VERIFICAREA SI ANALIZA INFORMATIILOR CONTABILE PRIVIND COSTURILE CU DISTRIBUTIA PRODUSELOR LA SC ANA ELECTRONICS SRL

 

 

VERIFICAREA SI ANALIZA INFORMATIILOR CONTABILE PRIVIND COSTURILE CU DISTRIBUTIA PRODUSELOR LA SC ANA ELECTRONICS SRL

INTRODUCERE

In economia de piata, costul constituie un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei, marimea sau restrangerea ofertei de marfuri, inovarea tehnologica etc. Atunci cand efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime il reprezinta nivelul mai scazut al costului. Totodata, se manifesta tendinta de calculare a costului in cele mai diferite structuri ale activitatii. Astfel, prezinta interes nu numai costul de productie in general, ci si costul de distributie, costul muncii, costul educatiei, sanatatii, informatiei, administratiei, timpului, datoriei (imprumutului), costul vietii, inflatiei, somajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestarii si condamnarii, pedepsei, costul ecologic, costul externalitatilor negative etc.

Termenul de distributie desemneaza ansamblul mijloacelor si al operatiunilor care asigura punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor si serviciilor realizate de catre intreprinderile producatoare.

Distributia reprezinta procesul prin care bunurile si serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor - intermediari sau finali - asigurandu-li-se acestora facilitatile de loc, timp, marime etc., potrivit cerintelor pe care le manifesta in cadrul pietei.

Mijloacele si operatiunile desemnate prin termenul de distributie se clasifica in doua mari categorii, ce pot fi consemnate prin notiunile de 'distributie comerciala' si 'distributie fizica'.

Distributia comerciala consta in a transforma titlul de proprietate asupra produsului de la producator la consumator. Distributia respectiva poate fi asigurata prin intermediul agentilor de distributie. Acestia pot fi individuali, ca de exemplu vanzatorii din intreprindere, sau pot fi intreprinderi de comert cu ridicata, societati comerciale ce se ocupa cu comertul prin corespondenta sau de comertul cu amanuntul etc.

Distributia fizica, la randul sau, consta in a pune, din punct de vedere material, bunurile si serviciile la dispozitia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport si al stocajului. Distributia fizica este mai intalnita in literatura de specialitate si sub denumirea de logistica comerciala.

In economia moderna, a carei evolutie este bazata pe o functionare libera a mecanismului de piata, procesul de distributie se are in vedere ca un proces care trebuie sa contribuie la promovarea progresului economic general. Intr-un asemenea cadru de interpretare, distributia depaseste limitele unei simple vehiculari de marfuri, adaugand sau asociind acesteia o gama de servicii in continua crestere, precum si o influentare activa a productiei, pe baza cunoasterii amanuntite a consumatorilor.

Drept urmare, conceptul de distributie nu trebuie confundat cu miscarea marfurilor. In timp ce miscarea marfurilor are in vedere deplasarea fizica a marfurilor de la productie la consum, conceptul de distributie are in vedere un proces mai larg, care incepe in momentul in care produsul este gata pentru a fi lansat pe piata si se sfarseste odata cu consumarea actului de vanzare la consumatorul final.

In acest interval de timp si spatiu au loc o serie de activitati economice, cum ar fi: livrarea marfurilor, transportul acestora, depozitarea si conservarea lor, stocarea, vanzarea cu ridicata si cu amanuntul etc.; mobilizarea resurselor materiale, financiare si umane necesare realizarii procesului respectiv; stabilirea modalitatilor de transfer a titlurilor de proprietate si asiguarea practica a acestor titluri etc. Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzatoare a nevoilor consumatorilor si, prin aceasta, cresterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecarei firme implicate in tranzactiile comerciale

Problematica distributiei marfurilor, prin complexitatea sa, trebuie aboradata intr-un context mai larg, pentru a putea evidentia consistenta si perspectivele unui asemenea sector, luandu-se in considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale -comert cu amanuntul, comert cu ridicata etc.-iar pe de alta parte, necesitatea unei evaluari corecte a rolului sau, atat in ceea ce priveste dezvoltarea productiei, cat si in promovarea si modernizarea consumului, astfel incat sa poata fi apropiata de toate celelalte forme si sectoare ale pietei[1].

Pe pietetele din ce in ce mai globalizate din ziua de azi, vanzarea unui produs este uneori mai usoara decat distribuirea fizica a acestuia catre clienti. Firmele trebuie sa decida asupra celor mai bune modalitati de depozitare, manipulare, transport a produselor lor, astfel incat acestea sa fie disponibile consumatorilor intr-o varietate acceptabila, la timpul si la locul potrivit. Eficienta logisticii va avea un impact semnificativ atat asupra satisfactiei clientului, ca si asupra costurilor firmei. Un sistem defectuos de distributie poate distruge un efort corespunzator de marketing.

Asadar, toate intreprinderile sunt conectate la sistemul distributiei. Unele intreprinderi au ca profil numai distributia, in aceasta situatie se afla intreprinderile comerciale. Altele cum sunt cele producatoare si cele prestatoare de servicii nu pot fi nici ele indiferente chiar daca nu se implica in exclusivitate in marketing, aceasta depinzand de modul in care produsele sau serviciile ajung la consumatorul final.

Prin intermediul distributiei se finalizeaza activitatea economica a intreprinderii, se incheie ciclul economic al produselor. Prin distributie intreprinderile producatoare redobandesc in forma baneasca resursele investite in realizarea produselor sau a serviciilor si bineinteles cu un profit iar consumatorul intra in posesia bunurilor de care are nevoie.

Procesul de distributie reprezinta o componenta importanta a activitatii pe care agentii economici o desfasoara in cadrul pietei. Data fiind importanta sa, un asemenea proces se cere sa fie astfel orientat incat sa raspunda necesitatilor de realizare ca valoare a fiecarui produs, in functie de conditiile specifice in care actioneaza fiecare firma sau societate comerciala in cadrul pietei, de natura si puterea concurentei, de structura mijloacelor de desfacere, precum si de unele elemente conjuncturale specifice fiecarei perioade.

O astfel de orientare implica insa cunoasterea prealabila a unor aspecte privind rolul distributiei in cadrul activitatii fiecarei unitati, elementele constitutive ale acestui proces, elementele specifice diferitelor structuri de piata, precum si o serie de criterii ce pot sta la baza organizarii relatiilor de distributie.

CAPITOLUL I

ANALIZA COSTURILOR CU DISTRIBUTIA PRODUSELOR, O COMPONENTA A COSTURILOR DE CIRCULATIE. RELATIA COSTURI - CHELTUIELI DE CIRCULATIE

Continutul economic al costurilor cu distributia si clasificarea lor

Functionarea eficienta a firmei intr-un mediu concurential a carui dominanta economica o constituie caracterul limitat al resurselor, necesita gestionarea eficienta a costurilor care ii greveaza rezultatele. La realizarea circuitului economic: aprovizionare - productie - stocare -vanzare concura o serie de cheltuieli care, prin intermediul costurilor, se constituie in elemente ale preturilor de vanzare a produselor (marfurilor) pe piata.

Orice intreprinzator (considerat rational, care, tinand seama de resursele pe care le detine, ia decizia de a produce acea marfa care-i permite cea mai buna valorificare a acestora) stie ca pentru a-si maximiza profitul este necesar fie sa minimizeze costurile totale cu care obtine un anumit nivel al productiei (desfacerilor), fie sa maximizeze productia (volumul desfacerilor) care se poate obtine cu un nivel dat al costurilor, sa optimizeze asadar, volumul si structura productiei (circulatiei marfurilor).

Activitatea complexa a intreprinderii comerciale presupune anumite cheltuieli (materiale, cu forta de munca) care formeaza costurile intreprinderii, ca urmare a miscarii fizice a marfurilor de la producatori la consumatori, a pastrarii integritatii cantitative si calitative a marfurilor, a operatiilor de sortare, ambalare, desfacere etc.

Cheltuielile de circulatie reprezinta consumul de resurse economice, evaluate in bani, pentru infaptuirea circulatiei marfurilor de la producatori la consumatori.

"Notiunea de cheltuieli de circulatie este asimilata frecvent in literatura economica termenului de cost de productie , acesta fiind definit ca "totalitatea cheltuielilor corespunzatoare consumului de factori de productie pe care agentii economici le efectueaza pentru producerea si vanzarea bunurilor materiale sauprestarea de servicii ". Un asemenea punct de vedere poate fi explicat prin sensul larg de "productiv" pe care il au diverse activitati, printre care si comertul, in economia moderna si prin faptul ca vanzarea marfurilor - directa sau prin intermediari - este o finalitate a productiei, costurile de orice natura fiind circumscrise acestui scop.

Reflectarea corecta a contributiei diverselor activitati economice la crearea si realizarea sub forma baneasca a valorii produselor pe piata a impus insa utilizarea unui termen care sa delimiteze cheltuielile efectuate cu schimbul produselor de cele efectuate pentru producerea lor. Se delimiteaza astfel, in cadrul costurilor globale din economie costurile de distributie, ca parte destinata operatiunilor comerciale. Evidentierea distincta a acestor cheltuieli este motivata atat de continutul lor diferit, cat si de faptul ca ele detin o pondere insemnata in structura pretului de vanzare a produselor la consumatori, reprezentand la unele produse 30-40% din acest pret, iar la multe produse depasind chiar costul de productie.

In practica financiara din tara noastra s-a adoptat termenul de cheltuieli de exploatare pentru totalul consumului de bunuri si servicii efectuate de agentii economici pentru desfasurarea activitatii lor[4]. In aceste cheltuieli se include si valoarea produselor (costul marfurilor) cu care agentii economici se aprovizioneaza de la furnizori pentru productie sau vanzare.

In lucrarea de fata s-a optat pentru conceptul de cheltuieli de circulatie din doua motive:

a) Notiunea de cheltuieli de circulatie este consacrata in gandirea economica si in practica agentilor economici din tara noastra;

b) Cheltuielile de circulatie reflecta cu mai multa profunzime esenta lor de cheltuieli ocazionate de comercializarea produselor. Delimitandu-le de cheltuielile efectuate cu producerea bunurilor si serviciilor ca valori fizice si utilitati, se poate evidentia contributia comertului la crearea PIB.

Notiunea de cheltuieli de circulatie poate fi asimilata celei de cheltuieli de distributie.

Inscriind consumul de resurse in procesul realizarii marfurilor, rezulta ca notiunea de cheltuieli de circulatie priveste activitatea tuturor agentilor economici care participa la acest proces. Ca atare, ele sunt efectuate de producatori, care vand produsele prin relatii directe cu consumatorii, de comerciantii distribuitori, care cumpara produsele de la producatori si le vand consumatorilor si de consumatori, in special productivi, care pastreaza produsele cumparate pana in momentul utilizarii lor, in situatia in care stocajul reprezinta o conditie a consumului.

Analizand continutul cheltuielilor de circulatie dupa natura proceselor economice si a mijloacelor care le genereaza se delimiteaza urmatoarele categorii de cheltuieli:

− cheltuieli materiale: combustibili, energie, apa, materiale de intretinere, uzura obiectelor de inventar, pierderi naturale la marfurile pastrate etc.;

− lucrari si servicii executate de terti: intretinere si reparatii, chirii,transportul marfurilor, posta si telecomunicatii, prime de asigurare, comisioane la cumpararea sau vanzarea titlurilor de valoare, cheltuieli pentru serviciile bancare,cheltuieli cu publicitatea etc.;

− impozite si taxe: taxa pe valoarea adaugata, taxe catre institutiile publice etc.;

− cheltuieli cu personalul: salarii, contributii la asigurarile sociale;

− cheltuieli cu amortizarea si provizioane: amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale, provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale sicorporale si pentru creante neincasabile;

Cerintele cunoasterii stiintifice si cele ale managementului au impus evidentierea analitica si folosirea unor clasificari pragmatice ale cheltuielilor pentru a putea identifica mai bine mijloacele de rationalizare a lor.

