Potentialul
economic al unei tari poate influenta in mod hotarator calitatea produselor.
Existenta unei dotari tehnico-materiale corespunzatoare si a unei tehnici de
productie bine puse la punct constituie premizele esentiale pentru fabricarea
unor produse de calitate.
Dar,
in conditiile extinderii automatizarii si complexitatii sistemelor de productie
(cu atat mai mult in industria alimentara, unde automatizarea este un atribut
esential al maririi capacitatii de productie si al implementarii sistemelor
calitatii), asigurarea calitatii este de neconceput fara existenta unui sistem
de control activ, care sa furnizeze in timp util informatii legate de
desfasurarea sistemului de fabricatie si sa permita interventia operativa si
eficienta pentru inlaturarea cauzelor perturbatoare din sistemul de
fabricatie.
La produsele
de serie cu tehnologie stabilizata, fabricatia trebuie precedata de realizarea
prototipului, iar omologarea seriei zero trebuie efectuata numai dupa riguroase
incercari de fiabilitate.
Standardele
si normele interne constituie un factor activ pentru imbunatatirea sistematica
a produselor, prin aceasta urmarindu-se:
ridicarea calitatii produselor la nivelul
celor mai bune realizari pe plan national si international, prin introducerea
si generalizarea continua a progresului stiintific si tehnologic in economia
nationala;
cresterea gradului de competivitate a
produselor pe piata externa;
reducerea consumurilor specifice de
materii prime, materiale si manopera, precum si cresterea gradului de finisare
a produselor;
promovarea utilizarii materialelor noi si
a inlocuitorilor din productia interna, daca acestea sunt capabile sa
substituie materiale scumpe si deficitare;
valorificarea superioara a deseurilor;
extinderea diferentierii produselor pe
clase de calitate;
corelarea prevederilor de calitate din
standardele de stat cu normele interne ale produselor finite;
corelarea standardelor interne cu cele
internationale.
Ciclul
de viata al unui produs cuprinde urmatoarele etape:
I
- etapa de pregatire a fabricatiei;
II
- lansarea in fabricatie a produsului;
III
- fabricatia propriu-zisa;
IV
- declinul (etapa de uzura normala).
Viata
comerciala a produsului incepe cu lansarea in fabricatie si, in mod teoretic,
trebuie sa se termine o data cu terminarea fabricatiei. Daca productia nu se
mai vinde, inseamna ca produsele fabricate nu mai corespund din punct de vedere
calitativ exigentelor beneficiarului si producerea lor trebuie intrerupta sau
modificata in sensul competivitatii.
Ciclul
de viata al unui produs nu trebuie sa includa uzura morala a acestuia. Inainte
de a incepe declinul unui produs, trebuie sa inceapa pregatirea de fabricatie a
unui nou produs, cu caracteristici superioare, care sa-l inlocuiasca pe cel in
declin.