CAPCANELE MANIPULARII SI PERSUASIUNEA IN COMUNICAREA EFICIENTA

Persuasiune, empatie, inteligenta emotionala, credibilitate

Prezenta lucrare ia drept aspect esential al persuasiunii capacitatea mesajului transmis de a produce o schimbare in comportamentul celuilalt in sensul dorit, aceasta schimbare realizandu-se cu deplina participare constienta a celuilalt si fara distorsionarea adevarului informatiei propriu-zise, altfel spus 'din convingere'.

Persuasiunea este utila educatorului care solicita o anumita conduita elevului, medicului care isi linisteste pacientul, comerciantului care vinde un anumit produs, prezentatorului unei emisiuni, celui care conferentiaza unei multimi. Toti, pentru a convinge, utilizeaza nu numai informatia ca atare, dar si ceea ce stiu despre convingerile, starea de spirit, dorintele si gusturile, chiar si temerile persoanelor carora li se adreseaza.

Persuasiunea, prin insistenta, aduce problema in centrul constiintei ascultatorului, asigurand si o anumita incarcatura emotionala de natura sa sustina efortul de percepere, intelegere si rezolvare a mesajului transmis.

Cele mai importante componente ale acestei 'arte, a puterii de a convinge pe cineva sa faca un anumit lucru prin argumente logice si / sau afective', - comentariul apartine Prof. Paul Popescu Neveanu, sunt: capacitatea de comunicare verbala si non-verbala coerenta, empatia, inteligenta emotionala si credibilitatea.

Empatia este capacitatea de a intelege ceea ce simte si traieste celalalt, 'de a te pune in pantofii lui'; de a te transpune imediat, emotional dar si cognitiv in starea de spirit a celuilalt putand astfel anticipa intuitiv si intelege comportamentul acestuia. Din aceasta perspectiva, a empatiza inseamna a avea capacitatea de a privi din perspectiva celuilalt, dea asculta pe ceilalti si de a-ti imbunatatii sensibilitatea la sentimentele celorlalti.

Inteligenta emotionala pune in joc capacitatea de a recunoaste si intelege propriile stari emotionale si a starilor emotionale ale celuilalt, prin aceasta intelegere reusind sa nu te lasi dominat sau sa nu te sperii de trairile prin care treci. Aceasta adevarata abilitate interrelationala inseamna si capacitate de automotivare si motivare a celuilalt.

Prin credibilitate implicam imaginea pe care ceilalti o au despre persoana respectiva, mai ales aspectele legate de capacitatile psihice si morale

Aspecte comportamentale

Comunicare:

Empatie:

Inteligenta emotionala:

Credibilitate:

Capcanele manipularii

Cand vorbim de manipulare in comunicare, ne referim la situatia de inautenticitate versus autenticitate in relatia cu altul. In continuare, ne vom adresa acelor aspecte psihologice care ne determina, uneori foarte insidios, fara sa ne dam prea bine seama, sa devenim manipulator, inautentici si fata de noi insine si fata de partener.

Manipulatorul poate fi definit ca cel care exploateaza, utilizeaza, controleaza pe altul; acest altul este privit nu ca fiinta ci mai mult sau mai putin, ca 'obiect'.

In modele de manipulare observam ca are loc fie o comunicarea activa - directa a controlului si individul se impune vizibil asupra celuilalt, fie o impunere pasiva. Manipularea pasiva indica situatia in care persoana actioneaza aparent supus, ca oprimat, dar de fapt, indirect, comunica constituirea unei atitudini de conducere indirecta a reactiilor celuilalt. Mai mult, de-a lungul timpului, atat in relatia de familie, cat si in relatia de serviciu se pot forma adevarate cupluri de manipulatori directi, activi carora li se raspunde cu comportamente de manipulare pasiva, indirecta.

Comportamente 'perechi' in comunicarea manipulatorie: manipulator activ versus manipulator pasiv:

Forta fata de sensibilitate:

Agresiune fata de cumsecadenie:

Control fata de dependenta:

Spirit critic fata de oferta de sprijin:

Toate aceste ipostaze reprezinta forme de manifestare curenta in comportamentul nostru, in diferite ponderi desigur, a manipularii.