. O prima clasificare structureaza cheltuielile dupa forma de comert (cu materii prime si echipament industrial, cu produse agricole, cu bunuri de consum individual), grupele de produse (alimentare, nealimentare si alimentatie publica) si stadiile de circulatie a marfurilor (cu ridicata si cu amanuntul) in care se efectueaza.

Potrivit specificului activitatii fiecarei ramuri de comert, ponderea grupelor de cheltuieli ca si nivelul lor relativ sunt diferite de la o ramura de comert la alta. In principiu, circulatia cu ridicata se realizeaza cu un nivel relativ de cheltuieli mai mic decat circulatia cu amanuntul, iar comercializarea marfurilor alimentare este mai costisitoare decat cea a marfurilor nealimentare. In comertul cu ridicata, ponderea cea mai mare o detin cheltuielile cu transportul si cele cu depozitarea fata de comertul cu amanuntul unde cheltuielile cu remunerarea personalului si cu intretinerea unitatilor ocupa locul principal.

O asemenea clasificare raspunde cerintelor unei politici de diferentiere a cotelor de adaos comercial pe ramuri de comert si pe grupe de marfuri, astfel incat acestea sa asigure conditiile de eficienta in comercializarea normala a oricarei grupe de marfuri.

. Dupa dependenta de volumul activitatii economice se disting doua categorii de cheltuieli: variabile si constante.

− Cheltuielile variabile se modifica (proportional sau neproportional) o data cu evolutia volumului activitatii (de exemplu, cheltuielile cu transportul marfurilor, cu salariile, pierderile naturale etc.).

− Cheltuielile constante sunt independente de volumul activitatii economice (de exemplu, cheltuielile cu intretinerea bazei tehnico-materiale, cu chiria localurilor etc.), desi peste o anumita limita a activitatii ele pot sa creasca. De exemplu, cresterea volumului vanzarilor peste limita de folosire integrala a capacitatii de depozitare sau de vanzare impune construirea de noi spatii comerciale, care duce la marirea cheltuielilor de intretinere, a amortizarii localurilor etc.

Ca urmare a influentei diferite a cresterii volumului vanzarilor asupra celor doua categorii de cheltuieli, nivelul relativ global al acestora se reduce. Semnificatia practica a acestei grupari consta in posibilitatea evaluarii cheltuielilor pentru o perioada viitoare in functie de ritmul cresterii activitatii economice.

Aceasta grupare a cheltuielilor permite, totodata, determinarea costului marginal al comercializarii, definit prin costul (cheltuielile) cu care se realizeaza o unitate valorica suplimentara dintr-un produs (de exemplu, un milion de lei). Acest cost are tendinta de scadere, datorita modului diferit in care reactioneaza cele doua categorii de cheltuieli la cresterea vanzarilor.

. Cerintele metodologice de urmarire a eficientei activitatii fiecarei unitati din componenta unei societati comerciale au impus evidentierea cheltuielilor distinct pe unitati operative si pe ansamblul societatii - cheltuieli generale ale societatii. Desi in ambele structuri se regasesc grupe asemanatoare (salarii, intretinere, amortizari etc.), evidentierea in acest mod permite localizarea posibilitatilor de rationalizare a lor.

. Tot in scopul urmaririi eficientei economice pe fiecare unitate operativa, cheltuielile de circulatie se grupeaza in directe si indirecte.

− Cheltuielile directe se pot identifica pe fiecare unitate dupa elementele care le determina. De exemplu, cheltuielile cu salariile sunt determinate de marimea si structura personalului, cheltuielile de intretinere si chiriile de marimea suprafetei comerciale etc.

− Cheltuielile indirecte se efectueaza de catre o societate comerciala pentru ansamblul unitatilor care o compun, repartizarea pe fiecare unitate facandu-se dupa diverse criterii (chei de repartizare). De exemplu, cheltuielile de transport se repartizeaza dupa cantitatea (valoarea) aprovizionarii fiecarei unitati, cheltuielile generale ale societatii dupa volumul vanzarilor sau numarul de personal etc.

Tipologia costurilor si relatia cost -cheltuiala

Costurile si contabilitatea costurilor joaca in fiecare organizatie un rol foarte important in procesul elaborarii deciziilor. De fapt, rolul costurilor a fost descris ca un manager informational. Cu informatii gresite primite din partea sistemului intern de management, preturile produselor sunt gresit calculate, cheltuielile fixe gresit alocate si procesul organizational gresit condus.

COSTUL - categorie economica universal acceptata - poate fi definit ca parte a unitatilor (marfuri, bunuri) care compenseaza consumul de mijloace de productie si forta de munca, in conditiile tehnice, organizatorice si de gestiune, in scopul obtinerii si vanzarii produselor, lucrarilor sau serviciilor cerute pe piata.

Continutul costului este legat de consumul de factori care la ocazionat si care, pentru a

putea fi urmarit si reflectat trebuie sa aiba o exprimare valorica. Deci, costul este expresia valorica a tuturor factorilor de productie consumati pentru producerea si distributia bunurilor materiale, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Asadar, la baza costului stau consumurile de munca vie si materializata exprimate

valoric, consumuri care imbraca forma cheltuielilor de productie si de distributie suportate de intreprindere.

Din acest punct de vedere, costul constituie o corelatie intre expresia valorica a cheltuielilor pe care le efectueaza o intreprindere pentru obtinerea si desfacerea productiei sale intr-o perioada de timp determinata si cantitatea de bunuri materiale, lucrari sau servicii care formeaza aceasta productie.

La originea ciclului de exploatare, contabilitatea constata fluxuri de valori de exploatare, desemnate prin termenul de cheltuieli care suporta tratamente adaptate obiectivelor de gestiune. Acumularea acestor cheltuieli asupra unui bun sau serviciu creat de intreprindere dau acestuia o valoare desemnata prin termenul de cost.

Nu trebuie confundate notiunile de cost si cheltuiala, care dupa unii autori nu sunt identice. In sens larg, generic, cheltuiala este sinonima cu o "dare de bani", adica o plata; de exemplu, achizitionarea factorilor de productie este o cheltuiala a firmei si va deveni cost de productie cand acesti factori vor fi dati in consum.

Deci, platile constituie in toate cazurile cheltuieli, dar numai in sens financiar. Factorul determinant care hotaraste daca o cheltuiala in sens financiar (plata) constituie sau nu element de cost este consumul.

Costul nu poate si nu trebuie sa fie rezultatul unei calculatii, ci este determinat de

aparitia obiectiva generata de consumul de valori ale muncii vii si materializate. Costul reprezinta asadar o parte a cheltuielilor de productie; sunt eliminati factorii neconsumati, de tipul productiei neterminate, care reprezinta cheltuieli, dar nu costuri.

Se poate face afirmatia conform careia costurile rezulta din folosirea unei game largi de resurse. Ele pot fi folosite direct sau indirect in asigurarea bunurilor si serviciilor. In sectorul productiv, principalele categorii de resurse sunt: materialele, munca, cladirile etc. Alte costuri sunt presupuse de asigurarea cu aceste resurse, folosirea lor etc. Toate acestea se numesc costurile intrarilor.

De asemenea termenul de pret nu ar trebui utilizat, conform Planului Contabil General, decat pentru tranzactii, deci pentru relatiile intreprinderii cu exteriorul.

Se poate vorbi, astfel, de pretul de achizitie pentru marfuri sau materiale, de pretul de vanzare pentru produsele finite sau serviciile prestate.

Dimpotriva, un cost este o suma de cheltuieli; el este asadar propriu intreprinderii si poate fi calculat in functie de diferite regrupari:

pe functiuni economice (cost de productie, de distributie, de administratie);

pe centre de responsabilitate (costul serviciilor de dupa vanzare, costul unui anumit atelier);

pe mijloace de exploatare (cost pe uzina sau pe magazin);

pe activitati de exploatare (cost de produs vandut sau pe serviciu prestat);

pe circuite de distributie (cost pe familie de clienti sau pe sector geografic).

Contabilitatea costurilor se preocupa cu plasarea valorilor in tranzactiile interne care reprezinta transferul de valoare dintr-o organizatie. Tranzactiile interne reprezinta transformarea input-urilor de surse in output-uri de bunuri si servicii.

Asocia Americana de Contabilitate definea contabilitatea costurilor, in 1959, ca:
"Aplicarea unor tehnici si concepte adecvate in prelucrarea datelor economice dintr-o perioada ulterioara si a celor previzionate ale unei intreprinderi pentru a ajuta managementul in stabilirea planurilor pentru obiective economice realizabile si in luarea de decizii rationale in vederea realizarii acestor obiective.

Contabilitatea costurilor include metodele si conceptele pentru efectiva planificare, alegerea dintre diferitele alternative de actiune si control catre evaluarea performantelor.

Studiile sale presupun gasirea cailor prin care informatiile contabile pot fi acumulate, sintetizate, analizate si prezentate in relatii cu anumite probleme, decizii si sarcinile de zi cu zi ale managementului".

Definitia accentueaza faptul ca rolul contabilitatii costurilor consta in asigurarea unor informatii pertinente pentru managementul firmei.

Ca urmare, principalele motive pentru care un intreprinzator trebuie sa cunoasca costurile pe care le presupune activitatea sa sunt:

posibilitatea stabilirii unor preturi corecte pentru produsele sale, ajutandu-l sa estimeze profitul ce-l realizeaza pe fiecare produs;

cunoasterea fiecarui cost implicat de afacerea pe care o conduce, a marimii acestor costuri, putand lua decizii in cunostinta de cauza privind reducerea acestora;

posibilitatea evaluarii efectelor, masurilor luate sau preconizate de manager asupra costurilor;

furnizeaza informatii importante privind caile de crestere a eficientei firmei.

"Cand agentul economic nu dispune de resurse proprii si isi procura din afara intregul volum de factori de productie si il da integral in consum, atunci costurile de productie vor fi egale cu cheltuielile."[5]

Costul de distributie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate in procesul de distributie a produselor si poate fi delimitat in cele doua categorii:

costuri directe de distributie cuprind cheltuielile de livrare, expeditie, publicitate, ambalaj, transport special cand se poate identifica pe produs consumul de resurse;

costuri indirecte de distributie - reprezentand cheltuielile de functionare a sectorului de distributie, magazinaj (stocaj), transport, servicii de postvanzare, studii de marketing etc.

In contabilitatea financiara cheltuielile se inregistreaza pe feluri de cheltuieli ( dupa natura lor) si se grupeaza in:

Cheltuieli de exploatare

Cheltuieli financiare

Cheltuieli extraordinare

Cheltuieli cu amortizarile, provizioanele si ajustarea lor la inflatie

Cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite.

In ceea ce privesc cheltuielile de exploatare acestea "se refera la complexitatea activitatilor economice pe care intreprinderea le poate desfasura fiind sistematizate in sase categorii, astfel:

cheltuielile privind stocurile se refera la o serie de consumuri privind materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, materialele nestocate, energia si apa, animalele si pasarile, marfurile si ambalajele."[6]

"cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti

cheltuieli cu alte servicii executate de terti

cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

cheltuieli cu personalul

alte cheltuieli de exploatare."[7]

Principalele aspecte ale analizei activitatii de comercializare se refera la:

caracterizarea activitatii de comercializare

analiza indicatorilor valorici baza indicilor

analiza raportului static dintre principalii indicatori

analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici

Sursele informationale utilizate sunt:

Contul de profit si pierdere

Bugetul de venituri si cheltuieli

Balanta de verificare

Evidenta contabila curenta

In contabilitatea financiara, aceste cheltuieli sunt evidentiate in conturile din clasa 6- conturi de cheltuieli, iar in cea de gestiune in conturile de calculatie (ct. 921-925).

Calculul economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficienta iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare la fiecare bun economic, relatie ca de la parte la intreg. Costul (C) desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul pretului (peste costul de productie) reprezinta profitul (pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs sunt valabile egalitatile: P = C + pr; C = P - pr. In conditiile unei anumite marje de profit, marimea costului exercita presiune asupra pretului.

In concluzie, costul este o categorie economica care se manifesta nemijlocit in productia de marfuri, respectiv in activitatea de creare de bunuri materiale si servicii, fiind asociat notiunii de valoare in activitatea de obtinere a unor bunuri materiale noi, lucrari si servicii.

1.3 Indicatori utilizati in aprecierea costurilor cu distributia

Pentru a masura cheltuielile de distributie, parte componenta a cheltuielile de circulatie, a urmari dinamica lor si a le corela cu volumul activitatii economice se folosesc diferiti indicatori, absoluti si relativi, de nivel si de dinamica. Ei sunt proprii atat pentru activitatea de ansamblu a comertului, a unei ramuri sau agent economic, cat si pentru fiecare grupa de cheltuieli, inclusiv a cheltuielilor cu distributia.

Metodele de analiza a cheltuielilor de distributie ofera informatii care ajuta la stabilirea celei mai bune solutii in alocarea resurselor firmei si, pe aceasta baza sunt un instrument util in politica intreprinderii de stabilire a preturilor si a marjelor de rentabilitate.

Analiza in dinamica a cheltuielilor de distributie se poate realiza cu ajutorul indicatorilor clasici:

Cheltuielile de distributie totale ale intreprinderii (Chd

Modificarea absoluta a cheltuielilor de distributie (ΔChd)

ΔChd = Chd₁ - Chd₀

Modificarea relativa a cheltuielilor de distributie (ΔChd%)

unde:

Chd₁ - reprezinta valoarea cheltuielilor de distributie la sfarsitul perioadei, in anul curent;

Chd₀ - reprezinta valoarea cheltuielilor de distributie la inceputul perioadei, in anul de baza.

Tinand cont de faptul ca in totalitate sa costul de distributie cuprinde o multitudine de cheltuielile generate de livrare, expeditie, publicitate, ambalaj, transport special cand se poate identifica pe produs consumul de resurse in analiza costurilor de distributie la nivel de unitate economica se poate folosi si urmatorul model:

Chd =

unde Ch_i reprezinta costurile de distributie pe elemente de cheltuieli, conform Legii contabilitatii sau pe subunitati componente (magazine in unitatiile comerciale).

Un astfel de model permite localizarea actiunii factorilor pe elemente de cheltuieli si da posibilitatea cuantificarii aportului fiecarui element de cheltuiala la modificarea absoluta sau procentuala a costurilor de distributie la nivelul agentului economic.

Contributia unui element "K" la modificarea absoluta a costurilor de distributie este dat de abaterea acelui element fata de baza de comparatie:

= ₀

Modificarea procentuala a costurilor de distributie la nivelul agentului economic pe seama unui element "K" se calculeaza folosind una din relatiile:

=

=

=

Unde

reprezinta modificarea absoluta a elementului de cost component al costului de distributie

g₀ - ponderea pe care o detine in baza de comparatie elementul studiat

modificarea procentuala a elementului studiat

IChk - indicele modificarii elementului de cheltuiala analizat

Analiza costurilor de distributie prin modelul de mai sus, nu numai ca permite localizarea actiunii factorilor, ci orienteaza activitatea de analiza ce va fi aprofundata la nivelul subunitatiilor componente sau la acele elemente de costuri ce detin cea mai mare pondere in costurile de distributie, sau la care s-a inregistrat cea mai mare modificare procentuala, aceste elemente avand si cel mai mare aport la modificarea procentuala a costurilor de distributie la nivelul agentului economic.

Structura cheltuielilor de distributie pe categorii de produse indeplineste o functie importanta in analiza eficientei generale a activitatii unitatilor economice si in orientarea investitilor spre acele categorii de cheltuieli care participa nemijlocit la obtinerea profiturilor nete.

Structura pe categorii( ) reprezinta ponderea detinuta de fiecare din categoriile de cheltuieli de distributie pe game de produse, valoarea lor), in totalul cheltuielilor intreprinderii, exprimate valoric C_t conform relatiei:

Concluziile analizei structurii cheltuielilor de distributie pe game de produse pot fi intrebuintate la orientarea politicii de comercializare spre acele categorii de produse care contribuie la cresterea performantelor economico-financiare ale intreprinderii. Aceasta structura trebuie pusa in concordanta cu structura si profilul activitatii agentului economic. Schimbarile aparute in structura cheltuielilor de distributie pe game de produse vor reflecta si modificarile in portofoliul de produse a unitatii economice respective.

Atunci cand intreprinderea isi propune sa realizeze sporuri ale volumului de activitate este normal ca si eforturile facute de intreprindere (adica cheltuielile) sa cresca. De exemplu, dublarea productiei fizice a intreprinderii este imposibil de realizat fara o crestere corespunzatoare a consumurilor, si, deci, a cheltuielor firmei in general, inclusiv si a cheltuielilor generate de distributia produselor. Dar obtinerea optimului economic de catre intreprindere presupune ca dinamica volumului de activitate sa fie superior in raport cu dinamica cheltuielilor inregistrate de ea (I_CA >I_CH ). Ceea ce inseamna ca fiecare leu cheltuit de intreprindere sa genereze o incasare mai mare, in raport cu incasarea adusa in perioada de raportare:

I_CA >I_CH

Deoarece volumul costurilor de distributie este proportional cu volumul activitatii, deci si cu cifra de afaceri, pentru a apreciere corecta a modificarilor intervenite se tine seama si de raportul de corelatie "K" intre indicele modificarii costurilor de distributie si cel al modificarii cifrei de afaceri. Acest raport de corelatie poate avea valori subunitare sau supraunitare. Daca K=1 inseamna ca ritmul de crestere a costurilor generate de activitatea de distributie a fost acelasi cu ritmul de crestere a cifrei de afaceri, situatie in care rata rentabilitatii capitalului consumat ramane nemodificata, chiar daca profitul se mareste odata cu cifra de afaceri.

Un raport de corelatie spraunitar evidentiaza o crestere mai accentuata a costurilor in raport cu cifra de afaceri, urmare a eficientei mai scazute a costurilor marginale. Rata rentabilitatii capitalului consumat se va reduce.De asemenea, se va micsora profitul brut daca reducerea profitului e seama rentabilitatii nu va fi anihilata de influenta pozitiva a cresterii cifrei de afaceri.

Corelatia anterioara, intre volumul de activitate (vazut ca prin intermediul inacasarilor generate de productia realizata, adica prin indicatorul cifra de afaceri) si cheltuielile firmei (Ch), mai poate fi surprinsa si cu ajutorul indicatorului "costuri la 1000 unitati monetare". Indicator care se poate urmari la diferite niveluri organizatorice: agent economic, subunitate componenta, grupe de produse sau pe fiecare produs.

Analiza cheltuielilor de distributie se poate face pe baza indicatorului sintetic cheltuieli de distributie la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv cifra de afaceri, astfel:

unde:

reprezinta structura veniturilor;

- cheltuieli de distributie la 1000 lei pe categorii de venituri care reprezinta si factorii directi de influenta.

Evidentierea modificarilor intervenite in structura veniturilor este necesara pentru aprecierea corecta a situatiei, dat fiind modul de formare a veniturilor din productia stocata si imobilizata. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizeaza evolutia lor si factorii care o determina, in vederea indentificarii posibilitatilor de diminuare in scopul sporirii rentabilitatii. Integrata in activitatea practica de gestiune aceasta analiza reprezinta o prima etapa de informare asupra dinamicii cheltuielilor.

Determinarea cheltuielilor de distributie la 1000 lei cifra de afaceri(), care constituie partea preponderenta a veniturilor din exploatare, se analizeaza cu ajutorul modelului:

unde:

- reprezinta cheltuieli de distributie pe produse.

Pe aceasta baza pot fii construite si aplicate diferite sisteme factoriale. Astfel, un prim sistem are in componenta ca factori directi:

structura productiei vandute (fabricate)

preturile medii de vanzare

cheltuielile de distributie pe unitatea de produs, game de produse

Conform acestui model determinist, volumul productiei totale (Q) nu exercita o influenta directa asupra costurilor la 1000 u.m. deoarece actioneaza in acelasi sens si cu aceeiasi intensitate atat asupra numaratrului cat si asupra numitorului. In schimb, productia totala influenteaza indirect costurile la 1000 u.m prin intermediul costului pe unitatea de produs sau prin intermediul preturilor de valorificare.

Cheltuielile de distributie au in componenta o serie de cheltuieli care privesc: cheltuielile cu personalul implicat in activitatea de distributie, cheltuieli cu intretinerea si reparatia mijloacelor de transport, cheltuieli cu amortizarea, etc.

Toate acestea se pot analiza utilizand diferite modele deterministe specifice fiecarei categorii de cheltuiala.

Modele deterministe ce caracterizeaza costurile cu lucrarile si serviciile prestate de terti

Aceste tipuri au un continut relativ eterogen. Ele se refera la contravaloarea lucrarilor cu intretinerea si reparatiile prestate de terti, cheltuielile cu locatiile de gestiune si chiriile, cheltuielile cu primele de asigurare, cheltuielile cu studiile si cercetarile etc.

Analiza acestor costuri are ca punct de plecare stabilirea modificarii absolute si procentuale pe total si pe elemente componente si determinarea structurii pe grupe sau categorii de costuri cu lucrarile si serviciile prestate de terti. Analiza va fi adancita pe fiecare element component si in primul rand la elementele ce detin o pondere ridicata sau la care s-a inregistrat cea mai mare crestere procentuala. In acest scop vor fi utilizate modele deterministe in functie de categoria costurilor.

Pentru calculul si analiza costurilor cu lucrarile de intretinere si reparatii prestate de terti se foloseste relatia:

in care:

Chst - reprezinta costurile totale aferente lucrarilor de intretinere si reparatii prestate de terti;

Ni - numarul de intretineri sau reparatii pe categorii si tipuri de utilaje;

pdi - costul unei intretineri sau reparatii dintr-un anumit tip la un utilaj, stabilit la pret de deviz.

In aprecierea economiei la costurile cu reparatiile curente si capitale efectuate de terti trebuie tinut seama ca acestea sa nu fie realizate in detrimentul starii de functionare a utilajelor. Lucrarile de intretinere si reparatii au menirea sa mentina utilajele la parametri normali de functionare sau sa le readuca la o mai buna stare de functionare. Ele se efectueaza dupa un anumit numar de ore de functionare sau de kilometri rulati. Readucerea la parametri normali de functionare presupune inlocuirea unor piese sau subansamble ce au un grad de uzura fizica ridicata, folosind piese noi sau reconditionate.

Prin urmare se justifica din punct de vedere economic numai acea economie la costurile cu intretinerea si reparatiile efectuate de terti determinate de reducerea numarului de reparatii ca urmare a prelungirii timpului de functionare intre doua reparatii prin intretinerea si folosirea ireprosabila a utilajelor.

Pentru analiza costurilor cu lucrarile de transport efectuate de terti se pot folosi doua metode deterministe:

in care:

Chtr - reprezinta costurile cu lucrarile de transport efectuate de terti;

qi - volumul produselor transportate pe sortimente de materii si materiale sau produse finite;

di - distanta medie de transport pe categorii de produse;

t - tariful pe tona / km;

Zi - durata in zile de inchiriere a mijloacelor de transport de un anumit tip;

hi - durata medie zilnica de inchiriere exprimata in ore;

thi - tariful pe ora inchiriere si pe tip de mijloc de transport luat cu chirie;

Primul model se foloseste in analiza costurilor cu lucrarile de transport efectuate de terti atunci cand plata contravalorii se face in functie de volumul de produse transportate exprimate in tona / km.

