Organizarea expeditiei internationale

Organizarea expeditiei internationale

Obiectul expeditiei internationale este transmiterea marfurilor de la exportator la importator, de fapt expeditorul fiind un intermediar intre ceilalti participantii la operatiunea de export - import: exportator, importator, armator si caraus. Expeditia internationala este organizata de o firma de expeditii, specializata in tot ce inseamna traseul marfii pe parcurs extern si serviciile conexe.

Expeditorul este o persoana fizica sau juridica care, in schimbul comisionului preia marfurile de la exportator/vanzator, efectueaza o suma de operatii, astfel incat marfa sa ajunga la importator/cumparator, bucurandu-se de increderea celorlalti participanti; aparitia expeditorului, ca si categorie economica se datoreaza adancirii diviziunii muncii .

In cadrul derularii operatiunilor de export - import, serviciile de expeditie se concretizeaza in:

acordarea de consultanta pentru exportatori in ceea ce priveste expeditia internationala

realizarea unor oferte de transport (generale sau particularizate)

alegerea rutei optime de transport a marfurilor in functie de restrictiile existente, a locului de expeditie si de primire, posibilitatile de manipulare, depozitare, transbordare, reglementarile comerciale existente in diferite tari, nivelul taxelor si tarifelor, etc.

incheierea contractului de transport cu carausul si obtinerea unor reduceri de tarife si alte cheltuieli

asigurarea riscurilor de transport, expeditorul fiind un intermediar intre comercianti, carausi si societatea de asigurare

realizarea traficului in grupaj pentru cantitatile subvagonabile, pe care le transmite cu un singur document unui expeditor, corespondentul lui din strainatate, care apoi le preda direct beneficiarilor in conditii de economicitate sporita (taxe mai mici, timp mai scurt, diminuarea riscurilor, etc.)

asigurarea vamuirii marfurilor si intocmirea documentelor vamale

depozitarea si distribuirea marfurilor din depozite catre beneficiari

organizarea transportului marfurilor la diferite manifestari internationale (targuri, expozitii, saloane, etc.) si prestarea unor servicii conexe

supravegherea deplasarii marfurilor si avizarea prompta a beneficiarilor

verificarea, plata si decontarea cheltuielilor de transport

efectuarea unor studii privind evolutia in perspectiva a transportului si restructurarea modalitatilor de transport spre cele mai eficiente.

Activitatea de transport international este hotaratoare pentru buna desfasurare a schimburilor comerciale atat la nivel national, cat si international. Din cele mai vechi timpuri, transportul a fost considerat ca o latura importanta a activitatii economice, permitand deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor. Transportul international, ca si componenta a procesului de derulare a operatiunilor de export - import se caracterizeaza prin faptul ca marfa traverseaza mai multe frontiere de stat, punctele de expeditie si destinatie fiind in tari diferite.

Transportul via apa, comparativ cu alte forme transport international este preferat datorita avantajelor pe care le genereaza: posibilitatea realizarii transportului intre continente, consum redus de combustibil pe unitatea de produs, pret mai mic decat ale celorlalte forme de transport, posibilitatea de a oferi clientilor capacitati sporite de transport, caile maritime fiind cai de transport naturale nu necesita un volum mare de lucrari pentru amenajarea sau intretinerea lor. Cu toate ca transportul pe apa este cel mai economicos (cheltuielile sunt de circa sase ori mai reduse decat in transportul feroviar) si cel mai utilizat (aproximativ 75 - 80% din transportul mondial de marfuri se face pe mare) el are si cateva dezavantaje, dintre care amintim: necesitatea construirii pe coastele maritime a unor amenajari portuare, dependenta de conditiile naturale si de navigatie, viteza relativ redusa fata de alte mijloace de transport.

Transportul via terra (rutier si feroviar) este folosit pentru datorita avantajelor acestei modalitati de transport: posibilitatea transportarii marfurilor de la locul de productie la cel de destinatie, o mobilitate deosebita, necesita ambalaje ieftine, deplasare cu o viteza comerciala mare, scurtarea timpului de deplasare, posibilitatea usoara a redirijarii marfurilor pe parcurs, investitii specifice mai mici decat la celelalte forme de transport, cheltuieli de circulatie mai mici, etc. Cu toate acestea apar o serie de limite in utilizarea mijloacelor rutiere, dintre care amintim capacitate de transport relativ mica, eficienta doar pe distante mici, posibilitatea de a fi afectat de criza energetica, etc.

Transportul aerian reprezinta cea mai noua modalitate de transport a marfurilor in derularea operatiunilor de export - import. Importanta acestei categorii de transport este cu atat mai mare cu cat ofera rapiditate, operativitate si o aprovizionare ritmica in locurile mai putin accesibile altor forme de transport. In ultimii ani asistam la o crestere a capacitatilor de transport aeriene, la o specializare a avioanelor pe categorii de marfuri si la o siguranta in crestere.

Documentele de transport folosite pe plan international sunt deosebit de importante deoarece, pe de o parte atesta incheierea unui contract de transport international, si pe de alta parte sunt folosite in diferite stadii ale exportului sau importului pentru incasarea facturii, pentru a demonstra existenta marfii, ca documente justificative in unele operatiuni bursiere, etc. In functie de mijlocul de transport ales documentele de transport sunt:

conosamentul ( pentru transportul maritim)

scrisoarea de trasura fluviala (pentru transportul fluvial)

scrisoarea de trasura rutiera (CMR)

scrisoarea de trasura feroviara (CIM)

scrisoarea de transport aerian.

Expeditia internationala presupune ca orice activitate de transport international sa fie insotita de un contract de asigurare. In general, asigurarea marfurilor are la baza urmatoarele motive: in timpul transportului marfa este expusa unor riscuri, a caror aparitie este determinata de anumiti factori naturali, conjuncturali, umani, etc. si in cazul producerii unor pagube, acestea pot fi acoperite partial sau total prin despagubirile oferite. In operatiunile de export - import, notiunea de asigurare este legata de Conditiile INCOTERMS; de exemplu daca vanzatorul adopta un pret cu conditia CIF (cost, asigurare, navlu), va suporta costurile transportului si asigurarii pana la punctul convenit, unde marfa este predata cumparatorului.

Cu toate acestea trebuie sa precizam ca, aceste conditii INCOTERMS nu obliga la plata asigurarilor decat in cazul CIP si CIF, cand vanzatorul este obligat sa incheie polita de asigurare; in toate celelalte cazuri se aplica regula ca asigurarea se face de catre cel care suporta riscul pentru marfa. Ca atare, exportatorul va asigura marfa in cazul clauzelor DAF, DES, DEQ, DDU, DDP, in timp ce importatorul va asigura marfa la EXW, FAC, FAS, FOB, CFR, CPT.

Contractul de asigurare este un contract prin care societatea de asigurari / asiguratorul, in schimbul unei sume de bani numita prima de asigurare, ia asupra sa raspunderea pentru riscurile unor pagube in timpul transportului platindu-i asiguratului/exportator, importator, caraus sau armator, eventualele pagube pe care acesta le poate suferi, ca urmare a producerii unor evenimente neprevazute, care au determinat avarierea marfurilor sau a mijloacelor de transport.

Polita de asigurare este documentul prin care se certifica acordul de vointa dintre asigurat, care se obliga sa plateasca o prima de asigurare si asigurator, care se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru daunele produse ca urmare a realizarii unor riscuri. Aceste polite pot fi: nominative sau la ordin (caz in care pot fi transmise prin andosare unor terti).

In practica internationala, referitor la vamuire[4] exista incetatenite anumite reguli; astfel de operatiunile de vamuire se ocupa partenerul care domiciliaza in tara in care are loc operatiunea - exportatorul se va ocupa de vamuirea la export, iar importatorul de vamuirea la import. Trebuie precizat ca, atunci cand se utilizeaza anumite conditii de livrare, formalitatile de vamuire vor fi realizate de una din partile contractului.

Procedura vamala reprezinta suma formalitatilor necesare pentru vamuirea marfurilor:

pregatirea marfii pentru vamuire

intocmirea declaratiei vamale; aceasta este un inscris intocmit de detinatorul marfii sau un reprezentant al acestuia (de regula comisionarul vamal) prin care se prezinta elementele necesare vamuirii

stabilirea regimului vamal, care presupune stabilirea regimului juridic pe care il va primi marfa in procesul vamuirii, adica daca vor fi platite taxe vamale si cuantumul acestora. Legat de aceasta problema trebuie precizat ca exista doua tipuri de regimuri vamale: comun / definitiv (care se aplica automat in conformitate cu legea vamala, implicand plata taxelor vamale aferente) si suspensiv (care presupun suspendarea platii unor taxe vamale pentru anumite produse specificate).

efectuarea controlului vamal

plata taxelor vamale (si implicit acordarea liberului de vama).