Comunicarea de masa - teorii si puncte de vedere

Multi cercetatori au analizat conceptul comunicarii de masa punind accent pe: publicul caracterizat prin dispersie spatio-temporala si eterogenitate; lipsa feed-back-ului dintre emitator si receptor si, nu in ultimul rind, pe mijloacele de comunicare. Industrializarea comunicarii este vinovata si resposabila atit de beneficiile pe care le-a adus erei informationale din sectorul XX, cit si de daunele aduse umanitatii prin manipulare si aplatizare culturala.

Mihai Coman spune in lucrarea sa "Din culisele celei de-a patra puteri", ca, de fapt, comunicarea de masa generalizeaza dimensiunea democratica a comunicarii referindu-se la scaderea costurilor produselor mediatice o data cu evolutia tehnologiilor. Charles Wright pune accent pe caracterul "masificat al audientelor": "Comunicarea de masa este orientata catre audiente largi, eterogene care sint necunoscute pentru comunicator, mesajele sint transmise public si sint calculate astfel incit sa ajunga repede la public".

Scoala franceza, prin reprezentantii sai B. Cathelot I A. Cadet se opresc asupra caracteristicii industriale a comunicarii de masa, fapt ce justifica "anonimatul emiterii si receptarii". Comunicare de masa "se distinge prin uibcuitate, instaurind o relatie instantanee cu orice punct din timp sau din spatiu, in cadrul unui sistem cultural deschis".

Americanul J.B. Thompson sustine ca fenomenul comunicarii de masa a aparut "o data cu institutionalizarea productiei si generalizarea difuzarii de bunuri simbolice, prin transmiterea si stocarea informatiei.

Aceste definitii sint departe de a cuprinde complexitatea fenomenului comunicarii de masa. Definitia data comunicarii de masa de americanul Theodore O'Sullivan este una cuprinzatoare, suprinzind toate aspectele esentiale ale termenului. Aici comunicarea de masa este inscrisa in regulile capitalismului, ale cererii si ofertei. Asadar, "comunicarea de masa este practica si produsul care ofera divertisment si informatii unei audiente formata din persoane necunscute; aceste continuturi, transmise de medii tiparite, sonore si audio-vizuale, au statutul unor marfuri, care sint produse in chip industrial, cu ajutorul unor tehnologii inalte, regularizate de stat si finantate de particulari; aceste continutri sint consumate in mod pesonal, privat, de publicul lor."

O'Sullivan nu suprinde insa destul de evident particularitatea "produsului" si nici impactul pe care il poate avea "consumarea" lui de catre un public larg.

1. Teorii privind rolul presei

Nu se poate deschide o dezbatere despre manipularea prin presa fara sa identificam apriori rolul presei. Mihai Coman ridica problema aproape hamletian libertate sau control. Mass-media indeplineste un rol social. In conceptia generala asupra rolului social al presei, ecuatia principala se rezuma la relatia dintre presa, putere (politica) si colectivitate (societatea in ansamblu).

Cea mai cunoscuta tipologie referitoare la rolul social al presei a fost elaborata de trei profesori americani - Fred Siebert, Theodore Peterson si Wilbur Schramm - inca din 1956 si ea rezista si azi. Cei trei autori ai lucrarii "Patru teorii despre presa" cartografiaza rolul presei dintr-o perspectiva istorica si pe o axa ce aseaza la un pol - completa subordonare a presei de catre puterea politica - si la celalalt - totala ei eliberare de sub controlul politicului. Asadar, tipologia Siebert-Peterson-Schramm se rezuma la patru modele:

autoritrist

liberal

comunist

al serviciului public

Din punct de vedere cronologic, modelul autoritarist apare ca o prima concretizare a relatiei dintre stat si presa inca din secolul XVII. Poate parea bizar pentru publicul "statului global" ca autoritarismul a marcat inceputurile unei prese care nici macar nu visa la impactul de astazi. Chiar si in aceste conditii, in secolele XVII si XVIII monarhiile vremii au perceput aceste instrumente de informare ca o amenintare directa. Drept urmare, statul monarhic a implementat un control riguros asupra organelor de presa, cum s-a intimplat in Anglia si Germania, unde controlul era legiferat. Problema esentiala era stabilirea unor constringeri asupra unei prese ce functiona pe baza proprietatii private.

