PROCESELE DE MANAGEMENT

PROCESELE DE MANAGEMENT

*1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Procesele de munca se deruleaza in orice sistem socio-economic si se pot diviza in:

a).Procese de executie. Care se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza direct asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, pentru a obtine produse si servicii, corespunzator naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor planificate.

b).Procese de conducere. Spre deosebire de procesele de executie, se caracterizeaza prin faptul ca o parte din forta de munca actioneaza asupra majoritatii resurselor umane pentru cresterea eficientei. Procesul de management reprezinta ansamblul fazelor, actiunilor, proceselor prin care se determina obiectivele organizatiei, se stabilesc resursele necesare, se stabilesc procesele necesare realizarii obiectivelor si executantii acestora, se integreaza si se controleaza munca personalului folosind un complex de metode si tehnici, toate acestea conducand spre realizarea obiectivelor in conditii de eficienta cat mai mare. In cadrul proceselor de management se disting urmatoarele componente principale, care reprezinta de fapt functiile managementului:

-previziunea si planificarea,

-organizarea,

-coordonarea,

-antrenarea si motivarea,

-controlul si evaluarea.

Acestea alcatuiesc continutul procesului tipic de management care se exercita in toate sistemele socio-economice. Acest proces tipic de management se structureaza, dupa cum sunt concepute si exercitate functiile managementului in 3 etape principale:

-Faza previzionara se caracterizeaza prin preponderenta previziunii, se axeaza pe anticiparea de modalitati, de obiective viitoare pentru organizatia respectiva, in aceasta etapa avand loc elaborarea unor decizii strategice pentru viitor. Faza previzionara corespunde managementului de tip previzional ce are un caracter previzional.

-Faza de operationalizare, de executare se caracterizeaza prin preponderenta functiilor de organizare, coordonare si angrenare a personalului la realizarea cotidiana a activitatii planificate. Acum se adopta decizii curente, in majoritatea lor cu privire la activitatea de productie. Aceasta faza corespunde managementului operativ care are un caracter efectoriu.

-Faza finala, postoperativa este faza de comensurare si interpretare a rezultatelor obtinute, care corespunde functiei de control-evaluare care se face in comparatie cu obiectivele stabilite in prima faza. Aceasta faza corespunde managementului postoperativ care are un caracter constatativ. Aceasta faza incheie un ciclu de conducere si se pregatesc conditiile pentru preluarea urmatorului ciclu.

Intre cele 3 faze exista o stransa interdependenta, ele neputand fi disociate datorita unitatii si complexitatii procesului de management. Materia prima pe care se fundamenteaza fazele si functiile procesului de management este informatia. Aceasta serveste la fundamentarea deciziilor ca principal instrument de management prin care se exercita conducerea si se exprima specificitatea managementului ca proces. De calitatea deciziei depinde in mod esential eficacitatea managementului organizat, indiferent de dimensiunea sau ramura in care se situeaza ea. Desi procesele de management au doar o pondere redusa in ansamblul proceselor de munca, acestea prin continutul, complexitatea si implicatiile lor au un caracter hotarator pentru eficacitatea firmei. Procesele de management si procesele de executie sunt complementare, ambele contribuind la realizarea obiectivelor stabilite.

* RELATIILE DE MANAGEMENT

Relatiile de management reprezinta raporturile care se stabilesc intre componentii unui sistem socio-economic si intre acestia si componentii altor sisteme in procesele previzionarii, organizarii, coordonarii, antrenarii, controlului si evaluarii activitatii firmei. Analiza factorilor care conditioneaza caracteristicile relatiilor de management demonstreaza ca acestea au o tripla determinare:

a).Determinarea social-economica. Aceasta consta in dependenta relatiilor de management de natura si modalitatile de existenta a proprietatii asupra capitalului. Prin aceasta determinare se asigura aceleasi caracteristici economico-sociale esentiale firmelor care se bazeaza pe aceeasi forma de proprietate. De exemplu intreprinderile cu capital majoritar de stat prezinta caraceristici de management esentiale asemanatoare in privinta:

