| CATEGORII DOCUMENTE |
| Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Organizatia - obiect al managementului
1. Definire
Literatura de specialitate ofera o varietate de abordari ale organizatiei - componenta structurala si procesuala a economiei si societatii nationale, la nivelul careia se produc bunuri economice orientate spre satisfacerea nevoii sociale -, marcate profund de gradul de dezvoltare macroeconomica, de rolurile pe care managementul macroeconomic si social le atribuie acestora, de raporturile centralizare/ descentralizare existente la un moment dat in economie si in societate etc.
Indiferent de maniera de tratare a organizatiei, este unanim recunoscut faptul ca aceasta reprezinta "un grup de persoane care deruleaza activitati comune orientate spre realizarea unui sau unor obiective".
O definitie similara propune si R. Steers, ** in sensul ca "organizatiile sunt colectivitati de indivizi si grupuri care activeaza impreuna pentru a realiza obiective in comun impartasite."
Mai mult decat atat, pornind de la originea cuvantului, derivata din grecescul organon (unealta sau instrument), M. Vlasceanu *** considera ca organizatiile sunt "instrumente pentru atingerea unui scop, respectiv dispun de un set de obiective specifice si clare, iar structura lor interna este astfel proiectata incat sa poata contribui la realizarea obiectivelor." Multiplicarea (extensia) acestora, precum si regasirea lor in, practic, orice domeniu al vietii economico-sociale au permis constatarea ca societatea contemporana este o "societate a organizatiilor", a carei bonitate este marcata decisiv de bonitatea organizatiilor care o compun. H. Mintzberg arata ( in 1989) ca o societate a organizatiilor este cea in care organizatiile se infiltreaza si se insinueaza in vietile noastre intr-un mod atat de subtil incat deseori ajung nu numai sa le controleze sau sa le influenteze, dar sa le si domine. Asa cum remarca si autoarea mai sus citata " este o ironie a soartei ca organizatia, probabil desemnata initial sa-i serveasca obiectivele, interesele si scopurile ajunge, in ultima instanta, nu sa-l sprijine ci sa-l exploateze, nu sa-i ofere beneficii si satisfactii, ci nemultumiri si suferinte, nu sa-i ofere un spatiu generos de gandire si actiune, ci, dimpotriva, sa i-l limiteze pana la punctul in care uneori sunt amenintate insesi libertatea si demnitatea."
De aici si necesitatea unei abordari in extenso a organizatiei si a mecanismelor sale intime de functionare.
In primul rand, asa cum arata O. Hoffman, organizatia este definita de: indivizii si grupurile, sarcinile si tehnologia, structura, procesele si, ca aspect esential, managementul.*
|
Intrari organizationale din mediu |
|||||
|
Capital |
Resurse umane |
Tehnologie |
Reglementari guvernamentale |
Materii prime |
Conditii economice |
Procese organizationale
-conducere
- comunicare
- luarea deciziilor
- putere si politici
- conflicte si negociere
|
|
|
|
|
|
Rezultate organizationale |
||
|
Performante individuale |
Performante de grup |
Eficacitatea organizationala |
Fig. nr. 2. Modelul de management si comportament organizational
La randul sau, H. Mintzberg arata ca, organizatiile inseamna actiunea colectiva de urmarire a unei misiuni comune, o modalitate mascata de a spune ca un manunchi de oameni se aduna sub un semn distinctiv pentru a produce un oarecare produs sau serviciu. Amitai Etzioni evidentiaza faptul ca organizatiile sunt anuitati sociale (sau grupari umane) construite si reconstruite in mod intentionat pentru a urmari obiective specifice.
Toate aceste definitii si altele la care ne-am referit scot in evidenta cateva particularitati:
a. organizatiile sunt grupuri de oameni ce deruleaza procese de munca pentru realizarea unor obiective comune si specifice
b. organizatiile nu pot exista fara un management corespunzator, prin care se stabilesc obiectivele (previziune), se asigura conditiile procesuale si structural- organizatorice necesare realizarii lor (organizare), se asigura coordonarea eforturilor indiviziilor si antrenarea-motivarea lor functie de rezultate, este controlata si evaluata adecvat prestatia fiecaruia.
c. organizatiile dispun de o structura organizatorica formala, axata pe principii, reguli si relatii bine precizate si unanim insusite si respectate de componentii grupului.
