Auto-dezvaluirea - Definirea conceptelor

Auto-dezvaluirea

1. Definirea conceptelor

In cadrul vietii/experientei sociale de zi cu zi se dezvolta ceea ce a capatat denumirea de "Sine" si care reprezinta, dupa cum mentiona B.A. Ficher (1986) "inima" procesului de comunicare interpersonala. Sinele se contureaza si se dezvolta tocmai datorita faptului ca individul are posibilitatea, dorinta si datoria ca, prin vorbire, sa-si observe propriile actiuni, din perspectiva "Celuilalt"; individul are posibilitatea de a-si asuma rolul Celuilalt si sa reflecteze permanent asupra propriei sale persoane, din perspectiva celuilalt.

Sinele se dezvolta doar in interactiunilor cotidiene, in functie de trei seturi de variabile: experientele trecute, grupul de referinta cu care individul se identifica precum si rolurile pe care individul le joaca.

Termenul cunoaste diverse traduceri in diverse limbi: Eu (care adesea il substituie pe Sine), Mine, Sine (in limba romana), I, Me, Self (in engleza), Je, Moi, Soi (in franceza), Ego (in latina).

Preocuparile in domeniul studierii acestui concept si al valentelor sale sunt multiple.

Astfel, psihologul american William James [1]identifica 2 aspecte ale Sinelui: ("Eul pur", considerat a fi sursa comportamentului, activitatea constientului nostru, directionata spre orice tip de actiune, precum si "Eul empiric", obiectul pasiv al comportamentului. Acesta din urma devine activ tocmai pentru faptul ca individul poate sa-si dea seama de ceea ce spune despre el insusi precum si de maniera in care face acest lucru. Eul empiric poate fi divizat in:

eul material (corpul, hainele precum si toate posesiile individului)

eul social (laudele reflectate ale celor din jur; are la baza tendinta innascuta a fiecarui individ de a se face cunoscut - si nu oricum, ci in mod favorabil + celor din jurul sau)

eul/Sinele spiritual (reflectiile individului asupra propriilor procese psihologice)

In concluzie, Sinele devine rezultatul lui Mine (purtatorul ordinii sociale, al valorilor si normelor), asigurand controlul asupra Eului (purtatorul elementelor unice, individuale, proprii fiecarui individ). El autoanalizeaza si reflecteaza asupra calitatilor personale, asupra relatiilor pe care le instituie cu ceilalti indivizi din jurul sau, asupra locului ocupat in societate si a rolului pe care al joaca.

In conceptia lui Mead (reprezentant de seama in cadrul cercetarilor legate de aceasta problema), Sinele devine conceptul cheie al tuturor interactiunilor cu cei din jur. Eul devine Sinele cu rol creator, dinamic si spontan, iar Minele, elementul care directioneaza si controleaza toate actiunile intreprinse.

Pornind de la conceptia lui Mead, Robert Vion[2] distinge intre:

fata sociala a individului (Sinele) - ca imagine care dovedeste modul in care cei din jur ne indica cat de bine ne interpretam rolul asumat in societate

individul ca actor (Eul), capabil sa modifice datele contextului situational

personalitatea - modul de integrare a tuturor partilor de Sine, capabile sa constituie acel "Mine".

2. Conceptul de "fata" si "teritoriu"

Conceptul de sine este identificat ca fiind concept de baza si in studiile oferite de E. Goffman (La mise en scne de la vie quotidienne (1973) si Les rites d'interaction (1974). El opereaza cu doua concepte de referinta pentru analiza noastra: conceptul de "fata" si conceptul de "teritoriu".

"Fata" reprezinta intreaga gama de imagini pozitive (imaginea de sine) pe care individul tinde sa le construiasca despre propria persoana, in fata celorlalti si in fata sa. Fiecare individ tinde sa-si "protejeze fata" (din dorinta de pastrare a fetei" tocmai datorita faptului ca este constient ca in fiecare moment al interactiunii, o poate "pierde". Oricare moment al interactiunii ofera individului un grad de risc vizand "pierderea" propriei fete sau a fetei Celuilalt. "fata" individului este supusa unor "atacuri" precum insulta, bataia de joc, ordinul, ironia, complimentul, etc). In consecinta, individul recurge la o serie de strategii si tehnici care sa-i permita sa-i "pastreze" fata. Aceste strategii il ajuta sa convinga sau sa schimbe comportamentul Celuilalt fara a-i rani sentimentele, sau fara a lasa imaginea unei persoane autoritare, dure sau prost-crescute. Aceasta activitate strategica la care recurge individul, este denumita de Goffman "face-work" (in traducere romaneasca "performanta").

