Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

MASTER MANAGEMENT SI FINANTARE IN ADMINISTRATIA PUBLICA - COORDONATELE REFORMEI SI AUTONOMIEI INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR ROMANESC

management

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Managementului situatiilor de urgenta
Principii, atribute, metode si procedee de control
MANAGEMENTUL AFACERILOR - PUBLICITATEA IN CONTEXT GLOBAL
MANAGEMENTUL TEHNOLOGIEI SI INOVARII – TEST GRILA
METODE SI TEHNICI SPECIFICE DE MANAGEMENT
Managementul riscului
Managementul in agroturism
MANAGEMENTUL CALITATII PROIECTELOR
PRINCIPALELE TIPURI DE RISCURI IN PROIECTE
MANAGEMENTUL PROIECTELOR


UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTER MANAGEMENT SI FINANTARE IN ADMINISTRATIA PUBLICA



LUCRARE DE DISERTATIE

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTER MANAGEMENT SI FINANTARE IN ADMINISTRATIA PUBLICA

COORDONATELE REFORMEI SI AUTONOMIEI INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR ROMANESC

CUPRINS

Capitolul I

Politica financiara – concept si obiective

1.1. Obiectivele politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice

1.2. Obiectivele politicii financiare in domeniul resurselor financiare publice

Capitolul II

Descentralizarea – obiectiv al reformei in administratia publica locala

2.1. Principiile de functionare ale administratiei publice locale

2.2. Descentralizarea in administratia publica locala

Capitolul III

Descentralizarea financiara – etapa necesara in realizarea reformei in administratia publica

3.1. Transferul de competente privind veniturile administratiei publice locale

3.2. Transferul de competente privind cheltuielile administratiei publice locale

Capitolul IV

Descentralizarea invatamantului

4.1.Tabloul juridic privind evolutia descentralizarii invatamantului

4.2. Elemente si etape ale descentralizarii

4.3.Autonomia unitatilor scolare - forma a autonomiei publice locale

Concluzii si propuneri

Bibliografie

CAPITOLUL I

POLITICA FINANCIARA – CONCEPT SI OBIECTIVE

Formatiunile politice aflate in competitie, pentru a ajunge la putere elaboreaza programe doctrinare, prin intermediul carora isi stabilesc obiectivele prioritare in domeniul economic, social, cultural, care vor fi avute in vedere, spun ei, in timpul viitoarei guvernari daca vor cistiga alegerile.

In conditii normale si corecte, programele pe care partidele politice le elaboreaza si prezinta in campaniile electorale pentru a castiga alegerile ar trebui sa devina pentru acel partid si program de guvernare, odata ajuns la putere. De cele mai multe ori insa programul de guvernare nu prea mai seamana deloc cu programul electoral al partidului ajuns odata la putere si, chiar daca initial se incearca ceva asemanator ele nu au sanse reale pentru a fi indeplinite deoarece programele electorale sunt intocmite avandu-se in vedere, mai ales dorintele si optiunile alegatorilor, care, in cele mai multe cazuri nu tIn seama de conditiile reale ale economiei.

Intocmit in conditiile si cu rezervele prezentate mai sus, pro­gra­mul de guvernare este necesar a fi aprobat de catre Parlament. Odata indeplinita aceasta conditie, programul defineste politica sta­tu­lui pe plan intern si extern, pe perioada anului sau anilor in care se afla la pu­tere acea formatiune politica. In cadrul politicii interne un loc im­portant trebuie sa-l ocupe obiectivele cu caracter economic si social, la care se adauga cele legate de apararea nationala, ordinea publica interna, siguranta nationala si administratia publica.

In acelasi sens si aceeasi directie actioneaza si partidul sau partidele politice care au castigat alegerile locale, care prin intermediul consiliilor locale sau judetene adopta hotarari prin care stabilesc programe de dezvoltare economico-sociala pentru localitatile in cauza.

Realizarea tuturor acestor obiective reclama importante re­sur­se financiare pe care autoritatile statului trebuie sa le colecteze din economie.

Politica financiara poate fi definita ca un ansamblu de metode, mijloace si instrumente prin care se asigura mobilizarea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare necesare realizarii obiectivelor economico-sociale dintr-o anumita perioada. politica financiara include, de asemenea, reglementarile si institutiile prin intermediul carora se deruleaza resursele financiare publice.

Politica generala a oricarei guvernari este indisolubil le­ga­ta de politica financiara prin intermediul careia se asigura re­sur­sele financiare de care are nevoie statul la un moment dat, iar prin politicile fiscale si bugetare pe care le promoveaza se prefigureaza sau nu o anumita dezvoltare a economiei si a societatii in general.

De aceea, atentia autoritatilor statului este indreptata, in pri­mul rand, spre identificarea a cat mai multe resurse financiare publice, fa­ra a depasi un anumit prag al fiscalitatii, in conditiile unor cheltuieli minime ocazionate de colectarea acestora.

O maximizare a resurselor publice s-ar putea obtine intr-o economie functionala prin:

depistarea intregii materii impozabile si evaluarea corecta a acesteia;

aplicarea corecta a metodelor si tehnicilor fiscale privind determinarea impozitelor si taxelor;

descurajarea fenomenului de evaziune fiscala.

Gradul de fiscalitate de care orice guvern trebuie sa tina seama se defineste ca un raport intre nivelul total al prelevarilor obligatorii (venituri fiscale si venituri nefiscale) si un indicator macroeconomic (produsul intern brut, produsul national brut, venitul national). In acest fel, rata presiunii fiscale (limita fiscalitatii) exprima in mod relativ sarcinile publice din punct de vedere fiscal care preseaza asupra economiei, indicatorul reflectand, spre exemplu, partea din produsul intern brut creata intr-o anumita perioada de timp, care este preluata la fondurile publice, in scopul acoperirii cheltuielilor statului.

Pe baza unor observatii statistice indelungate s-a constatat ca in tarile unde limita fiscalitatii este ridicata si foarte ridicata volumul absolut al prelevarilor obligatorii la buget manifesta o tendinta de scadere. Sugestiva in acest sens este curba lui Lafer care exprima, in timp, evolutia raportului intre volumul prelevarilor obligatorii si rata presiunii fiscale.


Graficul nr.1Curba lui Lafer

Din grafic rezulta ca volumul absolut al prelevarilor de resurse publice poate creste pana la un anumit prag, pana la un anumit grad de fiscalitate, de la care, cu toate ca cotele de impozite ar creste, volumul absolut al resurselor publice pe termen mediu si lung va inregistra o tendinta de scadere. Teoretic, daca gradul fiscalitatii va tinde spre 100%, marimea absoluta a prelevarilor va tinde spre zero.

De aceea, segmentul OA din grafic este denumit si „zona de admisibilitate“ a presiunii fiscale, zona in care cresterii gradului de fiscalitate ii va corespunde si o crestere a volumului resurselor pu­bli­ce, de la P la M, iar segmentul AB este „zona de inadmisibilitate“, zona in care o cres­tere a gradului de fiscalitate va atrage dupa sine o reducere trep­ta­ta a cuantumului resurselor publice care se pot co­lecta, respectiv de la M la N.

Desi nivelul pragului admisibil al fiscalitatii este greu de pre­ci­zat, stabilirea unor marimi a cotelor de impozite trebuie alese in asa fel, incat:

sa nu duca la reducerea motivatiei oamenilor de afaceri si astfel la sca­derea efortului productiv;

sa nu duca la incurajarea evaziunii fiscale, in situatii disperate ale agen­tilor economici si altor contribuabili;

sa nu duca la scaderea puterii concurentiale a producatorilor autohtoni fata de strainatate, cu o fiscalitate mai redusa.

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare sunt:

domeniul cheltuielilor publice;

domeniul resurselor financiare publice;

domeniul creditului bancar;

domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civil­a.

Rationalitatea oricarei politici financiare nu poate fi apreciata decat in functie de atingerea scopului pentru care ea a fost creata.

De obicei, in constructia unui sistem bugetar, care are in ve­de­re asigurarea optima a resurselor financiare publice de care statul are nevoie pentru a-si indeplini atributiile si functiile sale, ar trebui sa aiba ca punct de plecare dimensionarea corecta a cheltuielilor ne­ce­sa­re pentru a se putea indeplini obiectivele de strategie stabilite pen­tru acea etapa.

Astfel, odata stabilit cuantumul necesarului de resurse publice, obiectivul urmator al sistemului ar trebui sa fie acela de a face rost de acele resurse.

Numai ca intre aceste doua obiective majore ale sistemului financiar si ale politicii financiare, in general, exista permanent un conflict nedeclarat de interese si de posibilitati practice, reale de a le pune intotdeauna de acord.

Astfel, si in Romania, ca peste tot in lume, cerintele de fon­duri publice din partea institutiilor publice, prin care este re­pre­zentat statul si prin care isi exercita in fapt atributiile si functiile sale, sunt adesea supradimensionate, in asa fel incat cuantumul cheltuielilor prognozate cuprinde de obicei si a­nu­­mite rezerve pentru situatii neprevazute, care nu pot fi avute in vedere la inceputul exercitiului bugetar, sau pentru a acoperi o eventuala po­si­bila eroare in prognozare.

In acelasi timp, fondurile publice posibile de obtinut din eco­no­mie sunt totusi limitate daca se are in vedere faptul ca fiscalitatea nu poate sa depaseasca un anumit prag critic, despre care s-a vorbit putIn mai inainte. A nu tine cont de acest lucru pe termen mediu sau lung ar insemna neglijarea efectelor negative asupra evolutiei viitoare a economiei acelei tari si, in final, asupra bunastarii membrilor acelei societatii. De aceea, alegerea metodelor si mijloacelor concrete privind formarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiar-bugetare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale intr-o anumita perioada este extrem de importanta.

In acest sens, economistul francez AllaIn Barrère[1] defineste obiectivele politicii financiare astfel incat acestea „sa favorizeze progresul eco­no­miei prin intermediul finantelor publice, sa regularizeze conjunctura prin impozite si investitii si sa realizeze justitia fiscala prin luarea in con­siderare a posibilitatilor contributive (sa lase fiecarui om minimul necesar)“.

Asa cum mentioneaza de altfel si colectivul de cadre universitare din Sibiu care au tradus cartea „Finantele manageriale-modelul canadian”[2] „o politica relaxata, care aparent ar aduce putine venituri la buget, dar care are rezultatul scontat - cel al dezvoltarii economice -, ar putea de fapt sa imbunatateasca baza de venituri ale statului. din contra, o politica prea restrictiva care grefeaza asupra agentilor economici sarcini fiscale impovaratoare poate impiedica extinderea afacerilor sau, in cazurile de criza economica, le poate impinge intr-o situatie financiara dificila, astfel incat bugetul la randul sau sa fie afectat negativ”.

Politica financiara actioneaza nemijlocit in sfera repartitiei (formarea si dirijarea fondurilor publice pentru satisfacerea nevoilor sociale), dar ea influen-teaza puternic si celelalte faze ale reproductiei sociale: productia, schimbul si consumul.

Ca parte integranta a politicii generale a statului, politica financiara este chemata sa contribuie, in primul rand, la cresterea potentialului economic al statului si, pe aceasta baza, la satisfacerea cat mai deplina a nevoilor sociale ale populatiei, in fiecare etapa ea fiind definita prin strategia si tactica specifica.

Reglementarile cu caracter financiar-bugetar care stabilesc co­ordonatele politicii financiare, precum si prognozele financiare pe termen mai indelungat formeaza strategia, iar actele administrative de planificare (programare, prognozare) pe perioade mai scurte, pre­cum si masurile concrete care se iau pentru indepli­nirea obiectivelor stabilite reprezinta tactica.

1.1. Obiectivele politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice

Politica promovata in domeniul cheltuielilor publice trebuie sa sta­bileasca marimea, destinatia si structura optima a acestora si sa de­fineasca obiectivele majore ce trebuie atinse in domeniile e­co­no­mic, social-cultural, aparare, ordine publica, si­gu­ranta nationala, administratie si sa precizeze caile, metodele si in­strumentele ce trebuie folosite pentru ca obiectivele respective sa fie realizate cu un efort financiar minim.

a) Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabi­li­rea marimii absolute si relative a acestora (ponderea lor in produsul in­tern brut), in raport cu o serie de indicatori, printre care:

anul precedent;

cheltuielile dintr-un anumit domeniu (sanatate, invatamant etc.) ce revIn pe un indicator de ordIn general (locuitor, de exemplu) exprimate in lei sau valuta;

cheltuielile ce revIn pe un indicator specific, spre exemplu, chel­tuielile ce revIn cu instruirea unui elev, student sau cheltuielile ce revIn pe un pat de spital, bolnav ambulatoriu etc.

Referitor la stabilirea cuantumului cheltuielilor publice impor­tant este ca acestea sa reflecte necesitatile strict legate de func­tio­na­rea normala a institutiilor in cauza. Nivelul acestora trebuie sa tina cont in ul­ti­ma instanta de cuantumul resurselor financiare publice posibile care se pot colecta din economie in conditiile unei fiscalitati normale, ac­cep­tabila pentru majoritatea subiectilor productivi din economie la un moment dat.

b) In stabilirea destinatiei cheltuielilor publice trebuie sa se alea­ga domeniile si actiunile strict necesar a fi finantate in perioada anului bugetar respectiv. Stabilirea prioritatilor este o decizie de prim ordIn a puterii si executivului unui stat, intrucat de modul in care aces­tea sunt stabilite depinde in mare masura situatia eco­no­mica, financiara si sociala pe termen mediu si lung a acelui stat.

Cu prilejul stabilirii destinatiei cheltuielilor publice trebuie sa se asigure deci:

realizarea obiectivelor de politica economica (introducerea progresului tehnic si stiintific, sprijinirea dezvoltarii economice a tu­tu­ror zonelor tarii, ocuparea fortei de munca, incurajarea compe­ti­ti­vi­tatii, restructu-rarea etc.);

realizarea obiectivelor de politica sociala (educatie, sanatate, cultura, asistenta sociala etc.);

asigurarea bunei functionari a institutiilor responsabile cu or­di­nea publica, apararea tarii, siguranta nationala;

asigurarea unui raport just intre cheltuielile pentru consum si for­marea bruta de capital;

asigurarea unui raport corect intre investitiile productive si ce­le neproductive (sau indirect productive);

intre consumul individual si cel social (realizat prin cheltuieli publice).

De aceea, cum resursele financiare sunt limitate, iar desti­na­ti­i­le acestora concurentiale, este extrem de dificil ca in toate situatiile sa fie aleasa varianta cea mai eficienta si totodata optima in toate cazurile.

c) In cuantificarea cheltuielilor publice pe destinatii (be­ne­fi­cia­ri) trebuie sa se asigure stimularea acestora prin metode de finantare si gestionare, ori prin alte instrumente specifice fiscalitatii si practicii bu­getare, printre care se pot mentiona:

autofinantarea pe baza resurselor proprii, cu completarea aces­tora pe seama alocatiilor bugetare;

autofinantarea integrala din venituri proprii;

apelarea numai in ultima instanta la finantarea integrala de la buget cu titlu definitiv si ne­ram­bur­sabil.

1.2. Obiectivele politicii financiare in domeniul

resurselor financiare publice

In domeniul resurselor financiare publice, „politica“ trebuie sa stabileasca volumul resurselor financiare in conditiile unei economii functionale prin metode si tehnici fiscale normale, acceptate de ma­jo­ri­tatea participantilor la acest proces.

a. Volumul resurselor financiare ce trebuie realizate din e­co­nomie este determinat, in primul rand, de volumul cheltuielilor publice necesare de finantat in exercitiul bugetar respectiv, dar si de posibilitatile concrete pe care le are economia la acel moment.

Normal este ca in acest calcul sa se ia in considerare numai chel­tuielile strict necesare, dar de cele mai multe ori lucrurile se pe­trec invers, in sensul ca volumul cheltuielilor este determinat de cu­an­tumul resurselor financiare posibil de colectat din economie, la un moment dat, avandu-se in vedere totusi respectarea unei fiscalitati normale, deoarece a nu tine seama de acest lucru, cum s-a mai mentionat, ar conduce nemijlocit la o stagnare economica, cu un regres in toate domeniile social-culturale si, implicit, asupra nivelului de trai al populatiei.

Volumul resurselor susceptibile de a fi mobilizate la fondurile publice este cu atat mai mare, cu cat este mai dezvoltat acel stat din punct de vedere economic, cu alte cuvinte, cu cat este mai mare pro­du­sul intern brut. Dar volumul resurselor publice nu este intotdeauna direct proportional cu cuantumul produsului intern brut, ci si cu gradul fiscalitatii, respectiv, cu raportul dintre consumul individual si cel so­cial (colectiv) stabilit prin politica financiara a statelor in cauza.

De aceea, raportul dintre volumul resurselor si produsul intern brut nu este acelasi peste tot, el este diferit de la o tara la alta, in functie de orientarea politicii generale a guvernelor respective, si de multe ori, si din cauza traditiei etc. De exemplu, in tarile dezvoltate, o parte importanta a cheltuielilor cu educatia sau sanatatea este su­por­tata de beneficiarii acestor servicii de organisme economice si chiar de biserici, fundatii si alte asociatii fara scop lucrativ etc. Cheltuielile publice din acele state sunt orientate cu predilectie spre domeniul a­pa­­rarii, ordinii publice etc., pe cata vreme in tarile slab dezvoltate sau in tranzactie cheltuielile sunt directionate cu prioritate spre domeniile economiei si in mai mica masura pentru protectia so­ciala.

b. politica financiara in domeniul resurselor publice are in ve­de­re si provenienta acestora, din plan intern sau din resurse externe, in completare.

Resursele interne pot fi clasificate in functie de structura proprietatii care le determina, si anume:

resurse financiare provenite din domeniul public (societati comerciale cu capital de stat, regii autonome, institutii publice autonome etc.);

resurse financiare provenite din domeniul privat.

Indiferent de sursa de provenienta a veniturilor publice, din sectorul public sau privat, contribuabilii respectivi trebuie tra­tati in mod egal, in conformitate cu principiile unei fiscalitati e­chi­ta­bi­le si rationale, la venituri egale – impozite egale, precum si prin prisma universalitatii impunerii.

Daca in ceea ce priveste stabilirea cuantumului obligatiilor ca­tre stat, regula tratarii egale in general functioneaza si in tara noastra, in ceea ce priveste urmarirea la plata a acestora se inregistreaza uneori tratamente diferentiate. Astfel, marile societati comerciale cu capital de stat, mai ales cele care nu pot face fata platilor, be­ne­fi­cia­za de amanari, esalonari a datoriilor, reduceri sau chiar scutiri de im­pozite, mai ales pentru a facilita procesul de privatizare.

c. In politica financiara a veniturilor trebuie tinut cont si de tipul canalelor prin care acestea se preleva, si anume:

in mod individual de persoane fizice sau juridice, in functie de venit, avere, profit etc. (impozitele directe);

la vanzare, la import, la prestarea serviciilor, fara ca aceste obligatii sa fie nominalizate pe suportator, ci pe cel care le colecteaza si apoi le achita (impozitele indirecte).

d. Aplicarea politicilor fiscale in domeniul veniturilor poate avea in vedere si forma sub care ele se preleva, forma care difera in functie de modul de organizare si functionare a contribuabililor in:

societati comerciale;

regii autonome;

institutii publice autonome;

institutii publice;

persoane fizice.

