COMUNICAREA NON-VERBALA

COMUNICAREA NON-VERBALA

Prin comunicarea non-verbala se exprima sentimente, emotii si atitudini. Aceasta

completeaza, intareste si nuanteaza sensul mesajelor verbale. Comportamentul non-verbal ne ofera indicii referitoare la atitudini. Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne improspateze cunostintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup.

Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent exprimate in limbajul non-verbal:

- surasul - indica o persoana amicala deschisa discutiei;

- bratele incrucisate - denota o atitudine negativa

- mainile pe masa - indica faptul ca o persoana este gata de actiune

- a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul inclinat pe spate - reprezinta atitudinea tipica patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul;

- persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand au adesea ceva de ascuns

- persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a realiza o buna actiune.

Desi in relatiile inter-umane comunicarea verbala ocupa locul cel mai important, in comportamentul speciei sunt folosite, ca substitut sau in mod complementar fata de comunicarea verbala, si diferite alte moduri de comunicare, care nu folosesc limba vorbita, scrisa.

In literatura de specialitate sunt mentionate nu o singura definitie a comunicarii nonverbale ci mai multe si toate sunt acceptate. Totul depinde din ce perspectiva este abordat procesul de transmitere a semnelor nonligvistice.

Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 7% din mesaj este transmis prin comunicare verbala, in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.

Comunicarea nonverbala opusa comunicarii verbale este conceputa de multa vreme ca limbaj in sens strict. In aceasta viziune toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicarii influentate de discipline atat de diverse ca lingvistica enuntarii, psihologie, sociologie, antropologie, asigura astazi locul cuvenit comunicarii nonverbale, bazandu-se pe ipoteze ale canalelor multiple ale comunicarii umane. Comunicarea umana este conceputa ca o enuntare eterogena rezultand din combinarea de elemente vocal acustice si vizuale.

Comunicarea nonverbala este o comunicare cu mai multe canale. Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciara este corpul uman care cuprinde aparenta fizica, gesturile, expresia fetei (mimica).

Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avindu-si propria gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat in informatii, nuantat si sensibil. Cel mai important lucru de retinut inca din start, este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal ci in egala masura si in plan nonverbal. Cunoasterea acestuia e o arta si se deprinde in timp, necesitand o observatie sistematica a celorlalti si consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie in fapt intr-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbala nu poate fi blocata dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal in unele situatii ne poate trada, dar solutia nu este in nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de baza, deprinderea "gramaticii si vocabularului" specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe intreaga planeta.

Acest lucru denota faptul ca felul in care arati, gesturile, zimbetul, felul in care esti imbracat si cum te misti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane fata de tine. Chiar intelepciunea populara confirma aceste date, deoarece din batrini se spune ca "un gest -- face cit o mie de cuvinte". Felul in care vorbeste o persoana este de trei ori mai important decit cuvintele pe care le foloseste.

STUDIUL COMUNICARII NONVERBALE: SCURT ISTORIC

Ca si in cazul psihosociologiei , preocuparile de cunoastere a modului cum comunicam fara a ne sluji de cuvinte au o indelungata preistorie si o foarte scurta istorie.

Preistoria domeniului de studiu al comunicarii nonverbale acopera perioada din Antichitate pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea. " In traditia vestica, in cele mai vechi incercari de abordare sistematica a actiunilor expresive, atat in scrierile din Grecia si mai tarziu, din Roma, gesturilor li s-au acordat, intr-un fel sau altul o mare importanta". In acest sens primul profesor de retorica publica din Roma, Marcus Fabius Quintilianus, a consacrat unul dintre cele douasprezece volume ale compendiului Institutio oratoria - Formarea vorbitorului in public - pronuntiei - vocii si gesturilor. Acest volum "ne ofera informatii detaliate despre limbajul trupului folosit de orator in conceptia romanilor ".

In primele decenii ale secolului XVII- lea se inregistreaza o renastere a interesului pentru studiul gesturilor. In secolele urmatoare, scrierile despre posibilitatile cunoasterii oamenilor dupa constitutia lor corporala, dupa a fetei si a craniului, ca si dupa expresiile faciale se inmultesc.