In cazul in care contravaloarea lucrarilor de transport se plateste in functie de volumul produselor transportate si tariful pe tona / km., se va avea in vedere ca intre volumul activitatii si consumul de materiale ce se aprovizioneaza din afara sau volumul de produse finite exista o legatura directa. Se justifica reducerea costurilor de transport pe seama volumului de materiale aprovizionate numai daca acesta este urmare a scaderii consumurilor specifice pe unitatea de produs fara sa fie afectata calitatea produselor finite.

De asemenea, un agent economic poate diminua costurile cu lucrarile de transport efectuate de terti prin incheierea de contracte de aprovizionare cu cei mai apropiati furnizori, prin desfacerea produselor pe cele mai apropiate piete, prin folosirea celor mai ieftine cai de transport sau prin utilizarea lor de asa natura, incat tariful mediu pe tona / km sa fie cat mai redus (Transport fluvial combinat cu cel auto, transport pe calea ferata combinat cu cel auto).

Al doilea model se foloseste atunci cand un agent economic va inchiria pe o perioada determinata de timp un numar de mijloace de transport, iar in contractul de inchiriere va fi stipulat realizarea unui numar mediu de ore zilnic, tariful fiind stabilit pe ora / masina.

Deoarece numarul minim de ore de inchiriere zilnica va fi achitat indiferent daca mijloacele de transport sunt sau nu utilizate, reducerea timpului de incarcare sau descarcare si utilizarea la maxim a capacitatii mijloacelor de transport inchiriate si a zilelor de inchiriere pentru transportarea unui anumit volum de produse, cu implicatii pozitive asupra costurilor cu lucrarile si serviciile prestate de terti.

Costurile cu chiriile vizeaza spatiile inchiriate sau utilajele inchiriate Chiria pentru spatiul inchiriat (S), cat si de timpul de inchiriere (T) si tariful de inchiriere pe metru patrat si pe unitatea de timp (t/u):

Chiria aferenta mijloacelor fixe inchiriate este determinata de numarul de utilaje inchiriate pe tipuri (Mi), durata de inchiriere pe fiecare utilaj (Ti) si tariful pentru unitatea de timp de inchiriere si pe un utilaj (ti).

Pentru reducerea costurilor aferente spatiilor inchiriate se impune folosirea optima a acestora, ceea ce va avea drept efect diminuarea suprafetei inchiriate si implicit a costurilor cu chiriile. Pentru reducerea costurilor aferente utilajelor luate cu chirie se vor lua masuri de imbunatatire a timpilor de lucru prin reducerea timpilor neproductivi si prin cresterea coeficientului de schimburi, ceea ce va determina reducerea numarului de utilaje luate cu chirie si deci a costurilor cu chiriile.

Modele deterministe ce caracterizeaza costurile cu amortizarea

Costurile cu amortizarea cumuleaza suma amortizarilor anuale a activelor fixe.pe baza indicatorului costuri cu amortizarea la 1000 unitati monetare se aprecieaza corelatia dintre costurile cu amortizarea si volumul activitatii.Pentru analiza si diagnosticul costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare se folosesc urmatoarele relatii de calcul:

unde:

A reprezinta suma amortizarii anuale a activlor fixe;

Q - valoarea indicatorului ce caracterizeaza volumul de activitate;

q - productia fizica pe sortimente;

p - pretul de valorificare pe unitatea de produs.

Prin prima relatie de calcul se demonstreaza faptul ca sporirea indicatorilor ce reflecta volumul de activitate printr-o mai buna utilizare a mijloacelor fixe va avea ca efect reducerea costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare. Ritmul cresterii amortizarii anuale va fi devansat de cel al cresterii indicatorilor ce reflecta volumul de activitate (IA>IQ) atunci cand societatile vor achizitiona noi mijloace fixe pentru reducerea costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare.

Relatia a doua se foloseste in special pentru urmarirea costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare cifra de afaceri sau productie fabricata.

In cazul productiei omogene, modificarea acestui indicator se explica prin actiunea directa a urmatorilor factori:

-volumul productiei totale exprimat in unitati fizice:

unde IQ reprezinta indicele modificarii productiei totale ();

-structura productiei pe sortimente de produse:

-pretul de valorificare la produse:

-suma amortizarii anuale:

Pentru agentii economici cu productie neomogena, se poate stabili influenta directa a urmatorilor factori:

-volumul productiei fizice pe sortimente;

-pretul pe unitatea de produs;

-suma amortizarii anuale a mijloacelor fixe.

Posibilitati de reducere a nivelului absolut si relativ a costurilor cu distributia

Asupra cheltuielilor de distributie actioneaza un numar mare de factori, obiectivi

si subiectivi, cu actiune asupra tuturor cheltuielilor sau numai asupra unei grupe. Ei determina in raport cu marimea, dinamica si structura cheltuielilor un ansamblu de relatii cauzale, cuantificabile, care reprezinta suportul teoretic al relatiilor scop-mijloace din politica agentilor economici, respectiv al diverselor cai de rationalizare a cheltuielilor. Acestea din urma sunt mijloace prin care se intensifica actiunea pozitiva a unui factor, in sensul rationalizarii cheltuielilor.

Principalii factori care actioneaza aspra ansamblului cheltuielilor de distributie sunt urmatorii:

. Volumul vanzarilor sau, intr-o interpretare mai larga, volumul activitatii economice.

Cresterea volumului vanzarilor determina obiectiv marirea volumului absolut al cheltuielilor de circulatie, deoarece sporeste masa marfurilor transportate, se  efectueaza cheltuieli mai mari cu stocarea marfurilor, sporeste fondul de salarii etc.

Cresterea volumului cheltuielilor nu este insa proportionala cu cresterea volumului

activitatii economice, deoarece nu toate cheltuielile de distributie se afla in aceasta relatie de determinare. Dupa cum se cunoaste, numai cheltuielile variabile sunt influentate de cresterea vanzarilor, pe cand cele constante raman in suma absoluta neschimbate. In aceste conditii, volumul absolut al cheltuielilor creste neproportional

cu vanzarile, ceea ce, in final, inseamna reducerea nivelului lor relativ.

. Structura vanzarilor pe grupe de marfuri si schimbarea acesteia in timp influenteaza atat volumul cat si dinamica cheltuielilor de distributie. Sortimentul marfurilor determina, prin proprietatile fizico-chimice ale produselor, cheltuieli diferite de comercializare. Unele marfuri au volum mare si valoare mica (deci determina cheltuieli mari de transport, depozitare si pastrare), altele solicita prezenta unui sortiment larg pentru alegerea produsului de catre consumator (determinand cheltuieli mai mari cu stocarea). Marfurile alimentare se comercializeaza cu cheltuieli mai mari decat celelalte grupe de produse, iar in structura lor, legumele si fructele reclama cheltuieli de circulatie mai mult decat duble fata de cele provenite din industria alimentara.

Din aceste motive, schimbarile in structura vanzarilor in favoarea grupelor de marfuri cu nivel relativ al cheltuielilor mai ridicat determina obiectiv o modificare a volumului total al cheltuielilor, chiar daca celelalte conditii raman neschimbate (volumul global al vanzarilor si nivelul relativ al cheltuielilor pe grupe de marfuri).

. Modul de distributie a marfurilor, care presupune: formele de miscare (directa sau prin intermediari), numarul de verigi intermediare, distantele de la furnizori la beneficiari, felul transporturilor (cale ferata, auto, naval), influenteaza categoriile de cheltuieli legate de transport, depozitare, uzura ambalajelor de circulatie si altele.

Evident, miscarea directa este cea mai economicoasa, ea evitand cheltuielile de depozitare facute de intermediari. Totusi, pentru unii agenti economici evitarea depozitelor angrosistilor se dovedeste mai costisitoare decat folosirea lor, ei trebuind sa tina legaturi in acest caz cu un numar mare de furnizori, sa achizitioneze cantitati de o anumita marime, care determina eficienta pentru furnizori, si sa-si dezvolte o retea de aprovizionare, ceea ce complica gestiunea proprie a stocurilor.

In privinta formelor de transport, fiecare dintre aceasta reprezinta conditia unei eficiente superioare pentru anumite grupe de marfuri. De exemplu, marfurile de volum mare se transporta avantajos pe distante lungi, cu mijloace feroviare adaptate utilizarii transconteinerelor pentru vehicularea lor intre statia de cale ferata si depozitul furnizorului si beneficiarului, dupa cum marfurile perisabile se transporta mai avantajos cu mijloacele auto, evitandu-se prin transportul "din poarta-n poarta" manipularile repetate.

. Asociata cu factorul de mai sus este viteza de circulatie a marfurilor, respectiv timpul in care marfurile parcurg sfera circulatiei, deci trec de la producator la consumator.

In primul rand, de viteza de circulatie a marfurilor depinde amploarea procesului de stocare in comert, deoarece, pana in momentul realizarii lor, marfurile se afla sub forma de stocuri. La randul sau, procesul de stocare antreneaza variate cheltuieli legate de finantarea stocurilor, pastrarea lor in depozite sau expunerea lor in unitatile de vanzare, pierderi normale in timpul pastrarii etc. Astfel, marfurile din grupa textile-incaltaminte sau metalo-chimice, datorita complexitatii sortimentului, impun stocuri mai mari decat marfurile alimentare si, drept urmare, cheltuieli mai mari cu finantarea lor. In schimb, marfurile alimentare solicita conditii deosebite de pastrare, unele dintre ele (legumele si fructele) impuse de insilozarea pe timp indelungat.

In al doilea rand, accelerarea vitezei de circulatie, concretizata in marirea numarului de rotatii ale stocurilor, determina sporirea insasi a volumului vanzarilor, care reprezinta - asa cum s-a aratat mai inainte - un factor cu influenta pozitiva asupra tuturor cheltuielilor de distributie.

. Productivitatea muncii este un factor cu actiune directa asupra cheltuielilor cu salarizarea personalului. Cresterea productivitatii muncii duce la o economie relativa de personal si, deci, de fond de salarii. Totodata, cresterea ei duce la marirea volumului vanzarilor, cu consecinte cunoscute asupra ansamblului cheltuielilor de distributie.

. Ca factor cu spectru larg de influenta este inclusa si complexitatea activitatii comerciale. Se intelege in acest cadru nivelul de dezvoltare a retelei comerciale, varietatea sortimentului oferit in unitati, numarul de personal care deserveste publicul, gama de servicii comerciale oferite la vanzarea marfurilor etc., care difera de la o forma de comert la alta si de la o firma comerciala la alta.

Organizarea superioara a activitatii comerciale desemneaza gradul sau de modernizare, cu influenta asupra cheltuielilor de distributie. Modernizarea comertului duce la marirea cheltuielilor de distributie, insa acest spor este in mare parte compensat prin cresterea volumului vanzarilor ca urmare a acestui proces.

. Cheltuielile de distributie sunt influentate si de factori externi activitatii comerciale, legati de mediul economico-social, juridic si administrativ in care functioneaza unitatile comerciale. Unele dintre aceste conditii influenteaza volumul vanzarilor (de exemplu, puterea de cumparare a populatiei) si, prin intermediul acestuia, marimea cheltuielilor. Altele, cum sunt tarifele pentru serviciile de gospodarire comunala (furnizarea energiei electrice si termice, tarifele pentru transportul marfurilor, tarifele pentru chirii etc.), precum si rata dobanzilor bancare influenteaza marimea cheltuielilor cu plata serviciilor catre terti.

CAPITOLUL II

SISTEMUL INFORMATIONAL FOLOSIT IN URMARIREA COSTURILOR DE DISTRIBUTIE IN CADRUL

SC.ANA ELECTRONICS SRL

2.1. PREZENTAREA SOCIETATII

Societatea comerciala ANA Electronics S.R.L. a luat fiinta in anul 1994. Principalul obiect de activitate la infiintare a fost comertul cu aparatura electrica si electrocasnica precum si prestarea de servicii informatice.

