Sistemul national de certificare a calitatii in Romania

Sistemul national de certificare a calitatii in Romania

De remarcat ca, pana in anul 1998, in Romania singura autoritate care avea dreptul de acreditare a organismelor (de acreditare a laboratoarelor, de certificare a produselor, de certificare a sistemelor calitatii sau de certificare a personalului) era Institutul Roman de Standardizare (IRS).

Corespunzator programului de armonizare legislativa cu Uniunea Europeana, la 30 ianuarie 1998, Guvernul Romaniei a aprobat Ordonanta nr. 39 privind activitatea de standardizare nationala din Romania si Ordonanta nr. 38 privind acreditarea si infrastructura pentru evaluarea conformitatii.

Revista STANDARDIZAREA a publicat o serie de modificari ce s-au operat in legislatia legata de domeniul standardizarii si calitatii.

Legislatia referitoare la activitatile de standardizare si acreditare constituie o parte importanta a ansamblului legislativ prin care se creeaza conditiile care sa permita integrarea in Piata Unica Europeana si reprezinta totodata un prim pas catre realizarea premizelor pentru acceptarea Romaniei ca partener in vederea incheierii Acordului European de Evaluare a Conformitatii.

Constatarile Comisiei Europene facute in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana, inscrise in documentul Agenda 2000, cuprind si referiri la activitatile de standardizare, acreditare si certificare, considerate ca probleme principale analizate in cadrul Acordului European. Constatarile referitoare la aceste activitati evidentiaza o serie de diferente intre legislatia din tara noastra si regulile acceptate in Uniunea Europeana, respectiv:

necesitatea separarii functiilor de reglementare, acreditare, standardizare si certificare a produselor:

standardizarea si certificarea sa fie lasate in responsabilitatea sectorului particular;

lipsa unei distinctii clare intre standardele voluntare si cele obligatorii.

Modificarile majore, de principiu, ale legislatiei privind standardizarea si acreditarea, care vor fi expuse in continuare, au fost efectuate si ca urmare a analizei acestor cerinte.

a.  Separarea functiilor de reglementare, acreditare, standardizare si certificare a produselor

Conform legislatiei actuale, aceste functii reveneau unui singur organism - Institutul Roman de Standardizare, IRS. Exista astfel situatia, inacceptabila datorita conflictului de interese existent, ca IRS, organism de certificare si de acordare a marcii de conformitate cu standardele romane, sa fie acreditat tot de catre IRS, organism unic de acreditare.

Prin actele normative aprobate, mentionate mai sus, acreditarea este separata de standardizare, pentru acreditare fiind creat un organism independent: Asociatia de Acreditare din Romania - AARO. Organismul national de standardizare isi pastreaza functiile referitoare la activitatea de standardizare si cele de gestionare a marcii de conformitate cu standardele romane si de certificare a produselor in vederea acordarii acestei marci.

Observatie

In Ordonanta 38 / 1998 se stabilea ca organismul de acreditare se va numi Asociatia de Acreditare din Romania, trecandu-se formal si initialele AARO.

Dupa ce ordonanta a devenit aplicabila, cei care au constituit organismul de acreditare l-au denumit RENAR, iar Ministerul Cercetarii si Tehnologiei - MCT, care avea in acel moment sarcina coordonarii acestuia, a fost de acord. Asadar, in ordonanta este o denumire iar in hotararea judecatoreasca de infiintare, alta denumire. Aceasta neconcordanta, a trebuit sa fie ulterior inlaturata prin adoptarea unor amendamente.