La societatile comerciale, spre exemplu, modul de prelevare la buget se face sub forma impozitului pe profit, pe dividende etc, la regiile autonome sub forma impozitului pe profit si a varsamintelor din profitul net (venituri nefiscale), iar la institutiile publice sub forma varsamintelor din veniturile realizate de institutiile publice in cauza, iar la persoanele fizice sub forma impozitelor pe venit, pe avere etc..

e. politica financiara in domeniul veniturilor poate fi dife­ren­tia­ta si in functie de modul in care se abordeaza echilibrele financiare (Veniturile bugetare ≤,≥ Cheltuielile bugetare), astfel:

unele state abordeaza problema deficitelor ca o stare anor­ma­la, situatie in care isi construiesc bugetele in mod echilibrat sau ex­cedentar;

alte state considera dezechilibrele o stare normala (deficitul bu­getar), situatie in care isi construiesc bugetele cu deficit.

f. De asemenea, politica financiara din domeniul veniturilor sta­tului trebuie sa aiba in vedere politica imprumuturilor de stat, op­tiu­ne extrem de importanta pentru prezentul si viitorul acelei tarii.

Important pentru tara si generatiile care vIn este ca la finantarea deficitelor bugetare sa se apeleze, in primul rand, la im­pru­mu­turile de pe piata financiara interna si numai in cazuri extreme la cele externe, dar nu in orice conditii, ci evitandu-se creditele cu dobanzi impovaratoare, si apoi, es­te corect ca in acest demers imprumuturile externe sa fie directionate, in primul rand, spre productie, investitii, dezvoltare si nu pentru con­sum, intrucat in functie de aceste alegeri va fi favorizata sau nu evolutia ulterioara a economiei si, pe aceasta baza, asigurata sau nu bunastarea populatiei.

CAPITOLUL II

DESCENTRALIZAREA – OBIECTIV AL REFORMEI IN ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

2.1. Principiile de functionare ale administratiei publice locale

Transformarile care au intervenit in viata social-politica, economica a statului roman, transformari reflectate si in legislatia adoptata in ultimii ani, au dus, in mod natural si inevitabil, la aparitia unor noi fenomene politico-juridice. Unul dintre acestea, foarte important din punct de vedere al efectelor pe care le produce il reprezinta recunoasterea in mod distinct in cadrul statului a vietii colectivitatilor locale, cu interese si nevoi specifice, altele decat interesele generale ale statului.

In situatia in care in majoritatea tarilor lumii, democratia a luat locul totalitarismului, a devenit inerenta aparitia unui mod cu totul nou, de abordare a relatiilor existente intre administratia centrala si cea locala, in aceasta privinta fiind remarcabile prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale. Acest document adoptat la Strasbourg de Consiliul Europei, la 15 octombrie 1985, defineste si precizeaza principii importante, indispensabile organizarii unui stat democratic. Carta mentioneaza ca 'existenta colectivitatilor locale investite cu responsabilitati efective permite o administratie in acelasi timp eficace si apropiata de cetateni'. Consiliul European considera ca, intarirea autonomiei locale presupune existenta unei colectivitati locale puternice, cu organe proprii de decizie, constituite in mod democratic si avand o independenta mare in ce priveste competentele, modalitatile de exercitare a competentelor si mijloacele necesare indeplinirii acestora.

In acest sens Constitutia Romaniei consacra principiul autonomiei locale, recunoscand posibilitatea factorilor locali de a dispune de competenta deplina. Controlul organelor centrale asupra factorilor locale deriva doar din necesitatea garantarii infaptuirii obiectivelor generale la nivelul intregii tari.

'Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice'.

Functiile Administratiei locale din toate unitatile administrativ-teritoriale se bazeaza pe urmatoarele principii:

Autonomie locala

Descentralizarea serviciilor publice locale

Eligibilitatea autoritatilor administratiei publice locale

Legalitatii

Consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

2.2. Descentralizarea in administratia publica locala

In sistemul actual al administratiei publice din Romania si al institutiilor sale caracteristice, autonomia si descentralizarea, nu sunt o noutate in sistemul constitutional romanesc.

Delimitarea dintre cele doua componente ale administratiei publice se realizeaza prin regimurile diferite care se aplica fiecareia din componente. Primei, constitutind ansamblul serviciilor statului, i se aplica un regim deconcentrat, iar celei de-a doua, reprezentata de autoritati alese de catre colectivitatile locale, un regim descentralizat, autonom. Cele doua subsisteme ale administratiei publice nu sunt izolate ci activitatea lor se interfereaza, fiind chiar intr-o relatie de interdependenta.

Ca urmare, raporturile si relatiile dintre autoritatile centrale si cele ale administratiei locale autonome sunt relatii de colaborare si de conlucrare, ce se constitutie intr-un regim de co-administrare, in vederea realizarii utilitatii publice, a interesului general si a celui local.

Ceea ce este insa specific normei constitutionale care vizeaza administratia publica locala in unitatile administrativ-teritoriale este statuarea autonomiei locale, care consta, pe de-o parte in organizarea si functionarea subsistemului, cat si a autoritatilor sale ce functioneaza in conditiile legii, ca autoritati autonome, iar pe de alta parte, in dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a rezolva si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice.

Autonomia locala nu este numai un principiu constitutional enuntat, ci el este garantat prin dreptul conferit autoritatilor administratiei publice locale de a administra proprietatea publica ce apartine comunei, orasului sau judetului, precum si dreptul la resurse proprii si suficiente de care ele pot sa dispuna liber in exercitiul competentelor lor, constituantul reglementand, in acest scop dreptul autoritatilor locale de a stabili impozite si taxe locale si de a elabora, aproba si executa bugetele locale.

Fata de cele expuse, administratia publica locala din Romania poate fi definita ca fiind ansamblul de autoritati autonome eligibile care, in regim de putere publica rezolva treburile publice din comune, orase si judete si presteaza catre colectivitati servicii publice de interes local.

Avantajele descentralizarii:

controlul real este mai aproape de actiune;

actiunile reflecta mai bine nevoile locale;

deciziile trebuie luate rapid;

este incurajata increderea in comunitate;

acces mai usor la factorii de decizie;

comunicare mai eficienta.

CAPITOLUL III

DESCENTRALIZAREA FINANCIARA – ETAPA NECESARA IN REALIZAREA REFORMEI IN ADMINISTRATIA PUBLICA



Succesul reformei administratiei publice romanesti este conditionat de o descentralizare reala a cat mai multor responsabilitati de la nivelul administrativ central la nivelul administrativ local.

Experienta internationala de pana acum arata ca exista doua abordari mai putin reusite ale acestei probleme:

experienta tarilor aflate in tranzitie din Europa centrala si de Est, unde a existat un consens mult mai mare in mediul politic asupra transferului de responsabilitati decat asupra nivelului si gradului de autonomie in domeniul veniturilor administratiei locale; in consecinta administratiilor publice locale le-au fost alocate venituri insuficiente si intr-un cadru de autonomie redus in raport cu responsabilitatile transferate, astfel incat capacitatea acestora de a oferi cetatenilor servicii publice de calitate a fost afectata intr-o masura semnificativa;

experienta tarilor din America Latina, unde, dimpotriva, guvernele au tranferat autoritatilor locale mai intai surse semnificative de venituri, fara un echivalent corespunzator in domeniul responsabilitatilor asupra cheltuielilor; consecinta a fost ca la nivelul bugetelor locale s-a manifestat tendinta de relaxare fiscala si de dezinteres pentru colectarea veniturilor, iar la nivelul bugetului de stat a crescut presiunea asupra echilibrului acestuia, atat datorita dezechilibrului dintre venituri si cheltuieli transferate administratiei locale, cat si datorita manifestarii la nivelul acesteia a constrangerilor bugetare 'noi'.

3.1. Transferul de competente privind veniturile administratiei publice locale

Pe plan european si mondial, in studii realizate sub egida Uniunii Europene, Bancii Mondiale sau Fondului Monetar International, sunt in general acceptate cateva principii de baza privind sistemul de venituri transferate administratiei publice locale:

autonomia: administratia publica locala trebuie sa aiba independenta si flexibilitate in stabilirea prioritatilor. In acest sens exista si in domeniul veniturilor o varianta a principiului subsidiaritatii : un anumit impozit trebuie incredintat nivelului administrativ cel mai de jos care il poate implementa si pentru care nu este inadecvat;

echilibrarea veniturilor in raport cu responsabilitatile administratia publica locala trebuie sa dispuna de venituri suficiente in raport cu cheltuielile transferate;

echitatea: veniturile transferate administratiei publice locale variaza direct proportional cu nevoile financiare si invers proportional cu capacitatea fiscala;

predictibilitatea: sistemul de venituri transferate administratiei publice locale trebuie sa asigure realizarea unor prognoze pe 5 ani;

eficienta: sistemul de venituri transferate trebuie sa fie neutru in raport cu optiunile administratiei publice locale privind alocarea resurselor pe sectoare si activitati;

obiectivitatea: alocarea fondurilor catre administratia publica locala trebuie sa se bazeze pe factori obiectivi pe care autoritatile locale in mod individual, nu ii pot influenta (distorsiona) in mod semnificativ;

sa fie stimulativ: sistemul de venituri transferate administratiei publice locale trebuie sa ofere stimulente acesteia pentru un management sanatos si eficient. De asemenea, sistemul trebuie sa permita manifestarea constrangerilor bugetare 'tari' - sa nu ofere transferuri speciale pentru acoperirea deficientelor finale ale bugetelor locale;

sa asigure indeplinirea obiectivelor finantatorilor (administratia centrala) in cazul utilizarii unor transferuri conditionate.

Pentru implementarea acestor principii se pot folosi doua abordari care nu se exclud, ci mai degraba sunt complementare, esentiala fiind reteta lor de combinare:

Abordarea prin incredintarea (transfer de competenta) veniturilor catre administratia publica locala.

Abordarea prin partajarea veniturilor (intre administratia centrala) si administratia locala).

A. Abordarea prin incredintarea (transfer de competenta) veniturilor catre administratia publica locala.

Aceasta abordare presupune definirea unei sfere a finantelor publice ce apartine administratiei publice locale si care ii ofera autonomie suficienta in indeplinirea responsabilitatilor si in structura modului de finantare a acestora. In literatura de specialitate incredintarea unei competente unui nivel de administratie este definita ca fiind capacitatea acestuia de a proiecta si implementa politici specifice. In cazul in care un nivel administrativ desemneaza un alt nivel administrativ in vederea implementarii unei politici specifice, pe care insa a proiectat-o primul nivel, in acest caz nu avem de a face cu incredintarea unei competente sau cu transferul unei responsabilitati politice catre nivelul administrativ ce se ocupa cu implementarea.