Fara a intra in detalii, dintr-o perspectiva predominant socio-umana *, organizatia este:
un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune si specifice
o colectivitate orientata pe urmarirea unor scopuri relativ specifice si care prezinta structuri sociale relativ inalt formalizate.
o colectivitate ai carei participanti urmaresc interese multiple, atat diferite cat si comune, dar care recunosc insemnatatea perpetuarii organizatiei ca reprezentand o resursa importanta. Structura informala este foarte puternica si permite intelegerea comportamentului organizational mai bine decat o face structura formala.
un sistem de activitati interdependente ce leaga coalitiile schimbatoare ale participantilor; sistemul este intiparit in -, dependent de schimburile continue cu -, si formate de - materiile care functioneaza.
Trecerea in revista a coordonatelor care ii determina aparitia si functionarea, permite evidentierea faptului ca organizatia este o "constructie socio-umana", este o "realitate socio-culturala", a carei "menire umana" o reprezinta satisfacerea, din multiple puncte de vedere, a individului care a creat-o.
Din aceasta perspectiva, se contureaza doua modalitati de tratare a organizatiei: una functionalista, conform careia problemele cu care se confrunta sunt subordonate realizarii performantelor sale, procesele de munca fiind un mijloc al indeplinirii scopului organizatiei. Salariatii beneficiaza de " putere" mare pentru a realiza pe deplin contributia lor la obtinerea de rezultate*; o alta democratica, ce ofera angajatilor un spatiu mai mare de control asupra unor aspecte importante ale muncii si vietii lor in organizatie. Acestia participa atat la realizarea scopurilor organizatiei cat si la satisfacerea propriilor interese. Indiferent de abordare, evidentiem faptul ca organizatia este, concomitent:
sursa a schimbarii si motivarii sociale
responsabila de succese si esecuri sociale
2. Tipologia organizatiilor romanesti si straine
Vom prezenta, in continuare, cateva criterii de departajare a organizatiilor si, evident, principalele tipuri de organizatii, cu caracteristicile lor definitorii.
a. Forma de propietate si de gestiune a patrimoniului (axa public - privat):
organizatii publice (ce apartin sectorului public, gestionat de stat)
organizatii private (apartinatoare sectorului privat)
organizatii independente sau nonprofit (acestea apartin sectorului privat independent sau nonprofit, dar pot fi considerate prin finalitati, prin oferirea spre consum a unor "bunuri colective")
b. Modul de functionare (sistemul de management dominant)
organizatii mecaniciste (birocratice)
organizatii organice (regasite si in managementul centrat pe om)
c. Structura organizatorica predominanta
organizatii cu structura simpla
birocratii mecanice
birocratii profesionale
organizatii cu structuri decupate (divizionale)
adhocratia (organizatii cu structuri matriceale)
d. Modelele de analiza organizationala, centrate pe doua criterii: relatia dintre organizatii si mediu, respectiv functionarea organizatiilor ca sisteme.
organizatii inchise si rationale
organizatii deschise si rationale
oganizatii inchise si naturale
organizatii deschise si naturale
e. Caracteristicile dimensionale
organizatii de dimensiuni mari (regasite mai ales in ipostaze de intreprinderi sau firme)
organizatii de dimensiuni mijlocii
organizatii de dimensiuni mici
organizatii de dimensiuni foarte mici (microintreprinderi)
Nota: Ultimele trei tipuri dau consistenta sectorului IMM (intreprinderi mici si mijlocii)
f. Apartenenta nationala
organizatii nationale
organizatii mixte
organizatii (intreprinderi) internationale
organizatii (intreprinderi) multinationale
organizatii (intreprinderi) transnationale
g. Apartenenta la sectoarele economiei nationale
organizatii din sectorul primar
organizatii din sectorul secundar
organizatii din sectorul tertiar (servicii)
h. Apartenenta pe ramuri ale economiei
organizatii industriale
organizatii agricole
organizatii din comert
organizatii turistice
organizatii de transport
organizatii de constructii
organizatii de cultura
organizatii din invatamant
organizatii de cercetare- dezvoltare
organizatii din administratia publica locala si centrala
organizatii bancare
etc.
Tipologia prezentata scoate in evidenta urmatoarele aspecte esentiale in abordarea manageriala a acestora:
fiecare din aceste tipuri are un loc si un rol bine definite in economie si societate;
fiecare actioneaza intr-un mediu ambiant, national si international diferit, cu variabile cu intensitati diferite. Pe ansamblu, acest mediu este unul foarte complex, turbulent, imprevizibil, iar forma de reactie la provocarile sale poate fi inedita, functie de profesionalismul managerilor.
fiecare dispune de un management specific, ce incearca sa valorifice atat variabilele endogene, cat si exogene care marcheaza infiintarea si functionalitatea respectivei organizatii.
fiecare valorifica o gama variata de resurse (materiale, financiare, umane si informationale) in obtinerea de bunuri (produse sau servicii) orientate spre satisfacerea unor necesitati.
fiecare este marcata de procese de munca variabile (de management si executie), a caror finalitate este conditionata decisiv de competenta managerilor si executantilor.
in sfarsit, gradul de dependenta dintre diversele tipuri de organizatii este din ce in ce mai puternic, chiar in situatia in care descentralizarea manageriala se amplifica si, implicit, autonomia decizionala si operationala este mai larga (ne referim cu prioritate la institutiile publice asa- zise descentralizate)
Revenind la tipologia organizatiilor chiar daca fiecare dispune de un loc si de un rol aparte in economie si societate, este minima aprecierea conform careia organizatia sau intreprinderea are o importanta aparte.
Asa cum preziceaza O. Nicolescu si I. Verboncu *, in abordarea organizatiei s-au conturat doua importante conceptii: prima vizeaza prioritatea acordata organizatiei in contextul mai larg al activitatilor economice, de profitabilitatea sa depinzand bunastarea tuturor actorilor economici si sociali, inclusiv a economiei nationale; cea de-a doua situeaza pe primul plan economia nationala, subestimandu-se rolul intreprinderilor componente.
Daca aceasta din urma este depasita, este evident ca, pentru a fi eficienta, o economie nationala trebuie sa cuprinda si sa se bazeze pe intreprinderi rentabile, competitive. De ce? Pentru ca procesele de munca se concep si se deruleaza la nivelul acestora, adevarata substanta economica se produce de catre acestea, de profitabilitatea lor depinzand puterea economica si nivelul de trai ale marilor tari.
Organizatia sau intreprinderea este, asadar, un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit, de regula, cat mai mare.
Organizatia sau intreprinderea au o sfera de curpindere mult mai larga, nu se rezuma numai la domeniul economic, obiectul sau de activitate putand sa fie din orice domeniu, cu conditia sa aiba in vedere obttnerea, de catre intreprinzatori, de profit. In cadrul fiecarei tari, pe langa firme, care numericeste predomina absolut, exista si numeroase institutii culturale, de invatamant, sanitare etc. destinate sa satisfaca necesitati sociale ale populatiei, finantate de catre stat, sindicate, diverse organizatii publice si fundatii etc.
Abordata ca sistem, organizatia prezinta mai multe dimensiuni sau trasaturi definitorii.
a) Organizatia este un sistem complex, intrucat incorporeaza resurse umane, materiale, financiare si informationale, fiecare dintre acestea fiind alcatuita dintr-o varietate apreciabila de elemente. Resursele umane sunt compuse din ansamblul salariatilor intreprinderii, care prezinta caracteristici diferite din punctul de vedere al nivelului pregatirii, specialitatii, postului ocupat, varstei, sexului, vechimii in unitate etc. Ansamblul materiilor prime, materialelor, combustibililor, impreuna cu utilajele, cladirile si celelalte concretizari ale factorilor de productie, fiecare prezentand anumiti parametri dimensionali, functionali si economici, constituie resursele materiale. Disponibilitatile banesti, in numerar si la banca, aflate la dispozitia organizatiei, formeaza resursele sale financiare, informatiile, atat de provenienta exogena, cat si endogena, concretizate in previziuni, tehnologii, norme de consum sau calitate, evidente contabile sau tehnico-economice, statistici etc., formeaza resursele informationale ale organizatiei. De retinut ca cele patru categorii se combina dand nastere la diferite subsisteme in cadrul intreprinderii, cum ar fi santierele, sectiile de productie, atelierele, coloana de transport etc.
b) Organizatia este un sistem socio-economic, in sensul ca, in cadrul sau, grupele de salariati, ai carei componenti se afla in stransa interdependenta, desfasoara procese de munca generatoare de noi valori de intrebuintare. Calitatea resurselor umane de a fi principalele producatoare de noi valori le confera o pozitie centrala in cadrul intreprinderii, a carei luare in considerare este esentiala pentru eficacitatea activitatilor desfasurate.
Totodata, trebuie subliniat si faptul ca organizatia este subsistemul de baza al economiei nationale, in care isi desfasoara munca majoritatea populatiei, principala generatoare de venit national. De aici decurg importanta si implicatiile deosebite ale activitatilor desfasurate in cadrul sau, pentru toate suprasistemele existente in economia nationala, pentru intreaga natiune.
c) Organizatia este un sistem deschis, in sensul ca se manifesta ca o componenta a numeroase alte sisteme cu care se afla in relatii continue pe multiple planuri. Concret, caracterul sau de sistem deschis se exprima prin fluxul de intrari- utilaje, materii prime, materiale, combustibili, energie electrica, informatii, bani- si prin iesirile sale, in principal produse, servicii, bani si informatii destinate sistemelor din care face parte. In ultimele decenii se amplifica dimensiunea internationala a caracterului deschis al intreprinderilor, expresie a adancirii diviziunii internationale a muncii, a internationalizarii activitatilor economice. Trecerea la economia de piata amplifica substantial caracterul de sistem deschis al firmelor romanesti.
d) Organizatia este un sistem organic adaptiv, adica se schimba permanent, sub influenta factorilor endogeni si exogeni, adaptandu-se atat la evolutia pietei, cat si la cerintele generate de dinamica sustinuta a resurselor incorporate. De retinut ca intreprinderea nu este un sistem pasiv, ci, la randul sau, influenteaza prin iesirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care intra in contact. Ponderea acestei influiente depinde de natura, marimea absoluta si relativa a iesirilor pe care le genereaza etc.
e) Organizatia economica este un sistem tehnico-material, in sensul ca intre mijloacele de munca, materiile prime si materialele utilizate in cadrul sau exista anumite legaturi care se manifesta prin dependenta tehnologica dintre subdiviziunile sale, evident cu prioritate intre compartimentele in care se realizeaza activitati de productie. Cel mai pregnant se manifesta aceasta caracteristica din cadrul firmelor industriale ale caror sectii si ateliere sunt specializate dupa principii tehnologice. De exemplu, o societate comerciala constructoare de masini in care sunt organizate ateliere, ca: turnatorie, prelucrari la cald, prelucrari la rece si asamblare.
f) Analiza firmelor industriale din economia romaneasca releva caracterul lor predominant operational. Concret, cea mai mare parte a proceselor de munca din cadrul acestora are un caracter efectoriu. Aorganizatiatia este valabila atat pentru atributiile de executie, in primul rand cele de productie, care reprezinta majoritatea lor, cat si pentru cele de management. Procesele manageriale cu caracter strategic si tactic, desi deosebit de importante, detin la nivelul societatilor comerciale si regiilor de stat inca o pondere redusa, manifestandu-se sub forma deciziilor de perspectiva adoptate de esantionul superior al managementului, de regula adunarea generala sau consiliul de administratie.
O. Nicolescu, I. Verboncu - Fundamentele managementului organizatiei, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 2001, p.71
Vezi Oscar Hoffman - Management, Fundamente socioumane, Editura Victor, Bucuresti, 1999, p. 10 si
R. Steers, Organizational Behaviour, New York, Harper Collins Publishers, 1991, pag. 21
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2749
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