Adesea ni se intampla, in diferite situatii carora nu le facem fata, in care suntem dominati de nesiguranta, sa initiem astfel de 'aparari' interpersonale. Manipulatorul propriu-zis ajunge sa exagereze in comportament pentru a obtine ceea ce doreste, inclusiv in situatia de auto-aparare, una dintre conduitele tipice de mai sus, obligandu-l pe celalalt sa adopte pozitia complementara.

In general, o astfel de situatie este artificiala pentru ca ambii parteneri intra intr-un joc care, in cele din urma, poate ajunge sa-i poarte spre afirmatii si conduite pe care altfel, intr-o conditie normala, le-ar respinge. De exemplu, intr-un cuplu, partenerul 'slab' isi alege adesea un partener de tip 'dictator', pe care va ajunge mai apoi sa-l controleze sistematic! Am putea spune ca, in fond, modul lui de a interelationa este asemeni unui ritual de vorbe si gesturi din efortul de a evita intimitatea si implicarea reala.

Originea comportamentului manipulator sta in propriile noastre nesigurante, care determina un conflict interior intre incapacitatea sa te sprijini singur si cautarea sprijinului in exterior. Neincrederea provine, in esenta, partial din neincrederea in echilibrul natural al organismului care ar putea sa ne ajute sa ne traim viata simplu si 'sanatos', dar, partial, din faptul ca, de-a lungul copilariei, aflam ca organismul trebuie controlat cu grija, nu trebuie lasat in voia lui. Neincrederea omului modern in propriile instincte, in capacitatea naturii de a urma un curs echilibrat, marcheaza relatia omului modern cu sine insusi, dar si cu ceilalti.

Neincrezandu-se in sine pentru a se sprijini singur, omul crede ca salvarea sa sta in incarcarea altuia, din jurul sau, cu aceasta responsabilitate. Totusi, neincrezandu-se nici in altii in totalitate, ajunge sa ii manipuleze in efortul de a controla situatia si a obtine sprijinul dorit.

Fara sa ne dam seama, aceasta temere tacuta ne influenteaza calitatea vietii si a relatiilor cu cei din jur, fie aceia persoane apropiate sau colegi. Fara sa ne dam seama, devenim treptat manipulatori activi sau pasivi, artificializand relatia inter-umana.

Manipulatorul activ ii victimizeaza pe ceilalti, capitalizand lipsa de putere si castigand aparent o gratificare a propriei nesigurante prin exercitarea controlului gratuit asupra celor din jur.

De exemplu, parintii, oprimati de lipsa de putere sociala, au adesea nevoie sa-i aduca pe cei pe care ii pot controla, copiii lor, in situatia de a fi excesiv de dependenti de ei, opunandu-se efortului copilului de a se dezvolta spre autonomie si independenta. Acelasi lucru se poate adesea recunoaste si in relatiile de munca sau de tip piramidal, in situatia cand un sef mai mic isi trateaza subalternii nedandu-le posibilitatea de a se exprima independent (de a gandi altceva, de a face altceva etc.) in afara a ceea ce cenzureaza el insusi. De obicei, un astfel de control se manifesta prin conditionarea de tip 'daca - atunci'; 'daca mananci paine, poti privi televizorul', spune parintele. 'Daca vrei sa obtii angajarea, trebuie sa faci', spune seful. Copilul invata repede tehnica, la fel si subalternii.

Manipulatorul activ spune direct, sau indirect, prin conditionare: 'Fa ce spun si nu comenta sau intreba'.

Fata de acest tip de comportament, manipulatorul pasiv cade intr-o stare de inertie care ii poate accentua sentimentul de neajutorare.

E conditia mamei ai carei copii refuza sa se mai lase manipulati: In consecinta, ajunge sa se imbolnaveasca, iar noua ei stare, de 'neajutorare' va influenta din nou copii spre supunere, ii vor ceda chiar daca nu mai voiau. Este acelasi lucru cu un santaj indirect, implicit.

In fond, manipularea este asemeni unui scenariu de viata repetitiv, un model recurent de jocuri care ajunge sa caracterizeze modul de a avea de a face cu ceilalti de-a lungul intregii vieti, artificializand in cele din urma intreaga existenta a persoanei respective in care. Jocul prin care ii controleaza pe ceilalti ajunge sa-l controleze si pe sine.