La inceputul activitatii unitatea a comercializat in special masini de numarat bancnote, copiatoare, imprimante asigurand pentru acestea materialele consumabile cat si service-ul acestora in garantie si post garantie, avand incheiate contracte de service cu unitati bancare, institutii de invatamant si alte institutii ale statului precum si agenti economici privati.

Din acest moment societatea isi largeste domeniul de activitate devenind unic distribuitor pe judetul Arges al produselor Varta, Konica, De la Rue, Remington, Super Max.

Profitul obtinut a fost reinvestit in achizitionarea de mijloace de transport si construirea in regie proprie a unui imobil care in anul 2003 devine sediul social al firmei. Detinerea propriului sediu, constitute un avantaj financiar important, prin faptul ca cheltuielile societatii sunt mai mici fata de cele ale concurentilor, iar echivalentul acestor sume poate fi investit pentru consolidarea afacerii.

Deosebit de important in derularea afacerii este parcul auto care are are in componenta 5 masini (2 autoturisme si 3 autoutilitare).
Structura societatii

Forma juridica de constituire este de societate comerciala cu raspundere limitata, conform prevederilor Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale.

Tipul activitatii

Activitatea de baza a societatii ,conform Statutului si Contractului de societate,este comertul cu amanuntul si ridicata. Activitatea auxiliara este reprezentata de prestarea de servicii de depanare echipamente tehnica calcul.

Natura capitalului

Capital integral privat, romanesc, in suma de 55.000 RON .

Asociatii

Ene Vicentiu este asociat unic si administrator in cadrul societatii. Acesta detine totalul partilor sociale ( 55 x 1.000 RON ).

Structura organizatorica

Structura organizatorica este un factor deosebit de important in organizarea muncii si circulatia costului unui produs/serviciu. In raport cu subdiviziunile din structura firmei are loc sectorizarea cheltuielilor si a veniturilor realizate de aceste decupaje organizate in cadrul societatii.

Punctul central al angajamentului luat de directorul general il reprezinta orientarea catre client.

Administratorului i se subordoneaza:

- directorul tehnic - coordoneaza investitiile , activitatea biroului de service si a celui de tehnica de calcul,paza si PSI,protectia mediului;

- directorul economic - elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, analizeaza situatia din conturile curente si din conturile de imprumut comparativ cu limitele de creditare stabilite, stabileste cea mai mica baza de impozitare posibila cu respectarea reglementarilor fiscale in vigoare, analizeaza si ia masuri pentru cresterea rentabilitatii si reducerea cheltuielilor, participa la organizarea sistemului informational, aproba sanctiuni contraventionale in cazul abaterilor de la disciplina financiara.

In subordinea directorului economic se gasesc urmatoarele compartimente functionale:

Compartimentul financiar contabilitate si care are in comonenta sa 2 economisti.

- directorul comercial - coordoneaza activitatea de aprovizionare, de prospectare a pietii, de desfacere, activitatea de transport si de protectie a mediului.

In subordinea directorului comercial se gasesc urmatoarele compartimente functionale:

Compartiment aprovizionare/vanzare

Compartiment distributie/marketing

Societatea este reprezentata de un asociat unic, care detine functia de administrator si printr-un numar de 14 salariati, angajati cu contract de munca 1 director tehnic,1 director economic,1 director comercial, 2 ingineri electronisti,1 tehnician service,2 economisti,4 agenti vanzari ,2 agenti distributie ,ce detin studii superioare si specializari in domeniu.

La fel ca si mijloacele fixe si echipamentele, oamenii sunt resurse - ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Forta de munca reprezinta singurul element creator al activitatii economice, ea include componente cu calificari, specializari si trasaturi de personalitate, presupune aspiratii, experiente sociale si stari de spirit multiple. Angajatii joaca un rol important in toate operatiile afacerii. Conducerea societatii se ghideaza dupa doua sloganuri: "La vremuri noi oameni noi" si "Omul potrivit la locul potrivit", ceea ce inseamna ca managerul este constient ca pentru a demara si a asigura succesul afacerii, trebuie sa se inconjoare de oamenii de care are nevoie. De multe ori angajatii au idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata, la perfectionarea serviciilor oferite sau sa imbunatateasca laturile mai putin competitive, de aceea ei sunt tinuti la curent in permanenta cu schimbarile care apar.

Numarul mare de produse din nomenclatorul societatii, problemele pe care le ridica acestea in relatie cu piata, a impus computerizarea activitatii incepand de la compartimentele de aprovizionare si pana la nivelul celor de distributie si service.

Organigrama societatii este prezentata in schema 1.1 de mai jos:

Schema 1.1 Organigrama S.C. Euro Electronics SRL

2.2. DESCRIEREA PRODUSELOR SI A MODULUI DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DE DISTRIBUTIE A PRODUSELOR IN CADRUL S.C. ANA ELECTRONICS SRL

Societatea este reprezentanta zonala a unor firme cu renume in vinzari si reparatii de echipamente ce actioneaza la nivel national oferind mijloace necesare desfasurarii acestei activitatii

Activitatea prezenta o constituie comercializarea unei game variate de produse produse. Aceste produse o un nivel de calitate ridicat si au un pret de vanzare acceptabil.

Varta (baterii de uz general si industrial, acumulatori, incarcatori, baterii speciale, lanterne);

Super-Max (aparate de ras, lame, spume pentru barbierit, geluri),

Osram (surse de iluminat pentru uz general si diverse specialitati),

Copiatoare alb-negru si color, multifunctionale, imprimante, faxuri toate fiind maci consacrate cum ar fi: Konica-Minolta, Ricoh, Sharp, Canon, Brother ;

Glory (echipamente de procesare a numerarului folosite in special in mediile bancare),

Birotica - Papetarie (medii de stocare a informatiilor, hartie imprimanta, fax, consumabile si piese de schimb pentru echipamentele de tehnica calcul),

Computere, Electrocasnice, Aceesorii electrice,

Picatura, Poxipol, Poxilina ( substante pentru lipit ),

Remington ( aparate de barbierit, masini tuns, aparate de coafat si aparate pentru ingrijirea sanatatii ).

Eti (produse alimentare)

O activitate colaterala celei sus mentionate o reprezinta prestarea serviciilor la echipamentele vandute in garantie, postgarantie, la cerere, inchirierea de echipamente in service total.

Prestarile de servici efectuate de societate a noastra se adreseaza in principal unitatilor bancare si de asigurari, institutiilor publice, firme de transport, firme de confectii, birouri notariale, firme de constructii, firme de distributie, hypermarket-uri, clienti ocazionali.

Colaborarea in acest domeniu exista de 11 ani si datorita promptitudinii si calitatii serviciului oferit de ea se mentine si este intr-o continua expansiune.

Segmentarea pietei consta in incercarea de a tine seama de particularitatile fiecaruia dintre indivizii care alcatuiesc piata, prin adoptarea unei politici de servire a consumatorilor "la comanda" Populatia care alcatuieste segmentarea are sanse mari de gasi un produs care sa-i convina in magazinele pe care le frecventeaza si la pretul pe care este dispus sa-l plateasca, de aceea societatea tine cont in politica sa de produs de veniturile consumatorilor.

In cadrul firmei unul din mijlocul prin care intra in contact cu clientii sai il constitue vanzarea directa.

Distributia directa reprezinta circuitul de distributie cel mai scurt, intre firma si consumatorul final nu intervin verigi intermediare.

Adoptarea distributiei directe este favorizata de o serie de factori, cum ar fi:

gradul ridicat de concentrare a potentialilor clienti;

numarul limitat de potentiali cumparatori;

produsele comercializate prezinta un grad ridicat de complexitate tehnologica, necesitand servicii postvanzare.

Aceasta forma de distributie este utilizata atunci cand sunt comercializate produse cum ar fi: copiatoare, faxuri, imprimante, calculatoare, laptop-uri, UPS, tehnica de calcul in general, care necesita servicii postvanzare (service sau reparatii in garantie)

Avantajele si dezavantajele acestui tip de distributie sunt prezentate in continuare:

Avantaje

. reducerea cheltuielilor de distributie;

. contactul direct al firmei cu piata;

. garantarea calitatii produselor vandute;

. asigurarea unui service de calitate.

Dezavantaje

necesitatea unor resurse financiare importante;

necesitatea unor stocuri de marfuri mari;

control costisitor asupra propriilor structuri de comercializare;

cerinta angajarii unui personal de vanzare.

In adoptarea deciziei cu privire la distributia directa, firma trebuie sa tina seama de mai multe aspecte, cum sunt: resursele proprii, caracteristicile produsului, segmentele de consumatori vizate, programul de marketing al firmei.

In ceea ce priveste resursele firmei, premisele adoptarii distributiei directe sunt date de: posibilitatile materiale si financiare pentru sustinerea unei activitati de marketing direct, existenta unor canale de distributie directe; posibilitatea ca firma sa aiba la dispozitie un timp suficient pentru adoptarea variantei distributiei directe inainte ca potentialii concurenti sa devina o amenintare pentru firma.

Produsele destinate vanzarii directe sunt de obicei produse care se aduc pe baza de comenzi ferme, deoarece ele sunt produse de valoare mare si firma nu-si permite sa le tina in stoc.

Marja comerciala, difera in functie de client, de produs si de marca. Ea poate ajunge si pana la 50% pentru produse de nisa. In general adaosurile firmei sunt mult mai mici, 20-25% pentru aceste produse care au o rotatie mai lenta. Aceasta marja trebuie sa acopere cheltuielile legate de aprovizionarea, cota parte din cheltuielile cu salariile personalului angajat, cheltuieli legate de telecomunicatii etc.

Societatea fiind unic distribuitor in zona Munteniei si Olteniei a produselor Varta, Remigton o alta activitate a firmei o reprezinta distributia acestora prin intermediul agentului de vanzari catre diverse firme din judetul Arges, Valcea, Dolj etc sau direct consumatorul final.

Avantajele vanzarilor directe sunt urmatoarele: permit comunicarea directa intre cumparator si vanzator, rezolvand eventualele intrebari si incertitudini;

1. cel care realizeaza vanzarea (agentul de vanzari) poate transmite mesajul in functie de nevoile personale ale clientului;
2. agentul de vanzari poate cunoaste si poate ajunge cunoscut de clienti;
3. agentul de vanzari poate negocia in mod direct pretul, modul de livrare, reducerile etc.
4. agentul de vanzari poate incheia vanzarea;
5. agentul de vanzari poate monitoriza raspunsul clientilor

Un alt mijloc prin care se realizeaza vanzarea produselor comercializate de firma o constitue vanzarea prin distribuitori. Distribuitorii sunt detailisti sau angrosisti. Acest sistem permite ca societatea sa aiba de-a face cu mai putina contabilitate si mai multe livrari. Deoarece angrosistii pastreaza cantitati mai mari de produse, acest fapt reduce necesitatea ca societatea sa aiba grija de stocuri. Totodata societatea se foloseste de experienta distribuitorilor in ceea ce priveste contactele cu piata, cu clientii. De regula, SC ANA ELECTRONICS SRL ofera distribuitorului o reducere, ce poate fi uneori substantiala datorita transferarii costurilor de gestionare a stocurilor, datorita cumpararii masive a produsului, datorita necesitatii din partea angrosistului de a redistribui catre detailisti sau catre cumparatorii finali, si datorita, evident, nevoii angrosistului de a obtine profit. Reclama de regula este realizata de firma, care la randul ei suporta isi recupereaza aceasta cheltuiala de la firma importatoare a produsului.

Plasarea produselor sau distributia are o importanta deosebita in mix-ul de marketing pentru ca implica costuri intre 20% si 35% din pretul de vanzare cu amanuntul. Cotele ce se adauga pentru diversi intermediari din lant depinde de natura produsului, de piata pe care se face schimbul, de conditiile de schimb, de relatiile dintre partile implicate Repartizarea cheltuielilor intr-un lant de distributie se prezinta astfel[8]:

Distributia indirecta reprezinta modalitatea de comercializarea ce presupune interventia unei verigi intermediare, ca legatura intre firma si consumatorul final.