Individul isi apara si "teritoriile" sale:

teritoriul corporal

teritoriul posesiilor (tot ceea ce individul detine si pentru care face uz de adjective posesive precum: casa mea/Copiii mei/sotul meu/cartile mele"

teritoriul spatial (spatiul in interiorul caruia individul se misca si actioneaza)

teritoriul temporal (perioada de timp in care individul vorbeste si nu doreste sa fie intrerupt)

teritoriul secretelor/gandurilor ascunse/actiunilor nestiute pe care acesta le are

Fiecare interactiune in care individul este implicat il forteaza pe acesta sa se auto-dezvaluie (in mod voluntar sau nu). Prezentarea (auto-dezvaluirea Sinelui) reprezinta o buna strategie de a schimba informatii cu cei din jurul nostru. Acest proces amplu si dinamic include o prezentare directa (explicita) sau indirecta (implicita) a Sinelui

material (trasaturi fizice, stare de sanatate si situatie materiala

personal ( imaginea de sine (modalitatea in care fiecare individ se percepe) si a stimei de sine (valoarea atasata fiecarui constituent al imaginii de sine). Include: sentimente, emotii, dorinte, gusturi, interese, aptitudini, credinte, ideologie precum si relatiile cu cei din jur

familial si social (Sinele in interactiune cu membrii familiei si ceilalti cu care intra in interactiune)

impersonal (caracteristicile care sunt asemanatoare cu a celorlalti din jur)

Exista numeroase motive pentru care ne auto-dezvaluim:

dorinta de a ne cunoaste mai bine

pentru a initia, dezvolta sau mentine o relatie cu celalalt (este important ca auto-dezvaluirea sa fie reciproca; reciprocitatea sporeste intimitatea)

pentru a clarifica idei/opinii

pentru a schimba imaginea pe care celalalt si-a format-o despre noi

pentru a stimula auto-dezvaluirea celuilalt

pentru a ne face sa ne simtim mai bine, prin dezvaluirea a ceea ce simtim.

Gradul de auto-dezvaluire variaza in functie de o serie de parametri. In primul rand, auto-dezvaluirea depinde de contextul de comunicare, de numarul de participanti la interactiune, de relatia stabilita cu acestia. De asemeni, ea depinde de:

obiectivele pe care le urmareste fiecare participant la interactiune (atingerea/realizarea unor obiective necesita un grad mai mare de auto-dezvaluire)

increderea pe acre o avem fata de interlocutor

stima de sine pe care fiecare o are

usurinta cu care fiecare individ comunica cu ceilalti

importanta pe care o acordam feedback-ului primit ca rezultat al auto-dezvaluirii

momentul in care se face auto-dezvaluirea

tema supusa discutiei

varsta si sexul celui care se auto-dezvaluie (este cunoscut faptul ca persoanele de sex feminin se auto-dezvaluie mult mai repede si mai usor decat cele de sex masculin).

Auto-dezvaluirea poate avea numeroase avantaje, dar si dezavantaje, printre care: riscul de a fi gresit intelesi sau interpretati; riscul de a "strica" imaginea de sine; riscul de a permite celuilalt sa obtina avantaje asupra noastra.

Conceptul de Sine este un concept dinamic. Acest lucru presupune luarea in considerare a catorva aspecte:

Sinele individului este in permanenta "conturat" de cei din jur, cu care interactioneaza (ideile, sentimentele, atitudinile se dezvolta/schimba permanent; individul are posibilitatea sa-si compare Sinele cu cel al participantilor la interactiune)

imaginea de sine se poate schimba, potrivit comportamentului individului precum si celor care il vad si al judeca)

avand in vedere faptul ca imaginea de sine se schimba, depinde de individ daca aceasta se schimba in bine sau in rau

respectul fata de sine se schimba si el, in functie de succesul/esecul individului pe diverse planuri.