Primele studii care au in titlu sintagma "comunicare nonverbala' au aparut la jumatatea secolului trecut. Jurgen Ruesch si Weldon Kees au fost cei dintai care au inclus termenul de "comunicare nonverbala" in titlul unei carti (Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations, 1956). Cei doi autori au aratat ca in comunicarea umana sunt implicate sapte sisteme diferite: 1) prezenta fizica si imbracamintea 2) gesturile sau miscarile voluntare 3) actiunile intamplatoare 4) urmele actiunilor 5) sunetele vocale 6) cuvintele rostite 7) cuvintele scrise. De remarcat este faptul ca in conceptia celor doi autori cinci din cele sapte sisteme implicate in comunicarea umana sunt de natura nonverbala.

Caracterizand perioada contemporana, Mark L. Knapp (1990,53-54) distinge cateva tendinte ale studiilor privind comunicarea nonverbala:

renuntarea la studiul separat al miscarilor diferitelor parti ale corpului (membrele superioare, fata, ochii etc.) si centrarea pe cercetarea contributiei acestor miscari combinate la transmitera anumitor mesaje

. schimbarea strategiei de cercetare, in sensul cresterii ponderii studiilor bazate pe observatia comunicarii nonverbale in conditiile "naturale", nu in conditiile 'artificiale" ale laboratorului experimental

urmarirea modului in care unele semnale interactioneaza cu alte semnale.

STRUCTURA COMUNICARII NONVERBALE

Analiza structurii comunicarii nonverbale impune luarea in considerare a codurilor, modelelor si scopurilor specifice implicate. In comunicarea nonverbala se folosesc seturi de semne, coduri, care prin combinare dau o anumita structura. De exemplu, semnalele vizuale pot fi asociate semnalelor olfactive. De fapt, aceste semne sunt stimuli senzoriali care impresioneaza simturile omului (vaz, auz, pipait, miros). Pe baza semnelor si canalelor de transmitere s-au propus multiple clasificari ale comportamentelor nonverbale si ale comunicarii nonverbale.

In literatura de specialitate se aminteste gruparea comunicarii nonverbale in trei categorii, propusa de J. Ruesch si W. Kess:

. limbajul semnelor incluzand gesturile

. limbajul actiunilor incluzand miscarile corpului implicate in diferite activitati

limbajul obiectelor care incorporeaza dispunerea intentionata sau neintentionata a obiectelor in spatiu in vederea utilizarii lor

Clasificarea comunicarii nonverbale poate fi facuta , in principal, dupa modalitatile senzoriale implicate in receptareaa semnalelor. Mark L. Knapp considera ca domeniul comunicarii nonverbale include urmatoarele fapte: 1) cum privim 2)cum auzim (tonul vocii) 3) cum mirosim 4) cum ne miscam - individual sau in conjunctie cu altii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale si proxemitatea) 5) cum afecteaza mediul inconjurator interactiunile umane si cum afecteaza acestea, la randul lor, mediul inconjurator (dispunerea spatiala a mobilei, temperatura, prezenta altor oameni, zgomotele s.a.m.d)

Cei mai multi cercetatori accepta o clasificare rezultata din combinarea codurilor si mediilor de transmitere a mesajelor. "KINEZICA" asa - numitul limbaj corporal include miscarile corpului, expresiile faciale si privirea. Studiul privirii poarta denumirea de "OCULEZICA". Activitatile vocale alcatuiesc "PARALIMBAJUL". Studiul perceptiei si al modului de utilizare a spatiului poarta denumirea de "PROXEMICA", iar studiul perceptiei si al modului de utilizare a timpului este denumit "CRONEMICA".

FUNCTIILE COMUNICARII NONVERBALE

De ce apelam la acest tip de limbaj ?. Ar trebui sa vedem care sunt intentiile, motivele si scopurile acestei forme de comunicare.

Paul Ekman a identificat cinci functii ale comunicarii nonverbale:

repetarea - spunem "da" si dam din cap de sus in jos, si de jos in sus; spunem cuiva ca adresa cautata este pe o strada la dreapta si in acelasi timp aratam cu mana incotro sa se indrepte

substituirea - inlocuirea mesajelor verbale - o fata posomorata ne spune ca persoana in cauza nu se simte bine

completarea - colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor

accentuarea / moderarea - punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau dimpotriva diminuarea celor spuse: cand scandam sloganuri, ridicam bratul si aratam pumnul; cand admonestam un prieten expresia faciala poate arata ca nu ne-am suparat foarte rau

contrazicerea - transmiterea de semnale in opozitie cu mesajele verbale; spunem ca ne bucuram ca ne-am intalnit cu o persoana cunoscuta, dar privim in alta parte cand ii intindem mana, ne vaitam ca nu avem din ce trai, dar ne afisam cu bijuterii sau haine foarte scumpe

