Raport de Cercetare - MODEL DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT LA NIVELUL FIRMELOR INDUSTRIALE ROMANESTI

Raport de Cercetare

Grant: MODEL DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT LA NIVELUL

FIRMELOR INDUSTRIALE ROMANESTI

Majoritatea intreprinderilor isi desfasoara activitatea in conditii de risc si incertitudine. Acest lucru face necesara acordarea de catre managementul firmelor a unei atentii sporite analizei riscului. Ignorarea sau tratarea superficiala a riscului poate duce la aparitia unor dificultati financiare majore sau chiar la falimentul firmei. Se impune, astfel, apelarea la instrumente adecvate de predictie a riscului de faliment, care sa-i ofere decidentului posibilitatea identificarii cu anticipatie a simptomelor dificultatilor financiare, reflectate, de regula, in degradarea situatiei financiare si a nivelului unor rate financiare.

Datorita unor situatii conjuncturale sau unor deficiente grave aparute in mecanismul intreprinderii, firmele se pot confrunta cu dificultati de plata temporare sau permanente. In cazul existentei unor dificultati permanente de plata a obligatiilor fata de terti, se poate vorbi de o fragilitate economica si financiara a firmei, cu influente negative asupra solvabilitatii acesteia.

Studiul intreprinderilor aflate in dificultate are o importanta deosebita in prezent in tara noastra, prezentand interes pentru banci, care sunt preocupate de calitatea portofoliilor de credit pe care le detin, si pentru diferite categorii de actionari, investitori, creditori sau parteneri de afaceri.

Principala problema pusa de catre practica este alegerea momentului pentru inceperea procedurii de lichidare, care nu trebuie nici anticipat, nici intarziat prea mult. Daca momentul va fi stabilit prea timpuriu, intreprinderea nu va avea posibilitatea cautarii unor solutii mai simple de redresare si va suferi pierderi de imagine ireparabile. In schimb, daca procedura se declanseaza tardiv, exista sansa ca intreprinderea sa nu mai aiba active suficiente pentru a despagubi, partial sau integral, creditorii sai.

O metoda cu larga aplicabilitate practica in predictia falimentului este metoda scorurilor care presupune gasirea unei combinatii liniare de rate financiare (functia Z) ce permite diferentierea firmelor falimentare de firmele fara dificultati financiare. Forma generala a unei astfel de functii este:

unde: X_i - ratele financiare utilizate;

a_i - coeficienti de ponderare.

In functie de scorul Z obtinut pentru o firma, aceasta este incadrata intr-o anumita zona de risc.

Elaborarea unor modele de predictie a falimentului a facut si face in continuare subiectul a numeroase lucrari de specialitate din tara si strainatate. Modelele propuse pana in prezent au dezavantajul ca pot fi aplicate numai in economiile tarilor in care a fost facut studiul statistic (sau in ramura sau sectorul de activitate analizat), utilizarea acestora neputand fi generalizata in profil teritorial. Totodata, perioadele marcate de instabilitate economica determina modificarea corelatiilor surprinse prin functia scor elaborata, ceea ce limiteaza temporal utilizarea acestor modele, impunand o reactualizare a acestora la intervale regulate de timp, sau elaborarea unor alte modele valabile in noile conditii.

In vederea elaborarii unui model de predictie a riscului de faliment, valabil pentru firmele romanesti am fixat trei obiective specifice, la fiecare obiectiv fiind prevazute mai multe activitati:

Obiectivul nr. 1

Formarea bazei de date necesare studiului.