Stewart[3] considera ca exista mai multe imagini care pot fi remarcate atunci cand indivizii intra interactiune:

a)      My Me (imaginea mea despre mine) - reprezinta modul in care ma vad/percep pe mine insumi. Aceasta poate fi dezvaluita verbal sau nonverbal:

"Voi face tot ce spui" sunt supus; doresc sa pastrez o relatie buna cu celalalt; consider ca celalalt este pe o pozitie superioara celei pe care sunt plasat eu si de aceea, ma comport ca atare

"Fa ce-ti spun eu!" = Ma percep ca fiind pe o pozitie superioara celuilalt (detin putere/autoritate); in mod voit sau nu, il plasez pe cel caruia ii vorbesc, pe o pozitie inferioara (el este cel care primeste ordine)

"Sa-ti spun un secret" = sunt persoana care are incredere in partenerul de dialog

"Draga Ana," (inceputul unei scrisori informale) = ma definesc ca persoana apropiata fata de partenerul de dialog

b)      My You (imaginea mea despre tine) - reprezinta modul in care eu, ca individ, te privesc /evaluez/percep pe tine, partenerul meu de dialog

Verbal sau nonverbal, imaginea este redata prin formulari de tipul:

"Buna dimineata doamna./domnule." = consider persoana dinfata mea demna de respect.

c)      My Your Me (imaginea pe care eu cred ca o ai despre mine). Poate fi usor recunoscuta daca eu, ca individ in interactiune, reusesc sa decodific corect semnele verbale sau nonverbale venite din partea partenerului de dialog. Daca acesta persoana evita contactul ocular cu mine, daca evita sa stea prea aproape de mine, ma intrerupe atunci cand vorbesc sau pare obosita/plictisita atunci cand vorbesc, pot intelege ca ma considera plicticos, neinteresant sau fara importanta.

Fereastra lui Johari (denumire ce vine de la cei doi care au conceput-o: Joseph Luft si Harrington Ingham, 1955) este un instrument foarte util, care poate oferi masura auto-dezvaluirii individului, a constientizarii Sinelui si ajuta individul sa inteleaga comunicarea interpersonala si relatiile cu ceilalti.

Informatii care imi    Informatii ce nu imi

sunt cunoscute    sunt cunoscute

Informatii pe care

ceilalti le cunosc

Informatii pe care

ceilalti nu le cunosc

Fereastra lui Johari trebuie inteleasa ca o posibilitate a individului de a comunica cu ceilalti, de a se cunoaste mai bine si a-i cunoaste si pe ceilalti mai bine. Intre cele patru zone nu exista o granita fixa; oricand pot apare glisari, modificari in privinta dimensiunii fiecarei ferestre, in functie de nivelul increderii reciproce manifestate de partenerii de dialog si, in acelasi timp, in functie de schimburile de feedback realizate. Schimbarea dimensiunii unui panou antreneaza dupa sine schimbarea dimensiunii altuia; o micsorare, de exemplu a zonei "ascunse" presupune, implicit, o marire a Arenei.

Informatiile "culese" se citesc atat pe orizontala cat si pe verticala. Astfel,

a)      zona denumita "Arena" include acele aspecte/informatii despre individ care sunt cunoscute Sinelui dar si celorlalti din jur. Pe masura sporirii increderii in ceilalti, tot mai multe informatii despre propria persoana sunt oferite acestora. Important de stiut este faptul ca sporirea dimensiunii acestei zone are consecinte directe asupra dezvoltarii comunicarii cu ceilalti.

b)      zona "oarba" include informatii despre individ, cunoscute de ceilalti, dar necunoscute/ignorate de acesta. Pot fi incluse aici ticuri, aspecte de comportament, atitudini, abilitati, calitati sau defecte, stil de relationare despre care individul afla ca le poseda, doar atunci cand comunica cu cei din jur. Aflarea acestor lucruri, desigur, il poate bucura sau, dimpotriva, il poate necaji.

