COMUNICAREA VERBALA SI NONVERBALA

COMUNICAREA VERBALA SI NONVERBALA

Presupunem ca avem sanse mari ca in curand sa tinem un discurs. Cum bine stim, perspectiva unor discursuri da dureri de cap tuturor, mai putin oratorilor experimentati. Daca nu avem experienta, fundamentele comunicarii verbale prezentate in acest capitol ne vor ajuta sa rezolvam rezonabil problema. Daca suntem un orator implinit folosim ceea ce urmeaza ca o recapitulare.

Asemenea scrisului si ascultarii, vorbitul reprezinta o indemanare, abilitate, pricepere. Putini dintre noi vor deveni mari oratori insa toti putem deveni buni profesionisti daca acordam timpul necesar dobandirii cunostintelor de baza, inainte de a lua in calcul aspectele specifice vorbirii in public, este bine sa revedem din nou cele sase etape ale comunicari scrise si verbale tratate in capitolul precedent. Ele ne ghideaza in continuare.

Comunicarea nonverbala

Cercetarile au aratat un interes deosebit mijloacelor nonverbale de comunicare. Ele estimeaza ca mijloacele verbale nu poarta mai mult de 30-35 % din semnificatiile vehiculate intr-un dialog social. De asemenea, numai 7 % din comunicarea unei emotii se realizeaza prin canalul verbal, 55 % se transmite prin canalul vizual si 33 % prin canalul paralingvistic (tonul vorbirii, accent, ritm, pauze). Cu alte cuvinte, in comunicarea afectiva canalul vizibil domina asupra continutului verbal.

Fara indoiala, gesturile, activitatea vizibila a celui care vorbeste au mare valoare de comunicare; ele vehiculeaza in interactiunea sociala un ansamblu de informatii care lipsesc in mesajul verbal propriu-zis. Transferand informatia intre persoane fara folosirea cuvintelor, comunicarea nonverbala are loc prin mijloacele expresiei faciale, miscarii capului, pozitiei si miscarii coipului, tonului vocii, imbracamintei si chiar mirosului. Oamenii nu trebuie sa fie constienti ca trimit un mesaj pentru a comunica nonverbal, desi unii dintre noi, asa cum sunt actorii, politicienii si vanzatorii folosesc deliberat comunicarea nonverbala ca sa creeze efecte speciale. Adesea, receptorul unui mesaj nonverbal nu este constient de acest lucru, in schimb realizeaza ca simte transmitatorul intr-un anumit fel.

Mesajele nonverbale sunt de obicei declaratii despre relatia imediata. Ele exprima adesea emotiile si dezvaluie atitudinile oamenilor care sunt aproape unul de altul. Mesajele nonverbale caracterizeaza cuvintele folosite de oameni si, deoarece sunt mai putin sub controlul constiintei, pot chiar trada discrepanta dintre cuvinte si adevaratele sentimente. Miscarile capului si expresiile faciale dau cele mai multe informatii despre tipul de emotie exprimata, iar pozitia corpului si incordarea muschilor dezvaluie intensitatea sentimentelor. Contactul vizual este important in mod special pentru a semnala schimbarile ce intervin in interactiunile de durata. De asemenea, reciprocitatea contactului vizual poate semnala dorinta ca contactul dintre persoane sa creasca.

Considerand ideile discutate pe scurt despre comunicarea nonverbala ca necesare si suficiente, nu ne ramane decat sa tratam cateva aspecte practice in cazul tinerii unui discurs.

Sindromul palmelor transpirate

Totdeauna trebuie sa fim pregatiti sa depasim teama de scena. Putem incepe odata cu primul discurs. Studiem "la rece' primele paragrafe din cuvantarea pe care am pregatit-o. De regula, este vorba de introducere si trecerea catre prima problema principala. Acest lucru ne ajuta foarte mult sa trecem de primul si cel mai dificil minut. Ne mobilizam sa vorbim cu voce tare, sigura. Suntem increzatori in reusita, ne imbarbatam. Nu retinem prea mult audienta cu introducerea; trecem la punctele principale. Folosim gesturi naturale. Stabilim un contact vizual cu auditoriul si urmarim reactia lui (incuviintari din cap, priviri contrariate etc). Urmarind feedback-ul, ne mutam atentia de la propria persoana asupra auditoriului acolo unde, de fapt, ea trebuie sa fie. Toti ne lovim de aceasta spaima a scenei. Candva, cineva spunea ca toti oratorii buni sunt nervosi; totul este sa facem in asa fel incat aceasta energie nervoasa sa lucreze in contul nostru.

Tinuta ingrijita

Un alt punct in a deveni stapan pe sine este modul aparitiei in public. E nevoie sa ne tundem sau sa ne coafam? Ne sunt pantofii lustruiti? Ne-am calcat de curand pantalonii sau fusta? Daca nu avem toate aceste lucruri puse la punct putem crea impresii negative inainte de a incepe sa vorbim. Sa fim vioi si activi, dar nu artificiali. Nu ne aplecam asupra pupitrului, nu ne intoarcem, nu ne balansam inainte-inapoi sau lateral. Nu ne lasam greutatea, alternativ, pe cate unul din picioare. O aparitie corespunzatoare creeaza incredere si reduce teama de scena.

Ochii

Trebuie sa stabilim un contact vizual imediat cu auditoriul. Se face in asa fel ca audienta sa simta ca o privim, dar nu ii vorbim fixand-o cu privirea, ci doar ne uitam uneori la ea. Este cea mai buna metoda de a obtine feedback-ul si de a-i retine atentia. Un vorbitor ingropat in hartii isi pierde ascultatorii. Nu ii poate trezi daca nu stie ca deja au adormit.

Expresia fetei

Folosim expresiile fetei dar nu exageram. Ne comportam de parca am fi implicati intr-o discutie. Nu este nevoie sa zambim sau sa ne miram incontinuu, ci doar atat cat este necesar.

Gesturile

Reprezinta o alta forma a comunicarii nonverbale. Nu este nimic magic in lucrul cu mainile. Daca le folosim, o facem natural! Facem ca gestica mainilor sa adauge inteles cuvintelor noastre.

Ajutoare audiovizuale

Folosim ajutoare vizuale si audio pentru a ne face mai bine intelesi. "O fotografie valoreaza o mie de cuvinte' este un cliseu vechi care insa ramane mereu actual.

Cercetatorii sustin ca la o saptamana dupa ce am fost martorii unei lectii lipsita de suport vizual vom retine doar 5 % din informatiile transmise. Atunci cand sunt elementele vizuale, retinem aproximativ 65 %.

Ajutoarele vizuale sunt obiecte, modele, fotografii, harti, desene, scheme. Le folosim insa cu prudenta. Uneori sunt prea mici pentru a fi vazute de intreg auditoriul, iar daca trecem cu ele printre oameni le distragem atentia. Fotografiile sau desenele sunt, de regula, mai eficace. Propunem un algoritm pentru folosirea mijloacelor audiovizuale.

Nu stam intre auditoriu si mijlocul vizual; ne asiguram ca toti il pot vedea.

Nu vorbim cu fata catre plansa sau imagine, privim si vorbim spre cei care ne asculta. Folosim un aratator, in nici un caz nu stam cum mana aproape de plansa sau imagine. Cand proiectam imagini si scheme cu videoproiectorul folosim un aratator electronic.

Nu aratam imaginea sau schema pana cand discursul nu a ajuns in punctul in care este necesar acest lucru. Dupa folosire, o inlocuim sau o acoperim. Asta nu inseamna ca nu putem folosi o plansa sau o imagine cu o schema sau structura de baza. In acest caz o vom vizualiza mai mult timp, insa, din nou, cand nu mai este nevoie de ea, o inlocuim.

Ne asiguram ca mijlocul vizual este clar, simplu si poate fi observat (citit). Schemele complicate nu sunt eficiente si nu au valoare pentru ca nu pot fi observate din cauza lipsei de spatiu. Verificam toate materialele vizuale din acest punct de vedere inainte de a ne incepe disertatia.

Avem grija ca setul de mijloace vizuale care ne sustin discursul sau expunerea sa fie aranjate in ordine logica.

Daca altcineva manipuleaza aparatura audio-video, trebuie sa ii precizam limitele in care folosim informatia transmisa catre audienta pe aceasta cale.

Oricum, mijloacele vizuale si audio subliniaza intr-un fel ceea ce spunem, de aceea nu trebuie sa le folosim exagerat.

Verificam scrierea si punctuatia materialelor prezentate.

Nu citim tot textul de pe plansa sau din imaginea video, avem toate sansele sa plictisim auditoriul.

Cand pregatim suportul vizual sa avem grija sa fie simplu, iar forma de prezentare sa o limitam la 2-3 culori.

Comunicarea verbala

Cum folosim inflexiunile vocii pentru a transmite ideile si informatiile? Cum tinem sub control frecventa, volumul, nivelul si pauzele in vorbire? Cum folosim vocea in asa fel incat sa cream interes? Iata un set de intrebari pe care le ridica comunicarea verbala la care raspundem cat mai concis in cele ce urmeaza.

Frecventa

Nu se poate vorbi de o frecventa standard valabila pentru orice cuvantare. Trebuie sa luam in considerare urmatorul lucru: oamenii pot asculta de 4-5 ori mai repede decat frecventa normala de 120 cuvinte pe minut. Daca vorbim prea repede, cuvantul va fi neinteligibil, iar daca vorbim prea incet, va avea de suferit semnificatia. Daca nu variem frecventa, putem pierde atentia auditoriului. O frecventa mai mare denota emotie sau o actiune rapida, neasteptata, iar o frecventa mai joasa denota calm sau oboseala. Folosim acea frecventa ce confera maretie prezentarii pe care o facem.

Volumul

Este o alta tehnica verbala care poate da maretie cuvantarii pe care o sustinem. Daca este posibil, cercetam in prealabil sala sau camera unde vom vorbi. Verificam daca cineva din spatele ei ne poate auzi. Fixam volumul potrivit. Cand sala va fi plina, va trebui sa vorbim mai tare pentru ca multimea va absorbi sunetul. Schimbam volumul pentru a sublinia o idee in sensul "+' si "-'. Un volum mai slab este adesea modul cel mai eficient de a obtine efectul dorit.

Tonul

Pentru a folosi tonul eficient ar trebui sa dovedim calitati de cantaret. Tonul poate fi superior si inferior pe scala vocii. Folosim un ton convenabil, apoi il micsoram sau il marim pentru a obtine efectul scontat. Vocalele, cuvintele sau frazele intregi pot fi folosite in acest sens. intr-o fraza putem folosi o inflexiune crescanda (de la minim la maxim) spre a exprima o doza de siguranta si o inflexiune descrescanda pentru nesiguranta. Alternarea tonurilor evita monotonia si directioneaza atentia ascultatorului.

Pauza

Ea ne da timp sa ne reglam respiratia, iar auditoriul are timpul necesar sa ne culeaga ideile. Nu ne grabim niciodata in discurs sau prelegere academica: facem pauze, astfel incat auditoriul sa ne "digere' spusele. Problema este urmatoarea: Unde facem aceste pauze? Pauzele din vorbire au acelasi rol ca punctuatia in scriere. De regula, pauzele scurte divid ideile dintr-o fraza, iar cele lungi marcheaza sfarsitul frazelor. Putem de asemenea folosi pauzele lungi intre doua puncte principale importante sau intre cuprins si incheiere. Oricum, nu intreru-pem foarte des cu pauze si nu divizam evident discursul.

Articularea /pronuntia

Trebuie sa dam atentie in expunere modului de articulare si de pronuntie. Ambele indica comanda orala pe care o dam limbii. Articularea este arta de a vorbi inteligibil si a emite sunete potrivite folosind buzele, maxilarul, dintii si limba. Ne ascultam vorbind si facem cuvintele distincte si inteligibile. Desigur, putem articula cum trebuie un cuvant dar sa nu scapam din vedere pronuntia lui corecta. Din nefericire, multi oameni considera pronuntia corecta (sau cea incorecta) o reflectare directa a inteligentei umane. Consultam dictionarul potrivit daca suntem nesiguri cum se pronunta un cuvant.

Lungimea

Durata expunerii este un element crucial. De fapt, prezentarea si organizarea comunicarii verbale se bazeaza pe formula "fii scurt si concis'. Putini sunt cei care vor tolera sa li se risipeasca timpul. Cunoastem bine inainte ceea ce avem de spus si dupa aceea, pur si simplu, spunem.

Verificarea

Suntem probabil cei mai neindreptatiti sa ne apreciem discursurile. Daca se poate, ne verificam discursul in fata unui ascultator critic. in plus, descindem in camera sau sala unde vom vorbi. Aparatele functioneaza? Discursul poate "curge' normal? Facem tot ce putem pentru a fi naturali. O inregistrare digitala si o oglinda ne pot fi de mare ajutor. Cam asta este tot. Avand cunostinta de caracteristicile comunicarii verbale si nonverbale discutate aici, ar trebui sa tinem un discurs credibil. In final, prezentam cateva consideratii practice despre comunicarea verbala pe care sa le avem in vedere.

De regula, prezentam auditoriului ambele laturi ale problemei (atat aspectele pozitive cat si cele negative). Cercetarile arata ca 60 % din ascultatori vor fi receptivi la ceea ce afirmam atunci cand prezentam ambele argumente, in timp ce numai 5 % dintre ei va vor aproba cand vom prezenta problema unilateral.

Vorbim urmarind realizarea unui context logic temeinic.

Ne pastram "loviturile mari' pentru final. Afirmatiile facute la sfarsitul prezentarii au, in general, un mai mare impact asupra auditoriului.

Folosim incheierea pentru a evidentia din nou cat mai clar pozitia si argumentele relevante. Revenim asupra ideilor principale.

Anticipam intrebarile. De multe ori, cei care fac o comunicare nu pot anticipa intrebarile din cauza lipsei de cunostinte. Sa ne cunoastem bine subiectul. Dar ce facem cu intrebarile care se pun inainte de incheierea discursului? in acest caz, capacitatea de-a iesi si intra in subiect este esentiala pentru eficienta convingerii.

Vorbire spontana si vorbire elaborata

Vorbire spontana

Cand ni se cere sa dam raspunsuri pe durata unei sedinte sau cand suntem solicitati sa luam cuvantul in cadrul unei adunari, suntem in situatia de a vorbi spontan. De asemenea, o situatie de acest fel se produce cand trebuie sa vorbim in public fara a fi avertizati dinainte si, evident, fara o pregatire prealabila. Pentru a duce la bun sfarsit acest lucru avem nevoie de multa incredere in fortele proprii, de stapanire a subiectului si de darul de a gandi independent. Un vorbitor cu asemenea calitati va atinge nivelul maxim al realizarii comunicarii verbale.

Vorbire elaborata

Pe de alta parte, vorbirea elaborata se refera la acele situatii in care avem la dispozitie posibilitati largi de pregatire a mesajului. Aceasta nu inseamna ca vom scrie un material detaliat si apoi vom memora cuvant cu cuvant, ci ca va trebui sa ne planificam si sa exersam cu atentie prezentarea.

Cei care pot prezenta rapoarte spontane sunt de invidiat. Ei apar ca oameni care stapanesc perfect subiectul si se simt minunat in rolul de vorbitori. Si aceasta fiindca s-au documentat, au fost de multe ori in aceasta postura sau au devenit experti ai unui subiect de mai multa vreme si stiu cum sa-1 prezinte pe moment. Ei gandesc inainte sa vorbeasca, subliniaza ideile de baza, spun ce au de spus, concluzioneaza si incheie. Cu alte cuvinte, le place foarte mult ceea ce fac, lucru care le permite sa fie mai directi, spontani si receptivi la feedback.

Asa cum am mai spus in alta parte, atunci cand nu ascultam, dormim sau gandim, ne petrecem majoritatea timpului vorbind. Insa, percepem o anumita schimbare atunci cand suntem solicitati sa vorbim in fata unui grup de oameni sau a unui sef. Presupunand ca avem ideile in ordine, atunci inseamna ca, cu cat vom vorbi mai mult in fata unui grup, cu atat vom deveni mai increzatori in fortele noastre.

increderea in cunostintele solide asupra subiectului abordat reprezinta o premisa importanta atat in vorbirea spontana cat si in cea elaborata.