Consideratii privind aplicarea programarii neurolingvistice in afaceri

Consideratii privind aplicarea programarii neurolingvistice in afaceri

In anul 1972, la Universitatea din Santa Cruz - California, doi cercetatori americani, respectiv informaticianul Richard Bandler si psiholingvistul John Grinder au format o echipa care a inceput sa studieze structura a ceea ce ei numeau "excelenta in relatiile interpersonale": programarea neuro-lingvistica (PNL).

Pentru Bandler si Grinder excelenta era sinonima cu eficacitatea, demersul lor fundamental fiind indreptat catre relevarea, in relatiile interpersonale, a raspunsurilor la intrebarea "cum ?" si, mai putin, la cea "de ce ?", ambele insa in legatura cu un comportament, o emotie si/sau o strategie.

In acest context, Bandler si Grinder au definit PNL ca fiind un ansamblu de mijloace de studiere a comunicarii interpersonale si a structurii experientei subiective a acesteia.

Termenul de "programare" se refera la aptitudinea fiecaruia dintre noi de a putea "produce" si "transpune", in practica, o extrem de variata si complexa gama de programe comportamentale. Practic, fiecare dintre noi suntem "programati" sau ne "programam" sa actionam ca un veritabil "calculator" in ceea ce priveste "organizarea interioara". Astfel, avem posibilitatea ca, apeland acelasi "program", sa reproducem acelasi comportament, acelasi proces de gandire si/sau aceleasi senzatii, precum si sa invatam sa ne limitam si/sau sa ne dezvoltam propriile actiuni in demersul nostru catre reusita. Practic, a ne "programa" creierul inseamna atat a-l invata sa faca si (alt)ceva, cat si a-l "incita" sa "mearga" in directia dorita de noi, in "acord" cu imaginea pe care o avem sau pe care ne-am creat-o asupra unui lucru sau a unei stari de fapt.

Termenul "neuro" se refera la perceptiile senzoriale care ne determina starea interioara (neurologica, in sens propriu si, respectiv, emotional-subiectiva, in sens figurativ). Aceasta inseamna ca fiecare dintre noi poate percepe si interpreta realitatea inconjuratoare "apropiind-o" eu-lui sau, astfel incat sa poata fi capabil sa isi creeze "micul sau univers", in care sa actioneze cum si cand vrea. De asemenea, termenul "neuro" se refera si la modul nostru de a gandi, la comportamentele noastre si la starile interne pe care le traim, in sensul determinarii acestora de catre activitatea cerebrala si de conexiunile neuronilor nostri. In acest context, este evident faptul ca "hardul" (creierul) nostru are capacitatea de a retine (conserva) ceea ce am invatat, dar si de a isi "instala", la "comanda", noi "elemente" invatate (dobandite). In context, cu cat vom sti sa nu facem diferenta intre o experienta traita si una imaginara, cu atat mai mare va fi puterea noastra de a acumula toate resursele necesare depasirii oricarei situatii critice (dificile). Este, o data in plus, unul dintre motivele fundamentale pentru a fi convinsi ca intotdeauna, absolut intotdeauna, mai exista o sansa, nimic nefiind "pierdut" sau "irecuperabil" cu caracter definitiv.

Termenul "lingvistica" face referire la mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal si nonverbal. Astfel, limbajul ne structureaza experienta si reflecta propria noastra maniera de a gandi si de a percepe evenimentele, "tradandu-ne" sau relevandu-ne personalitatea, comparativ cu cea a semenilor nostri.

PNL releva faptul ca, inca de la nastere, fiecare persoana, deci fiecare dintre noi, recurge la transpunerea in practica a unor comportamente ("programe"), in vederea atingerii scopurilor si/sau a obiectivelor propuse, precum si a solutionarii aspectelor (problemelor) cu care se confrunta.

"Hardul" nostru conditioneaza, in acest mod, orice aspect al comunicarii si explica cele doua postulate ale PNL:

1. Nu putem sa nu comunicam, orice stare comportamentala (chiar si un refuz) fiind semnificativa pentru interlocutorul nostru;

2. Comunicarea nu se efectueaza numai cu si prin cuvinte, ci si prin intermediul tonului vocii, al atitudinii noastre, al amplitudinii sau localizarii respiratiei, al variatiei coloritului epidermei (indeosebi a celei faciale) etc.

PNL ne permite si ne faciliteaza evaluarea, la un moment dat, a impactului mesajului sau comportamentului nostru asupra interlocutorului, precum si modificarea "flexibila" a acestuia, in vederea realizarii scopurilor si/sau a obiectivelor propuse.

In acelasi timp, PNL se fundamenteaza pe minimum trei presupozitii, astfel:

orice "harta" este diferita de "teritoriul" pe care il reprezinta (uzual apelata diferenta dintre teorie si practica);

orice comportament este orientat catre adaptare la mediul ambiental;

intelegem mult mai usor si mai bine ceea ce ne este, deja, familiar.

PNL constituie, asadar, un fin si eficace mijloc de comunicare interpersonala. Si, mai presus de orice, relevam faptul ca reusita demersului nostru comportamental este conditionata de PNL: persoana care cunoaste si transpune in practica tehnicile PNL stie ca propriul comportament il va influenta, decisiv, pe cel al interlocutorului, mai ales in sensul adaptarii acestuia la contextul generat si/sau promovat de ea. Subliniem faptul ca PNL propune modele si strategii facil utilizabile in comunicarea interpersonala si destinate cresterii eficientei influentarii, de catre fiecare utilizator, a comportamentului interlocutorului. PNL nu vizeaza un tip particular de comunicare interpersonala (cum ar fi invatamantul, negocierea, vanzarea etc.), ci ansamblul proceselor componente ale acesteia, oferind mijloace structurale de analiza, mijloace care sunt defavorabile interpretarii exagerat subiective (mergand pana la hazard) a comportamentului interlocutorului. Astfel, oricare ar fi tipul comunicarii, se pot remarca trei etape ale apelarii si utilizarii PNL, respectiv :

receptia si selectarea informatiilor: observarea;

aportul de informatii: interventia;

verificarea rezultatelor obtinute si concluzionarea: transpunerea in practica a tehnicilor PNL.

Rezultanta a parcurgerii celor trei etape, PNL ne ofera posibilitatea de a invata sa decelam (sa descoperim ceea ce este ascuns in) canalul de comunicare dominant al interlocutorului, prin intermediul unei extrem de atente si fine analize a cuvintelor si formularilor utilizate de acesta, apeland la elemente: vizuale (a vedea, a privi etc.); auditive (a asculta, a vorbi etc.); kinestezice (a simti, a atinge etc.); odoro-gustative (savoare, dezgust etc.); "neutre" (a intelege, a invata, a sti etc.).

In concluzie, pentru a comunica eficient, trebuie sa fim capabili sa raspundem interlocutorului pe "canalul" acestuia, in caz contrar riscand un "dialog al surzilor" (una dintre cele doua parti se face ca "nu vede", "nu aude", "nu crede" etc.). Iata de ce se apreciaza ca PNL poate fi :

o "terapie" comportamentala cunoscand faptul ca, indeosebi, inconstientul si/sau subconstientul joaca un rol primordial: acela al unui "consilier" competent, creativ si intelept;

o metodologie de schimbare rapida si "nedureroasa" a comportamentului nostru si a celui al interlocutorului;

o metodologie de si pentru comunicare cu noi insine si cu semenii nostri;

un proces educativ, respectiv o metodologie pentru a observa si a intelege procesul invatarii pe care il poate desfasura orice persoana in scopul de a fi mai performanta, mai competitiva.