PROXEMICA SAU PERCEPTIA SI UTILIZAREA SPATIULUI

Comunicam, desigur cu mainile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii dar comunicam prin modul in care folosim un anumit spatiu. Oamenii politici care tin un discurs apropiati spatial de auditoriu, cu privirea indreptata spre cei carora li se adreseaza obtin un alt efect decat cei care, sa spunem se plaseaza la o distanta apreciabila fata de ei, mentin privirea in pamant, stau cu mainile la spate sau cu o mana in buzunar cand isi rostesc discursul.

Pe baza studiului distantelor la animale, Edward T. Hall face masuratori ale pragurilor de receptare a vocii, delimitand patru distante interumane;

. distanta intima (intre 40 - 50 cm) in care poti simti prezenta celuilalt, mirosul, respiratia. Este un spatiu de protectie pentru individ, accesibil numai persoanelor foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai bun prieten, propiilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor in zona distantei intime exprima o apropiere pshihologica

. distanta personala (intre 50 - 75 cm) in care indivizii isi pot atinge mainile, defineste limita contactului fizic cu ceilalti. La acest nivel nu putem detecta caldura, respiratia celuilalt si in general, avem dificultati in a mentine contactul la nivelul ochilor. Daca acest spatiu este incalcat ne simtim inconfortabil, lucru sesizabil prin miscari excesive la nivelul corpului. In anumite situatii insa nu parem deranjati de aceasta invadare. Reactia fata de invadarea spatiului personal este in functie de tipul de relatie pe care o avem cu interlocutorul (daca manifestam atractie fata de acesta, gradul de toleranta este mai mare).

distanta sociala (intre 1.5 - 3 m) - este distanta in care pierdem detaliile privind interlocultorul. Este distanta la care se desfasoara cele mai multe dintre interactiunile individuale obisnuite, tranzactiile, afacerile cu caracter formal.

distanta publica (intre 3 - 6 m) este distanta in care individul este protejat si poate deveni devensiv daca este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale comportamentului interlocutorului: expresiile fetei, directia privirii.

ARTEFACTELE/ KINEZICA

Miscarile corpului

Comunicarea prin corp este cea mai complexa, deoarece intervine in "intalnirile" cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travesit, mascat, metamorfozat(prin imbracaminte, machiaj, tatuaj). Ea recurge la mijloace ca : aparenta fizica, gesturile, expresia fetei(mimica). Legat de aparenta o mare importanta o are imbracamintea persoanei, ca furnizor de informatii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai ales in situatiile in care imbracamintea este aproape un mijloc institutionalizat (imbracamintea de politist, de medic etc.). Uneori imbracamintea "comunica" diverse trasaturi caracteriale ale oamenilor(fuga spre originalitate) sau intentiile lor(intentia de a se distinge, de a place etc.)

Corpul uman inseamna nu numai aparenta fizica sau gestica,ci si expresiei fetei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbala. Privirea, se pare, ca se distinge ca element central al expresiei fetei. Sustinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea tradeaza starile de admiratie, iubire, dusmanie etc.

Cercetarile au aratat ca intr-o converstie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc intre 50%-60% in timpul conversatiei. Prin expresia fetei putem stimula, orienta, decodifica si intelege intentiile partenerului.

Miscarile corpului sunt numite si limbajul corpului. Pot avea uneori sens simbolic si in acest caz participa la comunicarea non-verbala. Emotiile pot fi si ele comunicate prin miscari ale corpului, in special ale fetei.

Personalitatea se evidentiaza prin alte serie de miscari, cum ar fi: rosul unghiilor, jocul cu un obiect, frecatul nasului. Este greu sa se determine sensul acestor miscari, pentru ca unele se fac imvoluntar. Ele pot ilustra doar stare interioara si nu comunicare.

Pozitia corpului

Pozitia corpului joaca un rol important in comunicarea non-verbala. Oamenii care doresc sa coopereze au tendinta sa se aseze sau sa stea unul langa celalalt. Daca ei sunt in relatii adverse vor avea tendinta sa stea fata in fata.

Imbracamintea, podoabele, accesoriile vestimentare comunica apartenenta persoanei la genul biologic, la o clasa de varsta, la o categorie socio - economica, la o profesie sau alta. Este imposibil sa fii imbracat si sa nu transmiti celorlalti cine esti si cum percepi tu lumea.

Cand analizam vestimentatia in contextual comunicarii nonverbale trebuie sa luam in considerare determinarile geografice, culturale si istorice. De exemplu de la Polul Nord la Ecuator, oamenii isi protejeaza corpul impotriva gerului sau a caldurii excesive: imbraca haine adecvate, diferite in ceea ce priveste materialele, culoarea, croiala.

Hainele si mai ales uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la un moment dat. Ele influenteaza stima de sine, dar si comportamentul celorlalti. Referitor la puterea de influentare a hainelor cu autoritate, experimentul natural proiectat de M. Lefkowitz, R.R. Blake si J.S. Mouton intr-un oras din Texas mi se pare cat se poate de revelator. Cei trei folosesc ca asociat un barbat in varsta de 31 de ani, care in cadrul experimentului avea sarcina sa treaca strada pe rosu, in timp ce alti pietoni asteptau schimbarea culorii semaforului. Cand complicele purta "haine cu autoritate", respectiv costum de foarte buna calitate si cravata scumpa, trecatorii care erau la semafor l-au urmat intr-un numar de trei ori si jumatate mai mare decat atunci cand era imbracat cu o camasa ieftina si pantaloni de lucru

In modul in care ne imbracam intervin intr-o proportie sau alta, de la caz la caz, atat motivatia de protejare a corpului, cat si pudicitatea si dorinta de a atrage atentia. De exmplu, tinerii si tinerele merg la discoteca, imbraca haine care mai degraba sa atraga sexual decat sa le protejeze corpul; hainele purtate de tinerii din gastile de la coltul strazii nu au functie estetica. Lipsa decentei in modul de a se prezenta al unor elevi din licee sau al unor studenti pune problema violentei limbajului nonverbal.

Pornind de la imbracaminte, ne putem da seama de gustul estetic al acesteia, de firea ei: este o persoana conformista, care doreste sa treaca neobservata, sau o persoana independenta?

Imbracamintea este o forma de comunicare nonverbala (inaintea prezentarii verbale; cu ajutorul vestimentatiei se transmit informatii despre apartenenta la genul social, varsta, clasa sociala, ocupatie, origine etnica si despre caracteristicile psiho - morale de personalitate.

Imbracamintea reprezinta valorile identitare de grup si exprima nevoia de a fi diferit de alti. Diferentierea imbracamintei simbolizeaza nevoia de autonomie, dorinta de a fi independent. Diferentierea imbracamintei adolescentilor fata de imbracamintea adultilor este un fenomen istoric relativ recent deoarece pana la jumatatea secolului trecut hainele adolescentilor semanau foarte mult cu hainele adultilor. Vestimentatia adolescentilor de dupa 1980 are conexiune cu vestimentatia adolescentilor din ani '50 - '60, pe cand vestimentatia adolescentilor de dupa 1980 este influentata de mass - media datorita tehnologiilor de comunicare moderne, adolescentii tind sa imite vedetele TV, sau starurile musicale etc.

Jacqueline Murray a identificat in lumea afacerilor trei tipuri de vestimentatie:

hainele specifice corporatiilor, purtate mai ales de avocati, directori si bancheri (design simplu de culoare gri sau bleumarin pentru costumele barbatesti, alb imaculat sau albastru deschis pentru camasi, iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori din panza de in)

haine menite sa comunice, utilizate cu precadere de persoanele implicate in marketing, educatie, industriile in expansiune (costume si rochii practice, relaxante, semitraditionale din impletituri si tesaturi cu ochiuri largi, cu imprimeuri odihnitoare sau in dungi)

haine inovatoare, intalnite mai ales la artisti, la cei ce lucreaza in domeniul publicitatii, la vanzatorii cu amanuntul sau la propietarii de magazine de lux

EXPRESIILE FACIALE

Miscarile fetei si ale ochilor

In general se considera mai credibili oamenii care isi privesc interlocutorii in ochii in timpul comunicarii. Evitarea contactului vizual sugereaza intentia de a ascunde ceva.Un bun comunicator trebuie sa stie sa-si controleze expresiile emotionale in functie de context.

Vocea

Modul in care ne folosim vocea si calitatile vocale are importanta sa in procesul comunicarii.Volumul, ritmul, inaltimea si intensitatea vocii, modul de articulare si pronuntare a cuvintelor pot fi controlate.

Studiul expresiilor faciale a debutat in a doua jumatate a secolului XIX-lea. In timp s-au adunat un munte de fapte de observatie, s-au emis diferite ipoteze si s-au elaborat tehnici din ce in ce mai sofistificate pentru inregistrarea muschilor faciali din care rezulta expresiile faciale. In anul 1965, Cand Paul Ekman a inceput sa studieze expresiile faciale, majoritatea antropologilor erau convinsi de faptul ca gesturile si emotiile au fundamente culturale, ca sunt invatate in procesul socializarii. Paul Ekman porneste de la ipoteza ca expresiile faciale sunt programate ca o parte naturala a emotiilor. Pentru ca toti oamenii apartin aceleiasi specii si toti au acelasi numar de muschi faciali este de asteptat ca oriunde in lume emotiile sa se exprime in acelasi mod, sa fie recunoscute ca atare. Fiecarei emotii ii corespunde cate doua expresii faciale: una programat ereditar, aceeasi in toate culturile; alta, reprezentand o abatere de la expresia programata, variaza de la o cultura la alta.

Zambetul si rasul

Numerosi filosofi si oameni de stiinta au incercat sa patrunda esenta rasului si surasului. Ch Darwin aprecia ca rasul pare sa constituie in primul rand, expresia simplei bucurii sau fericiri. Motivele pentru care omul rade sunt variate, dar mecanismul rasului este totdeauna acelasi: inspiratie adanca, scurte contractii spasmodice ale toracelui, in special al diafragmei. De aici si vorba: "radeau de se tineau cu mainile de burta".

In timpul rasului gura este mai mult sau mai putin larg deschisa, cu colturile mult trase inapoi, precum si putin in sus, iar buza superioara este putin ridicata. Uneori radem din tot corpul desi se spune "radem din tot sufletul". 'Radem de ne doare burta" sau "ne tavalim pe jos de ras". In fond este vorba despre contractiile musculare si despre stimularea secretiei unor endorfine, fapt ce mentine sau amplifica veselia.

Zambetele "naturale" se deosebesc de cele false, "artificiale", prin aceea ca dureaza mai mult si ca in performarea lor participa atat muschii fetei, cat si cei ai ochilor. In cazul zambetelor false se contracta doar muschii din jurul ochilor, aparand la coada ochilor riduri, nu si muschii fetei.

Cum emotiile influenteaza asupra comportamentului nonverbal

Emotiile sunt stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor omului cu un obiect ori o situatie, deci au un caracter situational. Ele pot fi declansate de o imprejurare reala sau de una imaginata (gindul ca politia poate fi pe urmele sale sperie tilharul care are banii furati in geamantan).

Intensitatea lor e foarte variata: poate fi vaga, mijlocie, dar si foarte mare, zguduind intregul organism. in ultimul caz este vorba despre emotia-soc careia psihologii ii spun si afect.

Emotiile propriu-zise sunt procese sau desfasurari emotionale mai moderate in care functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate ca in afecte. Ele sint efectul confruntarii dintre nevoile individului si datele reale sau prezumative ale mediului. Emotiile au o orientare determinata, o referinta obiectuala sau situationala (ti-e frica de o situatie anumita)

Asadar, emotiile au un caracter situational, depind de actiunea nemijlocita a situatiei emotionale si apar frecvent ca efect al satisfacerii sau nesatisfacerii unor tendinte (biologice).

Emotia nu se reduce la aspectul de traire subiectiva, ci formeaza o configuratie complexa, un raspuns psihofiziologic multidimensional vizavi de evenimente, situatii. Printre dimensiunile procesului emotional se disting:

- modificari organice, vegetative;

- manifestari comportamentale: gesturi, mimica, expresii vocale schitate sau desfasurate;

- trairea afectiva a relatiei cu lumea.

Aceste trei laturi alcatuiesc o unitate, o interactiune sincrona, trairea subiectiva avind la baza mecanisme neurosomatice.

Procesul emotional prezinta manifestari comportamentale externe, accesibile observatiei si anume: gestul, miscarea sau imobilitatea corporala, expresia faciala, expresia vocala, tremurul muscular s.a. Aceste manifestari se imbina in configuratii specifice-faciale, vocale, gesturale, posturale - pe baza carora se poate recunoaste o stare emotionala sau alta. Expresia faciala pare a fi cea mai elocventa pentru observator. De exemplu, bucuria sau minia se pot citi de pe fata. Sistemul nervos central este responsabil pentru controlul muschilor faciali, determinind incruntari, grimase, relaxari, tremure. Expresia vocala exprima si ea - prin variatii de tonalitate, intensitate, inflexiuni, accent, pauze - anumite stari emotionale. De exemplu, se ridica vocea la minie, se scoate un tipat in situatii de frica, apare risul in stari de bucurie oftatul in stari de durere etc.

Cele mai importante si expresive modalitati de exprimare a emotiilor sunt realizate cu ajutorul fetei

si ochilor

Fata. Expresia faciala este considerata ca o modalitate de manifestare a starilor psihoemotionale ale omului, un fel de forma specifica de comunicare. Expresiile faciale apar ca o sursa importanta de informatii, de caracteristici psihoemotionale ale subiectilor umani. De asemenea expresia faciala reprezinta aspectul cel mai vizibil al comportamentului nonverbal si cea mai expresiva parte emotionala si fizica a corpului.

Diferite expresii faciale ofera multiple si diverse semnale care pot fi indici tipici la reactionarea emotionala in diferite situatii sau stari sufletesti. Mimica fetei are proprietatea de a exprima stari sufletesti. In functie de mimica faciala poate fi determinata starea emotionala, intelegerea fara expresii verbale, fara cuvinte a dispozitiei. Expresiile faciale pot servi ca forme de comunicare si mijloace de apreciere a starii persoanei date.

Trasaturile generale ale fetei caracterizeaza chiar si temperamentul omului. Persoanele active, cu un temperament sangvinic, au trasaturi stenice ale fetei, pe cind persoanele pasive au trasaturi imobile, astenice, ceea ce indica si lipsa bogatiei interioare

Asadar, partile fetei oglindesc perceptiile emotionale in mod diferit. Astfel, cercetatorii de la Universitatea din Pensilvania au descoperit ca partea stinga a fetei exprima mai pregnant emotiile. Sentimentele de fericire, surpriza, frica, dezgust, tristete sunt exprimate mai intens pe partea stinga a fetei si depind de emisfera corespunzatoare cerebrala.

Ochii. Un rol deosebit in expresiile emotionale apartin ochiului, care dezvaluie ceea ce se afla ascuns in creier. Cele mai profunde enigme emotionale sufletesti le exprima ochiul.

Starile emotionale se redau nu numai prin expresii faciale, gesturi, dar si prin privire, contacte vizuale care exteriorizeaza starea psihica a omului. Ochiul, ca organ de simt, privirea, are un rol de exceptie in exprimarea emotionala. Ochiul prin functiile sale exprima starea emotionala si reciprocitatea care exista oriunde. Expresia fetei umane, a privirii deseori este de ajuns pentru a stabili relatiile dintre indivizi. Durata de timp a privirii in ochi creste cind indivizii se plac reciproc, cind se afla intr-un raport de cooperare, si invers ea scade in relatiile conflictuale.

Privirea poate exprima dispret, ironie, admiratie, nemultumire, amenintare, mindrie, indoiala s.a.m.d. Chiar si faptul de a evita privirea cuiva, sau evitarea de a privi pe cineva comunica fie culpabilitate, fie neincredere, fie ostilitate, fie jena etc. Privirea poate ajuta o persoana sa domine pe o alta sau un grup, poate infrunta o alta persoana intr-o situatie tensionata, poate sa exprime stapinire de sine, agresivitate sau ezitare, nesiguranta, teama.

Emotiile pot provoca modificari esentiale in starea functionala a organismului. Ele exprima atitudinea personala in raport cu anumite valori sociale. Treptat acestea se transforma in senzatii si joaca un rol important in motivatia comportarii si reglarii relatiilor interpersonale. Emotiile indeplinesc cele mai variate functii: aprecierea, concentrarea atentiei, stimularea, compensarea, pastrarea in memorie a sentimentelor retraite s.a.

Factorul emotional uman joaca un rol important in manifestarea comportamentului nonverbal, deoarece anume emotiile genereaza acest tip de comportament care la rindul lor sunt si ele generate de anumite evenimente , situatii, imprejurari la care oamenii au atasate anumite atitudini. Astfel, comportamentul este o forma de raportare a individului la continutul valorilor sociale. Valorile sociale sunt diferite si fiecarei valori omul ii atribuie o anumita atitudine. Drept rezultat apar si diferite tipuri de comportament uman care se manifesta prin gest, mimica, expresie faciala, vocala etc.

Semnificatia gesturilor in comportamentul nonverbal

La interpretarea comportamentului nonverbal este importanta cunoasterea si respectarea unor reguli:

1) Citirea ansamblului - adica gesturile, limbajul corpului nu trebuie sa fie interpretate izolat; pentru o citire corecta trebuie

evidentiate ansambluri care sa contina cel putin 3 gesturi;

2) Luarea in consideratie a contextului - ansamblurile de gesturi trebuie evaluate in contextul in care apar (uneori bratele incrucusate a persoanei sunt generate de frig, nu neaparat pozitia de aparare);

3) Recunoasterea diferentelor culturale - un gest care inseamna ceva intr-o tara poate avea cu totul alt sens in alta tara.

Gesturile facute cu palma

Semnalele nonverbale transmise de palma omului sint unele din cele mai eficiente in comunicarea nonverbala.

- Palma intoarsa in sus - gest de supunere.

- Palma indreptata in jos -semnifica autoritatea.

- Palma inchisa cu degetul aratator intins - amenintarea vorbitorului cu supunere pentru cel ce asculta.

- Stringerea minii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in jos - asa o stringere semnifica dominarea.

- Stringerea a miinii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in sus - semnifica supunerea.

- Impingerea inainte a palmei intoarse injos, intinderea bratului rigid - tip agresiv de persoane, specific oamenilor din zone rurale.

- Apucarea virfurilor degetelor - denota lipsa increderii in sine.

- Utilizarea ambelor mini in momentul stringerii - denotasinceritate si incredere.

Gesturi ale miinii si bratului

- Frecarea palmelor - semnifica afisarea asteptarilor pozitive.

- Frecarea degetului mare de celelalte degete - semnifica asteptarea unor bani.

- Inclestarea miinilor - reflecta o atitudine de frustrare sau de ostilitate. Deosebim:

- Inclestarea miinilor in pozitie ridicata - semnifica dispozitia negativa.

- Miinile in pozitie de coif indreptatin sus - este caracteristic persoanelor superioare sau care gesticuleaza putin sau deloc, comunicind increderea lor in fortele proprii.

- Miinele in pozitie de coif indreptate in jos - este caracteristic persoanelor care mai degraba asculta decit vorbesc.

- Apucarea miinii, a bratului si a incheieturii a miinii - gest de superioritate incredere.

- Etalarea degetlui mare - acest semnal este pozitv si apare des in postura tipica a sefului glacial, care il ilustreaza in prezenta subalternilor sai.

Bratul ca bariera de protectie

- Incrucisarea obisnuita a bratelor -acest gest exprima o atitudine defensiva sau negativa. Persoana se simte stingherita sau nesigura.

- Incrucisarea incordata a bratelor - indica o atitudine ostila si dfensiva.

- Gest de prindere abratului - acest gest este raspindit printre cei aflati in saile de asteptare ale doctorilor si dentistilor sau la cei care urmeaza sa zboare pentru prima data cu avionul si asteapta decolarea acestuia. Acest gest reflecta o atitudine negative, dominate.

Piciorul ca bariera de protctie

- Pozitia obisnuita a incrucisarii picioarelor - este folosit pentru manifestarea unei atitudini nervoase, rezervate sau defensive.

- Piciorul aruncat peste genunchi - acst tip de incrucisare a picioarelor indica existenta unei atitudini de disputa sau competitie.

- Piciorul asezatpeste genunchi si prins cu una sau amindoua miinile - acest gest e folosit de persoanele care au o atitudine rigida in discutii sau negocieri. Aceasta semnifica o individualitate puternica, incapatinare, rezistenta careia poate fi ranita numai printr-un procedeu special.

- Gesturi de incrucisare a picioarelor stind in picioare - aceste pozitii sunt folosite in mare parte de cei care se afla in mijlocul unor indivizi necunoscuti. Pozitia lor ne spune ca ei nu sunt relaxati si lipsiti de incredere in sine.

- Gestul incrucisarii gleznelor - inseamna reprimarea unei atitudini negative, a unei senzatii negative, a nervozitatii sau fricii.

Gesturi si semnale de curtenie

1. Ale barbatilor

- Unul dintre gesturile de "apropiere" a barbatilor la femeie este aranjarea cravetei; daca nu poarta cravata, isi aranjeaza gulerul, isi aranjeaza butonii, camasa, sacoul sau un alt obiect vestimentar.

- Intoarcerea trupului spre femeie si mentinerea labei piciorului in directia ei.

- Privirea neobisnuita, intima.

- Tine miinele la solduri - accentuiaza marimea sa corporala si demonstreaza disponibilitatea pentru aventura.

2. Ale femeilor:

- Aruncarea capului pe spate.

- Expunerea incheieturii miinii.

- Indepartarea picioarelor.

- Leganarea soldurilor.

- Privir laterala.

- Gura intredeschisa, buzele umezite.

- Rujul de buze.

- Mingiierea obiectelor cilindrice.

- Privire laterala, peste umarul ridicat.

Gesturi teritoriale si ale posedarii

- Gesturi teritoriale

In mod inconstient oamenii isi arata drepturile teritoriale asupra diferite obiecte reazaminduse de ele. Atingandu-si proprietatea persoana arata altora ca obiectul respective ii apartine. Intimidarea persoanei poate fi atunci cindse manifesta abuzul comis impotiva teritoriului sau proprietatii unei alte personae. 90% din opinia oamenilor cu privire la persoana noastra se formeaza in primele 90 de secunde dup ace facem cunostinta, deci trebuie sa tinem minte, ca prima impresie se formeaza doar o singura data.

- Gesturile posedarii

In utilizarea acestor gesturi exceleaza indeosebi personalul de conducere. S-a observat ca cei nou numiti in posturi de conducere incep de indata sa recurga la asemenea gesture, desi inainte le foloseau rareori. Piciorul aruncat peste bratul scaunului exprima faptul ca persoana in cauza il posedeaza si semnaleaza o atitudine destinsa fata de normele obisnuite de comportament. Aceasta pozitie poate fi perceputa in moduri diferite in situatii diferite. Euna cind stam in aceasta pozitie in inconjurarea prietenilor, si alta cind in inconjurarea colegilor de serviciu. In al doilea caz se va manifesta o atitudine negativa fata de noi.

Birouri, mese si aranjamente de asezare

Un mod eficient de a castiga cooperarea altor oameni este asezarea strategica.

Din cauza unei game foarte largi de imprejurari care pot interveni la aranjamente de asezare in jurul unei mese dreptunghiulare de birou, o persoana poate ocupa 4 feluri, in raport cu o alta persoana:

- Pozitia de colt. Acasta pozitie e folosita in general de oameni angajati in conversatii prietenesti spontane. Ofera posibilitati nelimitate pentru a se privi in ochi si a utilize variate gesture, precum si pentru a observa gesturile celuilalt. Coltul biroului constituie o bariera partiala in caz ca una din parti s-ar simti amenintata si face inutila impartirea teritoriala a suprafetei mesei.

- Pozitia de cooperare. Asemenea pozitie apare atunci cind doi oameniau aceeasi orientare, gindesc la fel sau lucreaza la aceeasi tema. Este o practica pozitie pentru prezentarea unui caz si obtinerea acceptului parteneruluide discutie.

- Pozitia competitiv-defnsiva. Asezarea in partea cealalta a mesei, vizavi de persoana cu care discutam, poate crea o atmosfera competitive-defensiva si poate duce la situatia in care amindoi ramin ferm la punctele lor de vedere, masa constituind o bariera solida intre ei. Aceasta pozitie este utili zata atunci cind partenerii sunt in competitie sau cind unul este admonestat de catre celalalt.

- Pozitie independenta. Astfel de pozitie este aleasa de oamenii care nu doresc sa stabileasca raporturi cu alti. Ea este folosita in locuri cum sunt librariile, restaurantele si uneletipuri de banci in parcuri. Ea exprima indiferenta, dar o alta persoana o poate interpreta ca un act ostil, daca I se incalca granitele teritoriale.