METODE DE EVALUARE A NIVELULUI CALITATIV AL PRODUSELOR

METODE DE EVALUARE A NIVELULUI CALITATIV AL PRODUSELOR

Indicatorul complex al calitatii si eficientei economice

Unul din obiectivele principale ale oricarei organizatii il constituie si stabilirea nivelului calitativ al produselor/serviciilor realizate de aceasta si, in mod deosebit, identificarea locului ocupat pe o anumita piata in raport cu concurentii acesteia. De asemenea, se observa si o preocupare crescanda a organizatiilor pentru imbunatatirea continua a nivelului calitativ al produselor/serviciilor, fapt determinat de:

schimbarea in mod continuu a nevoilor (asteptarilor) consumatorilor, determinata de aparitia unor noi materiale si a unor noi tehnologii, precum si de inlocuirea unor produse/servicii cu altele mai bune din punct de vedere calitativ, si chiar mai ieftin in unele cazuri;

aparitia de noi firme intr-un anumit domeniu si pe o anumita piata.

Un rol deosebit in aprecierea nivelului calitativ al unui produs/serviciu il au si cele trei etape (inainte de cumparare, momentul cumpararii, achizitionarea produsului) in care se formeaza perceptia consumatorului vizavi de calitatea produselor/serviciilor. Astfel, daca inaintea procesului de cumparare, consumatorul este influentat de imaginea organizatiei, parerile prietenilor, reputatia magazinului, pret si experienta anterioara, in momentul cumpararii contribuie la luarea deciziei de cumparare si alti factori, cum ar fi: caracteristicile produsului (serviciului), garantia acordata, politica de service, competenta angajatilor. Dupa achizitionarea produsului are loc procesul de evaluare a nivelului calitativ al acestuia in baza urmatorilor factori: usurinta instalarii si folosirii, existenta pieselor de schimb, fiabilitatea si accesibilitatea centrelor de service in raport cu domiciliul consumatorului.

Aplicarea indicatorului complex (sintetic) al calitatii presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

alegerea unui numar de 6-8 organizatii prezente cu acel produs/serviciu pe o anumita piata, produs care face parte din aceeasi grupa (subgrupa), in functie de destinatie si o caracteristica de baza (de exemplu, televizoare cu aceeasi diagonala, fabricate de mai multe organizatii);

identificarea si selectionarea principalelor caracteristici de calitate din fiecare grupa de caracteristici; ca material documentar se folosesc standarde, reviste tehnice, prospecte, buletine de analiza etc.;

gruparea caracteristicilor de calitate selectionate pe cele patru grupe (tehnico-functionale, economice, psihosenzoriale, ergonomice-ecologice);

evaluarea caracteristicilor exprimate notional folosind metoda expertizei (metoda consta in acordarea de note de la 1 la 10 de catre 5-7 experti pentru fiecare caracteristica exprimata notional si includerea acestor note intr-un tabel, precum si realizarea unor calcule:

stabilirea ponderilor cu care participa caracteristicile de calitate la determinarea nivelului calitativ, folosindu-se in acest caz metoda matricei patrate;

alegerea produsului de referinta din cele 6-8 produse supuse analizei, desemnarea acestuia facandu-se pe baza unor criterii cum ar fi: cota de piata, volumul vanzarilor, clasamente ale unor reviste de specialitate etc.;

calcularea indicatorului complex al calitatii pentru fiecare produs;

stabilirea locului ocupat de fiecare produs in functie de rezultatele analizei;

identificarea punctelor slabe ale produsului organizatiei aplicante si stabilirea unor masuri de imbunatatire a calitatii si de reducere a costurilor de obtinere ale acestuia;

reluarea analizei dupa o anumita perioada de timp, dupa ce se face simtita pe piata imbunatatirea nivelului calitativ al produsului organizatiei aplicante;

a)           Indicatorul complex al calitatii si eficientei economice sau indicatorul raportului calitate/pret

unde

P_a= pretul produsului analizat;

P_r = pretul produsului de referinta;

V_cai = valorile caracteristicilor produsului analizat;

V_cri = valorile caracteristicilor produsului de referinta;

P_i = ponderile caracteristicilor de calitate ale produsului in sine.

Cu ajutorul acestei metode se obtin rezultate foarte bune daca sunt analizate si alte aspecte ce tin de utilizarea (consumul) acelui produs/serviciu, cum ar fi:

calcularea costurilor de exploatare si intretinere pe intreaga durata medie de viata - de exemplu in cazul unei masini de spalat rufe care are o durata medie de utilizare (de viata) de 8 ani, costurile de exploatare si intretinere sunt reprezentate de: consumul de energie electrica (1,8 kw pe ciclu de spalare), consumul de apa (46 l pe ciclu de spalare), consumul de calgon, consumul de detergent si consumul de balsam de rufe. Toate aceste costuri cumulate pe intreaga durata medie de viata furnizeaza informatii valoroase pentru consumator, care il pot ajuta in luarea deciziei de achizitionare a acelui produs care ii aduce avantaje atat in timpul achizitiei, cat si pe durata de folosire a acestuia.

termenul de garantie - cu cat este mai mare cu atat creste increderea consumatorului in produsul respectiv, iar eventualele defectari (caderi) ale produsului aparute in timpul termenului de garantie nu-l angajeaza material pe consumator;

amplasarea centrelor de service la nivel national reduce termenul de repunere in functiune a produsului in eventualitatea unei defectari;

fiabilitatea - capacitatea acestuia de a functiona fara intrerupere (defectiuni) in conditii de exploatare determinate si pe o perioada de timp specificata;

rata de defectare - probabilitatea ca un produs care a functionat fara defectiuni pana la momentul t sa se defecteze in cursul unei unitati de timp urmatoare;

mentenabilitatea - capacitatea de a fi usor de supravegheat, intretinut si reparat intr-o anumita perioada de timp, proprietate determinata de: gradul de accesibilitate la elementele produsului, existenta pieselor de schimb si existenta personalului calificat pentru intretinere si reparatii;

costurile cu mentenanta (totalitatea actiunilor determinate de mentinerea sau readucerea in stare de buna functionare a produsului) concretizate in cheltuieli legate de piese de schimb, de manopera etc.;

disponibilitatea - capacitatea de a satisface nevoia pentru care a fost creat pe intreaga durata de utilizare.

De asemenea, se cunoaste faptul ca ridicarea nivelului de calitate genereaza cheltuieli de productie suplimentare, insa acestea se amortizeaza prin reducerea cheltuielilor de exploatare, intretinere si reparatii. Deci, se pune problema obtinerii unui nivel de calitate optim pentru consumator, adica maximizarea diferentei dintre beneficiu si cost.