Activitati :

Documentarea stiitifica a temei cercetate

Extragerea esantionului de firme supuse studiului

Culegerea datelor necesare de la firmele cuprinse in esantion

Obiectivul nr. 2

Elaborarea modelului de analiza a riscului de faliment pentru firmele cuprinse in esantion

2.1. Calculul ratelor financiare selectate

2.2. Analiza discriminanta a rezultatelor obtinute si retinerea ratelor reprezentative

2.3. Agregarea acestor rate in cadrul unui model statistico-matematic

Obiectivul nr. 3

Analiza critica si diseminarea rezultatelor obtinute

3.1. Testarea modelului de analiza pe un alt esantion de firme in vederea stabilirii gradului de relevanta

3.2. Diseminarea rezultatelor cercetarii

In prima etapa a derularii proiectului a fost demarata documentarea stiintifica prin aprofundarea literaturii de specialitate referitoare la analiza si predictia falimentului firmelor industriale. In acest fel s-a realizat o clarificare a conceptelor si notiunilor utilizate si au fost identificate metodele folosite pentru culegerea si prelucrarea informatiilor.

Rezultatul acestei activitati s-a concretizat in fundamentarea teoretica a studiului, premisa a continuarii cercetarii.

Dupa documentarea stiintifica a temei cercetate s-a trecut la formarea esantionului de firme supuse studiului

Modelele de predictie a riscului de faliment au un caracter preponderent statistic, fiind elaborate plecand de la situatia financiara trecuta a unor firme care au dat faliment si a unor firme care nu au avut dificultati financiare. Rezultatele astfel obtinute sunt apoi generalizate pentru toate intreprinderile ce au caracteristicile celor studiate. De aceea, este necesara precizarea inca de la inceput a caracteristicilor si a sectorului de activitate din care vor fi selectate firmele studiate.

Metodologia de elaborare a modelului de analiza a riscului de faliment impune impartirea firmelor supuse studiului in doua grupe: firme fara dificultati financiare si firme falimentare, din fiecare grupa extragandu-se cate un esantion. Pentru ca modelul elaborat sa aiba aplicabilitate practica, este necesar ca esantionul extras sa fie reprezentativ. In acest scop, firmele supuse studiului au fost impartite in subgrupe omogene si dupa alte criterii (dimensiune, subramura de activitate, regiune geografica), din fiecare subgrupa extragand aleator cate un esantion partial. Am avut, astfel, de-a face cu un sondaj de tip stratificat, care ne conduce la cele mai mici erori de reprezentativitate. De asemenea, perioada retrospectiva de timp pentru care se culeg datele trebuie sa fie cat mai mare, pentru a surprinde degradarea in timp a situatiei financiare a firmelor studiate.

Plecand de la aceste considerente, in cadrul studiului ne-am propus elaborarea unui model de predictie a falimentului valabil pentru firmele romanesti ce activeaza in industria prelucratoare, de dimensiuni mijlocii si mari, esantionul cuprinzand firme din toate regiunile geografice ale tarii. Au fost luate in studiu 135 de firme, dintre care:

61 firme care au intrat in faliment in perioada 2000-2002, insumand la sfarsitul anului 2000 active totale de 6145 miliarde lei si o cifra de afaceri, la acel moment, de 3706 miliarde lei;

74 firme fara dificultati financiare, cu o valoare cumulata a activelor la 31 decembrie 2002 de 12775 miliarde lei, respectiv o cifra de afaceri de 14412 miliarde lei.

Avand in vedere aceste caracteristici, apreciem ca esantionul utilizat este reprezentativ pentru elaborarea modelului de predictie a falimentului.

Dupa formarea esantionului s-a trecut la culegerea datelor necesare studiului. Pentru a sigura operativitate in culegerea informatiilor necesare, acestea au fost organizate in chestionare, usor de completat si prelucrat.

Avand in vedere informatiile care trebuiau culese si pentru a minimiza cat se poate procentul de nonraspunsuri a fost elaborat un chestionar cu mai multe intrebari structurate, care vizau doua tipuri de informatii:

informatii descriptive (denumire, adresa, forma de proprietate, obiectul de activitate, capital social, numar de salariati, cifra de afaceri etc.)

informatii pentru determinarea ratelor financiare necesare in elaborarea modelului de predictie a falimentului;

Au fost utilizate cu precadere intrebari cu final inchis care sa permita o completare rapida dar care sa asigure o verificare si o preluare in baza de date cat mai usoara si de asemenea sa faciliteze prelucrarea ulterioara a informatiilor obtinute.

Pentru cele mai multe dintre firmele selectate in esantion informatiile au fost obtinute din situatiile financiar-contabile publicate pe Internet, in timp ce la unele firme membri echipei de cercetare au mers la sediile lor si au completat chestionarele intocmite. Datele au fost culese pentru o perioada retrospectiva de 4 ani, respectiv 1999-2002, pentru a elimina eventualele situati conjuncturale.

Elaborarea functiei scor se bazeaza pe utilizarea ratelor financiare, care permit compararea rentabilitatii si riscului intreprinderilor de dimensiuni diferite si din ramuri diferite.

In diagnosticul financiar al intreprinderii se pot utiliza mai multe categorii de rate, cele mai importante fiind urmatoarele:

rate de rentabilitate, care compara rezultatele firmei cu veniturile obtinute, capitalurile investite sau cheltuielile efectuate;

rate de risc sau de echilibru financiar, care se refera, de regula, la structura capitalului intreprinderii si la corelatiile dintre acesta si activele pe care le finanteaza

rate de lichiditate si solvabilitate, care caracterizeaza capacitatea firmelor de a-si achita datoriile asumate pe seama activelor disponibile;

rate de rotatie, care privesc eficienta utilizarii activelor sau capitalului firmei.

alte rate financiare.

In literatura de specialitate si in practica financiara sunt prezentate si utilizate peste 150 de rate financiare. Pentru procesul de studiere a riscului de faliment intereseaza, in mod deosebit, acele rate cele mai discriminante, respectiv care separa cel mai bine firmele falimentare de cele nefalimentare.

Din ansamblul ratelor financiare prezentate in literatura de specialitate au fost selectate 17, grupate in cele 5 categorii, respectiv.

A.    Rate de rentabilitate

Rata rentabilitatii economice =

Rata rentabilitatii financiare =

Rata rentabilitatii resurselor consumate =

Rata rentabilitatii comerciale =

B.     Rate de risc

Rata stabilitatii financiare =

Rata de indatorare globala =

Finantarea imobilizarilor =

Rata cheltuielilor financiare =

C.    Rate de lichiditate si solvabilitate

Lichiditatea curenta =

Lichiditatea imediata =

Solvabilitatea generala =

Solvabilitatea patrimoniala =

D.    Rate de rotatie

Viteza de rotatie a creantelor =

Viteza de rotatie a datoriilor =

Nr. de rotatii ale activelor circulante =

Rata de rotatie a activelor totale =

E.     Alte rate financiare

Rata fondului de rulment =

Toate aceste rate au fost calculate pentru fiecare dintre cele 135 de firme selectate in esantion, pentru perioada 1999-2002. De asemenea pentru fiecare firma s-a determinat un nivel mediu al acestor rate pentru perioada 1999-2002. Pentru a acorda o importanta mai mare datelor mai recente s-a utilizat o medie aritmetica ponderata acordand urmatoarele ponderi: 40% pentru anul 2002, 30% pentru 2001, 20% pentru 2000 si 10% pentru 1999.

Plecand de la nivelurile individuale ale acestor rate (pentru fiecare dintre cele 135 de firme din esantion) am calculat si valorile medii pe ansamblul firmelor falimentare, respectiv nefalimentare. Ratele financiare medii pentru ansamblul firmelor falimentare, respectiv nefalimentare au fost calculate pe baza bilantului centralizat pentru cele doua grupe de firme. Valorile astfel obtinute au stat la baza selectarii ratelor considerate a fi cele mai reprezentative pentru diferentierea celor doua grupe de firme (tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1

In urma analizei discriminante, dintre cele 17 rate utilizate initial au fost selectate 4, apreciate ca fiind cele mai reprezentative pentru diferentierea celor doua grupe de firme, respectiv:

finantarea imobilizarilor;

solvabilitatea patrimoniala

nr. de rotatii ale activelor circulante;

rata rentabilitatii economice.

Rata stabilitatii financiare, desi inregistreaza diferente mari la nivelul celor doua grupe de firme, nu a fost selectata pentru elaborarea functiei scor deoarece este apropiata din punct de vedere al continutului cu rata solvabilitatii patrimoniale, optandu-se pentru utilizarea acesteia din urma

In functie de valorile inregistrate pentru aceste rate, grupul firmelor falimentare, respectiv nefalimentare a fost impartit in cate doua subgrupe fiecare:

grupa 1 formata din 29 firme falimentare cu cele mai scazute valori ale ratelor financiare selectate;

grupa 2 formata din 32 firme falimentare;

grupa 3 formata din 35 firme nefalimentare;

grupa 4 care cuprinde 39 firme nefalimentare, avand cea mai buna situatie financiara

Pentru fiecare grupa in parte s-a stabilit bilantul centralizat, pe baza caruia s-a calculat un nivel mediu al celor 4 rate, apoi s-a acordat un punctaj fiecarei grupe: -1 pentru grupa 1; 1,5 pentru grupa 2; 4 pentru grupa 3 si 5,1 pentru grupa 4. Valorile medii ale celor 4 rate pentru cele 4 grupe de firme sunt prezentate in tabelul nr. 2:

Tabelul nr. 2

Pentru gasirea combinatiei liniare dintre aceste 4 rate (de forma ), care sa permita incadrarea unei firme intr-o anumita zona de risc s-a obtinut astfel urmatorul sistem de ecuatii:

Prin rezolvarea acestui sistem s-au obtinut urmatoarele valori pentru cei 4 coeficienti:

a₁ = 0.247813; a₂ = 1.77255; a₃ = 1.073687; a₄ = 7.513369

Modelul de predictie a falimentului (modelul C) astfel obtinut este:

Acest model permite incadrarea unei firme, ce are caracteristicile celor selectate in esantion, intr-o zona de risc. Pentru aceasta se calculeaza mai intai cele 4 rate financiare implicate in analiza pe baza carora se determina scorul Z. In functie de valoarea acestuia firma va fi incadrata intr-una din urmatoarele 4 zone de risc:

pentru Z < 0,25 firma se afla in stare critica, falimentul fiind iminent;

daca Z < 2,75 firma are probleme financiare mari, trebuind luate masuri radicale pentru evitarea falimentului;

daca Z < 4,55 firma nu are dificultati financiare imediate, insa situatia acesteia trebuie urmarita atent;

daca Z 4.55 firma are o buna situatie financiara

Limitele stabilite pentru delimitarea intervalelor reprezinta media aritmetica simpla a puntajelor acordate pentru doua grupe consecutive de firme.

Cu cat valoarea scorului Z determinat pentru o firma scade, apropiindu-se de 2,75 (limita care delimiteaza matematic firmele falimentare de cele nefalimentare), cu atat riscul producerii falimentului este mai mare. Sesizarea din timp a eventualelor dificultati financiare impune calculul periodic al scorului Z, o reducere a valorii acestuia reprezentand un semnal de alarma pentru managerii firmei.

Modelul prezentat a fost testat ulterior atat pentru firmele din esantionul luat initial in studiu, cat si pentru alte firme ce au format esantionul aposteriorii obtinandu-se o buna rata de succes.

Astfel, pentru cele 135 de firme din esantionul initial, dupa testarea modelului s-au obtinut urmatoarele rezultate:

Pentru firmele falimentare, din cele 61 incluse in esantion, prin aplicarea modelului C la datele financiar-contabile ale anului 2002, rata de succes a fost de 93,4%, iar pe baza ratelor financiare medii (calculate pentru ultimii patru ani) 91,8% din firme au fost incadrate corect.

Pentru firmele nefalimentare, din cele 74 incluse in esantion, prin aplicarea modelului C la datele financiar-contabile ale anului 2002, rata de succes a fost de 91,9%, iar pe baza ratelor financiare medii 94,6% din firme au fost incadrate corect.

Pe ansamblul firmelor testate, rata de succes a modelului C (calculata pe baza valorilor medii ale ratelor financiare implicate in analiza) a fost de 93,3%.

In continuare, modelul a fost testat si pentru alte firme care nu au fost incluse in esantionul initial. A fost format un alt esantion (aposteriorii) din 30 de firme, dintre care 13 falimentare si 17 firme nefalimentare. In urma aplicarii modelului C la datele prezentate in situatiile financiar-contabile ale firmelor pe anul 2002 s-a constatat ca 92,3% din firmele falimentare, respectiv 94,1% din firmele nefalimentare au fost incadrate corect.

O alta varianta de grila pentru incadrarea firmelor intr-o zona de risc este conceputa pe 3 intervale, in functie de valoarea scorului Z, astfel:

pentru Z < 1,5 firma se afla in faliment;

daca Z < 4 firma se afla intr-o zona de incertitudine, avand probleme financiare si trebuind luate masuri pentru evitarea falimentului;

daca Z 4 firma are o buna situatie financiara

Grupand firmele din esantionul initial dupa o asemenea grila (scorul Z fiind calculat pe baza ratelor financiare ale anului 2002) am constatat ca doar o firma falimentara (1,6% din firmele falimentare studiate) a fost incadrata ca nefalimentara, respectiv 3 firme nefalimentare (4,1% din firmele nefalimentare studiate) au fost incadrate ca fiind falimentare. Pe total esantion rata de incadrare eronata este de 2,9%, rezultat mai bun decat cel obtinut prin grila precedenta. Ramane insa un grup consistent al firmelor aflate in zona de incertitudine, respectiv 14 firme falimentare si 12 firme nefalimentare, reprezentand 19,2% din totalul firmelor studiate, despre care nu putem spune cu certitudine daca se afla in stare de faliment sau nefaliment.

Pentru a completa informatiile despre aceste firme intervalul de incadrare [1,5;4] a fost impartit in doua subintervale egale:

Z < 2,75 firma se afla in zona de incertitudine I, cu mari probleme financiare, falimentul fiind iminent, in care au fost incadrate preponderent firme care au dat faliment in perioada analizata

Z < 4 firma se afla in zona de incertitudine II, insa printr-o serie de masuri adecvate falimentul poate fi evitat, in care au fost incadrate preponderent firme ce nu au dat faliment, insa au probleme financiare.

Astfel, potrivit acestor intervale am observat ca din cele 14 firme falimentare aflate in zona de incertitudine, 11 se afla in faliment iminent (zona de incertitudine I), doar 3 mai avand sanse de redresare (zona de incertitudine II), iar dintre cele 12 firme nefalimentare, 9 au sanse de redresare si 3 sunt in faliment iminent.

Urmarind comparativ rezultatele obtinute prin incadrarea firmelor studiate dupa cele doua grile de evaluare, apreciem ca cele mai bune rezultate se obtin prin utilizarea unei grile cu 4 intervale, obtinute prin combinarea celor doua variante prezentate:

pentru Z < 1,5 firma se afla in faliment;

Z < 2,75 firma se afla in zona de incertitudine I, cu mari probleme financiare, falimentul fiind iminent

Z < 4 firma se afla in zona de incertitudine II, insa printr-o serie de masuri adecvate falimentul poate fi evitat;

daca Z 4 firma are o buna situatie financiara

Aplicand aceasta grila la firmele din esantionul aposteriorii, am constatat ca din cele 13 firme falimentare testate, 11 au fost incadrate ca falimentare, una a fost plasata in zona de incertitudine I si inca una in zona de incertitudine II. Nici o firma nu a fost incadrata ca nefalimentara. Dintre cele 17 firme nefalimentare, 13 au fost incadrate ca neavand dificultati financiare, 3 s-au regasit in zona de incertitudine II si una in zona de incertitudine I. Nici o firma nefalimentara nu a fost incadrata ca fiind falimentara, ceea ce confera modelului o rata de succes ridicata

Desi modelul de analiza a falimentului propus are o serie de limite, bazandu-se exclusiv pe date de natura financiara, apreciem ca va contribui la imbunatatirea metodologiei de predictie a falimentului firmelor romanesti.