In aceste conditii, interesele individuale ale proprietarilor de presa ce derivau din legile economiei de piata deranjau autoritatea statului. In secolul lui Richelieu si al lui Galilei, statele occidentale nu puteau permite aparitia unor interese personale. Primele publicatii (primul hebdomadar in 1605 la Strasbourg, iar primul cotidian in 1660-"Leipziger Zeitung") au reusit sa se impuna ca pericole pentru puterea etatista. Individul trebuie sa se supuna unei autoritati supreme intruchipate de instante abstracte ce-si disputau intiietatea: biserica, regalitatea, statul. In aceste conditii, presa nu putea fi suprimata datorita impactului pe care-l avea in rindul burgheziei intelectuale insa ea putea fi folosita ca instrument de promovare a intereselor statului. Intrebarea era cum se putea exercita un control asupra unei proprietati private fara sa atentezi la valorile individualismului?

Raspunsul este alternarea unui sistem de privilegii si restrictii ce functiona ca o pinza de paianjen. Prin legislatie statul controla direct productia prin coduri restrictive de conduita, folosirea taxelor si a altor forme de penalizare economica, controlul importurilor de presa straina, dreptul guvernului de a numi conducerea publicatiilor si dreptul de suspendare a acestora.

Privilegiile acordate presei porneau de la premisa existentei a doua categorii de publicatii: cele direct subordonate puterii si cele "doar" obediente. Acestea puteau primi "dreptul de publicare" mai usor, facilitati fiscale prin scutiri de taxe si impozite, beneficiau de o retea de distributie preferentiala.

Restrictiile erau usturatoare si urmareau mascarea unei autosufocari. In principal, restrictiile vizau dreptulla licenta, resurse (materii prime), distributia, accesul la informatie si chiar publicul. De pilda, in 1662 Parlamentul britanic a hotarit ca nici o publicatie nu poate functiona fara autorizatie de la instantele puterii. In Franta si in Prusia dreptul de a imprima (nu se rasfringea numai asupra publicatiilor ci a tot ce insemna atunci mass-media) era dreptul exclusiv al regelui. Statul fixa taxe, impozite si preturi de distributie exorbitante. In perioada 1772-1775, in Anglia taxa de timbru pentru fiecare exemplar s-a triplat, iar in Franta Directoratul a reintrodus taxa de timbru in anul 1789. Pe de alta parte, delictele de presa erau bine fundamentate, dar lasau totusi loc de interpretari si de excese. Erau considerate delicte tradarea si instigarea la revolta pentru ca amenintau echilibrul social. Asadar, in epoca de pionierat presa si-a marcat pe de o parte utilitatea in societate si puterea de a raspindi idei si opinii, iar pe de alta parte, s-a afirmat ca instrument important pentru supunerea indivizilor prin inaugurarea, am putea spune, a manipularii.

Modelul comunist este o prelungire a celui autoritarist, preluind ideea utilitatii modelarii mentalitatii maselor prin cenzura presei. In perioada comunista, presa s-a dovedit a fi instrumentul ideal de propaganda pentru exercitarea puterii, datorita capacitatii ei de penetrare in mentalul colectiv. Astfel, comunismul isi poate legitima puterea folosindu-se de capacitatea de persuasisiune a mediilor in scopul indoctrinarii maselor pentru adevarul "unic" si intangibil. In spiritul revolutiei totalitariste, scuza principala era distributia centralizata a mijloacelor pecuniare: cote de hirtie limitind tirajele. Cel mai sever mijloc de control al presei il reprezenta asa-numita "politie a ideilor" - cenzurarea informatiilor.

Propaganda comunista elimina realitatea, monopolizind informatia si transformind-o intr-un produs hibrid. Prezentarea progresului iluzoriu intr-o "minciuna organizata", cum spuneau Soljenitin si Vaclav Havel, nu putea fi posibil fara fabricarea unor informatii pentru ziaristii comunisti in adevarate uzine de fabricare a realitatii, respectiv comitete de propaganda, agentii oficiale de presa, documente oficiale. Astfel informatia reala era inlocuita de o realitate fabricata, evenimentele lumii fiind inlocuite cu adevaruri doctrinare devenite axiome.

Presa comunista, citita timp de 45 de ani, glorifica sistemul si conducatorii lui, prezenta in extenso documentele oficiale de partid, critica aspru "imperialismul occidental", prezenta portrete de eroi ai muncii, cu alte cuvinte prezenta "non-actualitati" ca adevaruri palpabile.

