Evolutia teoriilor organizarii si conducerii

In analiza organizatiilor, precum si in domeniul managementului, de-a lungul timpului, s-au derulat diverse teorii si modele explicative, puncte de vedere care au permis evidentierea principalelor schimbari privind modul in care a fost conceputa organizatia, inteleasa si interpretata, precum si modalitatile de raportare la aceasta.

Vom prezenta cele mai importante teorii si conceptii cu privire la organizatii si vom pleca de la o analiza realizata de Richard Scott ("Organizations. Rational, Natural and Open Systems" - 1998, care identifica 4 mari etape importante.

De fapt, analiza sa porneste de la un sistem de axe: prima axa porneste de la "inchis" spre "deschis", in timp ce a doua axa de la "rational" spre "social".

axa 2

social 2 4

rational 1 3 axa 1

inchis deschis

Prima axa evidentiaza evolutia teoriilor de la gandire mecabica (organizatiile ca "sisteme inchise") spre cea gestalth (organizatiile ca "sisteme deschise"). In fond, este vorba despre diferitele puncte de vedere asupra relatiilor dintre organizatii si mediu.

Cea de-a doua axa surprinde evolutia modelelor teoretice de la cele care intelegeau organizatiile ca "sisteme rationale", menite sa realizeze obiective clare si specifice catre teoriile care interpretau organizatiile ca "sisteme sociale", naturale, asemanatoare organismelor vii.

In concluzie, se pot desprinde de aici 2 criterii de clasificare si tipologizare a organizatiilor:

relatia dintre organizatii si mediu

functionarea organizatiilor ca sisteme.

si 4 mari perioade, etape in evolutia istorica a teoriilor despre organizatii:

organizatii ca sisteme rationale si inchise (1900 - 1930)

organizatii ca sisteme naturale si inchise (1930 - 1960)

organizatii ca sisteme rationale si deschise (1960 - 1970)

organizatii ca sisteme naturale si deschise (1970   ).

1. ORGANIZATIILE CA SISTEME RATIONALE SI INCHISE

Aceasta abordare este dominata de imaginea clasica a organizatiilor privite ca instrumente, masini, proiectarea si realizarea unor scopuri precise; ele dispun de obiective clare, procesele din cadrul organizatiilor sunt strict rationale, tehnice iar aspectele umane sunt ignorate. Totul se desfasoara sub actiunea unor reguli, norme si reglementari stricte, formale.

Vom prezenta principalele modele teoretice dezvoltate in cadrul acestei perioade.

A.   Managementul stiintific - reprezentat de Frederick Taylor.

Lucrarea sa fundamentala - "Principiile managementului stiintific" (1911) - pune in vedere o problema majora cu care se confrunta organizatiile = limitarea productivitatii muncii. Taylor identifica 2 cauze ale acestui fenomen:

a) teama de somaj

b) teama ca o crestere a productivitatii muncii ar duce la marirea normelor de munca, fara o crestere corespunzatoare a salariilor.

Ca urmare, Taylor propune transformarea managementului clasic intr-o stiinta iar conceptia sa este sintetizata in cateva principii cu caracter de lege:

Inlocuirea metodelor traditionale, bazate pe experienta, prin metode stiintifice, fundamentate pe analiza tuturor elementelor productiei, structurilor, proceselor si mecanismelor.

Selectarea salariatilor pe baza unor metode fundamentate in mod stiintific, antrenarea si instruirea lor.

Colaborarea intre salariati si administratie.

Diviziunea muncii fizice si intelectuale.

Amplificarea continutului economic al muncii cadrelor tehnice.

Analiza procesului de munca prin descompunerea lui in elemente componente.

Evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii.

Controlul tehnic al operatiilor tehnologice.

Aplicarea salarizarii in acord, pe baza unor indicatori specifici.

O stricta delimitare intre functiile de conducere si cele de executie.

Din aceasta prezentare rezulta ca Taylor a fost preocupat indeosebi de cresterea eficientei prin imbunatatirea tehnicilor de planificare si control ale productiei.

B. Teoria organizarii si administratiei promovata de Henry Fayol. El a evidentiat pentru prima data functiile intreprinderii (tehnica, comerciala, financiara, de securitate, de contabilitate, administrativa) si a aratat ca intre acestea exista o stransa interdependenta. Detaliind functia adminstrativa, Fayol identifica 5 atribute ale acesteia, care s-au pastrat pana astazi in teoria moderna a managementului. Este vorba de prevederea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

In lucrarea sa "Administration industielle et Generale" (1916) - propune 14 principii generale, linii directoare in procesul de rationalizare a activitatilor organizationale:

Diviziunea muncii;

Autoritatea;

Disciplina;

Unitatea de comanda (fiecare salariat trebuie sa primeasca instructiunile muncii de la o singura persoana);

Unitatea de directie (acelasi obiectiv va fi directionat de un singur manager, utilizand un singur plan);

Subordonarea intereselor individuale fata de cele ale firmei;

Comunicarea - cinstita si corecta;

Centralizarea (conditie optima pentru fiecare caz in parte);

Ierarhia;

Comenzile (toate se gasesc la locul si timpul potrivit);

Echitatea (managerii trebuie sa fie corecti);

Stabilitatea personalului;

Initiativa - libera;

Spiritul de echipa (comunicatii verbale in locul celor scrise).

Cele 14 principii nu au aplicatie universala ci, dimpotriva, Fayol accentueaza necesitatea adaptarii lor in situatii diferite si in conditii specifice.

C. Teoria birocratiei - creata de catre Max Weber si care a pornit in studiul sau de la studierea structurilor de autoritate din diferite forme de organizare administrativa si de la modul de acceptare a oamenilor a legitimitatii acestei autoritati. Astfel, Max Weber a ajuns la descrierea a trei tipuri "ideale", "pure", de organizare:

Organizatie centrata pe lider (tipul charismatic);

Organizatie patriarhala )tipul traditional);

Organizatie birocratica (tipul relational - legal).

Ultimul tip de organizare Weber il considera ca reprezentand institutia dominanta in societatea moderna. Este rational pentru ca mijloacele sunt desemnate clar pentru realizarea unor scopuri specifice si este legal deoarece autoritatea este exercitata in baza unui sistem de reguli si norme specifice pozitiei pe care individul o ocupa in organizatie.

Din punctul de vedere al lui Weber, birocratia reprezinta cea mai eficienta forma de organizare sociala, un tip ideal de organizare, bazata pe reguli foarte bine definite (precizie, rapiditate, continuitate, unitate - sunt cateva din trasaturile birocratiei).

Principalele elemente ale organizarii birocratice rezulta din lucrarea lui Weber "The Theory of Social and Economic Organizations":

munca va fi divizata si vor fi clar definite autoritatea si responsabilitatea (specializarea si diviziunea clara a muncii);

posturile sunt organizate intr-o ierarhie a autoritatii, astfel incat fiecare pozitie se afla sub autoritatea alteia mai inalte;

toate persoanele sunt selectate si promovate pe baza calificarii tehnice, in concordanta cu pregatirea si experienta, si pe baza de concurs;

toate actele administrative si deciziile vor fi emise numai in scris (tinerea unei arhive);

managementul este separat de proprietarii organizatiei;

managerii vor stabili reguli si proceduri ferme;

regulile sunt impersonale si vor fi aplicate, in mod identic, tuturor angajatilor.

Desigur, in limbaj uzual, birocratia a devenit sinonima cu ineficienta, excesul de acte, documente, adeverinte etc., dar despre limitele birocratiei si destinul ei in cursul urmator.

D. Teoria comportamentului administrativ - elaborata de Herbert Simon (in 1978 a obtinut premiul Nobel pentru economie). S-a ocupat in mod deosebit de studierea proceselor de luare a deciziei si de relatia dintre inteligenta artificiala si cea umana.

Fata de teoriile anterioare, care erau centrate pe modelul 2omului economic", motivat in mod exclusiv de propriile interese, H. Simon dezvolta ideea unui "om administrativ", care nu incearca sa gaseasca alternativa "cea mai buna", ci una "destul de buna" sau "satisfacatoare". De aici rezulta ca deciziile pot fi luate la bunul simt, in mod empiric, ceea ce simplifica foarte mult procesul de luare a deciziei. In fond, H. Simon a promovat ideea unei rationalitati limitate in cadrul acestui proces. Ierarhia unei organizatii poate fi vazuta ca un sistem coagulat, unitar, de mijloace si scopuri ce contribuie la integrarea si simplificarea tuturor activitatilor si deciziilor din intreaga organizatie.

Toate teoriile elaborate in cadrul acestei perioade au o serie de trasaturi comune:

(a)   organizarea trebuie sa conduca la cresterea eficientei activitatilor sociale;

(b)   eficienta este dependenta de mijloace stiintific organizate, de un management stiintific performant;

(c)    structura organizatiei este considerata a fi un mijloc proiectat deliberat pentru atingerea unor scopuri;

(d)   este pus un accent deosebit pe specificitatea scopurilor, formalizarea comportamentului individual si rigoarea formularii si aplicarii regulilor si principiilor etc.