b.  Caracterul voluntar al aplicarii tuturor standardelor romane

Prin Ordonanta nr. 19 / 1992 privind activitatea de standardizare in Romania, aprobata prin Legea nr. 11/1994, s-a facut un prim pas in directia stabilirii, pentru standardele romane, a statutului lor normal de documente cu aplicarea voluntara. Astfel, art. 19 din Ordonanta nr. 19/1992 precizeaza ca sunt obligatorii numai standardele romane referitoare la protectia vietii, protectia sanatatii, securitatea muncii si protectia mediului inconjurator. Ca urmare a acestei Ordonante, peste 95 % din standardele STAS (care erau obligatorii) au devenit documente cu aplicare voluntara. In baza art. 32 din Ordonanta nr. 19 / 1992, si-au pastrat caracterul de obligativitate numai un numar de circa 500 standarde, din categoriile prevazute de lege. In perioada 1993-1997 au fost aprobate ca standarde obligatorii un numar restrans de standarde noi, iar unele din cele ramase obligatorii in anul 1992 au fost anulate sau inlocuite. Ca urmare, numarul standardelor romane obligatorii, s-a mentinut in jurul aceleiasi cifre - circa 500.

Trebuie remarcat ca cele 15000 standarde romane in vigoare, desi nu au caracter obligatoriu, continua sa fie aplicate atat de agentii comerciali, cat si in relatiile contractuale intre parteneri. Aceasta se datoreaza avantajelor indiscutabile pe care le ofera utilizarea solutiilor tehnice sigure pe care le contin si care sunt deja convenite in procesul de elaborare.

Declararea caracterului de obligativitate la aprobarea lor de catre organismul national de standardizare, asa cum este stipulat In Ordonanta, creeaza o categorie de documente care sunt incompatibile atat cu Acordul referitor la Barierele Tehnice in Calea Comertului al Organizatiei Mondiale a Comertului, la care Romania este parte, cat si cu unul din principiile care guverneaza Piata Unica Europeana, respectiv pastrarea caracterului de neobligativitate pentru toate standardele europene, inclusiv pentru cele elaborate pe baza cerintelor esentiale din legislatia Comunitatii Europene.

Prin stabilirea caracterului neobligatoriu pentru toate standardele romane se realizeaza un pas important pentru introducerea unei strategii atent echilibrate intre guvern si organismele private autonome, in care legislatia si standardele joaca in mod distinct un rol complementar. Astfel, prin legislatie, se stabilesc cerintele esentiale pe care trebuie sa le satisfaca produsele, iar standardele cuprind solutii tehnice corespunzatoare cerintelor esentiale, solutii neobligatorii, dar convenite intre partenerii economici.

Si cele peste 500 standarde romane obligatorii dobandesc caracter de documente voluntare dupa o perioada de 180 zile de la intrarea in vigoare a noii Ordonante. Acest interval de timp a fost necesar pentru elaborarea, daca s-a impus, a unor reglementari tehnice, documente prin definitie obligatorii, care sa contina prevederile referitoare la protectia vietii, protectia sanatatii, securitatea muncii si protectia mediului inconjurator. In aceasta categorie sunt cuprinse cu prioritate actele normative prin care se adopta Directivele Noua Abordare. In Buletinul Standardizarii nr. 2/1998 s-a publicat lista tuturor standardelor obligatorii care vor deveni voluntare.

c.  Stabilirea unui nou cadru institutional pentru organismul national de standardizare

Prin natura ei, reflectata in definitii, principii si proceduri, standardizarea este de fapt o activitate desfasurata de societatea civila, cu participarea voluntara a componentilor acestei societati, care elaboreaza si adopta, prin consens, documente tehnice, cu aplicare voluntara.

Coordonarea acestei activitati de catre organismele guvernamentale este greu de realizat fara ca statul sa nu influenteze procesul de convertire a standardelor.

Stabilirea caracterului voluntar pentru toate standardele romane, respectarea principiului potrivit caruia reprezentantii autoritatilor care participa la elaborarea standardelor nationale sunt parteneri egali cu celelalte parti interesate, avand aceleasi drepturi si obligatii - principiu inscris in articolul 9 din Ordonanta nr. 39/1998 - sunt, de asemenea, premise pentru a modifica statutul organismului national de standardizare, dintr-un organism de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, intr-un organism de drept privat, de interes public, avand statut de asociatie fara scop lucrativ.

