Planificarea productiei in conceptul de sistem

Planificarea productiei in conceptul de sistem

Planificarea reprezinta functia de baza a managementului, care abordata in conceptul de sistem, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

diagnoza starii actuale a sistemului productiv;

determinarea obiectivelor urmarite, respectiv stabilirea starii dorite  viitoare a sistemului;

- identificarea ansamblului de actiuni care conduc sistemul de la starea initiala la starea finala dorita si impactul acestora.

Planul reprezinta acel document scris, in care sunt specificate obiectivele cuantificate prin indicatori calitativi si cantitativi, precum si resursele necesare. Prin plan sunt stabilite sarcinile ce revin executantilor la toate nivelurile ierarhice si la nivelul tuturor compartimentelor functionale si operationale ale organizatiei.

Activitatea de planificare pentru o intreprindere productiva are un caracter foarte complex, se raporteaza la perioade lungi, medii si scurte de timp (fig. 2.1) si la niveluri ierarhice diferite (fig. 2.2). Important este operarea in conceptul de sistem a tuturor etapelor de planificare, prin identificarea legaturilor cauzale si a legaturilor de corelare dintre acestea.

1. Planificarea pe termen lung. Activitatea de planificare incepe cu stabilirea obiectivelor pe perioade cuprinse intre 2 10 ani, in functie de evolutia tehnologica in timp a industriei din care face parte intreprinderea. Prin planificarea strategica la nivel de organizatie, se stabileste linia optima de actiune pentru atingerea acestor obiective, tinandu se cont de evolutia factorilor economici, politici, sociali din mediul extern si de capabilitatea strategica a organizatiei de a invinge oportunitatile si amenintarile din partea acestui mediu. Astfel, trebuie sa se tina cont de urmatorii factori:

strategiile abordate de firmele concurente;

necesitatea diferentierii productiei;

intrarea potentiala pe piata, prin cresterea vanzarilor si a reducerilor de preturi;

puterea furnizorilor;

puterea clientilor.

Aceasta prima etapa se concretizeaza in elaborarea planului strategic al organizatiei care defineste: linia principala de produse; calitatea si nivelul preturilor; principalul avantaj competitiv pe care intreprinderea si-l propune prin pret, calitate, design sau tehnologie.

Planul strategic constituie fundamentul informational pentru elaborarea planului de productie pe termen lung, care in practica se numeste plan industrial si comercial, plan care defineste segmentele de piata carora le sunt destinate produsele si cerintele de calitate ale beneficiarilor. In aceasta etapa se colaboreaza cu compartimentele financiare, pentru elaborarea studiilor de fezabilitate care sa justifice oportunitatea fabricarii unui anumit sortiment de produse. De asemenea, pentru realizarea acestui plan de productie se impune si o planificare a resurselor prin care se stabileste necesarul de capacitati productive si de resurse umane

2. Planificarea pe termen mediu. Urmatoarea etapa a activitatii de planificare o constituie elaborarea unui plan general de productie numit plan agregat, care se raporteaza la o perioada de timp cuprinsa intre 6-18 luni si se defalca pe perioade calendaristice trimestriale sau lunare. Pentru elaborarea acestui plan sunt necesare urmatoarele intrari informationale:

informatii privind sortimentele de produse, cantitatea, calitatea respectiv termenele de livrare catre beneficiar, stabilite de compartimentul marketing, pe baza prognozei cererii de produse si in functie de portofoliul de comenzi existent;

informatii privind capacitatile de productie ale diferitelor sectoare productive;

informatii privind productia existenta pe stoc si stocul de productie neterminata;

informatii privind normativele de consum de manopera si materiale;

informatii privind duratele ciclurilor de fabricatie ale diferitelor sortimente de produse.

Fig. 2.1. Corelarea etapelor de planificare in timp a productiei

Planul agregat se defalca la nivelul sectiilor de productie ale intreprinderii, rezultand un program coordonator (master) de productie care stabileste sectorul productiv in care se va realiza fiecare sortiment de produse. In functie de cantitatea prevazuta, se planifica gradul de utilizare a capacitatilor productive, respectiv se elaboreaza un plan de incarcare a utilajelor.

3. Planificarea pe termen scurt. Ultima etapa a activitatii de planificare o reprezinta elaborarea programelor operative din cadrul sectiilor de productie. Acestea se refera la urmatoarele aspecte:

planificarea necesarului de material (MRP), care stabileste cantitatea si calitatea materiei prime (semifabricatului), fluxul tehnologic si utilajul de productie pentru fiecare reper component al unui produs;

planificarea cerintelor de calitate, care stabileste specificatia de verificari, incercari si inspectii ale materialelor pe fluxul de fabricatie;

programarea asamblarii finale, care ofera informatii necesare pentru a realiza produsul finit.

4. Planificarea ierarhica a productiei. Daca s-ar raporta organigrama unei intreprinderi, la figura 2.1, s-ar observa ca nivelurile superioare de conducere abordeaza actiunile pe termen lung, iar nivelurile inferioare se raporteaza la planificari pe termen scurt. Astfel, prin descentralizarea deciziei se realizeaza o planificare pe niveluri ierarhice, al carei avantaj este acela ca fiecare nivel succesiv are o baza de date mai mica si o structura mai simpla (figura 2.2).

Fig. 2.2. Decizii in planificarea ierarhica a productiei