de produs.

!! rc <= rg !! rg- ritmul mediu de fabricatie

rc trebuie sa fie mai mic sau egal cu rg.

Linia de fabricatie trebuie sa asigure realizarea produsului intr-un timp mai mic sau cel mult egal cu ritmul medie de fabricatie determinat teoretic.

Daca rc > rg inseamna ca pe linia respectiva nu se va putea realiza intreaga productie contractata.

~PRODUCTIVITATEA ORARA (Wo) este un indicator care arata cate bucati de produse trebuie sa fie realizate intr-o ora de activitate.

Wo = 60 / rc

Wo arata intensitatea activitatii derulate si cu cat Wo este mai mare cu atat se reduc cheltuielile totale de fabricatie, rezultand posibilitatea reducerii pretului produsului finit ceea ce reprezinta un avantaj concurential important.

~ NUMARUL DE ORE PLANIFICATE ZILNIC (T): linia de fabricatie in productia de masa trebuie sa lucreze doar un timp care sa conduca la realizarea intregii productii zilnice planificate.

T = Pz / Wo

~ PRODUCTIA NETERMINATA (Pn): in cazul productiei de masa Pn se creeaza datorita diferentelor de productie dintre operatii.

Deci la o operatie i se realizeaza mai multe produse intr-o ora decat la operatia urmatoare i +1.Cantitatea care nu poate fi prelucrata la i+1 se numeste productie neterminata.

Aceasta Pn trebuie stocata intre operatie i si i+1 si trebuie prelucrata prin eforturi suplimentare (program prelungit, schimburi in plus planificate, achizitie de utilaj) astfel incat la sfarsitul zilei sau la sfarsitul altei perioade de timp Pn sa fie prelucrata.

Pn este un fenomen si pozitiv si negativ in activitatea productiva. Este un fenomen pozitiv pentru ca asigura continuitate productiei si este un fenomen negativ pentru ca pana nu este prelucrat Pn reprezinta niste cheltuieli (cu materiale, energie, salariile muncitorilor, anumite utilitati, regii) care nu pot fi recuperate decat atunci cand produsul este finit si achizitionat de catre client.

Pn se inregistreaza din momentul in care materia prima este scoasa din magazie si este prelucrata la prim a faza si ea este transformata in produs finit in momentul in care produsul este gata pentru livrare in magazia de produse.

Cantitatea de Pn trebuie determinata stiintific in functie de anumite criterii (conditii de aprovizionare,stocare,disfunctiionalitati in activitatea productiva) iar marimea optima a Pn trebuie urmarita pentru a nu ingreuna activitatea financiara a firmei (lichiditati).

EX : Wi = 35 buc/h

Wi+1 = 30 buc/h

Pn0=Wi - Wi+1 = 35 - 30 = 5 buc/h

Pnz = T x ( Wi -Wi+1 ) = 15 x 5 = 75 buc/zi

Pn poate fi redusa prin anumite masuri organizatorice (timp suplimentar fata de numarul de ore planificate).

~PLANUL STANDARD : reprezinta un sistem de ordonantare a productiei la toate operatiunile tehnologice care concura la realizarea produsului respectiv.

In planul standard sunt evidentiati ceilalti indicatori COP ai productiei de masa, sunt stabilite orele de lucru si Wo pentru fiecare loc de munca astfel incat eventuala Pn sa fie consumata la finele perioadei de plan standard.

Graficul planului standard se construieste pentru un schimb de 8 ore pe zi.

II.         Indicatorii COP ai productiei de serie :

lotul de fabricatie

durata executiei produsului

perioada de reparare a loturilor

productia neterminata

Indicatorii COP ai productiei de serie sunt adaptati metodei de

organizare mixte care in general se aplica pentru astfel de cazuri.

Datorita catacterului eterogen al productiei de serie (diversitate

ridicata de produse realizate) si a numarului redus de echipamente (specific organizarii mixte) indicatorii COP ai productiei de serie reflecta global caracteristicile si marimile esentiale care trebuie urmarite in timpul activitatii productive in astfel de cazuri.

