Teorii privind fiscalitatea si factorii care o influenteaza

Teorii privind fiscalitatea si factorii care o influenteaza

In cadrul economiei romanesti, rolul sistemului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice pe calea prelevarilor fiscale, alaturi de alte mijloace care sa permita statului investitii in economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale ciclului economic. Fluxurile monetare ce actioneza prin intermediul prelevarilor fiscale sunt supuse unui control direct.

Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de finantare ce da posibilitatea statului sa intervina pe piata prin subventii, investitii si indirect prin valoarea totala a alocatiilor provenite din economia reala.

In etapa actuala, in lume, prelevarea se realizeaza prin intermediul impozitului.

Factorii de natura economica, care constituie baza de concepere a diferitelor instrumente fiscale si selectarea lor este dinamica de existenta si modul de interpretare a unor principii generalede natura fiscala dar si de obiectivele de natura economico-sociala urmarite de stat. Se explica deci, existenta sau inexistenta impozitelor si diversitatea lor.

Conceptele utilizate sunt diverse, iar incercarile de a stabili explicatii standardizate au scos in evidenta o serie de sarcini de sistematizare. Astfel, conceptul de fiscalitate este explicat ca fiind un sistem de percepere a impozitelor. Alteori avem de a face cu o abordare juridica sistem de legi referitoare la fisc sau la perceperea impozitelor.

Din cele de mai sus putem sintetiza doua elemente care definesc fiscalitatea :

1. sistemul de impozite si taxe cu caracter fiscal, in conformitate cu cadrul legal aplicat in statul respectiv impozitul cu definitiile sale.

2. organizarea institutionala a sistemului de aplicare a prevederilor legislatiei fiscale, denumita generic  fisc , adica administratia obligata cu perceperea impozitelor

Analiza vasta si complexa a aspectelor ficale trebuie sa aiba in vedere definirea procedeelor specifice teoriei si practicii fiscale care sa reuneasca ansambul elementelor de natura economica, tehnica si administrativa referitoare la activitatea de impunere.

Functiile sistemului fiscal

o functie de finantare a cheltuielilor publice si care urmareste obiectivul de randament bugetar ;

o functie de redistribuire a veniturilor si a patrimoniilor conform obiectivului de echitate ;

o functie de stabilizare a activitatii economice sau de corectare a dezechilibrelor in scopuri de eficacitate economica.

Importanta relativa a acestor diferite functii a evoluat in cursul timpuli in legatura directa cu rolul statului in viata economica.

Dezbaterea asupra fundamentelor si obiectivelor impozitului apare pentru prima data in economia politica, cand A. Smith enumera principiile de impozitare (maximale). Dupa criza din perioada interbelica si dupa al doilea razboi mondial, sub influenta ideilor keynesiste interventia statului in economie creste si paralel rolul impozitului se mareste.

Incepand cu anii 1970, impozitul devine tinta atacurilor contra interventionismului excesiv al statului si un element central al dezbaterii ce opune principiile liberalismului celor ale interventionismului. Aceasta opozitie este remarcata in analiza controverselor relative fiecaruia dintre functiile sistemului fiscal.

Ca prima opinie, putem mentiona faptul ca doua reguli de echitate pot fi distinse :

una, consensuala, care exprima in mod simplu faptul ca sarcina impozitului trebuie sa fie in mod echitabil repartizata ;

o alta, mai conflictuala, atribuie impozitului un rol de corectie a repartitiei veniturilor primare in scopul de a o face mai echitabila.

Desi, la baza, se poate vorbi despre doua criterii predominante - criteriul eficacitatii si criteriul echitatii - ar mai fi si altele, care pot avea o mare importanta in functie de circumstante si de tipul de impozit considerat.

Criteriul randamentului

Un impozit simplu este ma iusor de administrat si mai usor de inteles pentru contribuabil si prin urmare susceptibil de a fi mai bine acceptat.

O data cu complexitatea crescatoare a sistemelor fiscale, a caror absenta a transparentei nu permite evauarea corecta a efectelor economice si sociale, obiectivului de simplificare a devenit un obiectiv prioritar in tarile care au realizat reforme fiscale in ultimul deceniu.

Criteriul flexibilitatii

Un impozit flexibil se adapteaza rapid necesitatilor unei politici conjuncturale. Cu cat baza sa de impozitare este sensibila la evolutia activitatii economice cu atat impozitul indeplineste rolul sau de stabilizator automat.

Criteriul stabilitatii

Se pleca de la ideea ca, stabilitatea impozitului trebuie sa fie asigurata pentru a garanta contribuabilii impotriva arbitrarului, de a mentine lor si de a permite ca deciziile lor sa fie luate fara prea mare incertitudine. Modificarile foarte frecvente ale legislatiei fiscale sunt o sursa de ineficacitate deoarece maresc legislatia.

Poate ma imult decat toate aceste teorii, reprezenrtativ pentru a reda impactul macroeconomic al efectelor microeconomice ale fiscalitatii este curba Laffer - demonstreza cum evolueaza incasarile fiscale cand ratele de impozitare cresc, sau mai exact, de la un anumit prag orice crestere a presiunii fiscale provoaca o scadere a sumei prelevarilorobligatorii incaste de puterea publica.

Conform acestei curbe, suma prelevarilor obligatorii este o functie crescatoare a ratei presiunii fiscale, dar nu numai pana la un anumit prag maximal notat cu M, ce corespunde nivelului maximal curbei, dupa care devine o functie descrescatoare a acestei rate, ea mergand

chiar pana la anulare daca rata ar atinge nivelul teoretic de 100%.

Mai precis, curba lui Laffer se divide in doua zone : in zona din stanga denumita normala sau admisibila in care se subliniaza ideea ca reducerea bazei prelevarilor obligatorii este inferioara cresterii ratei presiunii fiscale ; dimpotriva, in zona din dreapta, denumita zona inadmisibila, prin care se evidentiaza ca orice crestere a presiunii fiscale nu este suficienta pentru a compensa scaderea bazei pe care o provoaca si rezulta prin urmare o diminuare a sumei incasarilor obtinute de puterea publica.

Conform teoriei lui Laffer, atunci cand programul maximal este depasit si ar urma o diminuare a presiunii fiscale, aceasta ar fi de natura sa conduca la cresterea randamentului prelevarilor obligatorii, redinamizand economia, adica furnizand munca, economiile si investitiile.

Conform multor economisti, evitarea deficitului bugetar ce ar putea proveni din reducerea ratei de impozitare va putea fi sprijinita de :

■ scaderea evaziunii si a fraudei fiscale ;

■ stimularea productiei si folosirea fortei de munca prin reducerea ratei de impozitare.

Cu toata ecestea, curba lui Laffer ramane o reprezentare pur teoretica care nu permite identificarea cu exactitate a marimii pragului de impozitare M, incepand de la care presiunea fiscala poate fi considerata efectiv excasiva.

Concluzionand, nu exista o relatie intre cresterea ratelor de impozitare si incetinirea activitatii economice la nivel macreoeconomic, iar interactiunile intre fenomenele fiscale si fenomenele economice sunt cu atat mai complexe cu cat consecintele lor sunt dificil de prevazut atat in plan individual, cat si in plan global.

Mai mult de atat, putem spune ca impozitul nu este neutru.