Comunicarea directa

Comunicarea directa

Cum am precizat la inceput "a trai in societate inseamna a comunica", iar Bernard Voyenne preciza in continuare ca "schimbul de informatii, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot asa de importante ca si respiratia pentru organism"[1].

Actul comunicarii se realizeaza prin mijloace de transmitere a informatiilor de catre o persoana spre o alta persoana, de catre o persoana spre un grup de persoane sau de catre un grup de persoane catre alt grup de persoane.

In cazul comunicarii directe, intre parteneri se stabileste un anume tip de relatii, pe care sociologia le numeste relatii primare. Iata cum descrie Bernard Voyenne procesul comunicarii directe: "O persoana - emitator - intra in contact direct cu o alta persoana - receptor - sau, eventual, cu un numar dintre acestia din urma, prin intermediul unui sistem de transmitere fizic, al unuia simbolic (limbajul) cu conditia ca aceasta cheie sa fie cunoscuta de ambele parti care comunica"

Comunicarea are loc imediat, dar si reciproc. Se realizeaza astfel conexiunea inversa, feed-back-ul, prin care raporturile dintre emitator si receptor se modifica, primul devenind receptor, iar receptorul emitator. Are loc un dialog, un schimb permanent de idei, fara nici un intermediar. Este comunicarea interpersonala.

Comunicarea directa este o forma completa de comunicare. Toate celelalte tipuri de comunicare nu reprezinta decat substitute ale acesteia. Ea este limitata in spatiu si in timp, fiind conditionata de obligativitatea existentei unui sistem fizic de legatura intre cei doi parteneri, fara a putea asigura continuitatea relatiilor dintre ei. Ea este, de asemenea, o comunicare directa, orala si precizam ca, de-a lungul mileniilor si chiar astazi, forma principala de comunicare intre oameni este comunicarea directa. Ca un remediu al discontinuitatii au aparut (in societatile mai putin avansate din punct de vedere tehnic) anumite procedee empirice prin care se incearca prelungirea comunicarii directe prin retransmiterea mesajelor de-a lungul unui sir de indivizi. Evident, acest gen de comunicare poate saraci sau deforma mesajul. E vorba de transmiterea in lant a unui mesaj, sistem imediat reversibil, care duce la aparitia zvonului, adica a deformarii mesajului, a dezinformarii, ceea ce pentru epoca moderna, prin mijloacele comunicarii colective specifice "erei electronice", a devenit o modalitate esentiala a luptei politice, a bataliei pentru putere, prin abaterea voita a atentiei opiniei publice de la marile probleme ale contemporaneitatii la zone periferice sau cu caracter senzational, realizandu-se ceea ce se cheama "manipulare".

Schema comunicarii directe (dupa Bernard Voyenne)

- Apropierea fizica intre emitator si receptor.

- Transmitere in lant; sistemul e imediat reversibil.

Comunicarea directa inseamna:

a. comunicare prin cuvant (comunicarea verbala - de care ne-am ocupat in mod special in capitolul anterior);

b. comunicare prin gest, privire (comunicarea umana non-verbala).