Exista o anumita diferentiere in utilizarea practica a acestei abordari pentru a proiecta sisteme descentralizate de finantare, in raport cu autonomia administratiei locale. Astfel, in cazul statelor dezvoltate, aceasta abordare este folosita pe scara larga. Pe de alta parte, in cazul tarilor in curs de dezvoltare sau in tranzitie, administratiei locale ii este incredintata o parte mult mai modesta atat in sfera finantelor publice, cat si in cea a responsabilitatilor administratiei generale. De asemenea, aceasta abordare este mai eficienta atunci cand exista o concordanta aproximativa intre responsabilitatile privind cheltuielile si capacitatea de a creste veniturile specifice administratiei locale .

Sunt trei elemente foarte importante in functie de care putem analiza, din acest punct de vedere, un impozit:

stabilirea bazei de impozitare;

stabilirea nivelului impozitului;

administrarea (colectarea) impozitului.

Factorul central in functie de care caracterizam un anumit venit al unei administratii locale ca facand parte din sistemul de resurse financiare incredintate, este daca exista posibilitatea obtinerii unor venituri marginale din sursa respectiva, ca urmare a unor decizii proprii ale autoritatilor respective.

Din sistemul de venituri incredintate fac parte doua grupe mari de resurse (impozite) ale administratiei publice locale :

1. venituri proprii formate din taxe si impozite locale pentru care autoritatile locale pot (de regula) sa stabileasca baza de impozitare, nivelul impozitului, precum si sa le administreze (colecteze); evident de la tara la tara exista diferente privind modul efectiv in care cele 3 caracteristici se regasesc in practica.

2. cote aditionale la anumite impozite stabilite la nivel central. In aceasta situatie administratia locala poate adauga la nivelul national al impozitului o anumita cota suplimentara flexibila, beneficiind de fondurile astfel colectate. De regula stabilirea bazei de impozitare si administrarea impozitului raman in aria de competenta a administratiei centrale.

In ambele cazuri exista posibilitatea ca administratia locala sa beneficieze de venituri marginale din impozitele incredintate, rezultate din politici specifice, deci din decizii luate la nivel local. Acest aspect este foarte important pentru caracterizarea nivelului de autonomie locala, deoarece numai prin posibilitatea de a opta pentru plata unor impozite mai mari sau mai mici in localitatile in care traiesc contribuabilii pot alege serviciile publice pe care 1e doresc. De asemenea, conform definitiei lui Breton, numai pentru aceste tipuri de resurse, administratia locala are capacitatea de a proiecta si implementa politici specifice proprii.

B. Abordarea prin partajarea veniturilor (intre administratia centrala si administratia locala)

Aceasta abordare presupune ca veniturile sunt stabilite la nivel central (decizii asupra bazei de impozitare, nivelul impozitului si administrarea acestuia), iar fondurile astfel obtinute sunt partajate intre nivelurile administratiei publice dupa anumite reguli. In acest caz administratia locala are posibilitati mici de a decide asupra bazei sau nivelului unui impozit ale carui resurse le imparte cu administratia centrala si numai intr-o maniera indirecta (negocieri, lobby). Astfel nivelul autonomiei financiare a administratiei locale depinde foarte mult de natura sistemului de transferuri interadministrative.

Sistemul de venituri partajate poate fi conceput in mai multe feluri. Cele mai intalnite sunt impozitele stabilite la nivel central si apoi impartite intre unitatile administratiei publice locale :

- fie pe o baza derivata (originea colectarii);

- fie ca transferuri repartizate pe baza unei formule, pe baza asigurarii costurilor serviciilor publice furnizate (cost standard/cost actual) sau pe baza unei decizii ad-hoc.

Practica internationala a demonstrat ca exista trei moduri de determinare a acestui volum de resurse financiare: ca o proportie (cota) determinata din veniturile unui impozit al statului, pe baza unei decizii ad-hoc (cum ar fi o anumita valoare stabilita anual de parlament), sau ca rambursare a cheltuielilor aprobate. In al doilea rand, o data ce volumul fondurilor totale destinate administratiei locale a fost fixat, alocatiile intre diversele tipuri de autoritati locale sunt stabilite, de obicei, in patru feluri : prin transferul unei proportii (cote) din veniturile colectate folosind un propriu de derivatie, folosind o formula, pe baza unei decizii ad-hoc si prin rambursarea costurilor serviciilor publice furnizate (costuri standard/actuale).

Rezulta astfel un model de clasificatie cu noua tipuri de transferuri interadministrative, asa cum rezulta din tabelul de mai jos:

Metode de determinare a volumului total de transferuri catre APL

O proportie (cota) specifica dintr-un impozit national

Decizie ad-hoc

Rambursarea cheltuielilor aprobate

Metode de alocare a transferurilor intre autoritati alocate eligibile

Transfer stabilit pe baza unui prin­ci­piu de derivatie

Transfer de tip A

Transfer de tip B

N.A.

Transfer stabilit pe baza unei for­mule

Transfer de tip B

Transfer de tip F

N.A.

Transfer stabilit pe baza ram­bur­sa­rii costurilor

Transfer de tip C

Transfer de tip G

Transfer de tip K

Transfer stabilit pe baza deciziei ad-hoc

Transfer de tip D

Transfer de tip H

N.A.

Legenda: N.A. = Ne-aplicabile

Transfer de tip A = transfer provenit dintr-o proportie (cota) a unui impozit national si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe o baza derivata (originea colectarii);

Transfer de tip B = transfer provenit dintr-o proportie (cota) a unui impozit national si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza unei formule;

Transfer de tip C = transfer provenit dintr-o proportie (cota) a unui impozit national si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza rambursarii costurilor (standard/actuale) serviciilor publice;

Transfer de tip D = transfer provenit dintr-o proportie (cota) a unui impozit national si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza unei decizii ad-hoc;

Transfer de tip E = transfer provenit dintr-un fond stabilit pe baza unei decizii ad-hoc si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza derivata;

Transfer de tip F = transfer provenit dintr-un fond stabilit pe baza unei decizii ad-hoc si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza unei formule;

Transfer de tip G = transfer provenit dintr-un fond stabilit pe baza unei decizii ad-hoc si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza rambursarii costurilor (standard/actuale) serviciilor publice.

Transfer de tip H = transfer provenit dintr-un fond stabilit pe baza unei decizii ad-hoc si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza unei decizii ad-hoc;

Transfer de tip K = transfer provenit dintr-un fond stabilit pe baza rambursarii cheltuielilor aprobate si alocat intre unitatile administrativ-teritoriale pe baza rambursarii costurilor (standard/actuale) serviciilor publice.

Descentralizarea implica cresterea gradului de consultare ale tuturor factorilor interesati in realizarea unor servicii publice de calitate.

Un bun castigat de administratia publica locala romaneasca este abordarea consultative a Federatia Autoritatilor Locale din Romania, si a tuturor structurilor asociative din administratia locala, in perioada de elaborare a tuturor actelor normative care generaza activitatea administratiei publice locale - obligativitate prevazuta in legea administratiei publice locale

In cadrul reformei administratiei publice in Romania s-au facut pasi importanti continuand procesul de descentralizare de la nivel central la nivel local.

Structura veniturilor bugetelor locale s-a modificat continuu, odata cu transferarea competentelor, astfel:

1991 - 1992 - exista numai doua surse de finantare:

- venituri proprii

- prelevari de la bugetul de stat sub forma sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

1994 - 1998 - s-au adaugat ca sursa a veniturilor din capital subventii de la bugetul de stat, donatii si sponsorizari.

1999 - 2000 - structura veniturilor bugetelor locale s-a modificat mult prin aparitia Legii 189/1998 a finantelor publice locale.

Au fost suplimentate veniturile bugetelor locale cu:

- cote defalcate din impozitul pe salarii;

- sume din cote din impozitul pe salarii la consiliul judetean pentru echilibrarea bugetelor locale.

2001 - 2003 veniturile bugetului local s-au echilibrat cu sume si cote defalcate din impozitul pe venit si cu sume defalcate din TVA pentru asistenta sociala.

Veniturile si cheltuielile care se prevad in bugetele proprii ale judetelor,

pe exemplul anului 2007

A. Venituri

(impozite, taxe si alte venituri)

1. Impozitul pe profit de la regiile autonome si societatile comerciale de sub autoritatea consiliilor judetene

2. Cote defalcate din impozitul pe venit:

a)       Cote defalcate din impozitul pe venit

b)      Sume alocate de consiliul judetean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

3. Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital:

a)     Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital

4. Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata:

a)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru finantarea cheltuielilor descentralizate la nivelul judetelor

b)    Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru finantarea subventionarea energiei termice livrate populatiei

c)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru sistemele centralizate de producere si distributie a energiei termice

d)    Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru drumuri

e)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru echilibrarea bugetelor locale

5. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea de activitati:

a)     Taxa asupra mijloacelor de transport

b)    Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare

6. Venituri din proprietate:

a)     Varsaminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor

b)    Restituiri de fonduri din finantarea bugetara a anilor precedenti

c)     Venituri din concesiuni si inchirieri

d)    Venituri din dividende

e)     Alte venituri din proprietate

7. Venituri din prestari de servicii si alte activitati:

a)     Venituri din prestari de servicii

b)    Contributia lunara a parintilor pentru intretinerea copiilor in unitatile de protectie sociala

c)     Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii si despagubiri

d)    Alte venituri din prestari de servicii si alte activitati

8. Amenzi, penalitati si confiscari:

a)     Venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor legale

b)    Incasari din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate si alte sume constatate odata cu confiscarea potrivit legii

c)     Alte amenzi, penalitati si confiscari

9. Transferuri voluntare, altele decat subventiile:

a)     Donatii si sponsorizari

b)    Alte transferuri voluntare

10. Venituri din valorificarea unor bunuri:

a)     Venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

b)    Venituri din privatizare

c)     Venituri din vanzarea unor bunuri apartinand domeniului privat

11. Subventii de la bugetul de stat:

a)     Retehnologizarea centra­lelor termice si electrice de termoficare

b)    Investitii finantate partial din imprumuturi externe

c)     Aeroporturi de interes local

d)    Planuri si regulamente de urbanism

e)     Finantarea Programului de pietruire a drumurilor comunale si alimentarea cu apa a satelor

f)      Finantarea actiunilor privind reducerea riscului seismic al constructiilor existente cu destinatie de locuinta

g)     Finantarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap

h)     Subventii primite din Fondul de interventie

i)       Finantarea lucrarilor de cadastru imobiliar

12. Subventii de la alte administratii:

a)     Subventii de la bugetul asigurarilor pentru somaj catre bugetele locale pentru finantarea programelor pentru ocuparea temporara a fortei de munca

b)    Subventii primite de la alte bugete locale pentru institutiile de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap

B. Cheltuieli

1. Autoritati publice si actiuni externe:

a)     Autoritati executive

2. Alte servicii publice generale:

a)     Fondul de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor administratiei publice locale

b)    Fondul de garantare a imprumuturilor externe contractate/garantate de stat

c)     Fondul pentru garantarea imprumuturilor externe contractate/garantate de autoritatile administratiei publice locale

d)    Servicii publice comunitare de evidenta a persoanelor

e)     Alte servicii publice generale

3. Dobanzi:

4. Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei:

a)     Transferuri din bugetele consiliilor judetene pentru finantarea centrelor de zi pentru protectia copilului

5. Aparare:

a)     Apararea nationala (Centre militare)

6. Ordine publica si siguranta nationala:

a)     Politie comunitara

b)    Protectia civila si protectia contra incendiilor

7. Invatamant:

a)     Invatamant prescolar si primar *)

a1) Invatamant prescolar *)

a2) Invatamant primar *)

b)    Invatamant special

c)     Alte cheltuieli in domeniul invatamantului

8. Sanatate:

a)     Servicii medicale in unitati sanitare cu paturi

a1) Spitale generale

b)    Alte cheltuieli in domeniul sanatatii

b1) Alte institutii si actiuni sanitare

9. Cultura, recreere si religie:

a)     Servicii culturale

a1) Biblioteci publice judetene

a2) Muzee

a3) Institutii publice de spectacole si concerte

a4) Scoli populare de arta si meserii

a5) Centre pentru conservarea si promovarea culturii traditionale

a6) Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice

a7) Alte servicii culturale

b)    Servicii recreative si sportive

b1) Sport

c)     Servicii religioase

d)    Alte servicii in domeniul culturii, recreerii si religiei

10. Asigurari si asistenta sociala:

a)     Asistenta acordata persoanelor in varsta

b)    Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati

b1) Asistenta sociala in caz invaliditati

c)     Asistenta sociala pentru familie si copii

d)    Alte cheltuieli in domeniul asigurarilor si asistentei sociale

11. Locuinte, servicii si dezvoltare publica:

a)     Alimentarea cu apa si amenajari hidrotehnice

a1) Alimentarea cu apa

a2) Amenajari hidrotehnice

b)    Alte servicii in domeniile locuiontelor, serviciilor si dezvoltarii comunale



12. Protectia mediului:

a)     Salubritate si gestionarea deseurilor

a1) Colectarea, tratarea si distrugerea deseurilor

13. Actiuni generale economice, comerciale si de munca:

a)     Actiuni generale economice si comerciale

a1) Prevenire si combatere inundatii si gheturi

a2) Programe de dezvoltare regionala si locala

a3) Alte cheltuieli pentru actiuni generale economice si comerciale

14. Combustibil si energie:

a)     Energie termica

b)    Alte cheltuieli privind combustibilii si energia

15. Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare:

a)     Agricultura

a1) Protectia plantelor si carantina fitosanitara

16. Transporturi:

a)     Transport rutier

a1) Drumuri si poduri

b)    Transport aerian

b1) Aviatia civila

c)     Alte cheltuieli in domeniul transporturilor

17. Alte actiuni economice:

a)     Zone libere

b)    Turism

c)     Proiecte de dezvoltare multifunctionala

d)    Alte actiuni economice

*) Se cuprind cheltuielile pentru acordarea de produse lactate si de panificatie, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate si de panificatie pentru elevii din clasele I-IV din invatamantul de stat, precum si pentru copiii prescolari din gradinitele de stat cu program normal de 4 ore, aprobata cu modificari prin Legea nr.16/2003 si modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.70/2003.

Veniturile care se prevad in bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor Municipiului Bucuresti si al Municipiului Bucuresti, pe exemplul anului 2007

A. Venituri

(impozite, taxe si alte venituri)

1. Impozitul pe profit de la regiile autonome si societatile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale

2. Cote defalcate din impozitul pe venit:

a)     Cote defalcate din impozitul pe venit

b)    Sume alocate de consiliul judetean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

3. Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital:

a)     Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital

4. Impozite si taxe pe proprietate:

a)     Impozit pe cladiri

b)    Impozit pe terenuri

c)     Taxe juridice de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notariala si alte taxe de timbru

d)    Alte impozite si taxe pe proprietate

5. Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata:

a)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru finantarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor

b)    Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru subventionarea energiei termice livrate populatiei

c)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru sistemele centralizate de producere si distributie a energiei termice

d)    Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru drumuri

e)     Sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata pentru echilibrarea bugetelor locale

6. Alte impozite si taxe generale pe bunuri si servicii:

a)     Taxe hoteliere

7. Taxe pe servicii specifice:

a)     Impozit pe spectacole

b)    Alte taxe pe servicii specifice

8. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea de activitati:

a)     Taxa asupra mijloacelor de transport

b)    Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare

c)     Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurarea de activitati

9. Alte impozite si taxe fiscale:

a)     Alte impozite si taxe fiscale

10. Venituri din proprietate:

a)     Varsaminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale

b)    Restituiri de fonduri din finantarea bugetara a anilor precedenti

c)     Venituri din concesiuni si inchirieri

d)    Venituri din dividende

e)     Alte venituri din proprietate

11. Venituri din dobanzi:

a)     Alte venituri din dobanzi

12. Venituri din prestari de servicii si alte activitati:

a)     Venituri din prestari de servicii

b)    Contributia parintilor sau sustinatorilor legali pentru intretinerea copiilor in crese

c)     Contributia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social

d)    Taxe din activitati cadastrale si agricultura

e)     Contributia lunara a parintilor pentru intretinerea copiilor in unitatile de protectie sociala

f)      Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecata, imputatii si despagubiri

g)     Alte venituri din prestari de servicii si alte activitati

13. Venituri din taxe administrative, eliberari permise:

a)     Taxe extrajudiciare de timbru

b)    Alte venituri din taxe administrative, eliberari permise

14. Amenzi, penalitati si confiscari:

a)     Venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor legale

b)    Penalitati pentru nedepunerea sau depunerea cu intarziere a declaratiei de impozite si taxe

c)     Incasari din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate si alte sume constatate odata cu confiscarea potrivit legii

d)    Alte amenzi, penalitati si confiscari

15. Diverse venituri:

a)     Varsaminte din veniturile si/sau disponibilitatile institutiilor publice

b)    Alte venituri

16. Transferuri voluntare, altele decat subventiile:

a)     Donatii si sponsorizari

b)    Alte transferuri voluntare

17. Venituri din valorificarea unor bunuri:

a)     Venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

b)    Venituri din vanzarea locuintelor construite din fondurile statului

c)     Venituri din privatizare

d)    Venituri din vanzarea unor bunuri apartinand domeniului privat

18. Subventii de la bugetul de stat:

a)     Retehnologizarea centra­lelor termice si electrice de termoficare

b)    Investitii finantate partial din imprumuturi externe

c)     Planuri si regulamente de urbanism

d)    Strazi care se vor amenaja in perimetrele destinate constructiilor de cvartale de locuinte noi

e)     Finantarea Programului de pietruire a drumurilor comunale si alimentarea cu apa a satelor

f)      Finantarea actiunilor privind reducerea riscului seismic al constructiilor existente cu destinatie de locuinta

g)     Subventii primite din Fondul de interventie

h)     Finantarea lucrarilor de cadastru imobiliar

19. Subventii de la alte administratii:

a)     Subventii de la bugetele consiliilor judetene pentru protectia copilului

b)    Subventii de la bugetul asigurarilor pentru somaj catre bugetele locale pentru finantarea programelor pentru ocuparea temporara a fortei de munca

c)     Subventii primite de la alte bugete locale pentru institutiile de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap **)

B. Cheltuieli

1. Autoritati publice si actiuni externe:

a)     Autoritati executive

2. Alte servicii publice generale:

a)     Fondul de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor administratiei publice locale

b)    Fondul de garantare a imprumuturilor externe contractate/garantate de stat

c)     Fondul pentru garantarea imprumuturilor externe contractate/garantate de autoritatile administratiei publice locale

d)    Servicii publice comunitare de evidenta a persoanelor

e)     Alte servicii publice generale

3. Dobanzi

4. Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei:

a)     Transferuri din bugetele consiliilor locale pentru institutiile de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap

5. Aparare:

a)     Apararea nationala (Centre militare)

6. Ordine publica si siguranta nationala:

c)     Politie comunitara

d)    Protectia civila si protectia contra incendiilor

7. Invatamant:

a)     Invatamant prescolar si primar

a1) Invatamant prescolar

a2) Invatamant primar

b)    Invatamant secundar

b1) Invatamant secundar inferior

b2) Invatamant secundar superior

b3) Invatamant profesional

c)     Invatamant posticeal

d)    Invatamant special **)

e)     Servicii auxiliare pentru educatie

e1) Internate si cantine pentru elevi

e2) Alte servicii auxiliare

f)      Alte cheltuieli in domeniul invatamantului

8. Sanatate:

a)     Servicii medicale in unitati sanitare cu paturi

a1) Spitale generale

b)    Alte cheltuieli in domeniul sanatatii

b1) Alte institutii si actiuni sanitare

9. Cultura, recreere si religie:

a)     Servicii culturale

a1) Biblioteci publice comunale, orasenesti, municipale

a2) Muzee

a3) Institutii publice de spectacole si concerte

a4) Scoli populare de arta si meserii ***)

a5) Case de cultura

a6) Camine culturale

a7) Centre pentru conservarea si promovarea culturii traditionale

a8) Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice

a9) Alte servicii culturale

b)    Servicii recreative si sportive

b1) Sport

b2) Tineret

b3) Intretinere gradini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive si de agrement

c)     Servicii religioase

d)    Alte servicii in domeniul culturii, recreerii si religiei

10. Asigurari si asistenta sociala:

a)     Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati

a1) Asistenta sociala in caz invaliditati

b)    Asistenta sociala pentru familie si copii **)

c)     Ajutoare pentru locuinte

d)    Crese

e)     Prevenirea excluderii sociale

e1) Ajutor social

e2) Cantine de ajutor social

f)      Alte cheltuieli in domeniul asigurarilor si asistentei sociale

11. Locuinte, servicii si dezvoltare publica:

a)     Locuinte

a1) Dezvoltarea sistemului de locuinte

a2) Alte cheltuieli in domeniul locuintelor

b)    Alimentarea cu apa si amenajari hidrotehnice

b1) Alimentarea cu apa

b2) Amenajari hidrotehnice

c)     Iluminat public si electrificari rurale

d)    Alimentarea cu gaze naturale in localitati

e)     Alte servicii in domeniile locuintelor, serviciilor si dezvoltarii comunale

12. Protectia mediului:

a)     Salubritate si gestionarea deseurilor

a1) Salubritate

a2) Colectarea, tratarea si distrugerea deseurilor

b)    Canalizarea si tratarea apelor reziduale

13. Actiuni generale economice, comerciale si de munca:

a)     Actiuni generale economice si comerciale

a1) Prevenire si combatere inundatii si gheturi

a2) Stimularea intreprinderilor mici si mijlocii

a3) Programe de dezvoltare regionala si locala

a4) Alte cheltuieli pentru actiuni generale economice si comerciale

14. Combustibil si energie:

a)     Energie termica

b)    Alti combustibili

c)     Alte cheltuieli privind combustibilii si energia

15. Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare:

a)     Agricultura

a1) Protectia plantelor si carantina fitosanitara ***)

a2) Alte cheltuieli in domeniul agriculturii

16. Transporturi:

a)     Transport rutier

a1) Drumuri si poduri

a2) Transport in comun

a3) Strazi

b)    Alte cheltuieli in domeniul transporturilor

17. Alte actiuni economice:

a)     Fondul Roman de Dezvoltare Sociala

b)    Zone libere

c)     Turism

d)    Proiecte de dezvoltare multifunctionala

e)     Alte actiuni economice

*) Se cuprind cheltuielile pentru acordarea de produse lactate si de panificatie, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate si de panificatie pentru elevii din clasele I-IV din invatamantul de stat, precum si pentru copiii prescolari din gradinitele de stat cu program normal de 4 ore, aprobata cu modificari prin Legea nr.16/2003 si modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.70/2003.

**) Pentru bugetele sectoarelor Municipiului Bucuresti

***) Pentru bugetul Municipiului Bucuresti

3.2. Transferul de competente privind cheltuielile administratiei publice locale

Acest aspect este deosebit de important cand discutam de descentralizarea financiara si la el se refera prima din temele propuse spre analiza. In general, in literatura de specialitrate internationala, sunt recunoscute cateva principii deosebit de importante, care stau la baza transferarii unui sistem coerent de responsabilitati catre administratia publica locala:

1. eficienta alocarii resurselor generale ale societatii catre o administratie
responsabila.

Acest lucru impune ca serviciile publice furnizate de administratia publica sa satisfaca nevoile si preferintele contribuabililor. O astfel de cerinta este cel mai bine satisfacuta de principiul subsidiaritatii : responsabilitatea pentru furnizarea unui serviciu trebuie incredintata celui mai de jos nivel de administratie compatibil cu aria beneficiarilor asociata respectivului serviciu si care obtine economii de scara. Eficienta in furnizarea serviciile publice este marita daca beneficiile rezultate pentru consumatori sunt legate de costurile furnizarii prin intemediul taxelor de utilizare a serviciului sau a impozitelor locale;

furnizarea echitabila a serviciilor publice catre cetateni, indiferent de
locul unde locuiesc;

3. responsabilitatile, ale caror obiective se refera la redistribuirea veniturilor si asistenta sociala, trebuie sa ramana in domenile de competenta a administratiei centrale;

4. pastrarea stabilitatii macroeconomice si promovarea cresterii economice.

Pe baza acestor principii, transferul de responsabilitati catre administratia publica locala trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:

o      stabilirea unei incredintari legale a responsabilitatilor privind cheltuielile catre administratia publica locala;

o      finantarea integrala a cheltuielilor de asistenta sociala ce sunt trasferate administratiei publice locale se va realiza din fonduri de la bugetul de stat si din bugetele locale; furnizarea acestor servicii poate fi realizata prin intermediul administratiei locale, finantarea realizandu-se pe baza unor instrumente cum ar fi : transferurile conditionate sau neconditionate, al caror volum este determinat pe baza rambursarii costurilor serviciilor furnizate (costuri standard sau costuri actuale) sau pe baza unei decizii ad-hoc (discretionar);

o      responsabilitatile privind investitiile de capital in infrastructura serviciilor publice trebuie plasate la nivelul acelei administratii publice care este responsabila cu furnizarea serviciului respectiv, inclusiv cu finantarea cheltuielilor operationale si de intretinere;

o      facilitarea investitiilor de capital la nivelul administratiei publice locale. In acest cadru administratia centrala trebuie sa reglementeze strict toate tipurile de imprumut utilizate de catre administratia locala ;

o      stabilirea unei politici coerente la nivel national privind dezangajarea, din sfera responsabilitatilor sociale, a intreprinderilor de stat;

o      impunerea unor standarde minime privind nivelul si calitatea serviciilor furnizate de administratia publica locala;

o      realizarea unor politici sectoriale la nivel national, in domeniile cheie: educatie, sanatate, asistenta sociala, locuinte.



CAPITOLUL IV

DESCENTRALIZAREA INVATAMANTULUI

4.1. Tabloul juridic privind evolutia descentralizarii invatamantului

Legea bugetului de stat nr.22 pe anul 1995, art.26, stabileste ca 'cheltuielile pentru intretinere si gospodarire, cele pentru reparatii curente si capitale aferente unitatilor de invatamant preuniversitar apartinand Ministerului Invatamantului se vor asigura din bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza teritoriala se afla aceasta'.

Facem mentiunea ca la acea data patrimoniul invatamantului se afla la Ministerul Educatiei Nationale.

Legea sus-amintita a stabilit sumele defalcate din bugetul de stat necesare finantarii cheltuielilor materiale pentru invatamant pe judete.

2. Prin Legea bugetului de stat se stabilesc categoriile de institutii publice si de actiuni din domeniul invatamantului preuniversitar ale caror cheltuieli se vor asigura prin bugetele locale, dupa cum urmeaza:

invatamantul prescolar;

invatamantul primar si gimazial;

invatamantul prefesional;

invatamantul postliceal;

case de copii;

invatamantul special;

internate, camine si cantine pentru elevi.

In anul 1998, prin Legea bugetului de stat nr.109 sunt trecute in finantarea autoritatilor locale si cheltuielile pe mijloacele de transport in comun, la si de la locul de munca pentru personalul didactic din mediul rural, potrivit prevederilor art. 104, alin.3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Prin aceeasi lege se stabileste acordarea de alocatii din bugetele locale pentru completarea veniturilor proprii la internate, camine si cantine pentru elevi, precum si finantarea unor cheltuieli de investitii cum ar fi : racorduri la reteaua de gaze naturale sau alte lucrari pentru imbunatatirea instalatiilor de incalzire.

Legea bugetului pe anul 1999 nr.36 stabileste trecerea in finantarea comunitatilor locale in totalitate si cheltuielile de capital pentru unitatile de invatamant preuniversitar apartinand Ministerului Educatiei Nationale si cheltuielile totale aferente invatamantului special.

Prin Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr.216 se descentralizeaza la nivelul bugetelor locale finantarea cheltuielilor cu salariile personalului din invatamant, burse si manuale scolare, sursa fiind asigurata prin repartizarea de la bugetul de stat a unei cote din taxa pe valoarea adaugata.

In anul 2002 Ordonanta Guvernului nr. 96/2002 stabileste acordarea de produse lactate si de panificatie pentrru elevii din clasele I-IV din invatamantul de stat, pentru care s-au alocat fonduri in bugetele consiliilor judetene.

Descentralizarea activitatilor in perioada 1993 - 2003 nu a fost sustinuta in totalitate si de resursele necesare desfasurarii unei activitati performante in acest important domeniu al societatii romanesti.

4.2. Elemente si etape in descentralizare

Descentralizarea este un proces care nu se finalizeaza niciodata, puternic intrepatruns si dependent de dezvoltarea din alte elemente si din jurul acestora. Descentralizarea invatamantului preuniversitar este un element al acestui proces.

Elemente

Au fost identificate patru elemente majore in studierea bibliografiei si a practicilor internationale:

Acte normative, repartizarea sarcinilor si a responsabilitatilor intre nivelurile de guvernare

Definirea obiectivelor (scoli)

Capacitati - resurse umane, structura de comanda

Aspecte legate de planificare

Pe scurt despre fiecare din elemente si cateva considerente esentiale:

1. Acte normative privind repartizarea sarcinilor si reponsabilitatilor in nivelurile de guvernare

Primul aspect se refera in principal la legile si actele care definesc
transferul responsabilitatilor intre diversele niveluri ale guvernarii. Trebuie sa fie clar
care sunt responsabilitatile guvernului central si ce ramane la nivelurile locale. Mai
departe, daca exista mai multe niveluri ale conducerii locale, trebuie sa fie clar de ce
anume este raspunzator fiecare nivel - sarcini si responsabilitati. Acest aspect variaza foarte mult de la o scoala la alta. Se poate vorbi, de asemenea, despre angajarea
guvernului in descentralizarea, angajare exprimata prin lege.

Masura in care legile au fost urmate de reglementari si indrumari
obligatorii este foarte diferita.

2. Obiectivele scolii

Este stabilit in mod clar unde au autoritatile locale 'competenta fara
echivoc asupra cheltuielilor scolii si unde intervine competenta ministerului.

Cum sunt legate raspunderile de prevederile financiare - sunt ele in echilibru - sau venitul este suficient de mare pentru ca autoritatile locale sa furnizeze serviciul scontat?

Exista mai mult sau mai putin o echitate intre abilitatile autoritatilor locale de a furniza fonduri pentru functionarea unei scoli si rezultatele obtinute de beneficiarii sistemului educational (elevii) acestora.

3. Capacitati in descentralizare

Capacitatea financiara este una din dimensiuni. Personalul este cealalta. Fara personal, nu se pot furniza decat foarte putine servicii. Exista suficient personal la nivelul scolilor pentru a face fata raspunderilor atribuite?

Responsabilitatile legate de personal au fost trecute in subordinea autoritatilor locale, sau personalul raspunde in cea mai mare parte in fata ierarhiei superioare din ministere? In acest caz, nu se poate vorbi despre o descentralizare reala a puterii : autoritatea locala nu exercita comanda asupra mecanismului sau de furnizare a serviciilor de educatie. Aceasta este valabila pentru tot personalul de la cea mai inalta functie administrativa (directorul) profesori, pana la personal nedidactic.

Alt aspect este sa ai personalul necesar ca numar si dreptul de a-l comanda. A treia chestiune legata de aceasta este daca acest personal are calificarile necesare, respectiv daca activitatile de edificare a capacitatii au fost incepute si cat de mult au avansat. In mod tipic, functiunile administrative de baza legate de aspectele financiare necesita o atentie deosebita aici, dar si formarea profesionala este esentiala pentru ca ei sa inteleaga noile lor responsabilitati din sistem.

4. Planificarea

Aceasta este, in esenta, problema: daca planificarea are loc in apropiere si in dialog cu elevii (beneficiari ai sistemului educational) - exista planuri la nivelul satului, judetului si reflecta ele si prioritatile nationale?

Planurile de la nivelul satului si al municipiului trebuie sa se reflecte in planul de dezvoltare al judetului.

Planurile de la fiecare din cele trei nivele trebuie sa fie reflectate in planurile de cheltuieli pe termen mediu (Cadrul multianual pe termen de 3 ani).

Etape

Aici ar fi de asemenea potrivit sa amintim faptul ca sensul cuvantului 'descentralizare' difera de la o tara la alta si ca atat sistemul ca ansamblu, cat si anumite elemente ale lui se pot afla in diferite stadii ale procesului de descentralizare deplina. In literatura internationala de specialitate se mentioneaza adesea si sunt folosite ca elemente de apreciere a gradului de descentralizare din diferite tari urmatoarele stadii ale descentralizarii:

l. Deconcentrarea - ceea ce inseamna un sistem de guvern central, in care ministerele pot fi organizate cu agentii sau branse in regiunile tarii.

2. Delegare - un model in care puterea ramane, in continuare, la guvernul central, din executarea anumitor sarcini poate fi delegata autoritatilor sau altor organizatii de la un nivel inferior.

3. Transferul serviciilor - este cazul in care puterile au fost transferate la autoritatile locale si in care dreptul de a furniza servicii si de a decide asupra nivelului lor poate fi stabilit de consiliile locale.

4. Privatizarea un model tot mai utilizat in Europa si care se divide cu servicii traditionale ale sectoarelor publice, sa fie lasat la latitudinea fortei pietei - care poate fi reglementata prin lege.

Ca o concluzie a celor prezentate, prezentam mai jos o analiza a stadiului unde se afla invatamantul preuniversitar in Romania din punct de vedere al descentralizarii acestei activitati in 2005.

Patrimoniu - este domeniu public de interes judetean si local.

Decizia - organizational este la MEC prin Inspectoratele Scolare Judetene ; consiliile locale aproba numai bugetele unitatilor de invatamant.

Surse de finantare

a) buget de stat - cheltuieli de personal prin anexa la legea anuala de aprobare
a bugetului de stat pe judete, iar judetele impreuna cu Inspectoratele repartizeaza pe
unitati administrativ-teritoriale.

b) bugete locale respectiv,

invatamant special din bugetul propriu al consiliul judetean

invatamant preuniversitar din bugetele unitatilor administrativ-teritoriale

c) pe baza de programe de finantare ale MEC pentru:

cheltuieli de capital si reparatii capitale sau diverse dotari.

d) institutional - scolile sunt domeniu public de interes local, sunt finantate prin bugetele locale, dar incadrarea personalului se face de Inspectoratul Scolar, fara ca autoritatile locale sa poata interveni.

Ca o tendinta a repartizarii sumelor de la bugetul de stat pentru cheltuieli de invatamant este aceea de a depersonaliza sumele alocate de la bugetul de stat - redarea veniturilor cu destinatie speciala.

In urma analizei se constata ca cheltuielile de personal pentru invatamant nu se pot globaliza si repartiza fara destinatie intrucat diferentele dintre judete a sumelor rezultate din taxa pe valoarea adaugata este foarte diferentiata si sunt unele judete care nu pot asigura si din cotele din impozitul pe venitul global nici necesarul pentru aceste categorii de cheltuieli.

Conform acestei analize pe totalul tarii au fost repartizate pe anul 2007 5.620 mld.lei pentru cheltuielile personalului din invatamant, comparativ cu sumele rezultate din cota de 63% din impozitul pe venit colectat la nivelul judetelor care ramane la bugetele locale rezulta ca un numar de judete nu pot acoperi din aceasta sursa necesarul pentru cheltuieli de personal pentru invatamant, sustinand ca trebuie sa se repartizeze anual prin legea de aprobare a bugetului de stat acesta suma, urmand a se analiza posibilitatea transferului unei cote dintr-un alt venit al bugetului de stat.

Autonomia unitatilor scolare - forma a autonomiei publice locale

Avantaje

responsabilizarea managerului scolar si parteneriat real scoala-comunitate;

autonomie in organizarea si desfasurarea procesului de invatamant;

dezvoltarea libera a scolilor pe principiile reglajului cerere-oferta: scoala se poate transforma tot mai mult in prestatoare de servicii educationale.

Dezavantaje

desfiintarea unor unitati de invatamant;

in comunitatile sarace scolile vor fi subfinantate;

in absenta unui sistem modern de comunicare se vor crea enclave de lipsa de informatii si in consecinta o dezvoltare inegala a scolilor;

decalajele dintre scoli vor determina neasigurarea accesului liber la educatie si inegalitatea sanselor.

Transferul responsabilitatilor din invatamantul preuniversitar romanesc de la nivelul conducerii ministerului (prin inspectoratele scolare) la nivelul conducerii scolii se realizeaza printr-o crestere substantiala a competentei decizionale la nivelul acesteia.

Analiza conditiilor concrete din fiecare scoala, in contextul factorilor socio-economici din comunitatea locala in care este compensata, conduce la adoptarea unor decizii manageriale viabile, a caror rezultat final este un invatamant performant.

Stiinta conducerii la nivelul administrativ cel mai apropiat cetateanului presupune utilizarea unor metode si tehnici care sa permita realizarea obiectivelor stabilite.

La nivelul fiecarei scoli, cadrele didactice si nedidactice pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta apeleaza la metode si tehnici generale si specifice.

Managementul la nivelul unei unitati administrativ-teritoriale si respectiv unei scoli, depinde in mare masura de fundamentarea si calitatea deciziilor.

Activitatea educationala, care cuprinde si invatamantul preuniversitar, reprezinta 'motorul dezvoltarii societatii romanesti'.

In acest sector al societatii romanesti se decide 'viitorul', iar deciziile care se iau in acest domeniu sunt vitale societatii romanesti.

Din acest punct de vedere, la nivelul scolii decizia reprezinta un act social, deliberat si rational al unei persoane (sef, director) sau grup de persoane (comitet director) prin care se stabilesc obiectivele, directiile si modalitatile de realizare a acestora in functie de anumite necesitati curente ale vietii socio-economice din comunitatea in care este localizata scoala, pe baza unui proces de analiza si evaluare a mijloacelor si resurselor necesare.

Intr-un sistem centralizat, exista diferente intre nivelurile la care se stabilesc obiectivele, la care se adopta decizii si locul unde acestea sunt executate:

Nivelul obiectivelor

Nivelul la care se adopta decizia

Nivelul executarii acesteia

Obiective la nivel national

Parlament, Guvern, Ministerul Educatiei si Cercetarii

Inspectorat scolar, scoala, consilii locale si judetene

In Romania, procesul transferului competentei in invatamantul preuniversitar este intr-un proces de transfer secventional.

In prezent schema competentei decizionale in invatamantul preuniversitar de stat este cea prezentata mai jos :

Nivelul obiectivelor

Nivelul la care se adopta decizia

Nivelul la care se executa

Obiective strategice educationale nationale

Parlament, Guvern, Ministerul Educatiei si Cercetarii

Inspectorat scolare, scoli

Obiective strategice de personal si salarizare

Parlament, Guvern, Ministerul Educatiei si Cercetarii (consiliul local si consiliul judetean numai pentru utilizarea sumelor alocate pentru salarii)

Inspectorat scolare, scoli

Obiective strategice de functionare si organizare a scolii

consiliul local si consiliul judetean (intretinere buna functionare a scolii)

Centre scolare si scoli

Evolutia descentralizarii impune o responsabilitate mai mare a comunitatii locale fata de calitatea procesului de invatamant preuniversitar, care se desfasoara in spatiul acesteia.

In acest sens, competenta decizionala atat fata de componenta de personal cat si fata de componenta materiala trebuie transferata catre conducerea aleasa in mod democratic de catre comunitatea locala.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Rezultatele analizelor efectuate conduc catre stabilirea unui obiectiv prioritar: „CRESTEREA CALITATII INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR DE STAT PRIN IMBUNATATIREA SISTEMULUI DE FINANTARE”.

In vederea indeplinirii acestui obiectiv, este necesar sa se actioneze in urmatoarele directii:

Crearea unui cadru legislativ nou care sa ofere urmatoarele posibilitati:

a)     in bugetul consiliului judetean sa fie introduse la capitolul invatamant fonduri pentru finantarea totala sau partiala a urmatoarelor cheltuieli:

cheltuieli curente pentru invatamantul liceal;

cheltuieli curente pentru unitatile de invatamant din localitatile in care bugetele locale nu pot finanta aceste cheltuieli;

cheltuieli pentru bursele elevilor care sa completeze fondurile bugetelor locale din localitatile cu dificultati economice in care cererea de burse este mare;

cheltuieli pentru finantarea unor programe de investitii.

b)       Unitatile de invatamant - persoane juridice - (respectiv toate unitatile de invatamant cu exceptia celor care au numai clasele I-IV) sa aiba conturi deschise la trezorerie si toata executia bugetara sa se realizeze sub autoritatea directorului ca ordonator tertiar de credite. El va decide si va raspunde, potrivit legii, de utilizarea tuturor fondurilor pe care le are la dispozitie scoala indiferent de sursa de finantare.

c)       Sumele alocate scolii, indiferent de sursa de finantare, sa se acorde pe urmatoarele directii:

finantare proportionala cu numarul de elevi pe baza de costuri medii/elev pentru urmatoarele cheltuieli:

- cheltuieli de personal;

- cheltuieli curente incluzand: cheltuieli pentru intretinere (lumina, apa, caldura), carti si publicatii, procurarea de obiecte de inventar si materiale de curatenie, reparatii curente;

- cheltuieli cu perfectionarea profesionala.

- finantare complementara obtinuta pe baza de programe de dezvoltare si studii justificative pentru :

- reparatii capitale, consolidari si investitii

- cheltuieli cu bursele elevilor;

- subventii pentru internate si cantine scolare;

- cheltuieli pentru organizarea examenelor nationale;

- cheltuieli pentru transport elevi si/sau cadre didactice;

- alte cheltuieli care nu sunt determinate preponderent de numarul de elevi.

d) Nivelul costurilor medii pe baza carora se vor aloca fondurile pentru finantarea proportionala va fi stabilit pe baza costurilor medii nationale corectate cu ajutorul coeficientilor de diferentiere pe judete. La stabilirea acestor costuri se va tine seama si de costurile standard pentru fiecare treapta de invatamant si mediu, rural-urban.

e) Programele nationale sau judetene de ajutor social si de dezvoltare a bazei materiale a invatamantului - programe de investitii cu sustinere nationala sau externa, manualele scolare pentru invatamantul obligatoriu, pentru procurarea de rechizite scolare, pentru alimentarea suplimentara cu hrana a copiilor etc. - vor fi finantate pe baza unor metodologii specifice aprobate prin HGR sau prin Legea anuala a bugetului.

f) Statul de functii pentru personalul didactic al scolii sa fie propus de conducerea scolii, aprobat de inspectoratul scolar judetean si insusit de ordonatorul principal de credite.

g) Statul de functii pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic sa fie intocmit de conducerea scolii pe baza normelor orientative de personal elaborate de MEC si aprobat de ordonatorul principal de credite. Personalul didactic auxiliar si nedidactic va fi salarizat din fondurile alocate scolii de la bugetul local si din veniturile proprii ale unitatii de invatamant.

h) Directorul unitatii are dreptul sa fixeze anual pentru fiecare cadru didactic un salariu diferentiat in functie de performantele profesionale ale acestuia si de volumul de activitate desfasurat in scoala (predare si alte activitati).

i) Cu acordul fiecarui cadru didactic in parte (pe baza de contract pe an de invatamant) directorul poate inscrie in postul din statul de functii un numar mai mare de ore de predare decat cel prevazut in lege. Numarul (mai mare) de ore de predare va constitui un criteriu al salarizarii diferentiate.

j) Fondurile necesare salarizarii diferentiate vor avea ca sursa de finantare economiile la fondul de salarii prevazut din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata conform costurilor medii, veniturile bugetului local (consiliului judetean) si veniturile proprii ale unitatilor de invatamant.

k) Veniturile proprii ale unitatii si economiile provenite din finantarea proportionala primita de la bugetul local si bugetul de stat sa ramana integral la dispozitia unitatii si sa fie folosite conform deciziilor consiliului de administratie pentru dezvoltare si/sau cresteri salariale. Sumele ramase necheltuite la sfarsitul anului financiar, indiferent de sursa de provenienta, sa ramana la dispozitia unitatii de invatamant si sa se preia in bugetul anului urmator fara ca finantarea proportionala pe baza de costuri medii/elev sa fie diminuata.

l) Toate operatiunile care presupun plati si incasari se angajeaza numai cu semnatura directorului unitatii de invatamant ca ordonator tertiar de credite.

m) Ordinea de prioritati in efectuarea cheltuielilor si cuantumul sumelor aprobate pe feluri de cheltuieli se aproba in consiliul de administratie al scolii.

n) Din consiliul de administratie al scolii fac parte in mod obligatoriu directorul unitatii, contabilul sef si cate un reprezentant al consiliului local, al primariei si al comitetului de parinti, cadre didactice si un reprezentant al personalului nedidactic. Directorul unitatii este si presedintele Consiliului de administratie.

o) Directorul unitatii sa fie salarizat pe baza de contract de management. Nivelul salariului sa se stabileasca in functie de numarul de elevi, marimea si gradul de complexitate a activitatii din scoala si performantele manageriale ale acestuia, fara a se lua in calcul criteriile de salarizare al personalului didactic.

p) Consiliile judetene, pentru finantarea invatamantului preuniversitar de stat, sa-si exercite in mod real atributiile stabilite prin HG 538/2001. Pentru urmatoarea etapa aceste consilii ar trebui sa intreprinda urmatoarele :

analiza costurilor medii pe baza datelor de executie bugetara pe anul 2007 si stabilirea cauzelor care au generat diferentele de costuri intre unitatile de invatamant de acelasi tip;

pe aceasta baza si tinand seama de nivelul costurilor standard, la nivel national sa propuna volumul de fonduri cu care consiliile judetene urmeaza sa sprijine unitatile cu dificultati materiale si sa formuleze propuneri cu privire la reforma scolara - desfiintari sau comasari de unitati, dezvoltarea unitatilor de invatamant performante sau de perspective etc.;

pe baza principiilor metodologice care au stat la baza construirii costurilor standard la nivel national sa elaboreze costuri standard la nivel de judete, costuri care sa stea la baza planificarii bugetare in unitatile de invatamant;

sa initieze si sa coordoneze programe de perfectionare a directorilor de scoli, a primarilor si a specialistilor din compartimentele de specialitate din domeniul managementului financiar contabil;

sa actioneze energic pentru promovarea metodelor de organizare a evidentei financiar-contabile si de stocare a datelor pe baza de calculator. Unitatile de invatamant sa fie conectate la retelele informationale din sistemul MEC si al consiliilor judetene.

Organizarea unor programe de promovare a principiilor si metodologiilor de aplicare a sistemului de finantare a invatamantului preuniversitar de stat.

a)     Factorii de decizie din Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul de Administratie si Interne, de la prefecturi si consiliile judetene sa ia cunostinta de stadiul aplicarii sistemului de finantare declansat pentru a lua decizii in legatura cu programul de aplicare in continuare si perfectionare a acestui sistem.

b)    La nivel interministerial sa se formeze grupuri de lucru pentru initierea
demersurilor de punere de acord a sistemului legislativ cu criteriile si principiile sistemului de finantare a invatamantului preuniversitar de stat.

c)     Ministerele cu atributii in acest domeniu si consiliile judetene sa mentina si sa dezvolte dialogul cu specialistii organismelor si institutiilor internationale care au sprijinit acest proces (Comunitatea Europeana, Banca Mondiala, DFID al Marii Britanii).

Verificarea propunerilor de perfectionare a sistemului intr-un numar de unitati pilot.

Aplicarea setului de propuneri de perfectionare a sistemului de finantare a unitatilor de invatamant preuniversitar de stat presupune eforturi multiple, in special in planul perfectionarii legislatiei si o perioada mai indelungata de timp.

Propunerea facuta in baza tuturor analizelor prezentate in lucrare consideram ca va avea ca rezultat imbunatatirea managementului la nivelul fiecarei scoli.

BIBLIOGRAFIE

Pavel Belean G. Anghelache - Trezoreria statului, Editura Economica, Bucuresti, 2004.

Pavel Belean G. Anghelache - Finantele publice ale Romaniei, Editura Economica, Bucuresti, 2005.

Paul Halpern, J.Fred Weston, Eugen F.Brigham – „Finante manageriale-modelul canadian”, Prefata la editia in limba romana, Editura Economica, 1998.

Marius Profitoriu - Managementul strategic al colectivitatilor locale, Editura Economica, Bucuresti, 1998.

Dorian Rais, A.G. Simionescu, Tudor Pendiuc - Managementul administratieie publice, Editura 'Independenta Economica', 1999.

Iulian Vacarel si colaboratorii – Finantele Publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999.

Legea finantelor publice nr. 500 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 597/13.08.2002

Ordonanta de Urgenta a Guvernului 115/2002, pentru notificarea amendamen­telor la aranjamentul Stand-by dintre Romania si Fondul Monetar International, Monitorul Oficial al Romaniei nr. 729/07.10.2002



Iulian Vacarel si colaboratorii – Finantele Publice, Editura Didactica si Pe­da­­­gogica, Bucuresti, 1999, pag. 146

Paul Halpern, J.Fred Weston, Eugen F.Brigham – „Finante manageriale-modelul canadian”, Prefata la editia in limba romana, Editura Economica, 1998






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1738
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site