Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


COMUNICARE SI NEGOCIERE

Cominicare



+ Font mai mare | - Font mai mic



COMUNICARE SI NEGOCIERE

In viata daca stapanesti arta negocierii, ai o sansa in plus sa castigi mai mult si sa mai si pastrezi o relatie buna cu partenerul. Cand negociezi bine poti sa orientezi, sa influentezi si sa manipulezi partenerul pentru a-lface sa coopereze. Secretul consta in a reusi sa-l antrenezi intr-un joc de-a "Hai sa castigam impreuna!'




216


TEORIA COMUNICARII


1.      CONCEPTUL DE NEGOCIERE

2.      PRINCIPII DE BAZA ALE NEGOCIERII

3.      TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE

4.      MARJA DE NEGOCIERE

1. CONCEPTUL DE NEGOCIERE

Indiferent unde si intre cine sunt purtate, negocierile apeleaza la retorica, la logica si la elemente de teoria argumentarii. Uneori folosesc tehnici de comunicare si manipulare performante, precum analiza tranzactionala, programarea euro-lingvistica etc. Notiuni precum oferta, cererea, pozitia, pretentia, obiectia, compromisul, concesia, argumentul, tranzactia, argumentatia, proba etc, pot interveni frecvent in procesul de negociere. Totodata elementele de comunicare non-verbala, precum fizionomia, mimica, gestica, postura, imbracamintea, aspectul general s.a. pot avea o importanta care nu trebuie neglijata. Cultura partenerilor si puterea de negociere a partilor negociatoare sunt alte elemente de care trebuie sa tina seama.

Elementele de tactica si strategie, capcanele si trucurile retorice ca si cunostintele de psihologie a perceptiei pot juca un rol decisiv in obtinerea de avantaje mari in schimbul unor

concesii mici. In lumea afacerilor contemporane, negocierea si negociatorul dobandesc o importanta considerabila. Niciodata in istorie, tranzactiile comerciale nu au fost mai multe si nu s-au purtat la valori mai mari. Pentru producator, importator sau distribuitor en-gross, un negociator bun poate face in trei ceasuri tot atat cat fac zece sau o suta de executanti in cateva saptamani sau luni. Un negociator slab poate pierde la fel de mult. O marja de cateva procente la pret, la termenul de garantie, la conditiile de livrare si transport, la termenul de plata sau o marja de cateva procente, la comision sau dobanda, raman oricand negociabile. In marile tranzactii, pe piata industriala, unde se negociaza contracte cu valori de miliarde de lei, aceasta marja negociabila poate insemna sume de zeci sau sute de milioane. De pe pozitia fiecareia dintre parti acestea pot fi pierdute sau castigate.

Negocierea este un talent, un har innascut, dar si o abilitate dobandita prin experienta, formare si invatare. Meseria de negociator este una de elita, in afaceri, in diplomatie, in politica.


COMUNICARE SI NEGOCIERE 217

Definitie; tipologie

In sens larg, negocierea apare ca forma concentrata si interactiva de comunicare interumana in care doua sau mai multe parti aflate in dezacord urmaresc sa ajunga la o intelegere care rezolva o problema comuna sau atinge un scop comun. intelegerea partilor poate fi un simplu acord verbal. Consolidat printr-o strangere de mana, poate fi un consens tacit sau o scrisoare de intentie sau un protocol, o conventie sau un contract, redactate cu respectarea unor proceduri si uzante comune; mai poate insemna un armistitiu, un pact sau un tratat international, redactate cu respectarea unor proceduri si uzante speciale.

In raport cu zona de interes in care se poarta negocieri, putem face distinctie intre mai multe forme specifice de negociere.

Prin negociere intelegem orice forma de confruntare nearmata, prin care doua sau mai multe parti cu interese si pozitii contradictorii, dar complementare urmaresc sa ajunga la un angajament, reciproc avantajos ai carui termeni nu sunt cunoscuti de la inceput (Stefan Prutianu, Comunicare si negociere in afaceri).

In aceasta confruntare, in mod principal si loial, sunt aduse argumente si probe, sunt formulate pretentii si obiectii, sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita atat ruperea relatiilor cat si conflictul deschis.

Negocierea permite crearea, mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale, in general, ca si a unei relatii de afaceri, de munca sau diplomatice, in particular.

Mai trebuie mentionat faptul ca negocierile nu urmaresc totdeauna cu necesitate rezultate manifestate in directia unei intelegeri. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contractului, castigarea de timp, impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. In afara de acestea, intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza.

Absenta comunicarii poate fi considerata ca un semn alarmant al imposibilitatii de desfasurare a negocierii; prezenta ei este un indiciu al sanselor ca negocierea sa se produca. In acelasi timp, trebuie sa acordam suficienta grija climatului de discretie si de constructie graduala temeinica.

2. PRINCIPII DE BAZA ALE NEGOCIERII

Atat timp cat negocierea este purtata cu participarea constienta si deliberata a partilor care cauta impreuna o solutie la o problema comuna, abordarea implica o anumita etica si principialitate.

Avantajul reciproc

In principiu, in cadrul negocierilor, fiecare dintre parti isi ajusteaza pretentiile si revizuieste obiectivele initiale. Astfel, in una sau mai multe runde succesive, se construieste acordul final, care reprezinta un compromis satisfacator pentru toate partile: negocierea functioneaza, deci, dupa principiul avantajului reciproc.

Conform acestui principiu, acordul este bun atunci cand toate partile negociatoare au ceva de castigat si nici una ceva de pierdut. Fiecare poate obtine victoria, fara ca nimeni sa fie infrant. Important este faptul ca, atunci cand toate partile castiga, toate sustin solutia aleasa si respecta acordul incheiat.

Principiul avantajul reciproc (WIN-WIN) nu exclude, insa, faptul ca avantajele obtinute de una dintre parti sa fie mai mari sau mai mici decat avantajele obtinute de cealalta sau celelalte parti aflate in negocieri.

217


218 TEORIA COMUNICARII

Do ut des

In psihologia comunicarii, se vorbeste de o asa-numita Lege psihologica a reciprocitatii, lege conform careia, daca cineva da sau ia ceva, partenerul va resimti automat dorinta de a-i da sau, respectiv, de a-i lua altceva in schimb.

Chiar daca nu dam ceva in schimb, in mod efectiv, ramanem oricum cu sentimentul ca suntem datori, ca ar trebui sa dam.

Urmare a actiunii subtile a acestei legi psihologice, orice forma de negociere este guvernata de principiul actiunilor compensatorii. Consecinta este reciprocitatea concesiilor, a obiectiilor, a amenintarilor, a represaliilor etc. Expresiile latinesti ale acestui principiu sunt: "Do ut des' si "Facio ut facio'. In romaneste principiul poate fi regasit in expresii de genul: "Dau daca dai', "Fac daca faci', "Daca mai dai tu mai las si eu' sau "Daca faci concesii, voi face si eu', "Daca ridici pretentii, voi ridica si eu' etc.

Moralitatea si legalitatea

Legea este lege si cei mai multi o respecta si dincolo de principii. Pentru a evita neplacerile, moralitatea intelegerilor comerciale, acolo unde legea nu o apara, ramane adesea o chestiune de principiu, de deontologie.

Respectarea riguroasa a acestui principiu nu este cu adevarat posibila. Controlul eticii comunicarii este relativ.

Aspectele juridice ale tranzactiilor fac exceptie, dar si din acest punct de vedere, in negocierile internationale, partile trebuie sa convina din start asupra normelor de drept comercial pe care le vor respecta.

Atunci cand acestea difera de la o tara la alta, fiecare dintre parti incearca sa ramana sub incidenta normelor juridice din tara sa. Acest fapt poate genera situatii conflictuale, ce pot fi depasite prin adoptarea normelor de drept comercial si a uzantelor internationale.

3. TIPURI FUNDAMENTALE DE NEGOCIERE

Analiza tipului de negociere in care ne angajam este intotdeauna importanta. A-l cunoaste si a-l evalua inseamna, deja, a prevedea in linii mari comportamentul pe care il va adopta partenerul si a pregati propriul comportament, in intampinare. In acest fel, riscul unei rupturi de a incheia un acord dezavantajos scade.

Dupa cum sunt tratate in literatura de specialitate, se poate face distinctie intre trei tipuri fundamentale de negociere:

. Negocierea distributiva este cea de tip ori/ori, care opteaza intre victorie/infrangere. Este cea care corespunde unui joc cu suma nula si ia forma unei tranzactii in care nu este posibil ca o parte sa castige fara ca cealalta parte sa piarda. Fiecare concesie facuta partenerului vine in dauna concedentului si reciproc.

In aceasta optica, negocierea pune fata in fata doi adversari cu interese opuse si devine o confruntare de forte, in care una din parti trebuie sa castige. Orice concesie apare ca un semn de slabiciune. Orice atac reusit apare ca un semn de putere. Obiectul negocierii va fi un acord care nu va tine seama de interesele partenerului si care va fi cu atat mai bun cu cat va lovi mai dur partea adversa.

Tacticile si tehnicile de negociere folosite in negocierea distributiva sunt tipice pentru rezolvarea starilor conflictuale. Sunt dure si tensionate.

Intre tacticile uzuale, pot fi amintite:

.          polemica purtata prin contre permanente si prin deviere sistematica de la subiect;

.          atacul in forta si intimidarea;


COMUNICARE SI NEGOCIERE 219

. manevrele retorice bazate pe disimulare, pe mascarea intentiilor, ascunderea
intentiilor, ascunderea adevarului si pe culpabilizarea adversarului;

. descalificarea prin rea-credinta, prin atac la persoana si prin caderea in derizoriu.
Acest tip de negociere este posibil atunci cand opozitia de interese este puternica, iar

dezechilibrul de forte este semnificativ.

. Negocirea integrativa (victorie/victorie) este aceea in care sunt respectate aspiratiile
si interesele partenerului, chiar daca vin impotriva celor proprii. Se bazeaza pe respectul reciproc
si pe tolerarea diferentelor de aspiratii si de opinii.

Avantajele acestui tip de negociere sunt acelea ca ajunge la solutii mai bune, mai durabile, partile se simt mai bine, iar relatiile dintre parti se consolideaza. Ambele castiga si ambele sustin solutia si acordul incheiat. Negocierea integrativa creeaza, salveaza si consolideaza relatiile interumane si de afaceri pe termen lung. Ea determina pe fiecare dintre partile negociatoare sa-si modifice obiectivele si sa-si ajusteze pretentiile in sensul rezolvarii intereselor comune.

Aceasta optica de negociere ocoleste si evita starile conflictuale. Climatul negocierilor este caracterizat de incredere si optimism, iar acordul, o data obtinut, are toate sansele sa fie respectate.

Tacticile specifice se bazeaza pe reciprocitatea concesiilor (termene de livrare mai scurte contra unor parti imediate, spre exemplu).

. Negocierea rationala este aceea in care partile nu-si propun doar sa faca sau sa
obtina concesii, consimtaminte de pe pozitii de negociere subiective, ci incearca sa rezolve litigii
de fond de pe o pozitie obiectiva, alta decat pozitia uneia sau alteia dintre ele.

Pentru aceasta, trebuie definite clar interesele mutuale in cadrul unei transparente si sinceritati totale, fara apelul la cea mai mica disimulare sau suspiciune.

Se incepe cu formularea problemelor care trebuie rezolvate, cu raspunsuri la intrebari de genul: Ce nu merge? Unde se afla raul? Cum se manifesta acesta? Care sunt faptele care contravin situatiei dorite.

Se continua cu un diagnostic al situatiei existente insistandu-se asupra cauzelor care impiedica rezolvarea problemelor. Apoi, se cauta solutiile teoretice si se stabilesc de comun acord masurile prin care, cel putin unele din acestea, pot fi puse in practica.

Algoritmul rationalitatii inseamna deci:

.       definirea problemelor;

.       diagnosticarea cauzelor;

.       cautarea solutiilor.

Negociatorul cauta sa inteleaga miza pusa in joc de partener, sa cunoasca sentimentele acestuia, motivatiile si preocuparile sale.

Divergentele care raman nerezolvate sunt reglate prin recursul la criterii obiective, precum si referintele stiintifice, normele legale, normele morale sau prin recursul la oficiile unui arbitru neutru.

Evaluarea comparativa a acestor tipuri de negocieri este prezentata in Anexa nr. 1.

4. MARJA DE NEGOCIERE

Orice inceput de negociere presupune definirea obiectivelor. Acestea ne ofera simtul directiei, o definitie a ceea ce planuim sa realizam si o senzatie de implinire, odata ce au fost atinse.

In principiu, negociatorul se prezinta la masa tratativelor atunci cand are deja in minte trei pozitii de negociere, constientizate mai mult sau mai putin precis.

219


220


TEORIA COMUNICARII


. Pozitia declarata deschis (PD), numita si pozitie de plecare. Aceasta pozitie este
astfel formulata incat sa-i asigure o marja de manevra in raport cu pretentiile partenerului. Ca
regula generala, de exemplu intr-o negociere comerciala, vanzatorul va declara mai mult, iar
cumparatorul mai putin decat spera sa obtina, fiecare in parte. Sfatul negociatorilor experimentati
este acela ca, atunci cand cumperi, sa incepi de jos, iar atunci cand vinzi, sa incepi de sus.

Aproape intotdeauna are importanta ordinea in care se fac declaratiile. De regula, cel care declara primul este dezavantajat in raport cu cel care declara ulterior.

.           Pozitia de ruptura (PR), numita si pozitie limita minimala/maximala. Sub, sau dupa
caz, peste nivelul acesteia, negociatorul nu mai este dispus sa angajeze nici o discutie. Pozitia de
ruptura nu este desconspirata de parteneri (adversar), dar fiecare dintre ei trebuie sa intuiasca si
sa evalueze cu grija si delicatete pozitia secreta a celuilalt. Dincolo de interesele strict tehnice si
financiare, orice declaratie facuta in afara pozitiei de ruptura a partenerului antreneaza, de regula,
si o anumita doza de orgoliu si frustrare.

.           Pozitia obiectiv (PO), numita si pozitie asteptata. Este pozitia realista la care se pot
intalni si echilibra pretentiile contradictorii ale partenerilor (adversarilor). Aceasta reprezinta
ceea ce negociatorul spera ca va putea obtine sau smulge de la partener, fara a leza inacceptabil
interesele acestuia.

Prin suprapunerea celor trei pozitii de negociere ale ambilor parteneri, va rezulta o zona in care ei se pot intelege. Aceasta zona de acord posibil poarta numele de marja de negociere si este delimitata de pozitia de ruptura ale partilor negociatoare.

Cheia succesului o constituie estimarea corecta a pozitiei de ruptura.

Tehnici si tactici de negociere

In literatura de specialitate se prezinta adeseori faptul ca, in orice forma de interactiune umana, este pusa in joc o anumita strategie si tactica. Orice forma de negociere implica o confruntare de vointe, sentimente si interese.

In acelasi timp, a stapani interactiunea vointelor implicate in negociere inseamna a nu cadea prada unor reactii spontane, fara o determinare logica si rationala. Deseori se intampla ca o actiune spontana, o reactie impulsiva a adversarului sa duca la "alegerea' tacticii de negociere. Asta inseamna cu totul altceva decat o linie de actiune rationala.

Tactica premeditata poate fi o tehnica de comunicare eficace, o capcana retorica sau un truc psihologic. Ea ne ajuta sa pastram controlul, sa preluam initiativa.

Tactica lui DA.DAR

Este genul de tactica care ne face mai agreabili pentru partenerul de negociere. Nu costa nimic. Diplomatii nu spun niciodata NU. Ca si negociatorii buni din toata lumea, ei au invatat acest lucru de la asiatici. Intors din lungul sau drum asiatic, Marco Polo, unul dintre cei mai buni negociatori, scria ca a intalnit adevarate scoli in care erau formati solii si purtatorii de cuvant ai capeteniilor mongole si tibetane. Acestia primeau, seara, atatea vergi la talpi cati de NU le scapau peste zi de pe buze. Oamenii urasc faptul de a fi negati, contestati, contrazisi. "NU' este o negatie directa si categorica ce taie, rupe si loveste.


COMUNICARE SI NEGOCIERE


221


Prezinta riscul de a ofensa partenerul si de a bloca discutia. "NU'

irita si inversuneaza. Este lipsit de delicatete. Oamenii cu tact il evita

cu multa grija. Exprimata simplu, clar si fara echivoc, negatia "NU'

ramane fara variante de optiune ulterioara. Nu lasa loc de intors.

Rupe negocierea. In schimb, o formulare de genul "DA.DAR'

poate fi folosita cu sensul de negatie, pastrand si alte doua variante

de optiune.

Ea are trei nuante posibile: una care inseamna "DA', una care

inseamna "poate' si inca una care inseamna chiar "NU'. Oricand se

poate continua pe varianta dorita.

Secretul lui "da.dar' este acela ca permite formularea opiniei

proprii ca pe o continuare a ceea ce a spus partenerul si nu ca pe o

contrazicere directa a opiniei acestuia.

Tactica falsei oferte

Pe scurt, se poate caracteriza ca "un truc de negociere cu. putin

teatru'.

Negocierea pretului este mai intotdeauna un joc cu suma nula, in

care unul nu poate castiga fara ca celalalt sa piarda. Pe cat posibil,

adversarii se manipuleaza intre ei, macar pana la limita loialitatii si

moralitatii.

Una dintre tacticile oarecum neloiale, intalnita rar in manuale si des

in practica, este acela in care cumparatorul face vanzatorului o oferta

de pret atragatoare pentru a elimina concurenta si a-l motiva in

derularea tranzactiei. Odata ce a obtinut acest lucru, el gaseste un

motiv pentru a-si modifica oferta initiala. Apoi incepe "targuiala'

prin care convinge vanzatorul sa accepte noua oferta, de regula mult

mai moderata. Pe cat posibil, vanzatorul este pus in situatia sa nu

prea mai aiba de ales.

Tactica stresarii si tracasarii

Intr-un cuvant slabeste rezistenta fizica si psihica a adversarului.

Ca exceptie si cat mai rar posibil, atunci cand negociem cu un

adversar dificil, neprincipial si dezagreabil, dispus sa se angajeze

inutil in tratative dure si prelungite, se recomanda folosirea unor

tertipuri si tactici de stresare si tracasare. In cadrul acestora se

recomanda o contraaglomeratie insistenta si vicioasa.

Pot fi folosite fel de fel de manevre laterale, care, desi nu sunt, in

mod direct, ofensatoare si umilitoare, au rolul de a sacai si deranja

adversarul, punandu-l in situatia de a grabi finalul negocierilor.

Adversarul poate fi purtat insistent prin halele de fabricatie si

depozitele firmei. Poate fi cazat intr-o incapere expusa unor zgomote

infernale care sa-1 impiedice sa doarma. La masa tratativelor, poate fi

asezat cu ochii in soare sau o alta sursa de lumina iritanta. Poate fi

asezat cu spatele la o usa care scartaie si pe care cineva o inchide si o

deschide insistent, ca din intamplare.

Poate fi asezat pe un fotoliu aparent luxos, dar incomod, care

scartaie, singurul disponibil, din pacate. Va sta teapan si va obosi

repede. Poate fi asezat in apropierea unei surse puternice de caldura (se

folosesc si surse directionale de caldura radianta) sau intr-un curent de aer

umed si rece.

221


222


TEORIA COMUNICARII


Poate fi invitat la o masa la care i se ofera, cu multa generozitate,

exact ceea ce nu-i place sau nu poate manca. Se pot oferi bauturi tari

peste limita rezistentei sale psihice.

Cand relatia pe termen lung nu ne intereseaza si ne propunem

folosirea unor astfel de mijloace de presiune, trebuie sa facem acest

lucru sub masca celei mai desavarsite nevinovatii si amabilitati,

cerandu-ne scuze si prefacandu-ne victime alaturi de adversar.

Tactica mituirii

Apreciem ca este o tactica total neloiala care se bazeaza pe slabirea

rezistentei psihologice a adversarului pus in situatia sa accepte daruri

mai mici sau mai mari.

Desi rar intalnita in manuale, fie ca cerem, fie ca nu si oricat am

condamna-o de (ne)sincer, aceasta tactica este posibila, in practica

negocierilor, oriunde in lume. La capitolul coruptie, la nivelul anului

1997, Romania se afla pe locul 37 in lume.

Mita se poarta, fie si numai pentru simplul motiv ca negocierile sunt

purtate de oameni carora nimic din ce-i omeneste nu le este strain.

Tactica mituirii este favorizata atunci cand negocierile sunt purtate

prin intermediari insuficient motivati de pe partea pe care o

reprezinta.

Desigur, exista o diferenta majora intre protocol si cadou, pe de o

parte, si mita, pe de alta parte. Exista insa si asemanari majore. Rolul

protocolului si cadoului oferit clientului sau partenerului de

negocieri este acela de a amorsa o atitudine psihologica si un

comportament favorabil celui care ofera. In afaceri, functia cadoului

si protocolului este una pragmatica si nu una filantropica. Micile

atentii plasate pe masa tratativelor (pixuri, calendare, brelocuri,

agende, cafele, bauturi etc.) sunt, pana la un anumit nivel, absolut

firesti si au rolul de a crea o ambianta favorabila negocierilor.

Uzantele diplomatice ale unor state limiteaza protocolul si atentia la

cel mult un pranz (sau dineu) acceptat pe cheltuiala gazdei.

Adevarata mituire incepe de la pragul valoric peste care "atentia'

reincepe sa fie acceptata. Pragul depinde de demnitatea, onestitatea,

averea, lacomia, si gradul de risc la care se preteaza negociatorul.

Din acest punct de vedere, prudenta poate lua in considerare si faptul

ca orice negociator are pretul lui. Nu se va compromite pentru mai

putin decat acest pret.

Relatiile de afaceri stabile pe termen lung pot fi compromise prin

mita, dar favorizate prin cadouri mari. Diferenta dintre cadou si mita

ramane una psihologica si strategica.

Legea ramane neputincioasa atata timp cat dai sau primesti intr-un

cadru confidential.

Tactica presiunii timpului

Aceasta tactica se bazeaza pe ideea simpla dupa care, mai

intotdeauna, exista un program de negocieri si o agenda de lucru a

negociatorilor. Aceste elemente pot fi organizate si manipulate astfel

incat problema delicata sa ramana la limita expirarii timpului alocat

procesului de negociere.

In acest scop, se pot folosi orice tertipuri si manevre de tergiversare,

ocolire amanare. Spre sfarsitul negocierilor, de obicei, lucrurile incep

sa se precipite. Unul dintre partenerii de discutie trebuie sa prinda

avionul sau trenul, o greva este pe cale sa izbucneasca etc.

In asemenea conditii, ritmul negocierilor trebuie grabit si adversarul

poate comite usor erori.


COMUNICARE SI NEGOCIERE


223


Una din manevrele simple, dar eficace pentru intarzierea finalului,

este recapitularea si desprinderea de concluzii intermediare.

Alte manevre de tergiversare pot fi bazate pe invocarea lipsei unor

documente, pe starea sanatatii cuiva, plecarea in concediu, pe nevoia

de deplasari urgente etc.

Tactica "feliei de salam'

Numita si tehnica "pasilor mici' sau tactica "salami', aceasta se

bazeaza pe ideea simpla ca este mai usor a obtine salamul feliuta cu

feliuta decat tot deodata. Cand cerem prea mult, prea repede, adversarul

poate fi coplesit pentru moment si are tendinta de a se impotrivi. I se

pare mult mai usor sa raspunda printr-un refuz. Pentru el devine tot mai

dificil sa continue jocul, sub stare de presiune. In schimb, prin obtinerea

de avantaje partiale repetate, cu un consum mai mare de timp si rabdare,

se poate ajunge mai usor la o victorie totala, in final. Succesele marunte

pot trece neobservate, dar se pot cumula mai multe succese mici si fara

rasunet, pentru consolidarea pozitiei si obtinerea marilor realizari. Nu

trebuie sa ne aflam in posesia intregului salam ca sa ne infruptam din el.

Tactica "pas cu pas' este tocmai opusul intelegerilor facute "cu banii

jos'.

Tactica alternarii negociatorilor

Ideea de baza este ca, atunci cand partenerul schimba negociatorul, esti

nevoit sa iei totul de la capat.

O prima versiune a acestei tactici face ca seful echipei de negociere

sa para cu adevarat bland si rezonabil, dar cu totul neputincios in fata

presiunilor facute de specialistii din echipa sa. In mod deliberat si

indelung premeditat si simulat, restul oamenilor de echipa sunt duri,

incapatanati si, aparent, iresponsabili.

Pe parcursul procesului de negociere sunt introdusi, pe rand,

ingineri, merceologi, juristi, contabili etc. care afiseaza o pozitie dura

si intransigenta. In acest fel, ei creeaza o presiune psihologica fata de

care partenerul prefera sa lucreze doar cu seful echipei si sa accepte

propunerile mai rezonabile ale acestuia.

El, chipurile, nu este de acord intru totul cu coechipierii sai, dar nici

nu poate trece prea mult peste ei.

O a doua versiune consta in schimbarea efectiva a negociatorului.

Asta inseamna ca, pe parcursul negocierilor, tocmai atunci cand te

astepti mai putin, partea adversa inlocuieste negociatorul. Poate fi o

lovitura dura, careia i se face fata cu dificultate, pentru ca este mai

putin placut sa iei totul de la capat. Noul negociator are posibilitatea

sa invoce noi argumente, sa revoce unele din intelegerile facute deja

sau chiar sa retraga unele din intelegerile facute deja sau chiar sa

retraga unele din concesiile acordate de predecesorul sau. Noul

negociator este, de regula, omul de varf, care te ia de odihnit cand

predecesorul sau te-a extenuat deja. Totusi, nu trebuie sa te pierzi cu

firea. Este bine sa nu te obosesti repetand vechile argumente si sa-ti

modifici atitudinea daca partenerul o face. In diplomatie, tactica da

rezultate excelente.

> Alegeti cinci strategii, tehnici sau tactici de negociere si incercati sa identificati situatii din experienta voastra in care le-ati utilizat. Ce aport a dus comunicarea in reusita sau esuarea lor? Comentati rezultatele.

223


224 TEORIA COMUNICARII

SA RETINEM!

Cum putem caracteriza procesul de negociere?

In sens larg, negocierea apare ca forma concentrata si interactiva de comunicare interumana in care doua sau mai multe parti aflate in dezacord urmaresc sa ajunga la o intelegere care rezolva o problema comuna sau atinge un scop comun.

Prin negociere intelegem orice forma de confruntare nearmata, prin care doua sau mai multe parti cu interese si pozitii contradictorii, dar complementare urmaresc sa ajunga la un angajament reciproc avantajos ai carui termeni nu sunt cunoscuti de la inceput.

In aceasta confruntare, in mod principal si loial, sunt aduse argumente si probe, sunt formulate pretentii si obiectii, sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita atat ruperea relatiilor cat si conflictul deschis.

Adesea negocierile sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contractului, castigarea de timp, impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. In afara de acestea, intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1350
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved