Metode de formare a fondurilor intreprinderii

Metode de formare a fondurilor intreprinderii.

Principalele metode a constituirii fondurilor la nivelul intreprinderilor sunt:

A.     Metoda aportului in bani si natura a actionarilor

2. Metoda autofinantarii
3. Metoda creditarii
4. Metoda finantarii bugetare.

A.     Metoda aportului in bani si natura a actionarilor - consta in angajarea de catre proprietarii individuali a unor capitaluri in bani sau natura in scopul creari sau dezvoltarii unei intreprinderi, firme. Aceasta metoda se poate folosi si pe parcursul functionarii ulterioare a intreprinderii. Aceasta intreprindere va emite actiuni pentru aportul adus de actionari, prin aceasta metoda se formeaza fonduri proprii.

B.      Metoda autofinantarii - da nastere tot la fonduri proprii si se caracterizeaza prin retinerea de catre intreprindere a unor parti din rezultatul financiar pentru dezvoltare. Metoda reclama obtinerea de venituri pentru acoperirea cheltuielilor si realizarea unui profit din care sa se retina o parte pentru investitii si pentru sporirea activelor corporale si circulare.

Autofinantarea  poate fi : - imediata

- amanata

In unele tari autofinantarea finala la care se adauga partea din profit datorata remuneratiei actionarilor sau asociatiilor se numeste cash-flow.

Se calculeaza si o rata financiara a cash-flow ca raport intre acesta si cifra de afacere. Aceasta rata permite sa se apreciaza in ce masura incasarile intreprinderii mentin potentialul productiv al intreprinderii si remunerarea asociatiilor cu cat aceasta rata este mai ridicata cu atat capacitatea de autofinantare este mai mare. Cash-flow este numit si marja bruta de autofinantare ce cuprinde profitul net, amortizarea, rezerve si provizioane.

Autofinantarea are unele avantaje:

ÿ         cresterea cointeresarii intreprinderii in obtinerea de rezultate superioare si stabilirea unei eficiente structurii de productie si a fondurilor utilizate;

ÿ         sporirea interesului intreprinderii pentru auto-dezvoltare;

ÿ         constituie un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor de productie si de investitie;

ÿ         asigura libertatea de actiune a intreprinderii, independenta si autonomia de gestiune.

C.     Metoda creditarii: este metoda prin care se formeaza fondurile imprumutate. Aceste fonduri au caracter de rambursabilitate si sunt purtatoare de dobanzi, cu mentiunea ca dobanzile maresc cheltuielile si reduc rezultatul financiar.

Debitorul, pentru a obtine rezultate bune, trebuie sa sporeasca rulajul fondurilor, sa reduca timpul pentru care solicita imprumutul si volumul acestuia.

Creditorii sunt foarte diversi: banci, organisme financiare specializate pe domenii de investitii, populatia, intreprinderi, etc., impunand uneori conditii de utilizare a resurselor imprumutate si putand efectua un control asupra activitatii economice si financiare a debitorilor spre a-si asigura restituirea sumelor imprumutate.

D.     Metoda finantarii bugetare :este utilizata mai rar si numai in cazul intreprinderilor cu capital majoritar de stat: regii autonome, companii nationale, agentii nationale. Aceasta metoda se foloseste in special la infiintarea de intreprinderi de interes national cand sunt dotate de stat cu active corporale si circulante dar si pe parcursul activitatii, in cazul cand activitatea nu poate fi acoperita cu surse proprii si din credite.

De unele subventii de la buget pot beneficia si alte unitati decat cele de stat dar intr-o masura mai redusa si numai in situatii exceptionale prevazute de lege.

In concluzie interventia statului in economie prin alocatii, subventii si alte parghii trebuie sa urmareasca stimularea productiei in perioada de criza, impiedicarea cresterii preturilor, mentinerea puterii de cumparare a monedei nationale, in cazul de inflatie in vederea asigurarii unei mai bune distribuiri a venitului national.