Controlarea informatiei conduce la caracterul planificat al mass-media: tiraje fixe prestabilite si grile de program care respecta fidel strategiile propagandistice. Propaganda este continua si urmareste strict calendarul politic. Paul Lendvai, citat de Mihai Coman, spune ca transfigurarea propagandistica a realitatii afecteaza esenta actului jurnalistic, ziaristii devenindniste "birocrati ai adevarului". Astfel "sarcinile politico-ideologice de propaganda, educatie si indoctrinare constituie ratiunea de a fi a presei".

Manipularea ideologica este strict legata de controlarea stricta a continuturilor prin cenzura. Cenzura este efectuata de un grup de specialisti si urmareste eliminarea oricaror informatii, idei, aluzii care ar putea dauna intregului sistem si liderilor lui. Critica nu este eliminata, dar este reorientata ideologic catre discreditarea adversarilor interni si externi. Cenzura conduce la formule sablon, publicatiile abunda de "limba de lemn", iar jurnalistii dobindesc autocenzura, incercind, totusi, sa-si dezvolte diferite tehnici de aluzie. Asadar, propaganda isi gaseste teren de manevra in sistemul comunist.

Conceptul de manipulare in presa democratica.

Modelul liberal statutat de Siebert-Peterson-Schramm pleaca de la principiile liberale ale capitalismului - libertatea presei intre interesele statului si cele ale proprietarului.

Istoria presei libere noteaza o permanenta adversitate a acesteia fata de puterea politica. Thomas Jefferson, cel de-al treile presedinte american, afirma ca presa este "piata libera a ideilor", pornind de la drepturile naturale ale indivizilor. Indivizii trebuie sa poata lua decizii corecte in interesul societatii si pentru asta ei trebuie sa poata dezbate in cunostinta de cauza, cunoscind adevarul. Numai o competitie reala poate genera o dezbatere libera a ideilor si opiniilor si sa fixeze valoarea. Pentru ca aceste idei sa circule liber, presa trebuie sa fie libera, sa aiba resurse economice stabile si sa se plaseze, prin insasi efiecienta ei economica, in afara cimpului de putere ori influenta a politicului. Conform doctrinei liberale, presa controleaza puterea, este ciinele de paza al democratiei si a patra putere in stat. Modelul liberal nu exclude nici functia formativa a presei, insa in sensul educational, de modelare a constiintei civice.

Insa functia de divertisment a mediei a transformat individul-cetatean in consumator interesat de dobindirea relaxarii. In modelul liberal, legile pietei (concurenta-profit) devin factori reglatori ai mass-mediei. Presa devine un produs vindut de doua ori:catre citirori si catre comunicatorii de publicitate.

Michell Mathieu statuteaza "logica numerelor mari". Acest mecanism de sorginte economica pune bazele unui lant de dependente reciproce ce garanteaza existenta presei ca institutie autonoma: un public larg asigura venituri suficiente prin vinzarea la pret mare a spatiului publicitar, iar profitul asigura detasarea de factorul politic. In 1787, Thomas Jefferson scria ca: "baza guvernarii noastre fiind opinia publica, primul nostru obiectiv este sa facem ca ea sa fie corecta; daca ar fi sa aleg intre un guvern fara ziare si ziare fara guvern nu as ezita sa aleg ultima solutie. Dar prin aceasta inteleg ca fiecare om trebuie sa primeasca aceste ziare si sa fie capabil sa le citeasca"

Riscul ce survine de aici este ca goana dupa profit poate sa afecteze continutul si sa transforme omul in consumator. Orice sistem democratic are datoria de a sprijini sistemul mass-media ca o garantie a mentinerii bazelor democratice.

Modelul serviciului public subliniaza responsabilitatea sociala a mass-mediei, prin triunghiul ce leaga publicul, presa si autoritatile. Libertatea presei devine o functie publica: presa are obligatii fata de individul-cetatean de la care nu poate abdica in numele legii pietei, deoarece presa reprezinta un serviciu public. Daca celelalte trei modele au o istroie mai indelungata, modelul servicului public apare abia in a doua jumatate a secolului XX, in principal, datorita a trei factori: revolutia tehnologica; dezvoltarea constiintei si exigentei profesionale; amplificarea dezbaterilor privind rolul presei.

Revolutia tehnologica a "adus" audio-vizualul, iar statul dispune de acordarea frecventelor de emisie. In Statele Unite ale Americii, in 1927, "The Radio Act" (legea radiodifuziunii) elaborata de Comisia Federala de Radio porneste de la premisa ca "frecventele apartin tuturor" si, ca urmare, "acestea nu pot deveni proprietatea unor indivizi si toti oamenii trebuie sa beneficieze de avantajele oferite de aceste industrii". Joseph Pulitzer a creat, la inceputul secolului XX, primul curs de jurnalistica in cadrul Universitatii Columbia din New York. Pulitzer sustine ca: "Numai un inalt ideal si o preocupare scrupuloasa de a actiona corect, numai cunoasterea exacta a problemelor in discutie si o constiinta sincera a raspunderii morale pot salva jurnalismul de aservirea la interesele oamenilor de afaceri si de la satisfacerea unor scopuri egoiste, opuse binelui public". Astfel, experientele dramatice traite de omenire in secolul trecut au dus la definirea principiilor pe ideea responsabilitatii sociale a jurnalistului, principii concretizate in coduri profesionale cu caracter national si international.

Amplificarea dezbaterilor privind rolul presei a subliniat necesitatea eliminarii practicilor comerciale, polarizarilor politice si a comportamentelor neprofesionale in favoarea informarii corecte a publicului. Importante in acest sens sint documentele: "Libertatea presei - un cadru de principii" elaborat de Comisia pentru libertatea presei din SUA; Raportul UNESCO din 1978 al Comisiei McBride intitutal "O singura lume, mai multe voci"; "Declaratia de la Taillories" din 1981 semnata de liderii organizatiilor de presa din 21 de tari; "Declaratia despre mass-media" a UNESCO.

In esenta, modelul serviciului public accepta premisele modelului liberal dar considera ca, in evolutia sa, sistemul liberal a abdicat de la o parte din principiile sale fundamentale. Thomas Peterson spune ca presa trebuie sa "lumineze" publicul astfel incit sa se poata autoguverna, ea trebuie sa fie ciinele de paza al societatii impotriva guvernului asigurindu-si independenta financiara ca sa scape de presiuni sau interese exterioare ei. Modelul liberal a dus la exacerbarea legilor pietei, presa a devenit sclava gusturilor publicului. Prin formarea de trusturi puternice din punct de vedere financiar s-a anulat "piata libera a ideilor".

Conform modelului serviciului public, statul subventioneaza posturi de interes public fara a interveni direct in politica acestora. Prerogativele statului sint delegate unor instante de tip tehnocratic constituite din specialisti sau personalitati independente, al caror prestigiu si probitate morala pot fi o garantie a independentei lor de actiune (exemplu: Consiliul National al Audiovizualului din Romania, numai ca la noi TVR este direct subordonat Parlamentului), Modelul serviciului public diferentiaza posturile publice de cele comerciale prin pozitia juridico-administrativa, modul de finantare (subventii si cistiguri proprii), profilul audientelor si prin continut (generalist, bazat pe informare, educare si divertisment cu accent pe divertismentul lejer, de consum).

In SUA modelul liberat primeaza pentru ca marile companii private de radio-televiziune au acoperit teritoriul national in dauna posturilor educative ce se difuzeaza pe arii geografice limitate.

In Europa sistemul serviciului public s-a intemeiat pe un regim de monopol de stat ce a acoperit initial trei domenii: productia, programarea si distributia. Ulterior s-a produs si aici descentralizarea. In prezent, televiziunile din serviciul public se confrunta cu o grava "criza de legitimitate" care, corelata cu criza economica, va conduce la o schimbare dramatica a strategiei de programare, a continuturilor si chiar a conditiei lor de serviciu national. In sprijinul acestei afirmatii se pot exemplifica cazurile televiziunilor publice din Cehia si Ungaria.

3. Manipularea - Clasificare

Din toate metodele mass-mediei studiate un lucru este clar: tentatia manipularii prin presa este enorma. Pricolul manipularii se resimte in toate cele patru modele. In primul, modelul autoritarist, manipularea se amplifica devenind dezinformare. In cel de-al doilea, cel comunist, manipularea nu este doar o tentatie ci se metamorfozeaza hidos in propaganda - insasi ratiunea de a fi, creierul sistemului comunist-totalitar. Modelul liberal consacra pe de o parte dominatia banului, a "cifrelor mari", iar pe de alta parte aplatizarea unui public eterogen. Manipularea se manifesta aici mai discret, dar exista si nu cu efecte insesizabile. Cit despre serviciul public, supravegherea audiovizualului de stat de "tehnocrati" probativi moral este discutabila, mai ales intr-un sistem democratic infantil. Si apoi serviciul public coexista cu legile pietei.

Conform profesorului Vasile Tran, manipularea este actiunea de a determina un actor social (persoana, grupuri, colectivitati) sa gindeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune ce distorsioneaza intentionat adevarul, lasind insa impresia libertatii de gindire si de decizie.

In termenii psihologiei sociale putem vorbi de manipulare atunci cind o anume situatie sociala este creata si mediatizata premeditat pentru a influenta reactiile si comporamentul manipulatilor in sensul dorit de manipulator. Profesorul Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford, California, citat de Bogdan Ficeac in cartea "Tehnici de manipulare", clasifica manipularea in functie de amplitudinea modificarilor rezultate intr-o anumita situatie sociala. Astfel, avem de-a face cu trei tipuri de manipulari: mici, medii si mari.

Manipularile mici sint cele obtinute prin modificari minore ale situatiei sociale, dar care pot avea efecte surprinzator de ample. Bogdan Ficeac exemplifica aici cu micile tertipuri utilizate de cersetori pentru a obtine mila publica cu scopuri pecuniare.

Manipularile medii se refera la modificari importante ale situatiilor sociale cu efecte care, uneori, depasesc dramatic asteptarile, tocmai pentru ca enorma putere de influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata in cele mai multe cazuri. Ziaristul de la "Romania libera" reda un experiment american cu rezultater de-a dreptul socante in ceea ce priveste efectul asupra comportamentului uman. Pe scurt, experimentul consta in testarea capacitatii de memorare a unor voluntari. Un individ este asezat la o masa unde are la dispozitei un pupitru de comanda al unui aparat de electrosocuri cu o putere de la 15 volti la 450 de volti, in trepte de cite 15. Intr-o incapere vizavi, un barbat de 47 de ani statea la o masa, conectat la aparatul de electrosocuri. Cei doi protagonisti se puteau vedea fata-n fata printr-un geam. Un al treilea personaj era "profesorul". Personajului i se cere sa repte unele cuvine, in cazul in care nu le memora, personajul numarul unu il "sanctiona" cu un puseu electric marit de la greseala la greseala cu 15 volti. Dupa spasme din ce in ce mai grave ale personajului doi, primul incearca sa opreasca administrarea de volti, insa, la indemnul autoritar al "profesorului", ca "experimentul trebuie sa continue", acesta continua in ciuda semnelor clare a pericolului unui infarct sau deces al celui de-al doilea personaj. Concluzia experimentului a fost ca aproape 70% din voluntarii aflati in prima postura s-au supus autoritatii riscind sa ucida. Inutil sa mentionam ca "profesorul" si personajul doi nu erau voluntari, iar conectarea la aparatul de electrosocuri nu era reala.

Manipularile mari sint reprezentate de influenta intregii culturi in mijlocul careia traieste individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gindi al individului sint deterimate in primul rind de normele scrise si nescrise ale societatii in care traieste, de subculturile cu care vine in contact. Neglijind aceasta permanenta si uriasa influenta, individul usureaza munca manipulatorului facind judecati gresite, adica fiind mai lesne de manipulat. Manipularile majore stau la baza raspindirii diferitelor curente de opinie, formeaza traditii si obiceiuri, contureaza mentalitati, determina curente in voga sau chiar ample manifestari protestatare.

4. Structura minciunii

"Minciunile nu circula separat. Minciunile circula in turma. In turme organizate. Minciunile se constituie in sistem. Exista multe astfel de sisteme. Minciuna reprezinta mediul natural al omului. Omul se naste si moare printre minciuni, printre diferite minciuni, minciuni apartinind unor sisteme variate ale minciunii. Ele ne chinuie si ne inseala, ne irita si ne induc in eroare. Caile vietii noastre se intretaie mereu cu ele." Asa isi incepe lucrarea "Structura minciunii" Piotr Wierzbicki. Pe aceata baza, el construieste tipologia minciunii: minciuni din sfera conceptiilor, argumentelor, modalitatilor de abordare a adversarului; minciuni din sfera informatiei; minciuni din domeniul crearii realitatii.

Minciuna in sfera conceptiilor

Acest sistem folosit de comunisti nu este "o colectie incoerenta de falsuri izolate", ci un sistem "inzestrat cu un mecanism de prevenire, neutralizare si invalidare a criticii". Mecanismul de anticipare este constituit din trei mari operatii mentale bazate pe fals: anularea limbajului; anularea logicii; anularea realitatii. Anularea limbajului este prima operatie folosita in scopul adapostirii de orice critica a propriilor minciuni. Anularea logicii este intreprinsa in scopul desprinderii propriilor minciuni de sub orice critica si se realizeaza in doua moduri: prin raportarea la incredere si prin raportarea la forta. Anularea logicii prin raportarea la incredere consta in anumite faze ale rationamentului bazat pe raportarea la realitate si pe respectarea legilor logicii. Se introduc judecati a caror veridicitate este verificata cu ajutorul increderii. Anularea logicii prin raportarea la forta consta in faptul ca, in diferite faze ale rationamentului bazat pe raportarea la realitate si pe respectarea legilor logicii, se introduc judecati a caror veridicitate este verificata prin forta, justificata prin invocarea binelui comun. Anularea realitatii se refera la o anumita categorie limitata a judecatilor: cea judecatilor referitoare la viata din tarile socialismului real, privita in ansamblu, sau la unele elemente ale acesteia.

Minciuni din sfera informatiilor

Din aceasta categorie fac parte nascocirile, deformarile, trecerea sub tacere, modalitatile de a combina jumatati de adevar cu jumatati de minciuna si cele de distragere a atentiei de la faptele nefavorabile sistemului, de a le minimiza sensul. Puterea hotaraste ce trebuie sa stie si ce nu trebuie sa stie cetateanul. Poporul trebuie sa stie ca sistemul mondial al socialismului real reprezinta o forta, repurteaza succese si se bucura de sprijin, adica ce reupesc comunistrii, capitalistii nu reusesc. De asemenea, poporul nu trebuie sa stie nimic din ceea ce constituie o dovada impotriva fortei si a succesului statelor socialite.

Crearea realitatii

Primele doua categorii par a epuiza continutul minciunii. Cea de-a treia categorie este insa intruchiparea perfectiunii in materie de minciuna cu garantie de reusita suta la suta. "Categoria suprema", sistemul metodelor de a crea in mod nerestrictiv entitati inexistente si invers, de a considera entitatile existente drept inchipuire, trecutul drept iluzie.

Este minciuna apanajul comunismului? Si revolutiile au nevoie de ea. Un ziarist belgian scria ca intr-o revolutie primele obiective de cucerit sint radioul si televiunea. Asa a fost si in decembrie 1989, la Revolutia Romana.

Gerard de Selys, ziarist la Radio-Televiziunea belgiana de limba franceza, prezent in decembrie 1989 la Bucuresti, spune despre "Tacerea vinovata a mass-mediei" in cartea coordonata de el "minciuni mass-media": La sfirsitul luni ianaurie 1990, devine certitudine faptul ca "macelul" de la Timisoara si "genocidul" comise de monstri "arabi" ai Securitatii sint tot atitea minciuni deliberate. Aceste minciuni ar fi trebuit sa apara, daca ziarele care au facut din ele timp de o luna de zile o "premiera" ar fi fost cinstite, tot pe pagina intii a tuturor ziarelor din lume. O asemenea manipulare era, intr-adevar, fara precedent in istoria presei si constituia, in sine, o informatie enorma".

5. Dezinformarea

Conform cursului de Teoria comunicarii formulat de profesorul Vasile Tran, dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social care poate fi o institutie, o organizatie, etc.

Vladimir Volkoff, in lucrarea sa "Tratat de dezinformare" postuleaza: "Nu e posibila nici o manipulare fara cunoasterea perfecta (intelectuala, psihologica si empatica) a grupului care trebuie subminat si a membrilor sai. Aceasta, bineinteles impreuna cu priceperea si stapinirea tehnicilor de manipulare, permite sa se asigure credibilitatea a ceea ce se doreste sa se dea de crezut".

Dezinformarea este o actiune subversiva. Ea urmareste trei scopuri: sa demoralizeze natiunea vizata si sa dezintegreze gruparile care o constituie; sa discrediteze autoritatea, precum si pe aparatorii, functionarii si notabilitatile sale; sa neutralizeze masele pentru a impeidica orice interventie spontana generala in favoarea ordinii stabilite, in momentul ales pentru cucerirea non-violenta a puterii de catre o mica minoritate. Pornind de la ideea ca "toata arta razboiului se bazeaza pe inselatorie" si ca manipulatorii "asculta glasul poporului, atunci cind spune ce vor ei sa auda", Volkoff expune regulile de aur ale dezinformarii: discreditati tot ceea ce merge bine in tara! implicati conducatorii in actiuni ilegale; subminati-le reputatia, supuneti-i dispretului! raspinditi discordia intre cetateni! intaritati-i pe tineri contra batrinilor!

6. Propaganda

Propaganda este forma cea mai perseverenta si radicala a manipularii. Fara ea, comunismul si totalitarismul n-ar fi existat in istorie. Propaganda este activitatea sistematica de transmitere, promovare si raspindire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente.

Jaques Driencourt scria in 1950 in "la Propagande, nouvelle force politique" ca: "De la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, propaganda este suverana pe mapamond. Ea detine o pozitie oficiala in toate statele, avind locul sau de guvernare, alaturi de Interne, Justitie sau Finante. Ea rinduieste politica intera si externa. In aceste luni grele, cind reintronarea pacii pare imposibila, fericirea reala a popoarelor nu prea mai face obiectul preocuparilor; se pare ca guvernantii nu mai au decit o grija: sa-si cucereasca pareri favorabile satisfacind interesele urgente ale maselor, atragind astfel de partea lor popularitatea si dreptul de a actiona. Evenimentele ce s-au perindat din 1945 incoace nu sint decit tablouri succesive ale unei piese gigantice pusa in scena de oamenii de stat in fasa cetatenilor lumii."

Gabriel Thoveron conchidea, in "Comunicarea politica azi." ca propaganda "se reveleaza ca fiind in directa conexiune cu o ambitie sau practica totalitara, ceea ce duce, bineinteles la degradarea sa". Thoveron preia definitia propagandei stabilita de Georges Henein: ".actiunea de convingere prin instigare, ce tinde sa inlocuieasca ratiunea cu impresionabilitatea, stergind linia de demarcatie intre adevar si fals".

7. Concluzii

Manipularea este in tot si in toate. Sub diferite forme: vizibila, mai putin vizibila sau pur si simplu invizibila; cu efecte imediate sau asteptate in timp, mai mici sau mai mari; apare in toate sistemele politice din lume.

Mass-media este artera fireasca prin care manipularea isi gaseste drum catre popor. Nimeni nu se poate proteja integral impotriva ei. Publicul tinta este vast si eterogen din punct de vedere cultural si intr-o proportie covirsitoare nu sesizeaza tentaculele manipularii.

Gerard de Selys este convins ca "informatia publicata sau difuzata prin mass-media este o constanta manipulare. Fie prin minciuna deliberata, prin manipulare "inconstienta" sau prin modul de a o selecta. (.) Presa manipuleaza atit cuvintele cit si imaginile. Presa manipuleaza spiritele si orienteaza reflectiile. Ziaristii si presa nu sint "liberi". Nu exista libertate a presei. Acest concept este utilizat pentru a-I demonta pe cei care au impertinenta sa puna credibilitatea presei sub semnul intrebarii. Presa este un comert si un instrument de dominare. Bazate pe credibilitatea ziaristului. (.) E nevoie sa inventam o alta "Ordine mondiala a Informatiei si a Comunicarii".

Bibliografie

Tran, Vasile - Teoria Comunicarii, ed. SNSPA, 2001

Coman, Mihai - Manual de jurnalism, ed. Polirom, 1997

Coman, Mihai - Din culisele celei de-a patra puteri, ed. Carro, 1996

Dragan, Ion - Paradigme ale comunicarii de masa, Casa de Editura si Presa Sansa, 1996

Thoveron, Gabriel - Comunicarea politica azi, ed. Antet, 1996

Wierzbicki, Piotr - Structura minciunii, ed. Nemira, 1996

Ficeac, Bogdan - Tehnici de manipulare, ed. Nemira, 1996

Volkoff, Vladimir - Tratat de dezinformare, ed. Antet, 1999

Driencourt, Jaques - La Propagande, nouvelle force politique, ed. Armand Colin, colectia Science Politiques, 1950

De Selys, Gerad - Minciuni mss-media, ed. Scripta, 1992