METODE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI DE BAZA

METODE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI DE BAZA

In cadrul managementului productiei organizarea optima a procesului tehnologic de baza ocupa un loc central .

Pornind de la marea diversificare a intreprinderilor industriale care ridica, fiecare in parte, probleme de organizare specifice, studiul, proiectarea sau perfectionarea procesului tehnologic de baza necesita gruparea acestora pe anumite tipuri in functie de unele criterii caracteristice comune, grupare care sa permita folosirea unor metode si tehnici proprii .

Desigur, este evident ca o rezolvare concreta a organizarii procesului tehnologic de baza tine seama de particularitatile concrete ale procesului tehnologic din fiecare intreprindere, folosind in acelasi timp metode si tehnici de organizare specifice clasei de intreprinderi in care se incadreaza aceasta .

O organizare riguroasa a procesului tehnologic de baza trebuie sa tina seama de gruparea intreprinderilor dupa gradul de transformare a produsului finit ( intreprinderi extractive, producatoare de materii prime de baza cum sunt cele chimice, furnalele, otelariile si de prelucrare ), de tipul concret de industrie specific ramurilor industriale ( de otel, mase plastice, de prelucrare a lemnului etc ), de gradul de arborescenta a operatiilor procesului tehnologic ( liniar, arborescent pana la un anumit punct, arborescent pornind de la un anumit punct ), precum si de tipul de productie caracteristic intreprinderii ( de masa, de serie sau individual ) .

Intucat orice intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de intreprinderi, metodele de organizare a procesului tehnologic de baza si a desfasurarii lui se grupeaza, de regula, in functie de cele trei tipuri, in doua mari categorii si anume :

a) metode de organizare a productiei in flux - pentru intreprinderile cu

productie in masa ;

b) metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si

utilaje - pentru intreprinderile cu productie in serie si pentru

intreprinderile cu productie individuala.

Aceasta grupare tipica nu trebuie inteleasa in mod rigid . In mod practic, intre cele doua grupari exista legaturi si posibilitati de circulatie . Asa, de pilda, o intreprindere cu productie de serie mare poate folosi cu succes metodele de organizare a productiei in flux . Exista, de asemenea, tendinta ca, in vederea cresterii eficientei productiei, sa se elaboreze anumite metode si tehnici care sa permita organizarea productiei in flux si la intreprinderile care fabrica un larg sortiment, in serii mici sau chiar unicate .

Elaborarea si folosirea metodelor de organizare a productiei de baza trebuie sa tina seama de criteriile principale care caracterizeaza o organizare inaintata a acesteia .

Principiile organizarii procesului de productie

Organizarea moderna a productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor criterii care sunt :

a)      continuitatea desfasurarii intregului proces de productie ;

b)     defalcarea procesului de productie in partile sale componente ( stadii, faze, operatii ) ;

c)     simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie .

Pornindu-se de la aceste criterii s-a ajuns la formularea principiilor organizarii procesului de productie .

Organizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie existent, trebuie sa asigure prin metodele si tehnicile de organizare folosite respectarea unor principii de organizare de baza, cum sunt cel al proportionalitatii, al ritmicitatii, al paralelismului, al liniei drepte si al continuitatii .

Principiul proportionalitatii subliniaza in esenta necesitatea ca in vederea asigurarii continuitatii si ritmicitatii in organizarea procesului de productie sa existe anumite raporturi sau proportii in functie de productivitatea muncitorilor sau randamentul utilajelor . Ca urmare a aplicarii acestui principiu, de exemplu, numarul de muncitori necesari pentru executarea unor operatii sau faze de productie trebuie sa fie proportionali cu volumul de munca necesar prelucrarii.

In conditiile unei cooperari largi intre diferite locuri de munca, sectoare, ateliere sau sectii de productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea deci a proportiilor numerice necesare intre diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini duce la aparitia locurilor inguste sau a excedentelor la diferitele verigi de productie .

Desigur, in raport cu noile tehnologii sau cu modificarile care survin la organizarea productiei apar schimbari in productivitatea grupelor de utilaje ce impun adoptarea in mod operativ a unor astfel de masuri care sa refaca proportionalitatea necesara dintre acestea .

Principiul paralelismului in organizare consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie-faze, operatii, stadii .

Potrivit principiului paralelismului intr-o intreprindere constructoare de masini, la un moment dat procesul de productie se desfasoara pe toate stadiile procesului de productie atat in turnatorie, cat si la forja, prelucrare mecanica si montaj . In conditiile unei organizari superioare a productiei desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau operatii impune ca o conditie necesara existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite .

Principiul linei drepte necesita ca in proiectarea desfasurarii procesului tehnologic sa se asigure cel mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare de la un loc de munca la altul, de la un atelier sau o sectie la alta .

Aceasta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile .

Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi sau cu intreruperi cat mai mici in timp, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie . Aceasta necesita o astfel de organizare a procesului de productie incat intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie .