Organizarea structurala a intreprinderii ( O.S. a intreprinderii )

O intreprindere este o colectivitate umana legal constituita in vederea cooperarii pentru realizarea in comun a unor produse, servicii sau lucrari destinate vanzarii la un pret care sa acopere cheltuelile si sa aduca profit.

Elemente de baza comune structurilor organizatorice ale i-rii .

Indeplinirea de catre o intreprindere a obiectivelor stabilite in conditii cat mai eficiente necesita in primul rand o conducere competenta si un cadru organizatoric rational care se realizeaza prin elaborarea structurii sale organizatorice Prin S.O . ( structura organizatorica ) se intelege ansamblul persoanelor cu functii de conducere si a compartimentelor de munca tehnice, economice si administrative, modul cum sunt acestea constituite si grupate precum si legaturile ce se stabilesc intre ele in vederea functionarii normale a intreprinderii. Structura intreprinderilor este foarte rezulta de la alta chiar in cadrul aceleiasi ramuri de productie in functie de o serie de factori ; Structura si volumul productiei, natura procesului tehnologic, gradul de mecanizare si automatizare, gradul de specializare, amplasarea teritoriala, gradul de autonomie. Totusi exista cateva elemente nelegate de specificul productiei si care sunt comune tuturor intreprinderilor.

Acestea sunt ;

Functia ( postul) .

Evantaiul subordonarilor ( norma de conducere) .

Compartimentele de munca.

Treptele sau nivelele ierarhice.

Relatiile dintre compartimente ( relatii organizationale ) .

Atributiile ( functiile ) conducerii.

Functiunile intreprinderii.

Functia reprezinta ansamblul sarcinilor care-i revine in mod organizat si permanent unui salariat pe un anumit loc de munca, este cea mai mica subdiviziune organizatorica a intreprinderii. Pentru delimitarea functiilor fiecare domeniu de activitate trebuie divizat in sarcini de munca si gruparea lor pe functii potrivit naturii, gradului de complexitate si interdependenta dintre ele. Sarcina este cea mai mica unitate de munca individuala.

O.F.P judicios conceputa se caracterizeaza prin omogenitatea sarcinilor ce le cuprinde si prin interdependenta dintre acestea. Din punct de vedere organizatoric functia este definita prin competentele, autoritatea si responsabilitatea conferite salariatului ce o realizeaza si care trebuie sa fie exprimate prin denumirea functiei.

sarcina -competenta-C

sarcina Functie -autoritate-A

sarcina -responsabilitate-R

Prin competenta se intelege capacitatea individuala sau colectiva de a indeplini anumite sarcini dintr-un domeniu definit de munca si presupune un volum de cunostinte de specialitate si o serie de aptitudini specifice.

Autoritatea se poate defini ca fiind dreptul incredintat unei persoane de a lua decizii, de a da dispozitii si de a controla realizarea acestora.

Responsabilitatea se poate defini ca fiind totalitatea obligatiilor ce trebuie indeplinite, obligatii ce pot fi incredintate printr-o reglementare sau de catre seful direct.

Analizand competentele, autoritatea si responsabilitatile unei functii acestea se pot imparti in doua categorii ;

-functii de executie

- functii de conducere.

Prin functie de executie se intelege acea functie caracterizata prin sfera limitata a competentelor care se limiteaza la executarea de lucrari sau rezolvarea de probleme si nu presupune coordonarea activitatii altor persoane.

Functia de conducere se caracterizeaza prin stabilirea de competente si responsabilitati din domenii mai largi de activitate presupunind cu necesitate coordonarea activitatii unui numar de persoane, a unui colectiv.

Functiei de conducere ii sunt sunt specifice atributiile de previziune, organizare, coordonare, comanda si control.

E- numar de persoane sau compartimente conduse nemijlocit de un conducator. Norma de conducere trebuie stabilita astfel incat conducatorul sa poata coordona munca intregului colectiv si a subordonatului in parte.

Cu cat un conducator lucreaza nemijlocit cu un numar mai mare de executanti cu atat numarul personalului de alta specialitate (tehnic, administrativ, economic) este mai redus.

Compartimentul de munca este subunitatea organizatorica alcatuita dintr-un numar de salariati uniti sub o autoriate unica pentru a executa in mod permanent anumite activitati bine precizate. In intreprinderi compartimentele pot fi organizate sub forma de sectii, sectoare birouri, servicii, laboratoare de cercetari, de proiectare, oficii de calcul s.a.

In scopul gruparii rationale activitatii intreprinderii in functie de specificul de productie si tehnologic asigurandu-se o adancire a specializarii activitatii executate.

Compartimentele se pot clasifica dupa mai multe criterii dar cel mai des dupa modul de exercitare a autoritatii.

-compartimente -ierarhice CI

-functionale CF

-de stat major CSM

Compartimentele ierarhice sunt acelea care se caracterizeaza prin autoritatea pe care au conducatorii acestora asupra conducatorilor compartimentelor direct subordonate de a da dispozitii si de a fi informati asupra modului cum acestea se realizeaza.

Compartimentele functionale sunt investite cu autoritate functionala intr-un domeniu definit de activitate in virtutea careia face sugestii si propuneri, recomandari de rezolvare a problemelor in care are competenta.

Compartimentul de stat major este investit cu autoritate functionala intr-un domeniu definit de activitate fiind atasat conducerii intreprinderii pentru care elaboreaza propuneri de decizii privind rezolvarea problemelor pe care conducerea o cere.

Responsabilitatile apar din necesitatea functionarii normale a intreprinderii. Se considera ca exista in cadrul intreprinderii urmatoarele 4categorii de relatii ;

A relatii de autoritate -ierarhice

-functionale

-de stat major

b relatii de cooperare

c relatii de control

d relatii de reprezentare

Relatii de autoritate sunt cele instituite de conducerea intreprinderii prin diferite acte sau norme elaborate ; regulamentul de organizare si functionare, regulamentul de ordine interioara, decizii ale conducerii etc. si care atrag dupa sine obligativitatea exercitariilor ca o conditie indispensabila desfasurarii normale a intreprinderii.

Teoria si practica conucerii au pus in evidenta existenta urmatoarelor trei categorii de relatii de autoritate: ierarhice, functionale, de stat major.

Relatiile ierarhice stabilesc raporturile intre functii de conducere si cele subordonate. Acestea sunt adevaratele realtii de autoritate in virtutea carora intreprinderea poate si reprezinta grafic ca o piramida cu mai multe etaje in varful careia se afla conducatorul unui personal sau colectiv si la baza functiile de executie.

Relatiile ierarhice exprima esenta muncii de conducere asigurand unitatea de actiune a intregului sistem (intreprinderea

Relatiile functionale sunt cele ce se stabilesc intre doua compartimente unde unul are asupra celuilalt o autoritate functionala (de competenta) ce se traduce in sugestii, reglementari, avize, date celorlalte compartimente in virtutea specializarii pe care o are compartimentul respectiv.

Relatiile de stat major se stabilesc atunci cand un colectiv de stat major primeste o delegare pentru rezolvarea unor probleme ce vizeaza activitatea unuia sau mai multor compartimente in virtutea competentei specializate pe care o au.

Aceste compartimente nu intervin in numele lor propriu ci in numele conducerii care le-a dat delegarea temporara respectiva.

b. relatii de cooperare se stabilesc de regula intre compartimentele de pe un acelasi nivel ierarhic dar care apartin unor sectoare diferite. Se realizeaza practic pe baza de relatii personale (prietenie) si in felul aceasta se ocoleste linia ierarhica oficiala. Astfel creste operativitatea in cadrul intreprinderii. Se nasc spontan si din necesitatea cooperarii pentru realizarea in comun a unor obiective.

c. realtii de control se stabilesc atunci cand unii salariati investiti cu autoritatea necesara sunt insarcinati sa verifice cum sunt duse la indeplinire unele decizii ale conducerii, rezultatele activitatii unor compartimente, eficienta unor actiuni intreprinse etc.

In aceasta situatie autoritatea de a controla nu presupune si autoritatea de conducere, deoarece deciziile impuse de rezultatele controlului urmeaza sa fie luate de conducatorul ierarhic al compartimentului respectiv.

d. relatii de reprezentare sunt cele stabilite intre diferitele organizatii ale salariatilor cum ar fi : organizatia sindicala etc. si conducerea intreprinderii.

Uneori aceste relatii sunt si de control cum ar fi cele privind tehnica proteciei muncii.