Stilul de viata manipulator implica 4 tipuri de caracteristici fundamentale usor de recunoscut daca urmarim comportamentul si reactiile unei persoane in cateva situatii: incercarea de a insela, lipsa de constientizare, nevoia de a controla si cinismul. Cele patru caracteristici opuse, care definesc o persoana suficient de sigura de sine pentru a acorda si celuilalt sansa la existenta si opinie, sunt: onestitatea, constiinta a ceea ce esti, libertatea si increderea.

De fapt avem de a face cu patru tipuri de trasaturi care pot fi gandite ca un continuum de manifestari si care, la un pol extrem implica comportamente de un tip, iar la celalalt de tip opus. Incercarea de a insela este opusul extrem al onestitatii, lipsa de constientizare este opusul extrem al capacitatii de a evalua realist, controlul este opusul libertatii iar cinismul este opusul increderii in tine si ceilalti.

Desigur, diferite situatii de viata te pot impinge ca, adaptandu-te, sa folosesti diferite comportamente de-a lungul acestui continuum. Problema este sa nu te inseli pe tine insusi din dorinta de a fi perfect si astfel sa nu aplici nerealist caracteristicile pozitive (sa fiu onest cu orice pret, sa fiu constient mereu, liber in orice situatie si cu incredere indiferent de situatie).

Mult mai grava este, prin inautenticitatea la care te obliga in raport cu propria ta viata, aplicarea continua a caracteristicilor opuse: sa inseli, sa pacalesti mereu, sa nu ai constiinta nici un moment a ceea ce esti si faci, sa controlezi mereu, sa fii indiferent, cinic si neincrezator. Cu cat viata este un teren mai stabil si persoana este mai matura, cu atat comportamentul sau se va mentine de-a lungul directiei pozitive, aplicand diferentiat la situatie, in cuvinte si conduita, atitudini care indica increderea in sine, in ceilalti, in viata.

Onestitatea implica o anume transparenta si autenticitate: persoana este onesta fata de sine si fata de altul exprimand ceea ce simte, ceea ce crede.

Cel care este constient de viata sa, asculta pe ceilalti si pe sine, este constient de ceea ce il inconjoara si se bucura de natura, de arta, de toate dimensiunile reale ale vietii.

Libertatea iti confera spontaneitate in a-ti exprima potentialul, in a fii ceea ce esti cu adevarat.

Increderea in sine si in ceilalti te face deschis la capacitatea de a face fata vietii fara sa distrugi.

Manipulatorul ajunge sa manipuleze pentru ca nu poate nimic din toate acestea. Utilizeaza smecherii, 'tehnici', manevreaza in asa fel ca sa faca pe cealalta persoana sa Joaca roluri pentru a crea o impresie de un anume tip, iar ceea ce exprima nu este ceea ce crede, ci ceea ce considera ca ii slujeste in ocazia respectiva. Din perspectiva capacitatii de a constientiza, este incapabil sa vada adevaratele aspecte semnificative pentru viata pentru ca are 'ochelari de cal', respectiv nu vede decat ceea ce tine de prejudecatile sale curente, ceea ce 'vrea sa vada' si ceea ce 'vrea sa auda'. Dorinta de a controla totul il face sa aiba impresia ca viata poate fi controlata asemeni unui joc, mereu are nevoia de a avea un oponent fata de care sa ascunda ceva pentru a putea controla informatia. In esenta, neincrederea este in inima acestui tip de persoana ceea ce nu ii lasa intr-o relatie decat doua posibilitati: sa controleze sau sa fie controlat.

Optimizarea inseamna schimbare prin trecerea de la inautentic spre constiinta de sine si spre autenticitatea propriei vieti

De obicei, odata cu cresterea sigurantei de sine, odata cu schimbarea atitudinii fata de viata si a depasirii conditiei de teama in fata vietii, pe masura ce persona ajunge sa se maturizeze, exista sansa transformarilor inspre extrema pozitiva a dimensiunilor de personalitate.

Dictatorul poate deveni un Conducator care stie sa conduca (deosebit de 'stie sa dicteze'). Este plin de forta si nu de nevoia de dominare a altora.

Conducatorul face pereche buna cu cel care stie sa empatizeze, dezvoltat din 'cel slab si incapabil'. Cel ce empatizeaza nu numai ca vorbeste ci, constient fiind de propriile limite, ca este mai putin inzestrat, de exemplu, asculta si intelege ceea ce i se spune, ceea ce se intampla, ceea ce are de facut.

Din cel care calculeaza, exploatand, se poate dezvolta 'cel care respecta': se respecta pe sine si pe ceilalti. Complementar, cel care tindea sa se agate de controlul altuia, poate deveni 'cel care apreciaza'. Schimbarea provine din faptul ca nu mai depinde pur si simplu de ceilalti pentru ca este in stare sa aprecieze, sa respecte diferitele talente pe care le prezinta altii, punctele de vedere diferite de ale lui, neavand nevoie de oameni care sa gandeasca la fel ca el pentru a se simti in siguranta.

Din agresiv, se poate dezvolta cel care stie sa se afirme; acesta nu mai este ostil si dominator, dar stie sa fie direct si cu 'coloana vertebrala'. Complementarul sau, 'individul dragut si atent mereu' isi pastreaza modul dominat de afectivitate, ramane prietenos, dar nu mai inseala, nu mai fuge de raspundere ci actioneaza, este indatoritor si activ in relatia cu altul.

Criticul, cel care judeca, devine capabil sa-si exprime opiniile fara a mai avea nevoie sa denigreze pe altul. Complementar, protectorul, se poate dezvolta ca si consilier, sprijinind pe celalalt sa-si gaseasca propria cale.

Toate acestea vorbesc de deosebirea clara dintre manipulare si contact real uman, autentic si plin de respect pentru propria persoana si pentru celalalt. Orice forma de manipulare duce la pierderea contactului real, totul se artificializeaza si oamenii ajung sa fie asemeni unor papusi manipulate de un papusar interior. Nu propria vointa, ci propria slabiciune ajunge sa le coordoneze relatia si sa le conduca viata. Contactul real poate fi descris ca o comunicare intre doua persoane care se simt ambele deplin intregi si intelese una de catre cealalta in durata acelei relatii. Partenerii de discutie au suficienta siguranta in sine si sunt suficient de deschisi. Desigur, nu toate relatiile, nu orice relatie, poate fi mentinuta la acest nivel de deschidere. Multe relatii, inclusiv cele de serviciu, sunt intamplatoare si superficiale. Desigur, un contact real implica si riscuri, dar ceea ce predomina este nu spaima de a-ti asuma un risc, cat curiozitatea de a cerceta si probabilitatile si de a te confrunta cu consecintele.

Mesaje negative si mesaje pozitive

Vom prezenta mai jos o serie de prejudecati formate in noi insine in urma asimilarii constante a unor serii repetitive de mesaje negative de-a lungul vietii.

De obicei, prin astfel de mesaje implicite sau explicite, oamenii pun in joc expresia propriilor lor frustrari si nereusite si astfel, cel mai adesea pot fi intalnite in ceea ce transmit parintii copiilor, opinia comunitara transmisa membrilor ei care 'au menirea de a reusi', transmisa de 'pedagogii' ocazionali si chiar de 'intelepciunile curente' vehiculate drept sfaturi de bun simt.

Toate au comun faptul ca au la origine visele care au ramas nerealizate si fantasmele pe care respectivi si le-au interzis. Mesajele verbalizate in sfaturi de diverse tipuri sunt adesea dublate si de o incarcatura de comunicare non-verbala care le adanceste efectul contagios, inconstient, asupra interlocutorului. Expusi continuu la astfel de mesaje, inca de foarte mici, dinainte de a ne fi format capacitatea proprie de a reflecta, ele ajung sa se infiltreze in mintea noastra, devin un fel de instanta interioara de judecata, care ne domina atunci cand evaluam o situatie, cand incercam sa gasim in noi forta si mijloacele de a face fata unei conditii de incertitudine.

Singurul mod de a anihila acest adevarat set de frane interioare, este contracararea lui cu setul de afirmatii complementare sau opuse care intaresc independenta personala, increderea in sine, autonomia personala.

Prejudecati nascute din 'mesaje negative' si contrabalansarea lor:

Nu uitati: genul acesta de prejudecati formate in modul nostru de a vedea viata si relatiile cu ceilalti, ne conduc spre neincredere in propria capacitate de a face fata singuri situatiilor, dar si la neincredere in capacitatea celorlalti de a fi deschisi, autentici in relatia lor cu noi. Este o povara de care in mod obisnuit nu ne dam seama, dar care ne face ca mereu sa fim in garda, sa incepem sa folosim una sau alta dintre tehnicile de manipulare, care, mai tarziu ne vor artificializa complet viata si relatiile cu cei din jur, inclusiv cu cei apropriati.

Prejudecati-le ne ghideaza atitudinile fata de noi insine si viata

Aceste prejudecati interioare care tin de parerea pe care o avem despre noi insine si despre celalalt ne influenteaza ceea ce numim, in general, 'atitudinea fata de viata'. Tipul de atitudine de viata intervine direct si indirect in modul de a comunica cu cei din jur.

O atitudine deschisa fata de tine, in care accentul este echilibrat pe aspectul pozitiv, include incredere in sine: te simti bine, capabil, in stare sa-ti conduci singur viata si relatiile in mod pozitiv, capabil sa te afirmi sau, altfel spus: 'te simti O.K.!

'Nu te simti O.K.'!, inseamna conditia inversa: te simti in general prost, simti mereu ca nu esti la inaltime (nici fata de idealul propriu, nici fata de ceea ce asteapta ceilalti sau viata de la tine), dependent, timorat, gata mai degraba sa pierzi decat sa castigi.

Desigur, exista imprejurari in viata cand este inevitabil sa nu te simti O.K.; dar ceea ce te ajuta tine tot de atitudinea O.K. optimista: am pierdut, nu inseamna ca sunt un perdant, pot merge mai departe, pot invata din experienta esecului, ma pot perfectiona.

Plecand de la sentimentul dominant, a te simti sau nu bine in propria ta piele, atitudinea se va rasfrange si in relatia cu altul: vom avea tendinta de a aprecia pe celalalt, voi judeca pe altul O.K sau non-O.K. Doua persoane, aflate fata in fata, in relatia de comunicare, vor dezvolta aceasta comunicare si in functie de insasi atitudinea fata de viata si sine.

Astfel, in termenii posibilitatilor, exista 4 categorii de atitudini care ne deschid sau blocheaza comunicarea, care deschid poarta manipularilor sau dimpotriva, ne permit sa fim autentici in relatie.

Cele patru atitudini posibile sunt: 1. 'Eu sunt O.K. si tu esti O.K.', 2. 'Eu nu sunt O.K.iar tu esti O.K.', 3. 'Eu sunt O.K. dar tu nu esti O.K.', 4. 'Eu nu sunt O.K. si nici tu nu esti O.K.'.

Pentru a intelege mai bine deosebirile de comportament induse de aceste atitudini, vom prezenta mai jos modelarea relatiei.

'Eu sunt O.K. si tu esti O.K.'

Am putea descrie, pe scurt, acest tip de relatie ca punand in joc situatia in care partenerii se considera egali, capabil amandoi de a castiga din relatie. Aici si acum, in acest moment imi acord si iti acord incredere, putem coopera deschis, putem lucra impreuna pentru a realiza un plan, a rezolva o situatie chiar daca scopurile noastre nu sunt in totalitate identice. Daca punctele noastre de vedere sunt divergente, putem negocia.

'Eu nu sunt O.K.iar tu esti O.K.'

Am putea recunoaste in acest inter-joc, 'atitudinea celor supusi'. Persoana cand intalneste pe celalalt parca declara prin ceea ce spune si prin comportamentul sau in intregime: 'eu, care nu ma consider in regula, stiu despre mine ca voi pierde si astfel imi asum, chiar de la inceput, rolul de victima'. O astfel de atitudine are sens in acele situatii din viata cand stii ca mai ai de invatat de la celalalt pentru ca stii ca el stie ceea ce tu nu stii, ca poate ceea ce tu nu stii si nu poti. Asumata insa ca atitudine generala de viata devine o permanenta sursa de comportamente submisive.

Astfel de oameni sunt 'victimele perpetui' ale vietii, trimitand mereu mesaje usor de recunoscut gen: 'Da, dar', 'Fara tine' Astfel de persoane vor suporta greu proximitatea, nu vor actiona pozitiv decat intr-un context de dependenta incarcand pe celalalt cu povara tuturor responsabilitatilor, inclusiv, in ultima instanta, cu responsabilitatea pentru viata lor; ei cer mereu indicatii, directive, nu vor sa faca nimic pe cont propriu si adesea, cand situatia le cere sa se schimbe pentru a se adapta, nu sunt in stare si fac erori din incapacitatea de a-si asuma decizia.

'Eu sunt O.K., dar tu nu esti O.K.'

Putem recunoaste atitudinea celor aroganti, care sfideaza, care nu iau in seama pe celalalt si nu il considera demn de a avea o opinie valabila. Atitudinea, in mod normal este de natura sa duca mereu la conflicte, fie pentru ca celalalt este acuzat sau criticat, fie pentru ca direct sau indirect se incearca mereu devalorizarea lui.

In general, piata deschisa de tip 'competitie' cu orice pret, favorizeaza in special astfel de confruntari in care unul se instaleaza in atitudinea de sfidare si aroganta, neascultand pe celalalt si obligandu-l fie sa riposteze dur, fie sa adopte o pozitie defensiva conform modelelor de manipulare prezentate anterior.

In organizatii si institutii adesea sefii care nu sunt formati ca atare si nu stiu care sunt comportamentele care favorizeaza o conducere eficienta a semenilor, adopta aceasta atitudine incercand sa fie sefi dominand pe ceilalti, in fond dispretuind si incercand sa impuna respect prin teroare. Este deci un gen de manipulare destul de des intalnit si indica nesiguranta si lipsa de profesionalism in exercitarea conducerii.

'Eu nu sunt O.K. si nici tu nu esti O.K.'.

Individul, din nesiguranta personala, impins la relatie si comunicare, se manifesta prin pasivitate. 'Nici eu nu fac doi bani, dar nici tu si nici lumea nu conteaza', par sa spuna cuvintele pe care nu le rosteste. 'Este mult mai bine sa-ti faci un adapost ferit de lume si sa nu te faci remarcat', spun gesturile lui. Sentimental si cinic, mimeaza indiferenta sau 'firea slaba' si 'lipsa de sens'. Apare izolat, apeleaza mult la strategii de manipulare gen victima, toleranta si izbuteste sa-i ingrozeasca si 'aiba la mana' pe cei din jur amenintand cu sinuciderea, boala. Adesea acest comportament il impinge spre adictie, in special alcoolism, cu tematica recurenta 'bietul de mine'. In fond, reusesc astfel sa fuga de raspunderi in orice privinta.

Tipul de mesaje rezultate din interactiunea celor patru tipuri de atitudini:

'Tu nu esti O.K.'

'Eu nu sunt O.K.'   'Eu sunt O.K'   Sa ne implicam Unindu-ne    fortele, vom obtine (cooperare) Daca lucrurile nu merg, sa cautam altceva (negociere)	Admir si ma retrag Cum spui tu    (supunere) Nu sunt capabil sa (victima) Spuneti-mi ce trebuie sa fac
Devalorizarea celuilalt, acuzare Incercarea de a    domina Dispretul (persecutorul) Nu va puteti lipsi de mine (salvatorul)	Nu este nimic de facut (pasivitate) Fuga de raspundere si / sau indiferenta cel mai adesea, 'victima'

'Tu nu esti O.K.'

Factori de personalitate favorabili comunicarii eficiente si reversul lor

Iata, mai jos, o lista de factori de excelenta in comunicare, lista realizata de un grup de psihologi ai Catedrei de Psihologie a Facultatii de profil a Universitatii Bucuresti, pentru a defini domeniile si calitatile ale unei personalitati total mature si stapane pe sine.

Aici este vorba de autocunoastere si de optimizare, deci de masura in care, in tot mai multe ocazii puteti deveni mai putin dependent de prejudecati, de spaime si nesigurante, de nevoia de a controla cu orice pret relatia.

Comunicarea expresiva se realizeaza in limitele unui control emotional normal, nu excesiv si cuprinde patru aspecte mari: factori verbali ai comunicarii eficiente; factori non-verbali ai comunicarii eficiente; spontaneitatea]n comunicare; creativitatea relationala. La nivelul fiecarei categorii veti recunoaste desigur aspecte puse in joc de temperamentul fiecaruia, dar si de conditia psihologica a maturizarii eului si a increderii in sine si in ceilalti, aspecte tratate in tot atatea capitole distincte ale cartii prezente.

Comunicare expresiva si control emotional:

Factori verbali:

Factori non-verbali:

Factori ai spontaneitatii in conduite se pot aprecia in functie de doua tipuri de comportamente: A. modul cum se angajeaza in sarcina si B. modul cum isi asuma sarcina:

Factori de creativitate relationala: