Psihologia comunicarii - Interpretarea comportamentului nonverbal

REFERAT

OBIECTUL: Psihologia comunicarii

TEMA: "Interpretarea comportamentului nonverbal"

Continut:

*Notiuni generale ale comportamentului nonverbal

-Tinuta

-Mimica

-Gestica

-Distanta

-Intonatia

*Cum emotiile influienteaza asupra comportamentului nonverbal

-Fata

-Ochii

*Prin ce poate fi exprimat comportamentul nonverbal

-Comunicarea prin corp

-Comunicarea prin spatiu si teritoriu

-Comunicarea prin imagini

*Semnificatia gesturilor in comportamentulnonverbal

-Gesturile facute cu palma

-Gesturile ale miinii si bratului

-Bratul ca bariera de protectie

-Piciorul ca bariera de protectie

-Gesturi si semnale de curtenie

Gesture teritoriale si ale posedarii

-Birouri, mese si aranjamente de asezare

Notiuni generale ale comportamentului nonvorbal

Comunicarea nonverbala este o comunicare cu mai multe canale. Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciara este corpul uman care cuprinde aparenta fizica, gesturile, expresia fetei (mimica).

Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avindu-si propria gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat in informatii, nuantat si sensibil. Cel mai important lucru de retinut inca din start, este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal ci in egala masura si in plan nonverbal. Cunoasterea acestuia e o arta si se deprinde in timp, necesitind o observatie sistematica a celorlalti si consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie in fapt intr-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbala nu poate fi blocata dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal in unele situatii ne poate trada, dar solutia nu este in nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de baza, deprinderea "gramaticii si vocabularului" specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe intreaga planeta. Conform unor cercetari asupra limbajului trupului, s-a aratat ca, intr-o prezentare fata in fata impactul mesajului emitatorului asupra ascultatorilor este impartit in felul urmator:

cuvinte - 7%-10% din impactul total;

voce 10%-30% din impactul total;

limbajul trupului - 60%-80% din impactul total.

Acest lucru denota faptul ca felul in care arati, gesturile, zimbetul, felul in care esti imbracat si cum te misti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane fata de tine. Chiar intelepciunea populara confirma aceste date, deoarece din batrini se spune ca "un gest -- face cit o mie de cuvinte". Felul in care vorbeste o persoana este de trei ori mai important decit cuvintele pe care le foloseste.

In literatura de specialitate se intilnesc urmatoarele cinci categorii de identificare a comportamentului nonverbal:

*Tinuta

Prin aceasta se intelege atit tinuta pe care un om o adopta intr-un anumit moment, cit si miscarile care modifica, influenteaza pozitia corpului, cum ar fi, de deplasarea greutatii corpului prin aplecarea inainte sau inapoi, balansul pe virfuri si pe calciie, pozitia picior peste picior etc.

*Mimica

Prin aceasta se intelege toate semnele si fenomenele pe care le putem observa pe fata cuiva

*Gestica

Prin aceasta se inteleg toate gesturile bratelor, "limbajul miinilor" s.a. actiuni cum ar fi de exemplu deschiderea unei usi, stingerea unei tigari s.a.m.d.

*Distanta

Prin aceasta intelegem distanta pe care o pastram fata de ceilalti (uneori si fata de animale sau de obiecte), cit simiscarile bruste, care au drept scop modificarea distanteifata de un obiectiv, de ex saritul brusc cun pas inapoi etc.

*Intonatia

Prin aceasta intelegem toate aspectele care se manifesta intimpul vorbirii asa cum ar fi intonatia, modulatiile, pauzele de vorbire, intensitatea sonora, ritmul vorbirii etc. In sfera intonatiei intra si manifestarile sonore lipsite de continutverbal, cum ar fi de ex, plescaitul din limba, oftatul etc.

Cum emotiile influenteaza asupra comportamentului nonverbal

Emotiile sunt stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor omului cu un obiect ori o situatie, deci au un caracter situational. Ele pot fi declansate de o imprejurare reala sau de una imaginata (gindul ca politia poate fi pe urmele sale sperie tilharul care are banii furati in geamantan).

Intensitatea lor e foarte variata: poate fi vaga, mijlocie, dar si foarte mare, zguduind intregul organism. In ultimul caz este vorba despre emotia-soc careia psihologii ii spun si afect.

Emotiile propriu-zise sunt procese sau desfasurari emotionale mai moderate in care functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate ca in afecte. Ele sint efectul confruntarii dintre nevoile individului si datele reale sau prezumative ale mediului. Emotiile au o orientare determinata, o referinta obiectuala sau situationala (ti-e frica de o situatie anumita)

Asadar, emotiile au un caracter situational, depind de actiunea nemijlocita a situatiei emotionale si apar frecvent ca efect al satisfacerii sau nesatisfacerii unor tendinte (biologice).

Emotia nu se reduce la aspectul de traire subiectiva, ci formeaza o configuratie complexa, un raspuns psihofiziologic multidimensional vizavi de evenimente, situatii. Printre dimensiunile procesului emotional se disting:

- modificari organice, vegetative;

- manifestari comportamentale: gesturi, mimica, expresii vocale

schitate sau desfasurate;

- trairea afectiva a relatiei cu lumea.

Aceste trei laturi alcatuiesc o unitate, o interactiune sincrona, trairea subiectiva avind la baza mecanisme neuro somatice.

Procesul emotional prezinta manifestari comportamentale

externe, accesibile observatiei si anume: gestul, miscarea sau imobilitatea corporala, expresia faciala, expresia vocala, tremurul muscular s.a. Aceste manifestari se imbina in configuratii specifice-faciale, vocale, gesturale, posturale - pe baza carora se poate recunoaste o stare emotionala sau alta. Expresia faciala pare a fi cea mai elocventa pentru observator. De exemplu, bucuria sau minia se pot citi de pe fata. Sistemul nervos central este responsabil pentru controlul muschilor faciali, determinind incruntari, grimase, relaxari, tremure. Expresia vocala exprima si ea - prin variatii de tonalitate, intensitate, inflexiuni, accent, pauze - anumite stari emotionale. De exemplu, se ridica vocea la minie, se scoate un tipat in situatii de frica, apare risul in stari de bucurie oftatul in stari de durere etc.

Cele mai importante si expresive modalitati de exprimare a emotiilor sunt realizate cu ajutorul :

* fetei

*ochilor

Fata. Expresia faciala este considerata ca o modalitate de manifestare a starilor psihoemotionale ale omului, un fel de forma specifica de comunicare. Expresiile faciale apar ca o sursa importanta de informatii, de caracteristici psihoemotionale ale subiectilor umani. De asemenea expresia faciala reprezinta aspectul cel mai vizibil al comportamentului nonverbal si cea mai expresiva parte emotionala si fizica a corpului.

Diferite expresii faciale ofera multiple si diverse semnale care pot fi indici tipici la reactionarea emotionala in diferite situatii sau stari sufletesti. Mimica fetei are proprietatea de a exprima stari sufletesti. In urma unor cercetari experimentale, efectuate de catre Bernard B. Schiff si Mary Lamon (1989) a fost stabilit ca asimetria functionala a emisferelor cerebrale se reflecta si asupra anumitelor stari emotionale. Dupa cum afirma acesti cercetatori, emisfera cerebrala dreapta este implicata in trairi emotionale negative, pe cind emisfera stinga este antrenata in trairi emotionale pozitive. Deci in functie de mimica faciala poate fi determinata starea emotionala, intelegerea fara expresii verbale, fara cuvinte a dispozitiei. Expresiile faciale pot servi ca forme de comunicare si mijloace de apreciere a starii persoanei date.

Trasaturile generale ale fetei caracterizeaza chiar si temperamentul omului. Persoanele active, cu un temperament sangvinic, au trasaturi stenice ale fetei, pe cind persoanele pasive au trasaturi imobile, astenice, ceea ce indica si lipsa bogatiei interioare

Asadar, partile fetei oglindesc perceptiile emotionale in mod diferit. Astfel, cercetatorii de la Universitatea din Pensilvania au descoperit ca partea stinga a fetei exprima mai pregnant emotiile. Sentimentele de fericire, surpriza, frica, dezgust, tristete sunt exprimate mai intens pe partea stinga a fetei si depind de emisfera corespunzatoare cerebrala.

Ochii. Un rol deosebit in expresiile emotionale apartin ochiului, care dezvaluie ceea ce se afla ascuns in creier. Cele mai profunde enigme emotionale sufletesti le exprima ochiul.

Starile emotionale se redau nu numai prin expresii faciale, gesturi, dar si prin privire, contacte vizuale care exteriorizeaza starea psihica a omului. Ochiul, ca organ de simt, privirea, are un rol de exceptie in exprimarea emotionala. Ochiul prin functiile sale exprima starea emotionala si reciprocitatea care exista oriunde. Expresia fetei umane, a privirii deseori este de ajuns pentru a stabili relatiile dintre indivizi. Durata de timp a privirii in ochi creste cind indivizii se plac reciproc, cind se afla intr-un raport de cooperare, si invers ea scade in relatiile conflictuale.

Privirea poate exprima dispret, ironie, admiratie, nemultumire, amenintare, mindrie, indoiala s.a.m.d. Chiar si faptul de a evita privirea cuiva, sau evitarea de a privi pe cineva comunica fie culpabilitate, fie neincredere, fie ostilitate, fie jena etc. Privirea poate ajuta o persoana sa domine pe o alta sau un grup, poate infrunta o alta persoana intr-o situatie tensionata, poate sa exprime stapinire de sine, agresivitate sau ezitare, nesiguranta, teama.

Emotiile pot provoca modificari esentiale in starea functionala a organismului. Ele exprima atitudinea personala in raport cu anumite valori sociale. Treptat acestea se transforma in senzatii si joaca un rol important in motivatia comportarii si reglarii relatiilor interpersoanale. Emotiile ineplinesc cele mai variate functii: aprecierea, concentrarea atentiei, stimularea, compensarea, pastrarea in memorie a sentimentelor retraite s.a.

Trairile launtrice ale omului care includ intelectul, vointa si emotiile se exteriorizeaza prin comportament si, mai ales, expresia fetei, mimica. Reactiile mimice apar de obicei, spontan si se manifesta in corespundere cu starea launtrica si dispozitie. Exprimarea emotiilor se manifesta in actiuni ca mersul, pozitia corpului, stringerea de mina si alte forme de miscari ale partilor organismului.

Factorul emotional uman joaca un rol important in manifestarea comportamentului nonverbal, deoarece anume emotiile genereaza acest tip de comportament care la rindul lor sunt si ele generate de anumite evenimente , situatii, imprejurari la care oamenii au atasate anumite atitudini. Astfel, comportamentul este o forma de raportare a individului la continutul valorilor sociale. Valorile sociale sunt diferite si fiecarei valori omul ii atribuie o anumita atitudine. Drept rezultat apar si diferite tipuri de comportament uman care se manifesta prin gest, mimica, expresie faciala, vocala etc.

Prin ce poate fi exprimata comunicarea nonverbala

Сomunicarea nu se bazeaza exclusiv pe exprimarea orala, ea fiind un sistem cu multiple canale. Gesturile, mimica, pozitia corporala si chiar tacerea sint acte de comunicare, vehiculeaza o semnificatie. Ele atesta natura legaturii sociale existente sau doriteюpag.

Dupa cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spatiul sau teritoriul, imaginea.

*Comunicarea prin corp

Este cea mai complexa, deoarece intervine in "intilnirile" cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travesit, mascat, metamorfozat(prin imbracaminte, machiaj, tatuaj). Ea recurge la mijloace ca : aparenta fizica, gesturile, expresia fetei(mimica). Legat de aparenta o mare importanta o are imbracamintea persoanei, ca furnizor de informatii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai ales in situatiile in care imbracamintea este aproape un mijloc institutionalizat (imbracamintea de politist, de medic etc.). Uneori imbracamintea "comunica" diverse trasaturi caracteriale ale oamenilor(fuga spre originalitate) sau intentiile lor(intentia de a se distinge, de a place etc.)

- Gesturile reprezinta unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoana; Jean Stoetzel le clasifica in trei categorii:

a) gesturi autice(care nu au nici o legatura cu comunicarea,

dar care tradeaza o anumita stare afectiva a individului,

de exemplu, la un examen, o persoana isi framinta

miinile, tine creionul intre dinti, misca picioarele sub

banca);

b) gesturi obisnuite(reverenta diplomatului, degetele ridicate

ale elevilor care vor sa raspunda la lectii etc).

c) gesturi simbolice(prin care se exprima aprobarea,

indiferenta, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se

face un semn cu degetul, pentu a aproba se da din cap).

- Corpul uman inseamna nu numai aparenta fizica sau gestica ci si expresiei fetei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbala. Privirea, se pare, ca se distinge ca element central al expresiei fetei. Sustinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea tradeaza starile de admiratie, iubire, dusmanie etc.

Cercetarile au aratat ca intr-o converstie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc intre 50%-60% in timpul conversatiei. Prin expresia fetei putem stimula, orienta, decodifica si intelege intentiile partenerului.

*Comunicarea prin spatiu si teritoriu

Omul este extrem de grijuliu cu spatiul in care traieste. El isi delimiteaza si amenajeaza teritoriul in functie de nevoi imprejurari. Tocmai modul de delimitare si amenajare a spatiului "comunica" multe informatii despre individ.

Dintr-o perspectiva sociologica si antropologica, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale.

Dintr-o perspectiva psihologica si psihosociala se ocupa mai ales de ultimul tip de teritoriu, mai strins legat de particularitatile psihice ale omului. Edward T. Hall exceleaza in studiul rolului distantelor spatiale in comunicare. Dupa el exista patru tipuri de distante(intima personala, sociala si publica) ce regleaza comunicarea in functie de respectarea sau incalcarea lor fiecare dintre ele se asociaza diferit cu celelalte categorii de mijloace ale comunicarii.

De exemplu:

-in distanta intima(corp la corp sau maximum 15-40 cm., vocea are un rol minor, se exprima involuntar unele vocale);

-in distanta personala(45-75 cm., pina la maximum 125 cm. vocea este normala, familiara);

-in distanta sociala(125-210 cm., un maxim de 210-360 cm., vocea este plina si distincta, mai imensa);

-in distanta publica(3,60-7,50 m si cu maximum de peste 7,50m, discursul este formalizat, interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol).

*Comunicare prin imagini

Viata moderna a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare(afis, fotografii, benzi desenate ilustratii, cinema, televiziune).

Comunicarea prin imaginea omniprezenta, creeaza un paradox: desi mai putin interactiva, deoarece se exercita intr-un singur sens, ea este mult mai eficienta-afecteaza un numar extrem de mare de persoane.

Mijloacele nonverbale ale comunicarii au, in totalitatea lor, urmatoarele roluri:

1) de a transmite ceva(idei, informatii, intentii, trasaturi de

caracter);

2) de a nuanta si preciza comunicarea(care devine, astfel,

aprobativa sau dezaprobativa, receptiva sau nereceptiva);

3) de a ajuta persoanele sa se exprime si sa se inteleaga reciproc

mult mai bine(pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele

nonverbale trebuie sa le insoteasca pe cele verbale, in nici

un caz nu pot actiona independent).

De Vito stabileste 6 functii ale comunicarii nonverbale asociate celei verbale. Astfel, ea accentueaza, completeaza, contrazice, repeta, substituie comunicarea verbala.

Comunicarea nonverbala consta in toate aspectele comunicarii in afara de cuvinte. Aceasta include nu doar gesturile si limbajul corpului dar si faptul cum noi rostim si exprimam cuvintele: flexiunea, pauzele, tonul, volumul si accentul. Aceste trasaturi nonverbale afecteaza semnificatia cuvintelor noastre. Savantii au calculat ca comportamentul nonverbal ocupa de la 65% pina la 93% din semnificatia totala a comunicarii.

Zilnic, emitem si receptionam mesaje. Aceste mesaje se manifesta nu doar prin cuvinte , ci, si in aceeasi masura si prin fizionomie, mimica, gesturi, postura, limbajul trupului. Un gest, un zimbet, o scrisoare, a te adresa cuiva sau a-l asculta pe cel care iti vorbeste etc., toate impreuna alcatuiesc universul specific comunicarii.

Semnificatia gesturilor in comportamentul nonverbal

La interpretarea comportamentului nonverbal este importanta cunoasterea si respectarea unor reguli:

1) Citirea ansamblului - adica gesturile, limbajul corpului nu trebuie sa fie interpretate izolat; pentru o citire corecta trebuie

evidentiate ansambluri care sa contina cel putin 3 gesturi;

2) Luarea in consideratie a contextului - ansamblurile de gesturi trebuie evaluate in contextul in care apar (uneori bratele incrucusate a persoanei sunt generate de frig, nu neaparat pozitia de aparare);

3) Recunoasterea diferentelor culturale - un gest care inseamna ceva intr-o tara poate avea cu totul alt sens in alta tara.

Acum vom incerca sa clasificam unele gesturi si sa explicam semnificatia lor.

*Gesturile facute cu palma

Semnalele nonverbale transmise de palma omului sint unele din cele mai eficiente in comunicarea nonverbala.

-Palmai intoarsa in sus - gest de supunere.

-Palma indreptata in jos -semnifica autoritatea.

-Palma inchisa cu degetul aratator intins - amenintarea vorbitorului cu supunere pentru cel ce asculta

Stringerea minii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in jos asa o stringere semnifica dominarea

Stringerea a miinii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in sus semnifica supunerea

-Impingerea inainte a palmei intoarse injos, intinderea bratului rigid - tip agresiv de persoane, specific oamenilor din zone rurale.

-Apucarea virfurilor degetelor - denota lipsa increderii in sine.

-Utilizarea ambelor mini in momentul stringerii - denotasinceritate si incredere.

*Gesturi ale miinii si bratului

-Frecarea palmelor - semnifica afisarea asteptarilor pozitive.

-Frecarea degetului mare de celelalte degete - semnifica asteptarea unor bani.

-Inclestarea miinilor - reflecta o atitudine de frustrare sau de ostilitate. Deosebim:

-Inclestarea miinilor in pozitie ridicata - semnifica dispozitia negativa.

-Miinile in pozitie de coif indreptatin sus - este caracteristic persoanelor superioare sau care gesticuleaza putin sau deloc, comunicind increderea lor in fortele proprii.

-Miinele in pozitie de coif indreptate in jos - este caracteristic persoanelor care mai degraba asculta decit vorbesc.

-Apucarea miinii, a bratului si a incheieturii a miinii - gest de superioritate incredere.

-Etalarea degetlui mare - acest semnal este pozitv si apare des in postura tipica a sefului glacial, care il ilustreaza in prezenta subalternilor sai.

*Bratul ca bariera de protectie

-Incrucisarea obisnuita a bratelor -acest gest exprima o atitudine defensiva sau negativa. Persoana se simte stingherita sau nesigura.

-Incrucisarea incordata a bratelor - indica o atitudine ostila si dfensiva.

Gest de prindere abratului acest gest este raspindit printre cei aflati in saile de asteptare ale doctorilor si dentistilor sau la cei care urmeaza sa zboare pentru prima data cu avionul si asteapta decolarea acestuia Acest gest reflecta o atitudine negative, dominate.

*Piciorul ca Bariera de protctie

-Pozitia obisnuita a incrucisarii picioarelor - este folosit pentru manifestarea unei atitudini nervoase, rezervate sau defensive.

-Piciorul aruncat peste genunchi - acst tip de incrucisare a picioarelor indica existenta unei atitudini de disputa sau competitie.

-Piciorul asezatpeste genunchi si prins cu una sau amindoua miinile - acest gest e folosit de persoanele care au o atitudine rigida in discutii sau negocieri Aceasta semnifica o individualitate puternica, incapatinare, rezistenta careia poate fi ranita numai printr-un procedeu special.

-Gesturi de incrucisare a picioarelor stind in picioare - aceste pozitii sunt folosite in mare parte de cei care se afla in mijlocul unor indivizi necunoscuti. Pozitia lor ne spune ca ei nu sunt relaxati si lipsiti de incredere in sine.

-Gestul incrucisarii gleznelor - inseamna reprimarea unei atitudini negative, a unei senzatii negative, a nervozitatii sau fricii.

*Gesturi si semnale de curtenie

-ale barbatilor

-Unul dintre gesturile de "apropiere" a barbatilor la femeie estearanjarea cravetei, daca nu poarta cravata, isi aranjeaza gulerul, isi aranjeaza butonii, camasa, sacoul sau un alt obiect vestimentar.

-Intoarcerea trupului spre femeie si mentinerea labei piciorului in directia ei.

-Privirea neobisnuita, intima.

-Tine miinele la solduri - accentuiaza marimea sa corporala si demonstreaza disponibilitatea pentru aventura.

-ale femeilor

-Aruncarea capului pe spate.

-Expunerea incheieturii miinii.

-Indepartarea picioarelor.

-Leganarea soldurilor.

-Privir laterala.

-Gura intredeschisa, buzele umezite.

-Rujul de buze.

-Mingiierea obiectelor cilindrice.

-Privire laterala, peste umarul ridicat.

*Gesturi teritoriale si ale posedarii

-Gesturi teritoriale.

In mod inconstient oamenii isi arata drepturile teritoriale asupra diferite obiecte reazaminduse de ele. Atingindusi proprietatea persoana arata altora ca obiectul respective ii apartine. Intimidarea persoanei poate fi atunci cindse manifesta abuzul comis impotiva teritoriului sau proprietatii unei alte personae. 90% din opinia oamenilor cu privire la persoana noastra se formeaza in primele 90 de secunde dup ace facem cunostinta, deci trebuie sa tinem minte, ca prima impresie se formeaza doar o singura data.

-Gesturile posedarii

In utilizarea acestor gesture exceleaza indeosebi personalul de conducere. S-a observat ca cei nou numiti in posturi de conducere incep de indata sa recurga la asemenea gesture, desi inainte le foloseau rareori. Piciorul aruncat peste bratul scaunului exprima faptul ca persoana in cauza il posedeaza si semnaleaza o atitudine destinsa fata de normele obisnuite de comportament. Aceasta pozitie poate fi perceputa in moduri diferite in situatii diferite. Euna cind stam in aceasta pozitie in inconjurarea prietenilor, si alta cind in inconjurarea colegilor de serviciu. In al doilea caz se va manifesta o atitudine negativa fata de noi.

*Birouri, mese si aranjamente de asezare

Un mod efficient de a cistiga cooperarea altor oameni este asezarea strategica.

Din cauza unei game foarte largi de imprejurari care pot intervene la aranjamente de asezare in jurul unei mese dreptunghiulare de birou. O persoana poate ocupa 4 feluri, in raport cu o alta persoana.

-Pozitia de colt. Acasta pozitie e folosita in general de oameni angajati in conversatii prietenesti spontane. Ofera posibilitati nelimitate pentru a se privi in ochi si a utilize variate gesture, precum si pentru a observa gesturile celuilalt. Coltul biroului constituie o bariera partiala in caz ca una din parti s-ar simti amenintata si face inutila impartirea teritoriala a suprafetei mesei.

-Pozitia de cooperare. Asemenea pozitie apare atunci cind doi oameniau aceeasi orientare, gindesc la fel sau lucreaza la aceeasi tema. Este o practica pozitie pentru prezentarea unui caz si obtinerea acceptului parteneruluide discutie.

-Pozitia competitiv-defnsiva. Asezarea in partea cealalta a mesei, vizavi de persoana cu care discutam, poate crea o atmosfera competitive-defensiva si poate duce la situatia in care amindoi ramin ferm la punctele lor de vedere, masa constituind o bariera solida intre ei. Aceasta pozitie este utili zata atunci cind partenerii sunt in competitie sau cind unul este admonestat de catre celalalt.

-Pozitie independenta. Astfel de pozitie este aleasa de oamenii care nu doresc sa stabileasca raporturi cu alti. Ea este folosita in locuri cum sunt librariile, restaurantele si uneletipuri de banci in parcuri. Ea exprima indiferenta, dar o alta persoana o poate interpreta ca un act ostil, daca I se incalca granitele teritoriale.

Bibliografie

*www.google.ro

*www.psihologie.info

*Allan Pease, "Limbajul trupului"

*Peter collet, "Cartea gesturilor"

*Abric Jean, "Psihologia comunicarii"

*Birkenbill Vera, "Semnele corpului"