Comunicare si limbaj. Limbajul verbal, scris, interior.

Limbajul -Comunicarea este o transmitere de informatii prin intermediul semnalelor si simbolurilor. Acest proces presupune recurgerea la coduri. Alegerea codurilor este conditionata de limbajul in care se produce comunicarea.

Semantica - Scoala referentiala - John Locke - semnificatia cuvintelor este conventionala. Semnalele sonore, care formeaza cuvinte, permit oamenilor sa comunice, acestia fiind "capabili sa utilizeze sunetele ca semne ale conceptiilor lor". Cuvintele sunt semne arbitrare (voluntary signs) care trebuie sa dispuna de o acceptare comuna.

Odgen si Richards - triunghiul semantic:

B.Concept / reprezentare

A. Cuvant C. Obiect / referent

Pentru Odgen si Richards, intre cuvant si obiectul la care se refera cuvantul nu exista o relatie directa. Cuvintele sunt asociate unor concepte, acestea din urma referindu-se la obiectele reale. Relatia dintre cuvant si referent nu este de ordin cauzal, ci reprezinta rezultatul unei asociatii pe care o face vorbitorul si ascultatorul.

Conceptualism - Katz - teoria psihologica a semnificatiei

In memoria oamenilor, cuvintele sunt cuplate unei anumite informatii conceptuale (lexical reading), pe baza careia cuvintele pot fi definite. Pe langa informatia conceptuala, cuvintele ofera o informatie perceptuala, cuprinzand reprezentarea imaginara a obiectelor la care cuvantul se refera. Rezulta o relatie triadica intre cuvant, informatie conceptuala si informatie perceptuala:

Cuvant Informatie conceptuala

/

Informatie perceptuala

Strategia semantica si persuadarea - Comunicarea persuasiva - Intentia de a-i convinge pe ceilalti joaca un rol important in procesele de comunicare. Intentia de a convinge, de a-i face pe ceilalti sa-ti imprumute punctul de vedere sau de a-i impiedica sa preia un alt punct de vedere, apartine comunicarii persuasive.

Variantele de strategie semantica - Leech identifica doua tipuri de comunicare in "semantica strategica":

manipularea conceptuala (conceptual engineering)

manipularea asociativa (associative engineering)

Prima varianta cuprinde manipularile de ordinul extensiunii si intensiunii verbale, cea de-a doua se refera exclusiv la manipularea prin conotatii.

Cinci variante de strategie semantica

1)Manipularea denotativa: extensionalizarea - implica abaterea de la semnificatia curenta cu scopul de a impune un anumit punct de vedere (sau de a exclude un alt punct de vedere). Una dintre variantele principale este extensionalizarea disensiunilor de ordin intensional. Conflictele din planul definirii termenilor sunt transpuse in planul aplicabilitatii acestor termeni.

2)Manipularea denotativa: impunerea intensiunii - apare atunci cand vorbitorul pretinde ca extensiunea termenului folosit de el reprezinta singura intensiune verbala corecta. Emitentul revendica pentru sine corectitudinea intensiunii. Exemplu: "campionul economiei de piata", "aparator al dreptului la educatie" - formule frecvent intalnite in comunicarea politica si electorala.

3)Manipularea denotativa: impunerea intensiunii - Implica modificarea disimulata a intensiunii printr-o largire sau o restrangere a extensiunii. Exemplu de largire: "democratie" este un termen aplicat oricarei dictaturi care se autodefineste drept "democratie populara".

4)Manipularea denotativa: relationarea improprie a cuvintelor - Presupune folosirea improprie a relatiilor de sinonimie, antonimie, hiponomie, omonimie.

Exemplu de pseudo-sinonimie: "Comunismul este dirijism de stat" - impropriu, deoarece au existat tari comuniste in care dirijismul era absent sau diminuat, si tari in care dirijismul de stat era prezent fara sa fie vorba de un regim comunist (Germania nazista). Strategia semantica creaza aici o pseudosuprapunere a intensiunilor verbale.

Exemplu de pseudo-antonimie: "Libertate in locul socialismului" - formula sugereaza ca libertatea si socialismul se exclud reciproc. Se creaza o relatie antonimica intre doi termeni care in limbajul obisnuit nu sunt antonime.

5)Manipularea conotativa - De multe ori, in limbajul politic, conotatiile sunt mai importante decat denotatia. Manipularea conotativa apare in folosirea cuvintelor cu o denotatie aproape inexistenta, a cuvintelor predominant conotative, a eufemismelor sau asa-numita image building (constructie a imaginii). Cuvinte ca "fascist", "reactionar" sau "politician degenerat" si-au pierdut denotatia prin frecventa lor utilizare de catre comunisti. Cuvinte ca "democratic", "egalitate" sau "solidaritate" sunt folosite aproape exclusiv pentru valoarea lor conotativa.

Eufemismele servesc la estomparea conotatiilor negative ale cuvintelor pe care le inlocuiesc. Exemple: tarile din lumea a treia sunt denumite "tari in curs de dezvoltare" sau "tari subdezvoltate", scumpirea este "reasezarea preturilor".

Procesul de alegere al cuvintelor pentru conotatia lor este denumit de Leech image building. Importanta nu este denotatia, ci asociatiile pe care cuvintele le genereaza la nivelul publicului. Exemplu: lozinca pe care Thatcher a folosit-o in prima ei campanie electorala a fost "Labour does not work" ("Laburismul nu functioneaza").

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - 'acelasi spirit' cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. 

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

1. Logic

2. Paraverbal

3. Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.

Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni. lb862c6566cbbs

Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.

Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni.

Scopul comunicarii:

sa atentionam pe altii.

sa informam pe altii.

sa explicam ceva.

sa distram.

sa descriem.

sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a. Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, incat au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cand semnele sunt facute pe foaia de hartie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si 'forma' scrierii.

b. Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare in masa care s-au constituit intr-un grup propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte intre cel care comunica si cel care recepteaza.Limbajul este codul cu care este transmisa informatia, reprezinta unealta comunicarii. Limbajul este activitatea de comunicare a gandirii prin semne ce au o valoare pentru fiecare. necesare pentru a exista o comunicare reala: emitatorul, receptorul, mesajul, canalul, codul si feed-back(activitatea de a schimba ceva in comportamentul receptorului).

In prima categorie intra limbajul. Limbajul reprezinta codul comunicarii,este liantul intre cel ce transmite informatia ,emintator, si cel ce primeste informatia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: 

Limbaj scris.

Limbaj verbal.

Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane si o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenta asupra personalitatii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interatiunea atrage concomitent comunicare.

Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate si integrarea in aceasta.

Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam in discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul inseamna reguli, reputatie, tel, munca in echipa, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exista si un randament maxim, insa daca aceasta lipseste se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rau.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: 'O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze'Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi invatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin 'semne' si 'coduri'. Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa 'citeasca' intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentine societatea.

COMUNICAREA NON-VERBALA

- trei discipline din sfera comunicarii non-verbale:

1. chinezica - comunicarea prin gest si expresie faciala; a aparut inca din Antichitate (profesorii de retorica);
2. proxemica - studiaza relatia dintre spatiu si comunicare (corelatia dintre distanta dintre oameni si modul de comunicare);
3. haptica - "hapto" < gr. = a atinge; studiaza comunicarea tactila: oamenii sunt cea mai tactila dintre specii; oamenii considera tactilitatea ca fiind o forma de comunicare mai sincera;