Distributia indirecta prezinta pentru firma atat avantaje, cat si dezavantaje

Avantaje

♦ acoperirea mai buna a pietei;

♦ sortimentul de produse adaptat cerintelor consumatorului;

♦ reducerea costurilor prin micsorarea numarului de contacte;

♦ reducerea riscului de neplata;

♦ o mai buna flexibilitate a politicii de pret.

♦ cerinta motivarii continue a intermediarilor;

Dezavantaje

♦ dificultati in adaptarea rapida a firmei la cerintele pietei;

♦ posibile conflicte intre marcile firmei si cele ale concurentilor comercializate de acelasi intermediar;

♦ informatii indirecte despre piata.

Distributia duala este cea adoptata de catre SC ANA ELECTRONICS SRL care imbina prin acest tip de distributie avantajele distributiei directe cu cele ale distributiei prin intermediari. In acest caz, societatea comercializeaza o parte a produselor in mod direct, dar recurge pentru cealalta parte a produselor la intermediari. Principala problema cu care se confrunta firma atunci cand adopta varianta distributiei duale o reprezinta dificultatea impartirii juste a pietei intre societate si intermediari. SC ANA ELECTRONICS SRL are si ea impuse anumite preturi de vanzare de catre firma importatoare trebuie sa impuna subdistribuitorilor sai respectarea acestora.

Costul de distributie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate in procesul de distributie a produselor; poate fi delimitat in cele doua categorii:

-costuri directe de distributie cuprind cheltuielile de livrare, expeditie, publicitate, ambalaj, transport special cand se poate identifica pe produs consumul de resurse;

-costuri indirecte de distributie - reprezentand cheltuielile de functionare a sectorului de distributie, magazinaj (stocaj), transport, servicii de postvanzare, studii de marketing.

Societatea SC ANA ELECTRONICS SRL urmareste reducerea cheltuielilor de distributie in paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor. Repartizarea cheltuielilor pe functii depinde de mai multi factori cum ar fi: natura produselor, piata, frecventa de schimb, conditiile de plata etc. In cadrul firmei SC ANA ELECRONICS SRL cheltuielile aferente activitatii de distributie sunt prezentate schematic mai jos:

De asemenea nu trebuie ignorant nici faptul ca livrarea proprie a unor produse in hypermarketuri implica si acoperirea unor costuri de acces, costuri de raft, costuri care nu sunt de neglijat si e care firma si le acopera intr-o perioada destul de lunga.
De asemenea daca avem in vedere situatia financiara existenta in piata, faptul ca de multe ori exista decalaje destul de mari intre plata furnizorului si incasarea creantelor, decalaje care au determinat firma in alte situatii sa apeleze la credite bancare pot spune ca decizia managerului este justificata.

2.3 RELATIA CU FURNIZORII SI CLIENTII

Conform datelor din balanta de furnizori intocmita la data de 31.12.2008,contul ,,furnizori"'are urmatoarea structura:

Tabelul nr. 1.Defalcare furnizori

Factori ce pot afecta marfurile:

- disparitia de pe piata a furnizorilor-probabilitate redusa, activeaza pe piata din Romania de peste 11 ani.

- refuzul de a mai colabora - probabilitate redusa ,cu principalii furnizori colaboram de peste 5-9 ani

- lipsa de vandabilitate a produselor - trecerea catre distibutia de noi produse, alternativa cu produse comparabile, promotii, discounturi.

Dependenta de furnizori, gradul de incredere, alternative / posibilitati

-pentru produsele Varta, Osram, Konica dependenta mare fata de furnizori ,dar cu alternative de inlocuire in cazul incetarii colaborarii cu acestia .

-pentru furnizorii de echipamente,tehnica de calcul: dependenta redusa ,posibilitate de inlocuire rapida .

-gradul de incredere este ridicat fata de toti furnizorii, tranzactiile s-au efectuat fara probleme majore.

-exista posibilitate de inlocuire fata de toti furnizorii cu care colaboram in prezent, prin alternativa trecerii catre noi produse adaptate cu cerintele calitative si de pret a pietei, precum si alternativa achizitionarii aceluiasi tip de produs de la un alt furnizor.

Conform datelor din balanta de clienti intocmita la data de 31.12.2008, vanzarile sunt in suma de 387.987,70 RON, contul ,,clienti "avand urmatoarea structura:

Tabelul nr. 2 Defalcare clienti

Zona de acoperire geografica

- in prezent societatea actioneza cu produsele si serviciile descrise anterior in judetele: Arges,Valcea, Dambovita, Piatra Neamt, Constanta, Bucuresti, Cluj, Galati, Tulcea, Mehedinti, Dolj, tendintele fiind de extindere in cat mai multe judete prin crearea unor noi subdistribuitori.

Dependenta de clienti

Dependenta ridicata fata de clienti, ei sunt cei fata de care depinde cresterea cifrei de afaceri.Gradul de incredere in general ridicat fata de principalii clienti.Posibilitatile de inlocuire existente pentru majoritate clientilor prin prisma existentei unei zone largi de piata neacoperita.

2.4 ANALIZA SITUATIEI GENERALE A COSTURILOR CU DISTRIBUTIA PRODUSELOR LA SC ANA ELECTRONICS SRL

Distributia reprezinta ansamblul de activitati legate de transferul si manipularea produselor de la locurile unde acestea sunt produse la locurile unde acestea sunt consumate sau utilizate.

Transferul si manipularea produselor de la locurile de producere spre consumatori/ utilizatori in cadrul SC ANA ELECTRONICS SRL se face in unul din cele doua sisteme de comert: vanzarea in detaliu (retailing) si vanzarea cu ridicata - angro (wholesaling).

Societatea detine o importanta pozitie pe piata. Ea se adreseaza unui numar mare de clienti, lucru care reprezinta un punct forte vis-a-vis de concurenta. Portofoliul de clienti este intre 500 si 600. Acest portofoliu este repartizat pe 6 agenti cu zone si zile de vizita

prestabilite, pe baza unor rute prestabilite. Sistemul rutelor duce la o buna organizare a distributiei si la eficientizarea costurilor la livrare. Un agent detine intre 100-125 de unitati pe zona arondata. Sistemul de distributie este pe baza de precomanda cu livrare in urmatoarea zi.

Factorii principali de succes ai firmei sunt: echipa bine organizata, respectul fata de client, permanenta prezenta la problemele clientilor si seriozitatea firmei - care in orice conditii si la orice ora face livrarea pentru comanda ridicata de la client de catre agent.
Analizele aferente vanzarilor si cele financiare se fac la sediul unitatii, cu toata echipa manageriala condusa de administratorul firmei.

Exista situatii in care firma SC ANA ELECTRNICS SRL realizeaza numai livrarea anumitor produse, livrarea acestora facandu-se in hypermarkuri din raza de acoperire a judetelor Arges, Valcea, Dolj De regula comanda este realizata de hypermarketuri catre producator. Producatorul are incheiat cu SC ANA ELECTRONICS SRL un contract in care se stipuleaza plata la sfarsitul fiecarei luni a unui comision agentului. Acest comision este variabil in functie de gama de produse livrata. Astfel pentru produsele din gama Remington acest comision este stabilit la nivelul unui procent de 3% din valoarea marfii livrate iar pentru produsele Varta la nivelul unui procent de 2.5% in timp ce pentru produsele Eti este de 2%.

Distanta fata de consumatorul final este reprezentata prin urmatorea schema:

Importator

	Consumator final

Costul distribuirii fizice este considerabil. Distributia fizica a marfurilor implica nu numai costurile de transport si de depozitare, ci si cele de pastrare a stocurilor, de comunicare cu reteaua de distribuitori, de ambalare pentru distribuire, de salarizare a personalului.

Costurile de transport implica cheltuieli cu combustibilul, cheltuieli cu amortizarea masinilor de transport, cheltuieli cu reparatii si revizii periodice ale acestora, cu taxe si impozite.

Diminuarea acestor cheltuieli implica decizii managerial ce au un vedere diminuarea consumului de combustibil prin utilizarea eficienta a mijloacelor de transport tinandu-se seama de utilizarea intregii capacitati. In ceea ce priveste transportul marfurilor se are in vedere marimea si greutatea marfurilor De asemene managerul poate sa ceara agentilor de vanzari sa-si organizeze activitatea in asa fel incat sa reduca numarul deplasarilor inutile si de asemenea sa-si selecteze clientii asfel incat sa fie justificat livrarea marfurilor in acele locatii, sa existe un beneficiu care sa acopere costul. Astfel se produce o economie cu consumul de combustibil si deci si o reducere a costului de distributie.

Ambalarea - modul de ambalare pentru distribuire a produselor poate avea un impact substantial asupra costurilor de distributie. Trebuie luate decizii in privinta dimensiunii si formei elementelor individuale, si cum sunt ambalate si grupate. In situatia aceasta se poate vorbi de o diminuarea a costurilor legate de stocarea marfurilor, deoarece comanda se face direct importatorului.

Gestionarea stocurilor in conditiile in care ratele dobanzilor la credite sunt mari, firma va incerca sa reduca stocurile datorita costului ridicat privind aceste rate. Bunurile finite trebuie asigurate, si exista oricand riscul detriorarii produsului inainte de a ajunge la client. Se vor prezenta in continuare cativa indicatori financiari prezenti in bilantul societatii pe ultimii doi ani:

Tabelul nr. 3

Indicatori economico financiari

MODIFICARI

Veniturile totale -reprezinta cumulul veniturilor din exploatare, financiare si exceptionale realizate pe parcursul exercitiilor financiare 2007 si 2008.Se observa o crestere de 17% realizata in 2007 fata de 2008 datorita extinderii activitatii de prestari servicii ,acumularea de contracte ce asigura un venit stabil lunar.

Cifra de afaceri -reprezinta veniturile realizate de catre societate din vanzarea marfurilor si prestarea de servicii.

Activele imobilizate au realizat o crestere in anul 2008 datorita achizitiei de mijloace fixe necesare dezvoltarii si bunei desfasurari a activitatii.

Activele circulante sunt reprezentate de marfurile existente in stocul societatii ,crestrea inregistrata datorandu-se majorarii cererii fata de produsele comercializate,fiind necesara existenta in permanenta a unui stoc care sa satisfaca nevoia de consum.

Profitul brut reprezinta diferenta dintre veniturile realizate si cheltuielile efectuate.Acesta a realizat o crestere importanta in anul 2008 datorita cresterii veniturilor din exploatare si a celor financiare (realizate din diferentele de curs valutar),precum si prin diminuarea intr-un procent semnificativ a cheltuielilor financiare (realizate din dobanzi datorate pentru creditele pe termen scurt si mediu).

Capitalul propriu a realizat crestere datorita realizarii operatiunii de reevaluare a mijlocului fix 'cladire' existent in patrimoniul societatii ,diferentele favorabile fiind inregistrate in rezerve din reevaluare.

Cheltuielile totale au crescut in acelasi ritm cu cresterea veniturilor din exploatare.

In continuare vom analiza evolutia in dinamica si structurala a cheltuielilor de distributie pe baza informatiilor din contabilitatea societatii SC ANA ELECTRONICS SRL.

Conform informatiilor contabile evolutia cheltuielilor legate de activitatea de distributie in anii 2007-2008 la SC ANA ELECTRONICS SRL se prezinta tabelul :

Tabelul nr. 4

Evolutia cheltuielilor de distributie

Se observa o crestere a tutuor cheltuielilor legate de activitate de distributie, o crestere justificata si de cresterea semnificativa a cifrei de afaceri de la 265.426,20 RON in 2007 la RON in 2008, o crestere de 46%.