Pentru noul organism, Asociatia de Standardizare din Romania - ASRO, ordonanta prevede conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca si atributiile ce ii revin ca organism national de standardizare, in deplina concordanta cu regulile stabilite in Uniunea Europeana si cu Codul de buna practica, anexa la Acordul referitor la Barierele Tehnice in calea Comertului al Organizatiei Mondiale a Comertului. Revista STANDARDIZAREA, editata acum deja de ASRO, publica lunar lista cu noii agenti economici care au devenit membri ai Asociatiei.

d.  Sustinerea financiara a Asociatiei de Standardizare din Romania - ASRO

Ordonanta nr. 39/1998 prevede modalitatile de sustinere de catre stat a asociatiei de Standardizare din Romania respectiv:

cumpararea unui imobil;

dezvoltarea institutionala prin programul de stimulare a inovarii;

plata cotizatiilor la organismele internationale, europene si regionale de standardizare;

sustinerea financiara a participarii la lucrarile organismelor mentionate.

e.  Reglementarea activitatilor de standardizare la nivelul asociatiilor profesionale si in cadrul firmelor

Ordonanta nr. 39/1998 se refera numai la activitatea de standardizare nationala si relatia cu standardizarea internationala, europeana si regionala.

Asociatiile profesionale pot desfasura activitati de standardizare in conformitate cu dreptul de libera asociere. Standardele respective se aplica in cadrul asociatiilor care le-au elaborat.

In cazul organismelor de certificare a sistemelor calitatii conditiile organizatorice si de functionare trebuiesc sa fie conforme standardului romanesc si european SR EN 45012/1993.

Certificarea nefiind obligatorie, intreprinderea are libertatea sa-si aleaga organismul de certificare care sa corespunda politicii sale de promovare a produselor pe diverse piete de desfacere.

In 1997 era acreditat in Romania pentru certificarea sistemelor calitatii, ca organism extern, doar TV Bayern Sachsen, M nchen, Germania, cu o reprezentanta in Bucuresti (cu posibilitatea certificarii sistemelor calitatii si cu documentatia intocmita in limba romana!). Acest organism este acreditat sa certifice sistemele calitatii, practic, in toate domeniile de activitate economica. In figura 6.1. se prezinta imaginea ambalajului produselor unei firme romanesti certificate de organismul T V - Cert, in conformitate cu standardul ISO 9001.

Intre timp si alte firme de prestigiu din Anglia, Franta, Italia, etc. au fost acreditate si au reprezentante in Romania.

De asemenea, asa cum s-au mai prezentat anterior sunt acreditate si 7 organisme romanesti:

AEROQ Bucuresti, SRAC Bucuresti, Registrul Auto Roman RAR-OCS Bucuresti, SIMTEX-OC Bucuresti, pentru certificarea sistemelor calitatii;

AEROQ Bucuresti, Institutul National de cercetare-dezvoltare pentru Masini si instalatii destinate Agriculturii si industriei alimentare INMA-CERT, REFER-OCS Bucuresti pentru certificarea produselor.

Revista STANDARDIZAREA publica periodic lista actualizata a acestor Organisme acreditate in cadrul sistemului national de certificare a calitatii. In cadrul acestor liste sunt prezentate, in detaliu, si domeniile de competenta ale fiecarui organism in parte. Desi organizarea acestor societati s-a realizat practic intr-un interval de timp redus deja s-a ajuns la ora actuala in situatia ca domeniile de competenta ale celor cateva organisme romanesti sa acopere practic toata aria activitatilor economice.

Dupa cum s-a aratat mai sus, un rol major in activitatea de standardizare si certificare are, conform ultimelor reorganizari in aceste domenii, Asociatia de Standardizare din Romania. Din acest motiv s-a considerat util sa fie prezentate, in continuare, si alte detalii legate de aceasta.