~LOTUL DE FABRICATIE :reprezinta principalul indicator ai COP al productiei de serie. Lotul de fabricatie reprezinta cantitatea de produse dintr-un anumit tip lansate si prelucrate care consuma un scurt timp de pregatire-incheiere si care este determinat economic avand ca obiectiv reducerea cheltuielilor totale de fabricatie.

Lotul optim de fabricatie se calculeaza in functie de o serie de parametrii tehnici, economici si organizatorici si are o influenta directa asupra marimii celorlalti indicatori ai COP ai productiei de serie.

Dintre factorii tehnici care influenteaza lotul optim:

proiectul produsului

materia prima si materialeleutilizate

tehnologiile folosite

echipamentele si starea de uzura a acestora

Factorii economici:

preturile materiilor prime

salarizarea muncitorilor

deprecierea leului investit in mijloace circulante

Factorii organizatorici:

metoda de organizare folosita

pregatirea si specializarea muncitorilor

standardizarea , tipizare a si normalizarea reperelor componente

Lotul de fabricatie are valoate optima si se numeste lot optim in momentul in care cheltuielile totale pentru fabricarea lotului respectiv sunt minime.

In cheltuielile de fabricatie se regasesc doua categorii de cheltuieli:

- cheltuieli directe :

cheltuielilcu materii prime si mod / buc

cheltuieli cu salariile directe(pt operatori) / buc

- cheltuieli indirecte:

cheltuieli cu pregatirea - incheierea (Cpi) fiecarei operatii raportate la fiecare numar de piese din lot / lot

cheltuieli cu intretinerea si reparatia utilajelor (Cir)

cheltuieli de regie (Cr)

Minima CT corespunde valorii lotului optim(No)

No= √ 2NB / (cm +A) x ρ x n

N - numarul de produse care trebuie realizate pe perioada de 1 an calendaristic

B - totalitatea cheltuielilor efectuate pentru pregatirea si incheierea operatiilor, prntru intretinerea reparatia utilajelor, pentru salariile operatorilor indirect productivi, pentru masuri organizatorice etc.

cm - cheltuieli cu materii prime raportata la unitatea de produse

A - cheltuieli directe in care se regasesc inca o data cheltuielile materiale si cu salariile directe

Pentru productia de serie lotul optim se calculeaza obligatoriu!!!

Nerespectarea lotului optim conduce la cheltuieli suplimentare.

~ DURATA DE EXECUTIE A PRODUSULUI :

pentru executia unui produs se determina durata de executie , adica timpul necesar pentru realizarea produsului respectiv.

In acest timp se regasesc:

timpii alocati prelucrarii → timpi de baza tb

timpul pentru reglarea tehnologica → ta min/buc

timp de pregatire incheiere→ Tpi min/lot

timp operativ → top

top=tb+ta

Nt= top +Tpi / N +tdt + ton + tas [min/buc]

La aceasta norma de timp (Nt) se mai adauga o serie de timpi pe care muncitorii ii consuma in procesul de productie:

tdt → timp de deservire tehnico - organizatoric

ton → timp de odihna si necesitati firesti

tas → timp de asteptare : acorda unor muncitori care trebuie sa astepte terminarea altor operatii

Tt → timpi tehnologici dat pe lotul de fabricatie

tt → timp tehnologic dat pe unitatea de produse, este acordat pentru activitatile care nu consuma salarizare dar face parte din durata de executie a produsului

Aceasta Nt reprezinta baza de calcul pentru salarizarea muncitorilor operativi (Se inmulteste cu salariul orar si se obtine venitul orar).

Dex= Nt + Tt

Tt reprezinta un timp acordat pentru anumite operatii tehnologice care de obicei sunt de lunga durata, care nu intra in Nt dar care au o influenta majora asupra Dex.

In Dex a produselor se regasesc in aceste conditii 2 categorii de timpi:

timpul operativ top

alti timpi auxiliari

top pentru realizarea unui produs la mai multe operatii tehnologice difera de la o metoda de organizare la alta (→ vezi cursul cu diagramele metodei de organizare.)

Tcs = n x Σ toi  , i = 1 → m

Tcm= nt x Σ toi + ( n - nt ) x Σ (toi - toi+1) , (toi - toi+1) > 0

i= 1 →m i = 1 →m

Tcp = n x Σtoi + (n - 1)x toi max , i = 1→m

~ PERIOADA DE REPETARE A LOTURILOR - R

N - lansarea in fabricatie in perioada de 1 an

N0 - marimea lotului de fabricatie

N - numarul de loturi lansate intr-un an

n = N / N0

R = Fd / n

Fd = (Zl - Rk) x k x h - Rc

Fd - fondul de timp disponibil

R se exprima in zile si reprezinta durata de timp intre 2 loturi lansate

In conditiile in care R si Dex se compara intre ele, avem urmatoarele cazuri:

a) R > Dex

Dex

1 2 3

R

In timpul prelucrarii se gaseste lansat doar un singur lot de fabricatie.

b) R = Dex

Dex

1 2 3

R

c) R < Dex

Dex

R

1 2 3

R

~ PRODUCTIA NETERMINATA Pn

Pn reprezinta un indicator important calculat pe baza cheltuielilor efectuate pentru realizarea unui produs care nu este inga finalizat si deci nu este introdusa in magazia cu produse finite.

Pn se formeaza in momentul in care materia prima este scoasa din magazie si supusa prelucrarii.

Pn creste cu cheltuielile legate de salariile muncitorilor, cheltuielile legate de utilitati , cheltuieli de regie. Toate aceste cheltuieli sunt de fapt niste avansuri pe care intreprinderea le achita si le recupereaza doar dupa vanzarea productiei.

Cu cat Pn este mai mare cu atat imobilizarile financiare in cheltuielile de productie sunt mai ridicate.

Daca semifabricatele si produsele in timpul prelucrarii sunt neglijate, stagneaza in fluxul tehnologic, inseamna ca ele sunt Pn si recuperarea valorii respectiva este amanata sau chiar pierduta.

Pn trebuie sa fie determinata dupa principii economice care sa tin acont de:

imobilizarea unor fonduri financiare in salarii etc.

necesitatea asigurarii unei continuitati in activitatea productiva printr-o Pn determinata stiintific si care sa preia disfunctionalitatile prin organizare, aprovizionare asigurand respectarea contractelor asumate

O firma isi dimensioneaza Pn pe baza unor date statistice care

sa tina cont de:

disfunctiuni de aprovizionare

caderile de utilaje si echipamente

absentismul muncitorilor

greseli in organizare (linia de fabricatie nu este corect dimensionata).

Mgm: Planificare, Organizare, Conducere, Control → Productia : realizarea de bunuri si servicii.

satisf clientilor: performante, calitate, pret ai acestia sa achiz prod, sa fie multumiti de alegerea facuta si sa ramana mai departe clienti ai intreprinderii. (un client nu costa cu 10 ori mai mult decat un client traditional ).. E obiectivul principal asigura existenta pe viitor a firmei si desfacerea.

eficientizarea utilizarii res firmei: pt. ca o firma sa fie eficienta ea trebuie sa aiba un randament cat mai ridicat.  Eficienta = venituri / cheltuieli >= 1

minimizarea riscurilor : intern (in interiorul firmei) extern, reducerea cheltuielilor totale : Ch.T. = Ch.prod + Ch.aprov + Ch.depoz +Ch.adm, reducerea productiei neterminate : Pret = Ch mp + Ch sal + Ch en + Ch ind, reducerea permanenta a stocurilor, reducerea termenelor de executie a produselor, reducerea cheltuielilor de productie, realizarea de produse noi, modernizarea si dotarea liniilor de fabricatie cu echipamente moderne, asigurarea de conditii de munca care sa asigure protectia muncii, reducerea efortului fizic, eliminarea stresului etc.