c)      fatada/zona "ascunsa" include informatii despre propria persoana pe care individul le cunoaste, le constientizeaza, dar pe care nu este dispus sa le faca cunoscute celorlalti (sunt incluse aici secretele individului, anumite sentimente, conceptii, sperante). Faptul ca el le pastreaza secrete este rezultatul unor temeri privind posibilitatea de a fi gresit inteles, de a deveni vulnerabil fata de ceilalti, de a fi ranit sau chiar respins de ceilalti. Aceste informatii vor fi oferite doar atunci cand individul considera ca ceilalti sunt pregatiti sa-i primeasca auto-dezvaluirea, sa-l inteleaga si sa reactioneze pozit

d)      necunoscutul - reprezinta zona in care sunt stocate informatiile legate de personalitatea individului, necunoscute acestuia si necunoscute si de ceilalti din jur. Este posibil asa ceva? Da; individul poate avea un anumit comportament in situatii limita, de exemplu, de care nu este constient (cazul unei persoane care se dovedeste a fi erou intr-o situatie extrema, desi nu si-a banuit niciodata anumite disponibilitati, resurse sau comportamente).

Procesul de auto-dezvaluire este insotit de procesul de "negociere a Sinelui". Potrivit lui Stewart[4], se produc 2 tipuri de activitati in mod simultan: individul "ofera" celorlalti (se auto-dezvaluie, exprima) si "primeste" de la ceilalti (percepe/devine constient de/asculta). Analiza acestui proces de negociere (alegeri pe care individul le face atunci cand comunica) ia in calcul faptul ca individul poate actiona atat impersonal (etaland caracteristici stereotip) cat si personal (etaland caracteristici umane; sensibilitate).

Preluand cadrul formal al ferestrei lui Johari, Stewart alcatuieste "scheletul" procesului de negociere a Sinelui.

"Primesti"

Caracteristici Caracteristici

impersonale umane

"Dai" Caracteristici impersonale

Carateristici umane

Cele 2 optiuni: "deschis"/"inchis" fac referire la ceea ce individul alege sa "ofere" celorlalti; "stereotipie" si "sensibilitate" se refera la ceea ce individul alege sa "Primeasca" de la ceilalti. Atunci cand individul alege varianta "inchis", el alege de fapt sa etaleze numai trasaturile sale impersonale, stereotip (Sinele sau obiectiv); atunci cand alege varianta "deschis", el etaleaza trasaturile sale umane, pline de sensibilitate. Alegerea variantei "stereotipie" il face sa fie constient doar de trasaturile stereotip ale celorlalti, iar alegerea variantei "sensibilitate" presupune faptul ca este constient de trasaturile umane ale celorlalti. Astfel:

a)      stereotipie inchisa poate fi identificata in cazul interactiunii create intre vanzator si clientul sau, de exemplu. Ambii indivizi se comporta/interactioneaza doar in conformitate cu statutul si rolul social pe acre il au (ambele comportamente sunt stereotip).

b)      sensibilitate inchisa este alegerea pe care se bazeaza relatia creata intre profesor si elev, de exemplu. Profesorul este constient de si sensibil la trasaturile umane ale elevului sau; el incearca sa-i inteleaga dorintele, preocuparile, atitudinile; discuta cu acesta din urma, empatizeaza cu el, ii ofera sansa de a se auto-dezvalui, dar el nu recurge la auto-dezvaluire. Statutul si rolul sau nu-i permit acest lucru.

c)      stereotipie deschisa apare atunci cand individul etaleaza o parte din trasaturile sale personale, caracteristice, dar, in acelasi timp inca recurge la stereotipie, fiind constient de trasaturile impersonale ale partenerului de dialog. Poate fi cazul (dupa cum mentioneaza Stewart) "fenomenului strainului din tren": atunci cand calatorim, persoana de langa noi ne atrage intr-o conversatie. Aflam astfel intamplari, sentimente, atitudini, obiceiuri, evenimente legate de viata respectivei persoane, a familiei sale sau a prietenilor/cunostintelor. Persoana de langa noi este o persoana deschisa dar, in acelasi timp, recurge la stereotipie: primim informatiile respective doar pentru simplul motiv ca ne afla in tren, pe acel loc, in acel moment.

d)      sensibilitatea deschisa - este caracteristica comunicarii interpersonale; ambii indivizi comunica, alegand sa "ofere" celuilalt caracteristicile personale (intelegere, empatie, ascultare activa, etc.).