Postul de munca

Postul de munca

Postul de munca constituie elementul primar al unei structuri organizationale, respectiv "caramida" cu care aceasta se edifica. Acest element primar se obtine prin gruparea la un loc a unor sarcini, competente si responsabilitati in vederea atribuirii lor unui angajat al firmei. Gruparea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor in vederea constituirii posturilor de munca se realizeaza de managerii compartimentelor in care sunt cuprinse aceste posturi, cu sau fara asistenta din partea managerilor specializati in organizare. Ca urmare prima si cea mai importanta decizie manageriala care se ia in cadrul functiei de organizare este aceea de grupare a unor sarcini, competente si responsabilitati pentru a alcatui posturi de munca care sa permita ocupantilor acestora sa indeplineasca in modul dorit obiectivele individuale ale acestor posturi.

Rezulta ca postul de munca poate fi definit prin totalitatea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin unui angajat in mod organizat si permanent pentru indeplinirea unor obiective individuale.

Avand clarificat deja, ce este un post de munca si cum se concepe el, in continuare se pune problema ce si cate sarcini, competente si responsabilitati sunt cuprinse intr-un post de munca. Solutionarea acestei probleme este privita in termeni nivelului de specializare al postului. Posturile specializate cuprind un numar redus de sarcini de munca, omogene sau asemanatoare si cu repetitivitate iar cele cu specializare scazuta cuprind un numar mai mare de sarcini de munca, eterogene si cu repetitivitate scazuta.

Daca initial modelul taylor-ist, bazat pe diviziunea muncii, a impus posturile specializate ca solutie de crestere a performantelor consumului de munca, ulterior practica a aratat ca de la un anumit punct superspecializarea nu mai conduce la cresterea performantelor ci necesita anumite cheltuieli care fac sa creasca costurile unitar de productie. Acest lucru se prezinta grafic in figura 1.5.

Figura 1.5: Aspectele economice ale specializarii

Pe langa factorul economic nivelul de specializare al posturilor mai este influentat de o multitudine de alti factori obiectivi sau chiar subiectivi, dintre care sunt considerati mai importanti urmatorii :

modul de desfasurare a lucrului - cu cat este mai mare nevoia de control din partea ocupantului postului asupra modului de desfasurare a lucrului, cu atat postul este mai putin specializat.

repetitivitatea sarcinilor - cu cat numarul de sarcini calitativ distincte cuprinse in post este mai mare, cu atat repetitivitatea acestora este mai mica si ca urmare specializarea postului este mai mica.

calificarea si priceperea ocupantului postului - cu cat ocupantul postului este mai policalificat, cu atat specializarea postului este mai scazuta.

specificarea metodelor de lucru - cu cat sunt lasate mai multe libertati in utilizarea sculelor si aplicarea metodelor de lucru, cu atat postul este mai putin specializat.

atentia ceruta in indeplinirea postului - cu cat postul cere o atentie mai mare, cu atat specializarea este mai scazuta.

De aceste elemente trebuie sa se tina seama atat in proiectarea posturilor de executie, cat si a celor manageriale, dar in mod diferit. Posturile de executie nu cuprind nici o sarcina de munca care priveste actiunea altei persoane in sensul indrumarii sau controlului. Aceste posturi cuprind adesea sarcini de rutina, au ca rezultat "produse" tangibile si se ocupa de catre persoanele care au o anumita calificare. Continutul acestor posturi este definit prin indicatoarele privind meseriile specifice, atunci cand se recurge la formalizare.

Problema stabilirii nivelului corespunzator de specializare devine mai dificila in cazul posturilor de management, deoarece managerii au de indeplinit sarcini de gandire, comunicare si actiune care nu se concretizeaza in "produse" tangibile care sa poata fi masurate sau cantarite. Ca urmare obiectivele individuale, sarcinile, competentele si responsabilitatile acestor posturi sunt descrise prin documentul consacrat sub denumirea de fisa sau descrierea postului.

In cadrul unei firme posturile de munca se diferentiaza atat prin specificul sarcinilor de munca, a competentelor si responsabilitatilor cat si prin modul de indeplinire al acestora si prin rezultatele asteptate. Oricat de diferite ar fi posturile de munca dintr-o firma, prin decizia de proiectare a fiecaruia in parte este necesar sa se localizeze pozitia lor in spatiul cuprins intre doua extreme. Prima extrema este aceea mecanicista in care posturile cuprind sarcini specializate si accentul se pune pe modul de indeplinire a sarcinilor specializate. Iar a doua este cea organica in care posturile de munca cuprind sarcini multiple si accentul se pune pe rezultate si nu pe modul de indeplinire a sarcinilor. Apropierea de o extrema sau alta este influentata de o multitudine de factori atat din interiorul firmei cat si din exteriorul acesteia si ca urmare conditiile concrete ale fiecarei firme si abilitatea managerilor de a gasi cele mai bune solutii de concepere a posturilor de munca determina in buna masura functionalitatea structurii organizationale a acesteia.