COMUNICAREA si LIMBAJUL - NOTIUNI de BAZA

LIMBAJUL si COMUNICAREA reprezinta = MECANISMELE PSIHICE aflate cel mai la indemana individului pentru a-si regla propria conduita, dar si conduita altora.

COMUNICAREA ( inteleasa in SENS EXTINS, ca ACT TRANZACTIONAL, inevitabil in situatiile de interactiune ) este ESENTIALA:

atat pentru viata personala

cat si pentru viata sociala a individului

Din pacate insa, notiunile de LIMBAJ, LIMBA si COMUNICARE sunt POLISEMICE ( comportand o pluralitate de sensuri ), fapt care provine:

atat din complexitatea intrinseca a fiecarei notiuni

cat si din motivul ca, ELE constituie obiectul de studiu al mai multor discipline, in care au perspective de abordare nu totdeauna identice

Din acest motiv, se impune cu necesitate LAMURIREA SENSULUI PSIHOLOGIC al acestor notiuni.

COMUNICAREA a fost DEFINITA frecvent ca = o forma particulara a relatiei de schimb dintre doua sau mai multe persoane sau grupuri.

IDEEA isi are originea in conceptia lui Levi-Strauss care interpreta SOCIETATEA de pe pozitia unei TEORII A COMUNICARII.

Levi-Strauss considera ca = in SOCIETATE sunt posibile 3 TIPURI de SCHIMBURI sau COMUNICARI:

schimbul femeilor intre grupuri = datorat regulilor rudeniei sau casatoriei

schimbul bunurilor materiale = datorat regulilor economice

schimbul mesajelor intr-o limba comuna interlocutorilor = datorat regulilor lingvistice

Dar, nici una dintre aceste acceptiuni asupra COMUNICARII nu este pe deplin satisfacatoare, MOTIV pentru care s-au cautat ELEMENTE DIFERENTIATOARE mai fine:

C Flamet preciza ca = "pentru noi exista COMUNICARE cand exista schimb de semnificatii"

;aici, notiunea de "SCHIMB" este mai bine precizata, SEMNIFICATIILE putand fi transmise atat verbal, cat si nonverbal

N Sillamy insista asupra CARACTERULUI DE FEED-BACK al COMUNICARII pentru ca = atunci cand informatia este transmisa se produce:

o       o actiune asupra receptorului

o       un efect retroactiv asupra emitatorului

Anzieu si Martin atrag atentia asupra:

ELEMENTELOR COMPONENETE ale COMUNICARII

ORIENTARII COMUNICARII

Ei DEFINESC COMUNICAREA ca = ansamblul proceselor psihice si fizice prin care se efectueaza operatia de punere in relatie a unei sau mai multor persoane, cu una sau mai multe persoane, in vederea atingerii unui obiectiv.

Asadar, ESENTIALE pentru ACTUL COMUNICARII sunt:

RELATIA dintre indivizi sau grupuri

SCHIMBUL MESAJELOR = transmiterea si receptarea de semnificatii

MODIFICAREA ( voita sau nu ) COMPORTAMENTULUI celor implicati in comunicare

Baylon si Mignot subliniaza CARACTERUL FINALIZAT al COMUNICARII, chiar daca ACESTA este finalizat sau nu de catre interlocutori.

PRINCIPALA PROBLEMA pe care o ridica STUDIUL COMUNICARII este aceea a = stabilirii CONTINUTULUI si a MIJLOACELOR DE TRANSMITERE a acestuia.

a)      CONTINUTUL COMUNICARII este extrem de variat pentru ca = toata viata noastra psihica este implicata in COMUNICARE

;COMUNICAREA are CONTINUT:

INFORMATIONAL pentru ca = vehiculeaza imagini, notiuni si idei

AFECTIV-EMOTIONAL pentru ca:

faciliteaza manifestarea conduitelor afective

produce consonanta sau disonanta psihica, efecte de acceptare sau de refuz

MOTIVATIONAL pentru ca = transmite trebuinte, aspiratii si imbolduri spre actiune

VOLITIV pentru ca = initiaza, declanseaza sau stopeaza activitatile

;In general SE COMUNICA = 3 TIPURI de INFORMATII:

COGNITIVE = continutul semnelor lingvistice

INDICEALE = centrate pe individ cu SCOPUL definirii si controlarii rolului lui in timpul comunicarii

INJONCTIVE sau CONATIVE = schimbate intre interlocutori pentru a face sa progreseze comunicarea pentru realizarea unui anumit scop/obiectiv

b)      MIJLOACELE COMUNICARII au fost CLASIFICATE in MAI MULTE MODURI

;CLASIFICAREA UZUALA se face dupa 2 AXE OPUSE:

VOCAL versus NONVOCAL = cuvinte versus gesturi si atitudini

VERBAL versus NONVERBAL = cuvinte versus noncuvinte

;din COMBINAREA celor 2 AXE rezulta urmatoarele CATEGORII de MIJLOACE DE COMUNICARE:

VOCAL-VERBAL = cuvantul fonetic ca unitate lingvistica

VOCAL-NONVERBAL = intonatia, calitatea vocii si emfaza

NONVOCAL-VERBAL = cuvantul scris ca unitate lingvistica

NONVOCAL-NONVERBAL = expresia fetei, gesturile si atitudinile

;exista si O ALTA CLASIFICARE a MIJLOACELOR DE COMUNICARE in urmatoarele CATEGORII:

LINGVISTICE = limba dublu articulata si manifestarile vocale

PARALINGVISTICE = mai mult sau mai putin constiente, intelese de membrii unei culturi:

NONVERBAL-VOCAL = tonul vocii

NONVOCALE = gesturi

EXTRALINGVISTICE = care "scapa" individului in timpul comunicarii:

VOCALE = calitatea vocii ( furnizand informatii biologice, psihologice si sociale asupra subiectului )

NONVOCALE = maniera de a se imbraca

COMBINAREA CONTINUTULUI si MIJLOACELOR DE COMUNICARE conduce la un anumit SPECIFIC al COMUNICARII:

a)      INFORMAREA COGNITIVA este legata de = mijloacele lingvistice si paralingvistice ( gesturile fiind un substitut al cuvintelor )

b)      INFORMAREA INJOCTIVA este legata:

preponderent de mijloacele paralingvistive = gesturi si intonatii pentru a sugera unui participant sa vorbeasca

uneori de mijloacele lingvistice = fraze rituale de primire

c)      INFORMAREA INDICEALA = se realizeaza prin toate mijloacele

Toate aceste informatii ne ajuta sa diferentiem 2 NOTIUNI FOARTE IMPORTANTE pentru COMUNICARE = LIMBA si LIMBAJUL:

LIMBA este = totalitatea mijloacelor lingvistice ( fonetice, lexicale si gramaticale ) care dispun de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare

;LIMBA este = un sistem inchegat de semne ( cuvinte ) si de reguli gramaticale stabilite social-istoric

;LIMBA este EXTRAINDIVIDUALA pentru ca EA:

nu depinde de existenta in sine a individului

ci depinde de existenta colectivitatii umane ( a natiunii )

LIMBAJUL este DEFINIT frecvent ca = activitatea psihica de COMUNICARE intre oameni prin intermediul LIMBII

Intre LIMBA si LIMBAJ trebuie subliniate cel putin 2 DIFERENTIERI:

a)      in timp ce LIMBA este UN FENOMEN SOCIAL ( fiind elaborata de societate ), LIMBAJUL este UN FENOMEN INDIVIDUAL:

atat in PLAN FIZIOLOGIC = datorita particularitatilor aparatului fonator

cat si in PLAN PSIHOLOGIC = avand o manifestare personala

;fiecare ACT DE COMUNICARE se caracterizeaza printr-UN "COEFICIENT PERSONAL"

;Rubinstein definea LIMBAJUL astfel = "LIMBAJUL este LIMBA in actiune"

b)      daca LIMBA este EXTRAINDIVIDUALA, LIMBAJUL este MIJLOCUL DE VEHICULARE a LIMBII, EL presupunand transformarea ELEMENTELOR LIMBII in ELEMENTE PROPRII, pentru aceasta fiind necesara:

constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor

trecerea de la structuri semantice simple ( cuvinte izolate ) la structuri semantice complexe ( propozitii, fraze, texte )

Daca DIFERENTA dintre LIMBA si LIMBAJ este mai slab conturata, nu acelasi lucru se poate spune despre DIFERENTA dintre COMUNICARE si LIMBAJ, cele 2 notiuni diferentiindu-se dupa sfera lor = COMUICAREA ( realizata atat prin mijloace verbale cat si nonverbale ), are o sfera mai larga decat LIMBAJUL ( care utilizeaza doar mijloace lingvistice ).

Valer Mare considera ca, intre COMUNICARE si LIMBAJ exista:

atat relatii de coincidenta partiala a sferelor

cat si zone proprii, ireductibile

Astfel:

LIMBAJUL depaseste limitele COMUNICARII PROPRIU-ZISE pentru ca = se desfasoara si atunci cand nu are loc o comunicare interumana ( = continua sa functioneze si atunci cand omul nu comunica cu nimeni )

COMUNICAREA depaseste limitele LIMBAJULUI VERBAL angajand componente specifice vietii psihice umane ( imitatia, contaminarea, competitia, etc )

DISTINCTIA este RELATIVA pentru ca = cu cat LIMBAJUL va fi mai elaborat, EL va interveni in desfasurarea tuturor formelor de activitate umana ( inclusiv in COMUNICAREA NONVERBALA ).