-fundamentarii activitatii pe aceleasi principii de management,

-adoptarea si practicarea unor modalitati de management participativ asemanatoare,

-utilizarea unor metode asemanatoare de previzionare, organizare si motivare a personalului.

b).Determinarea tehnico-materiala consta in dependenta relatiilor de management de dotarea cu mijloace de munca, cu obiectele muncii care alcatuiesc suportul tehnico-material al productiei. Acest suport determina incadrarea intreprinderilor in ramuri si subramuri si imparte managementul in:

-managementul intreprinderilor industriale,

-managementul intreprinderilor de constructii,

-managementul intreprinderilor agricole,

-managementul intreprinderilor de turism,

-managementul intreprinderilor de comert,

-managementul intreprinderilor de consultanta, etc.

Determinarea tehnico-materiala explica deosebirile care se produc in planul managementului intre intreprinderile apartinand diferitelor ramuri.

c).Determinarea umana consta in faptul ca o apreciabila influenta asupra relatiilor de management o are competenta recurselor umane. Competenta si personalitatea managerilor, nivelul de calificare a muncitorilor, relatiile si raporturile dintre ei isi pun amprenta asupra modului de manifestare a relatiilor de management. Acesti factori reprezinta o recunoastere a rolului important pe care resursele umane il au in cadrul oricarei organizatii.

Determinarea umana explica diferentele manifestate in planul relatiilor de management intre firme asemanatoare din celelalte puncte de vedere (natura proprietatii, profilul de activitate, resursele materiale si financiare). In ultima instanta diferentele de eficacitate economica dintre firme reflecta deosebiri in ceea ce priveste factorul uman si implicit relatiile de management. Pentru a intelege mai bine caracteristicile relatiilor de management, trebuie precizati principalii factori care influenteaza aceste relatii de management:

-dimensiunea si complexitatea productiei,

-nivelul dotarii tehnice si caracteristicile procesului tehnologic,

-dispersia teritoriala a unitatilor proprii,

-continuitatea procesului de productie,

-gradul de automatizare a tratarii informatiilor,

-potentialul uman,

-mentalitatea managerilor si angajatilor,

-legislatia privind agentii economici,

-parametrii organizarii neoficiale intre angajati.

3. PROBLEMA MANAGEMENTULUI STIINTIFIC IN ECONOMIA DE PIATA, VECTOR AL CRESTERII ECONOMICE

Managementul stiintific contribuie la cresterea eficientei prin 3 modalitati:

1).Managementul contribuie la potentarea muncii de executie la nivelul fiecarui loc de munca, reflectata in cresterea productivitatii datorita:

-asigurarii unor utilaje si echipamente cu parametrii tehnici superiori, ca urmare a deciziilor conducerii,

-aprovizionarea ritmica cu materii prime corespunzator calitatii si cantitatii nevoilor de productie,

-incadrarii pe posturi a unui personal competent,

-furnizarea catre executanti a tuturor informatiilor necesare rationalizarii muncii.

2).Amplificarea functionalitatii globale a firmei prin:

-cresterea gradului de folosire a capacitatilor de productie,

-dimensionarea judicioasa a stocurilor (de materii peime, materiale, combustibil, etc),

-cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante.

3).Integrarea la un nivel superior a activitatii intreprinderii in cadrul economiei nationale potrivit cerintelor pietei prin: imbunatatirea specializarii si cooperarii in productie, cresterea rationalitatii productiei, aprovizionarii si vanzarilor. Contributia managementului la cresterea eficientei nu se rezuma doar la eficienta economica, deosebit de importanta fiind si eficienta sociala. Aceasta se refera la aspecte necuantificabile direct, dar care au consecinte asupra tuturor factorilor implicati in activitatea organizatorica a firmei si in special, asupra factorului uman:

-calitatea climatului intern organizational,

-continutul si intensitatea motivarii,

-fluiditatea relatiilor ierarhice,

-intensitatea sentimentului de apartenenta la firma,

-cooperarea intre angajati si  crearea sentimentului de "noi", a spiritului de echipa.