Comunicarea. Introducere. Definitii

Comunicarea. Introducere. Definitii

1. Scurt istoric al comunicarii

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. Insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul "comunicare" provine latinescul communis, care insemna "a pune de acord", "a fi in legatura cu" sau "a fi in relatie", termenul circuland in vocabularul anticilor si cu sensul de "a transmite si celorlalti", "a impartasi ceva celorlalti".

Desi termenul este de origine latina, primele preocupari, cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut greci Pentru acestia, arta cuvantului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-1 exprima in agora era o conditie indispensabila statutului de cetatean (trebuie insa sa avem in vedere faptul ca accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar prin tragere la sort Mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui Platon Apararea lui Socrate[1] fiind un exemplu in acest sens).

Elemente concrete de teorie a comunicarii apar prima data in in secolul al VI-lea ante. Chr., in lucrarea Arta retoricii a lui Corax din Siracuza. Preocuparile pentru teoria comunicarii au fost continuate de catre Platon si Aristotel; acestia institutionalizand comunicarea ca disciplina de studiu alaturi de filosofie sau matematica, in scolile intemeiate de ei, Academia Greaca, respectiv Lyceum. Romanii vor prelua de la greci aceste preocupari, dezvoltandu-le si elaborand in jurul anului 100 ante Chr. primul model al sistemului de comunicare.

Odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau in viata oamenilor, odata cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor formatiuni statale, comunicarii i-au fost conferite noi dimensiun Astfel, in Evul Mediu putem vorbi chiar de o institutionalizare a acestei activitati, in sensul ca in toate statele exista pe langa liderul autohton indivizi instruiti care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de existenta unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumi Este vorba, de exemplu pentru Europa, de folosirea cu preponderenta a limbii slave in zona rasariteana, ca limba de circulatie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii latine pentru zona apuseana.

Un rol important in extinderea comunicarii 1-a avut si dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul al XIV-lea. Epoca moderna a reprezentat boom-ul dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele e Progresul tehnico-stiintific a favorizat aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificand comunicarea nu atat intre indivizi, cat mai ales intre comunitati; de asemenea, a determinat crearea de noi sisteme si modalitati de comunicare.

Televiziunea a produs o serie de schimbari si a diversificat modalitatile de comunicare. Prin televiziune suntem la locul faptei pentru a vedea si a auzi noi insine ce s-a intamplat in oricare colt al lumi

Lumea computerelor si internetul au revolutionat extrem de diferit tehnicile de comunicare, creand o "societate a informatiei". Omul trebuie sa cunoasca "limbajul calculatorului", si anume sa stapaneasca cateva "limbaje" folosite in domeniul informatie Dezvoltarea tehnologiei legate de lumea calculatorul a schimbat si modul de exprimare, conferind alte sensuri unor termeni, precum backup, boot, mouse, hacker, menu, window, virus s.a., dar a favorizat si transmiterea informatiei pe distante foarte mari intr-un timp record.

In prezent, a fi informati, a comunica, reprezinta principala dimensiune a existentei fiecaruia dintre noi, devenind atat de prezenta, incat nici macar nu mai este perceputa ca activitate distincta.

Exista o multitudine de situatii de comunicare, extrem de diferite si de variate, iar activitatea de comunicare detine ponderea cea mai ridicata in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in mod curent un individ.

2. Definitii ale comunicarii

Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altfel spus comporta o pluralitate de semnificati Cei care se ocupa de domeniile comunicarii, intalnesc astfel, de la bun inceput, o dificultate majora: acestia nu au de a face cu o operatiune bine determinata, ci cu o multitudine de operatiuni, despre care este greu de spus cu certitudine in ce masura se aseamana.

Dictionarul enciclopedic ofera termenului ,,comunicare' o definitie deosebit de complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit:

. un punct de vedere sociologic, potrivit caruia comunicarea reprezinta un ,,mod fundamental de interactiune psio-sociala a persoanelor, realizata in limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup";

. in al doilea rand, comunicarea poate fi inteleasa ca instiintare, stire sau veste, iar in acest sens retine atentia aspectul juridic, anume de "aducere la cunostinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data informarii";

. un alt punct de vedere este acela potrivit caruia comunicarea presupune o prezentare intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiintifice.

Cand un cuvant este la moda, cum este astazi cazul cuvantului comunicare, cand activitatile sau evenimentele pe care le reprezinta se multiplica, sensul sau tinde sa se largeasca datorita chiar interesului de care se bucura. Astfel, odata cu diversificarea si masificarea comunicarii, oamenii politici, sefii de intreprinderi, artistii cunoscuti chiar si, in general, orice persoana a carei cariera depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de opinia pe care publicul si-o face despre ea, apeleaza la serviciile specialistilor numiti consilieri in domeniul comunicari In acest caz, trebuie sa intelegem prin comunicare transmiterea unei imagini, transmitere care se realizeaza mai ales prin mass-media. In mod firesc, trebuie ca aceasta imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o facem despre persoana in cauza, sa fie puternica si in acelasi timp favorabila; in caz contrar, vom spune ca persoana vizata nu are ,,trecere la public', ca ,,nu reuseste sa comunice'; imaginea sa nefiind cea pe care doreste sa o ofere. De aceea, orice persoana care se afla intr-o astfel de situatie are tot interesul sa-si consolideze imaginea si sa depuna toate eforturile pentru a-si crea o imagine pozitiva.

3. Particularitati ale comunicarii

Dintre particularitatile cele mai importante ale comunicarii retinem:

. comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza;

. in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;

. orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui);

. orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta;

. procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare, odata initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces;

. procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi oprit in drumul lui catre destinatar;

. in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

. semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj;

. orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.

4. Comunicare si informatie

,,Comunicare' si ,,informatie' sunt doua concepte inrudite, explicitarea fiecaruia dintre ele fiind deplina doar prin intelegerea celuilalt concept.

In stiinta comunicarii, informatia este definita drept ,,ceea ce se comunica intr-unul sau altul din limbajele disponibile"[3]. Informatia trebuie considerata, deci, ca o combinatie de semnale si simbolur Atunci cand vorbim de semnale, ne raportam la undele sonore pe care le emitem in actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Semnalele sunt purtatoare de informatie, insa, in sine, ele sunt lipsite de semnificatie. Semnificatiile purtate de semnale pot fi decodate datorita conventiilor sociale.

Putem distinge astfel trei aspecte ale conceptului de informatie[4]:

. aspectul sintactic al informatiei, reprezentat de succesiunea impusa de catre emitator semnalelor grafice, auditive sau electrice;

. aspectul semantic al informatiei, dat de semnificatia care le este acordata semnalelor pe baza conventiilor sociale. Semnificatia nu are cum sa fie identica pentru cei ce participa la actul comunicativ, de aceea trebuie facuta distinctia intre informatia semantica intentionala (informatia pe care emitatorul vrea sa o transmita) si informatia semantica realizata (informatia pe care receptorul o desprinde din mesajul receptat);

. aspectul pragmatic, ceea ce se intampla cu informatia primita sau cu efectul acesteia asupra receptorulu

Orice act de comunicare se incheie cu implicatiile pragmatice ale acestuia pentru receptor, aceasta reprezentand etapa finala a transferului de informatie.