In anul curent fata de anul de baza au avut loc si cresteri a cheltuielilor salariale, justificate prin implicarea activa a personalului angajat in activitatea de distributie. Cresterea consumului de combustibil este rezonabila si este justificata prin alegerea unor canale de distributie adecvate.

In schimb cheltuielile legate de reparatiile auto si cele legate de piesele de schimb auto sunt justifiacate prin pastrarea in parcul auto al societatii a unor mijloace de transport cu un grad ridicat de uzura fizica si morala.

Fata de anul 2007 in anul 2008, cheltuiala cu amorizarea a crescut cu 30% crestere justificata de faptul ca societatea a achizitionat 2 autoutilitare pentru a deservi mai bine activitatea de distributie.

Distributia marfurilor, necesita utilizarea mai multor canale de distributie, se iau in considerare: natura produselor, pozitia financiara a producatorului, varietatea produselor ce urmeaza a fi vandute .

In tabelul nr. 5 se prezinta analiza nivelului relativ al costurilor cu distributia in anul 2007 respectiv 2008. Se constata o diminuare, in anul 2008 fata de anul 2007, cu aproximativ 10% a acestor costuri. Acest lucru se justifica prin cresterea semnificativa a cifrei de afaceri (46%), crestere care a devansat cu mult sporirea costurilor de distributie, care au inregistrat o marire cu 28%. in anul 2008 fata de 2007.

Tabelul nr. 5

Analiza nivelului relativ a costurilor cu distributia

Decizii referitoare la stabilirea formei de distributie adecvate fiecarui produs, alegerea canalului de distributie, selectarea intermediarilor sunt decizii manageriale de mare importanta, cu efecte pe termen lung si determina strategia de distributie. O strategie de distributie corect stabilita are ca punct de plecare consumatorul.

O decizie manageriala importanta are in vedere si stabilirea dimensiunii canalului de distributie, cu cat lungimea canalului- numarul de intermediari intre societate si utilizatorul final va fi mai scurta cu atat costurile de distributie vor fi mai reduse.

Este important de urmarit in analiza cheltuielilor de distributie si evolutia acestora pe categorii de produse aflate in portofoliul societatii.

Tabelul nr.6

Indicele modificarii valorilor

cheltuielilor cu distributia produselor pe game de produse

Se observa o crestere semnificativa a cheltuielilor de distributie aferente produselor Varta si Remington, respectiv o crestere de 49% pentru prima categorie de produse si respective 63% pentru a doua categorie de produse. Aceste produse sunt cunoscute pe piata. S-a remarcat o crestere semnificativa a cererii acestor game de produse. De asemenea nu este de neglijat nici faptul ca acestea sunt listate in hypermarket-uri, ceea ce presupune ca cheltuielile generate de listarea si reclama lor in aceste magazine sa isi aduca un aport semnificativ in cota parte ce le revine din totalul cheltuielilor de distributie. Celelalte game de produse (ETI, OSRAM,) au avut o crestere mai putin important respective 14% ti 11%. In schimb la categoria produse IT se remarca o scadere de 23% a cheltuielilor de distributie, datorita cresterii aprovizionarii pe baza de comenzi ferme, sau livrarea produsului se face de la furnizorul societatii direct la consumatorul final.

In continuare prezint o succinta analiza a costurilor cu distributia pe principalele elemente component: cheltuieli cu personalul, amortizarea, cheltuielile generate de mijloacele de transport (reparatii capital, revizii perodice, taxe, amortizare)

In analiza si diagnoza costurilor cu personalul implicat in activitatea de distributie se vor calcula intereseaza nu numai modificarea absoluta si proncentuala a acestor costuri, care au fost analizate mai sus, ci si strucura acestor costuri pe grupe. Personalul implicat in activitatea de distributie in cadrul SC ANA ELECTRONICS SRL se grupeza dupa natura muncii prestate in doua categorii: operativ si tehnico-administrativ. Proportia dintre salariile personalului direct implicat in activitatea de comercializare si cele ale peronalului de conducere si administratie isi pune amprenta pe costurile pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare.

Corelatia dintre evolutia costurilor cu salariile si volumul activitatii desfasurate este reliefata mai bine pe baza indicatorului "costurile cu salariile la 1000 unitati monetare"calculate pe baza relatiei:

Chs/1000 = X 1000

In cadrul societatii se prezinta urmatoarea situatie a acestui indicator care este prezentata in tabelul urmator:

Tabelel nr.7

Corelatia dintre costurile cu personalul aferent activitatii de distributie si cifra de afaceri.

Analizand datele prezentate anterior se consatata o reducere cu 5,27 lei a nivelului indicatorului costuri cu salariile la 1000 unitati monetare fata de anul 2007, aspect apreciat pozitiv. De asemenea se constata si o reducere a costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare cu 21,13 lei in anul 2008 fata de anul 2007, situatie de asemenea favorabila pentru societate.

In ceea ce priveste producivitatea muncii se constata o crestere in marime absoluta de 17508,78 lei in anul 2008 fata de anul 2007si relativa cu 46%. Acesta situatie evidentiaza o buna adaptare a firmei la cerintele pietei, ceea ce s-a concretizat in reducerea stocului de marfa, de asemenea se constata o mai buna utizarea a timpului de lucru. Cresterea producivitatii muncii trebuie pusa si pe seama angajarii unui personal cu o calificare ridicata, perfectionarea stimularii material a salariatiior si prin introducerea unor metode noi de management.

Analiza costurilor cu lucrarile si serviciile prestate de terti i are ca punct de plecare stabilirea modificarii absolute si procentuale pe total si pe elemente componente si determinarea structurii pe grupe sau categorii de costuri cu lucrarile si serviciile prestate de terti.

In aprecierea economiei la costurile cu reparatiile curente si capitale efectuate de terti trebuie tinut seama ca acestea sa nu fie realizate in detrimentul starii de functionare a mijlocelor de transport. Lucrarile de intretinere si reparatii au menirea sa mentina mijloacelor de transport la parametri normali de functionare sau sa le readuca la o mai buna stare de functionare. Ele se efectueaza dupa un anumit numar de ore de functionare sau de kilometri rulati. Readucerea la parametri normali de functionare presupune inlocuirea unor piese sau subansamble ce au un grad de uzura fizica ridicata, folosind piese noi sau reconditionate.

Prin urmare se justifica din punct de vedere economic numai acea economie la costurile cu intretinerea si reparatiile efectuate de terti determinate de reducerea numarului de reparatii ca urmare a prelungirii timpului de functionare intre doua reparatii prin intretinerea si folosirea ireprosabila a utilajelor.

Aceste aspecte vor fi redate in tabelul nr.5 -costurile cu lucrarile si serviciile prestate de terti:

Tabelul nr. 8

Structura costurilor cu lucrarile si serviciile prestate de terti

La analiza mai atenta se poate preciza ca per total cheltuielile cu prestatiile externe au crescut in mod considerabil de la 64.129,60 lei in 2007, la 80.157,60 lei in 2008.

Daca analizam aceste cheltuieli pe fiecare categorie in parte se observa ca toate aceste prestatii externe au cunoscut un trend ascendent. O crestere deosebita a cunoscut-o categoria lucrari cu intretinerea si repararea mijloacelor de transport destinate activitatii de distributie care de la 9164,00 lei in 2007, au ajuns la 13729,60 lei in 2008.

Acesta situatie a se explica prin degradarea calitatii mijlocelor de transoprt datorita aparitiei uzurii fizice si morale. Totodata marirea volumului activitatii societatii a dus la utilizarea mai intensa a acestor mijloace de transoprt si nu intotdeauna aceasta folosire a fost facuta in conditii optime. Toate acestea au determinat reinnoirea parcului auto, la sfarsitul anului 2008, prin achizitia a doua autoutilitare destinate activitatii de distributie.

De remarcat este faptul ca societatea nu inregistreaza cheltuieli cu chiria deoarece ea detine un sediu propriu pentru desfasurarea activitatii, un atu in plus pentru a fi mai competitivi pe piata.

Vom prezenta in continuare in tabelul nr.6 modificarea absoluta a costurilor cu lucrarile si serviciile prestate de terti.

La grupa cheltuielilor cu primele de asigurare se poate observa ca in 2008 fata de 2007 acestea au crescut cu 2681,60 lei demonstrand inca o data ca societatea este preocupata de asigurarea unei continuitati a afacerii si de aceea a investit in asigurari pentru utilaje, mijloace de transport, constructii.

Cheltuielile cu reclama si publicitatea au cunoscut o crestere semnificativa cu 26,61% in 2008 fata de 2007. Acesta situatie demonstreaza ca societatea s-a interesat si de atragerea cat mai multor clienti si furnizori cu care sa fie incheiate contracte ferme care sa aduca beneficii si satisfactii ambelor parti. Organizarea de diverse activitati menite sa atraga atentia atat clientilor interesati in mod direct de felul de desfasurare al activitatilor din cadrul societatii furnizoare, dar si a furnizorilor care au la randul lor si ei un interes sporit in negocierea de contracte care au clauze speciale care sa atraga compania.

Tabelul nr. 9

Modificarea absoluta si procentuala a costurilor cu lucrarile si serviciile prestate de terti

Analizand modificarea inregistrata la costurile cu lucrarile si serviciile prestate de terti pentru activitatea de distributie, se constata o crestere cu 24,99 % in anul 2008 fata de 2007 ceea ce va fi contracarata de evolutia pozitiva a cifrei de afaceri.

In concluzie, cheltuielile de distributie sunt influentate de numerosi factori, reprezentand relatii cauzale, de determinare a marimii lor. Din acesti factori rezulta caile de actiune pentru rationalizarea cheltuielilor de distributie.

CAPITOLUL III

POSIBILITATI DE RATIONALIZARE A COSTURILOR CU DISTRIBUTIA LA SC ANA ELECTRONICS SRL

Evaluarea performantelor economic-financiare ale societatii reprezinta o activitate foarte complexa si implica luarea in considerare a multor indicatori cantitativi si calitativi, care au in vedere toate laturile activitatii firmei. Sistemul de indicatori ai performantelor economic-financiare ofera informatii managerului si tertilor cu orivire la eficienta activitatii de comercializare, la rentabiltatea obtinuta, la eficienta gestionarii resurselor material si umane. In aceelasi timp, acestsistem de indicatori permite descoperirea punctelor tari si slabe ale activitatii firmei, a masurilor ce se impugn a fi luate pentru imbunatatirea performantelor in viitor si constitue suportul elaborarii previziunilor referiotoare la evolutia rezultatelor firmei in viitor.

In acest sens, vom utiliza in analiza eficientei activitatii de comercializare indicatorul denumit rata rentabilitatii comerciale (R_v). Acesta se calculeaza ca raport intre profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) si cifra de afaceri (CA) exprimata in preturi de vanzare fara TVA.

Astfel in cadrul societatii se va determina :

R_{v 2007} = (Pr₂₀₀₇/ CA₂₀₀₇ ) x100 = (10.748/265.426,20) x 100 = 4,05 %

R_{v 2008} = (Pr₂₀₀₈/ CA₂₀₀₈ ) x100 = (10.816/387.987,7) x 100 = 2,79%

Se observa o diminuare a ratei rentabiltatii comerciale in anul 2008 cu 1,26% fata de anul 2007. Aceasta diminuare poate fi pusa pe seama unor cheltuieli mari generate de activitea de exploatare a societatii care au fost greu devansate de volumul desfacerilor.

Din insusi continutul eficientei economice rezulta ca sporirea acesteia consta fie din maximizarea rezultatelor la un anumit efort economic, fie din minimizarea eforturilor, a cheltuielilor de resurse, pentru obtinerea unui rezultat.

Continutul complex al activitatii comerciale si aspectele variate pe care le ia eficienta economica determina optiuni ale conducerii pentru ambele posibilitati din relatia efort-rezultate.

O prima cale de sporire a eficientei o constituie cresterea volumului vanzarilor (a activitatii economice), care conduce direct la marirea profitului. Pentru a obtine insa o rata a rentabilitatii superioara trebuie ca ritmul de sporire a profitului sa devanseze pe cel al vanzarilor. Cresterea volumului vanzarilor intalneste - cum este stiut - restrictii, determinate de capacitatea pietei si de concurenta, astfel ca infaptuirea ei depinde hotarator de adaptarea la cerintele pietei. Pe de alta parte, la un anumit nivel al vanzarilor apare costul marginal sporit, ceea ce inseamna ca o unitate suplimentara de vanzari se realizeaza cu cheltuieli mai mari si, ca atare, aduce un profit mai mic. Depasirea acestui prag impune un efort de investitii care influenteaza profitul obtinut. Rezulta deci ca sporirea vanzarilor in scopul cresterii eficientei trebuie insotita de o schimbare calitativa continua a activitatii economice, care conditioneaza insasi posibilitatea cresterii ei cantitative.

Cea de-a doua cale de sporire a eficientei o constituie minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat sau, altfel definita, rationalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. Termenul de rationalizare semnifica situatii in care si o crestere a unei cheltuieli poate sa aduca un efect superior, ceea ce-i confera caracterul de eficacitate.

Principale cai de rationalizare a cheltuielilor sunt urmatoarele:

. Accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor conduce la micsorarea timpului in care marfurile parcurg sfera circulatiei, cu consecinte asupra consumului de resurse in acest spatiu si timp. Cu cat se largeste teritorial piata si sporeste numarul de participanti la actele de schimb, distributia se amplifica, rationalizarea ei fiind insa posibila prin modernizarea proceselor de transport, depozitare, pastrare si vanzare a marfurilor. Desigur, perfectionarea acestor procese se face cu cheltuieli mai mari, dar prin accelerarea vitezei de circulatie ca efect al lor se mareste numarul de circuite ale capitalului intr-o perioada data si, ca urmare, are loc cresterea masei profitului.

. Cresterea productivitatii factorilor de productie (numar de personal, suprafete comerciale, capital banesc) are drept consecinta, prin randamentul crescut al factorilor respectivi, micsorarea consumului acestora pe unitatea de rezultate.

Diminuarea consumului de resurse nu trebuie inteleasa ca o scadere absoluta, fizica sau valorica a lor, ci una relativa, in raport cu activitatea economica. Mai mult, si

pentru comert se constata un randament de scara, concentrarea resurselor in unitati mari dovedindu-se mai eficienta decat dispersarea lor in unitati mici.

. Sporirea randamentului factorilor de productie este conditionata de modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului, intelegand prin aceasta, intr-o interpretare generala, sporirea functionalitatii sale, de la proiectarea depozitelor pana la utilajele de expunere a marfurilor in unitatile de vanzare.

. Cum modernizarea este insotita de investitii de capital, diminuarea acestora poate fi realizata prin folosirea intensiva a bazei tehnico-materiale existente (obtinerea de rezultate mai mari cu aceleasi fonduri), insotita de procedee moderne de amenajare interioara si de desfasurare a activitatii unitatilor operative.

. Cresterea eficientei economice este si rezultatul direct al perfectionarii sistemului de conducere economica, respectiv al procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor si la organizarea activitatii economice. El presupune totodata folosirea larga a mijloacelor electronice de inregistrare si prelucrare a informatiilor ca o conditie a analizei eficacitatii deciziilor ce se iau.

Unul dintre marile secrete ale distributiei este managementul financiar, care trebuie sa fie impecabil, pentru a asigura un nivel optim al stocurilor si un flux de numerar pozitiv. Fluxul de numerar este foarte important, mai ales atunci cand produsele sunt cumparate in valuta, iar deprecierea zilnica a leului reduce castigul distribuitorului. Din cauza volatilitatii monedei locale, recuperarea banilor din piata trebuie sa se faca foarte rapid. De aceea, termenul maxim de credit comercial catre detailisti este de 7-15 zile, in medie, (micii comercianti sunt nevoiti sa plateasca pe loc), iar distribuitorii primesc din partea furnizorilor un credit comercial pe termene cuprinse intre 7-30 de zile.

De asemenea, un distribuitor trebuie sa faca investitii importante in active. Trebuie sa aiba o pozitie financiara foarte buna si in special sa aiba un capital propriu, adus de actionari, suficient de mare, dat fiind faptul ca furnizorii vor o forma de garantie ca vor fi platiti, mai ales in Romania. Distribuitorul trebuie sa urmareasca atat satisfactia furnizorilor, cat si pe cea a clientilor.

In concluzie ,activitatea unui distribuitor pare simpla: sa cumpere si sa vanda produse. Monitorizarea stocurilor, viteza de rotatie a acestora, aprovizionarea si livrarile in timp sunt insa elementele cheie si dificile in activitatea de distributie. Important este pe de o parte ca depozitele distribuitorului sa aiba marfa disponibila, iar pe de alta parte sa livreze comerciantului produsele cerute, in cantitatea contractata si in perioada de timp convenita.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Intre producator si consumator nu circula doar produsul (fluxul produsului constand in deplasarea efectiva, fizica a produsului de la producator la consumator, adica din momentul incheierii procesului de productie, cand produsul este livrat, si pana la cumpararea acestuia de catre consumatori). In realitate, procesul de distributie include, alaturi de fluxul produsului (cunoscut si sub denumirea de distributie fizica sau logistica), si urmatoarele fluxuri economice:

. fluxul tranzactiilor (al negocierilor), care cuprinde tratativele desfasurate intre partenerii actului de schimb (producatori, intermediari, utilizatori finali) prin care producatorul se angajeaza sa produca si sa livreze distribuitorilor produsele solicitate de consumatori, in cantitatea solicitata si intr-o anumita forma de ambalare si prezentare. Tot in aceasta faza se stabilesc si responsabilitatile participantilor la procesul de distributie;

. fluxul informational include vehicularea tuturor informatiilor necesare procesului de distributie, atat pe ruta producator-intermediari -consumatori, cat si pe circuitul invers;

. fluxul promotional cuprinde actiunile (mesajele) producatorilor si intermediarilor, prin care acestia incearca sa informeze piata de existenta unui produs.

Toate aceste fluxuri se desfasoara intr-o stransa interdependenta, astfel incat atunci cand producatorul se hotaraste asupra unei anumite modalitati de distributie, pe langa fluxul produsului trebuie sa tina seama si de celelalte fluxuri care il insotesc, simultan sau paralel.

Rolul distributiei este acela de a asigura continuitatea deplasarii fluxului de produse de la producator catre consumator.

SC ANA ELECTRONICS SRL detine o importanta pozitie pe piata. Ea se adreseaza unui numar mare de clienti, lucru care reprezinta un punct forte vis-a-vis de concurenta

Costul distribuirii fizice este considerabil. Distributia fizica a marfurilor implica nu numai costurile de transport si de depozitare, ci si cele de pastrare a stocurilor, de comunicare cu reteaua de distribuitori, de ambalare pentru distribuire, de salarizare a personalului.

Analizand evolutia generala a costurilor cu distributia produselor in cadrul entitatii, se observa o crestere a tutuor cheltuielilor legate de activitate de distributie, o crestere justificata si de marirea semnificativa a cifrei de afaceri de la 265.426,20 RON in 2007 la RON in 2008, o crestere de 46%.

Studiind evolutia cheltuielilor de distributie, aferente fiecarei game de produse din portofoliul societatii, se remarca urmatoarele:

Se observa o crestere semnificativa a cheltuielilor de distributie aferente

produselor Varta si Remington, respectiv o crestere de 49% pentru prima categorie de produse si respective 63% pentru a doua categorie de produse. Aceste produse sunt cunoscute pe piata. S-a remarcat o crestere semnificativa a cererii acestor game de produse. De asemenea nu este de neglijat nici faptul ca acestea sunt listate in hypermarket-uri, ceea ce presupune ca cheltuielile generate de listarea si reclama lor in aceste magazine sa isi aduca un aport semnificativ in cota parte ce le revine din totalul cheltuielilor de distributie.

Celelalte game de produse (ETI, OSRAM,) au avut o crestere mai putin

important respective 14% ti 11%.

In schimb la categoria produse IT se remarca o scadere de 23% a

cheltuielilor de distributie, datorita cresterii aprovizionarii pe baza de comenzi ferme, sau livrarea produsului se face de la furnizorul societatii direct la consumatorul final.

Analizand datele prezentate anterior se consatata o reducere cu 5,27 lei a nivelului indicatorului costuri cu salariile la 1000 unitati monetare fata de anul 2007, aspect apreciat pozitiv. De asemenea se constata si o reducere a costurilor cu amortizarea la 1000 unitati monetare cu 21,13 lei in anul 2008 fata de anul 2007, situatie de asemenea favorabila pentru societate.

In ceea ce priveste producivitatea muncii se constata o crestere in marime absoluta de 17508,78 lei in anul 2008 fata de anul 2007si relativa cu 46%. Acesta situatie evidentiaza o buna adaptare a firmei la cerintele pietei, ceea ce s-a concretizat in reducerea stocului de marfa, de asemenea se constata o mai buna utizarea a timpului de lucru. Cresterea producivitatii muncii trebuie pusa si pe seama angajarii unui personal cu o calificare ridicata, perfectionarea stimularii material a salariatiior si prin introducerea unor metode noi de management.

Factorii principali de succes ai firmei sunt: echipa bine organizata, respectul fata de client, permanenta prezenta la problemele clientilor si seriozitatea firmei - care in orice conditii si la orice ora face livrarea pentru comanda ridicata de la client de catre agent.
Analizele aferente vanzarilor si cele financiare se fac la sediul unitatii, cu toata echipa manageriala condusa de administratorul firmei.

In concluzie, distributia reprezinta o variabila strategica de o deosebita importanta pentru intreprindere. In conditiile actuale, a avea un produs "bun" nu mai este suficient. Satisfacerea consumatorului reclama prezenta produsului la locul, momentul si in forma dorita de acesta. Aducerea produsului "in fata" consumatorului este realizata prin intermediul activitatii de distributie, care realizeaza legatura intre o productie din ce in ce mai concentrata si un consum din ce in ce mai fragmentat.

BLIOGRAFIE

1. Victoria BARBACIORU- "Contabilitate financiara - armonizata cu Directivele ANApene si Standardele Internationale de contabilitate"- volumul I, Editura Universitaria Craiova, 2003;

Victoria FIRESCU - "Aspecte teoretice si aplicatii practice privind calculatia costurilor", Editura Universitatii din Pitesti, 2004;

3. Victoria FIRESCU - "Metode de calculatie a costurilor" Editura Sitech, Craiova, 2006;

4. Aurel ISFANESCU, Vasile ROBU, Anca Maria HRISTEA, Camelia VASILESCU - "Analiza economico-financiara", ASE, 2004;

5. Ioan PANA- Analiza activitatii economico-financiare" Editura Univeritatii din Pitesti, 2003;

6. Ioan PANA, Viorica PANA- "Analiza economico-financiara a agentilor economici", Reprograph, Craiova 2001;

7. Viorica PANA - "Politici si strategii de firma", Editura Universitatii din Pitesti, 2008;

8. Florea RADU, D. CARCIUMARU, D. BONDOC - "Analiza si diagnostic economico-financiar", Editura Scrisul Romanesc,Craiova, 2008;

9. Vasile ROBU, Nicolae GEORGESCU - "Analiza economico-financiara", ASE, 2001;

Constantin Staicu- "Contabilitate financiara", Editura Universitatea Craiova, 2001.

. Philip Kotler, Gary Armstrong, John Saunders,Veronica Wong "Principiile marketingului" Editura Teorra, Bucuresti, 1998

.Dumitru Patriche, "Bazele comertului", Editura Economica, Bucuresti,1999