Conceptul de informatie

Conceptul de informatie

Continuam in acest curs amintindu-va ca in procesul comunicarii vehiculam informatii.

Informatia este ceea ce se comunica intr-unul din limbajele disponibile. Informatia este o combinatie de semnale si simboluri.

Conventiile sociale sunt cele care dau semnificatie unui simbol.

Valoarea informatiei

In fiecare minut suntem "bombardati" de informatii difuzate de presa, radio si televiziune si, mai nou, prin Internet.

In fiecare minut trebuie sa luam decizii in functie de informatiile pe care le primim. V-ati intrebat vreodata de ce "tresariti" atunci cand parcurgeti in viteza un ziar si alegeti un articol anume pe care il cititi apoi cu atentie? Incidentele, evenimentele neasteptate va atrag imediat atentia datorita noutatii lor. Dupa cum observati, se aplica regula conform careia noutatea este cu atat mai mare cu cat ceea ce s-a pertecut a fost, inainte de incheierea evenimentului, mai improbabil.

Manualele de jurnalism prezinta un exemplu devenit clasic din aceasta perspectiva: "Un caine a muscat un om"-este o stire banala, neinteresanta, care nu va va atrage atentia. "Un om a muscat un caine"-este o stire cu adevarat interesanta. De ce? Pentru ca este mult mai putin probabil sa se intample acest lucru.

In 1949 Shannon si Weaver defineau astfel valoarea informatiei: ca cat incertitudinea receptorului privind mesajul despre situatia X este mai mare, inainte ca situatia sa se fi produs, ca atat mai mare este valoarea informativa a mesajului care reuseste ulterior sa elimine incertitudinea initiala.

Cunoasterea si incertitudinea, in aceasta conceptie, sunt invers proportionale: in termenii folositi de Shannon si Weaver este necesar sa se tina seama de numarul rezultatelor posibile sau, altfel spus, de numarul variantelor in care mesajul despre situatia X ar putea fi interpretat.

Valoarea semantica a informatiei

Valoarea semantica a informatiei se refera la valoarea semnificatiei pe care mesajul o transmite. Valoarea semantica presupune o evaluare complicata.

Masurabila este frecventa cuvintelor in mesaj-cuvinte des folosite sau, din contra, rar folosite. Exemplu: scoala, student-cuvinte des folosite intr-un text se golesc de sensuri si transmit mai putina informatie decat cuvinte ca explozie sau raniti.

Valoarea semantica este invers proportionala cu frecventa cuvintelor intr-un mesaj.

Ideea trebuie retinuta pentru ca in "crearea de imagine" construirea mesajului joaca un rol foarte important.

Valoarea semantica nu poate fi evaluata doar prin frecventa cuvintelor intr-un mesaj. Trebuie sa tinem cont si de receptor, de orizontul lui de asteptare, de gradul sau de interes. Astfel ajungem la valoarea pragmatica a informatiei.

Valoarea pragmatica a informatiei

Valoarea pragmatica a informatiei este mult mai greu de definit.

Din punct de vedere pragmatic, intereseaza efectul pe care il are mesajul asupra receptorului si asupra actiunilor sale. Acest lucru se poate afla foarte greu inainte de a fi emis mesajul, prin evaluare, si mult mai usor dupa emiterea mesajului, prin sondaje sociologice bine dirijate.

Evenimentele neasteptate pot avea pentru public o valoare informativa diferentiata. Astfel ajungem la

Valoarea informativa si importanta sociala

Valoarea unei stiri depinde de "importanta sociala" a evenimentului relatat:

VALOAREA INFORMATIVA=IMPROBABILITATE x RELEVANTA SOCIALA

Relevanta sociala este la randul ei greu de evaluat. Putem spune totusi ca relevanta sociala depinde de proximitatea geografica si de cea psihica. Un eveniment ne este cu atat mai "strain" cu cat el se produce mai departe si intr-un spatiu cultural complet diferit. Exemplu: selectia stirilor tine cont foarte mult de proximitatea geografica si de cea psihica. Stirile despre Yugoslavia sunt, evident, mult mai apropiate de noi decat stirile despre Timorul de Est.

Cel care determina in ultima instanta cat este de mare valoarea infor-mativa a unui mesaj este publicul.

Totusi este bine sa retinem urmatoarele: valoarea informativa a mesajului este dependenta de incertitudinile receptorului de a iesi dintr-o anumita situatieinainte de emiterea sau de receptarea mesajului. Dupa receptarea mesajului, valoarea informativa a acestuia depinde de improbabilitatea care inconjura evenimentul inainte ca acesta sa se fi produs si de importanta sociala a evenimentului insusi.

Aceste doua concluzii sunt foarte utile atat pentru mesajele cu caracter comercial, cat si pentru cele din cadrul campaniilor electorale.

Exemplul 1: o situatie economica dificila creeaza mari incertitudini alegatorului in privinta viitorului sau. Aceasta stare trebuie bine evaluata inainte de emiterea mesajului care trebuie sa tina cont de asteptarea alegatorului, care isi doreste certitudini pentru viitor. Dupa receptarea mesajului, valoarea acestuia depinde de situatia individuala a fiecarui alegator.

Exemplul 2: piata produselor lactate este foarte scumpa si putin accesibila. O companie care isi lanseaza niste produse in acest domeniu trebuie sa tina cont ca asteptarea consumatorului este orientata catre produse ieftine. Mesajul comercial trebuie sa tina seama de acest aspect.

Exemplul 3: O reclama pentru automobile in Romania trebuie sa tina seama de asteptarile consumatorului: trebuie sa fie un automobil robust, care sa reziste drumurilor din Romania si sa poata fi utilizat si ca transportator ocazional de marfa.

Tipuri de comuncare sociala

In functie de numarul participantilor si de tipul de relatie care exista intre ei, putem defini urmatoarele tipuri de comunicare sociala:

1. Comunicarea interpersonala. Emitatorul se confunda cu receptorul.

S-a pus problema daca limbajul este necesar intr-o astfel de situatie. Raportul intre limba si gandire a fost apreciat in mod diferit. De exemplu:

Karl Wilhelm von Humbolt: "Limba nu este produsul activitatii gandirii, ci aceasta activitate insasi".

Albert Einstein: "In procesul gandirii mele stiintifice, limba nu a jucat nici un rol".

Eric Buyssens: "Gandirea exista inaintea limbii si campul ideilor noastre este mai vast decat acela al cuvintelor: gandirea se intovaraseste de vorbe, functionarea ei nu este conditionata de cuvintele folosite".

Concluzie: Limba indeplineste doua roluri distincte, dar nu independente: rolul de reprezentare conceptuala, de formare a gandului si cel de comunicare a acestuia. Gandirea se poate dispensa de limba in anumite situatii.

2. Comunicarea interpersonala diadica; aceasta presupune strict doi participanti. Este cea mai puternica forma de comunicare prin capacitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credintele oamenilor. Noile religii sunt raspandite mai ales prin discutiile de la om la om.

Noile actiuni de marketing pun accentul in special pe discutia de la om la om. Exista chiar companii care isi vand produsele numai in acest fel.

Obiectivele acestui tip de comunicare:

-persuadarea (despre care am vorbit deja),

-autocunoasterea,

-descoperirea lumii exterioare: discutiile unui copil cu parintii sai, discutiile profesionale, dezbaterea unei carti, a unui spectacol,

-stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu semenii apropiati; dorim sa fim inclusi intr-un grup, sa ni se recunoasca calitatile in acest grup. Tot aici putem include si nevoia de control pe care unii simt ca trebuie sa o aiba asupra celorlalti din grup. In sfarsit, nevoia de afectiune ne impinge sa stabilim relatii cu semenii apropiati.

-ajutorarea semenilor este de asemenea un obiectiv al comunicarii interpersonale. Exista si profesii ca: medic, preot, consilier, etc care se bazeaza pe acest tip de comunicare,

-jocul si distractia implica de asemenea necesitatea comunicarii interpersonale.

3. Comunicarea de grup este o alta varianta a comunicarii interpersonale. Tipic pentru aceasta comunicare este grupul mic. Un exemplu clasic este activitatea de "brainstorming", prin care se urmareste producerea unui numar cat mai mare de idei intr-un interval de timp cat mai scurt.

Metoda a fost pusa la punct de profesorul Alexander Osborn de la Buffalo University, S.U.A.

4. Comunicarea publica. Aceasta implica existenta unui emitator unic si a unei multitudini de receptori. Cea mai cunoscuta comunicare de acest tip este retorica.

5. Comunicarea de masa. Aceasta imbraca formele cele mai variate: productie de carte, presa scrisa, transmisii de radio si televiziune. Acest tip de comunicare are un feedback intarziat fata de comunicarea interpersonala sau publica.

Mijloacele de comunicare au dobandit, in numai un secol, o forta uriasa. Sociologia contemporana a dezvoltat cercetari specifice acestui fenomen.

Tipuri de influente exercitata prin intermediul comunicarii

Cercetatorii French si Raven au studiat comunicarea ca proces de influenta si propun cinci tipuri de relatii de putere intre un "agent comunicator" si un receptor, accentul cazand pe relatia interpersonala, fie ca relatia se stabileste intre indivizi, fie ca numai receptorul este un individ, in timp ce agentul poate fi un rol, o norma, un grup sau o parte a unui grup. Teoria nu tine seama numai de actele intentionate de influenta, ci si de influenta rezultata din actele "pasive" ale unui agent, asa cum este prezenta fizica a unui vames, care exercita o influenta restrictiva asupra celor din jur.

Bazele puterii sau influentei comunicatorului, care ii dau posibilitatea sa-si exercite influenta sunt urmatoarele:

1. Puterea de recompensare este definita ca puterea a carei baza este abilitatea de a rasplati, referinta de baza fiind promisiunea sau oferirea unor avantaje materiale, in special bani sau pozitie sociala.

Transferand puterea de recompensare la influenta comunicationala, recompensa ar trebui conceputa in termenii satisfacerii unor dorinte ale receptorului.

2. Puterea coercitiva se bazeaza pe faptul ca receptorul se ateapta sa fie pedepsit de agent (comunicator) daca "nu se conformeaza incercarii de influenta" a acestuia. Asadar, spre deosebire de puterea care recompenseaza, in acest caz intervine o rasplata negativa. French si Raven considera important sa distinga aceste tipuri de exercitiu al puterii, in special pentru ca puterea recompensatoare tinde sa creasca atractia dintre transmitatorul si receptorul influentei, in timp ce puterea coercitiva are efectul invers, cu implicatii foarte diferite pe termen lung pentru relatia dintre participanti.

3. Puterea referentiala se bazeaza pe identificarea receptorului cu agentul, identificarea fiind definita ca "sentiment al identitatii" sau "dorinta de unificare". French si Raven subliniaza, in acest context, importanta conceptului de grup de referinta si a celui de "sugestie de prestigiu". O persoana sau un grup de prestigiu constituie un model de referinta, cu care incearca sa se asocieze sau identifice altii, care le adopta atitudinile sau convingerile. Exemple ale unui astfel de proces gasim in numeroase situatii de comunicare: adoptarea modului de a vorbi si a celui de a se imbraca al eroilor din mass-media, paralelisme puse sub semnul influentei intre prieteni, persoane cu acelasi statut, profesori si elevi, lideri si sustinatori, etc.

4. Puterea legitima se bazeaza pe intelegerea de ambele parti a faptului ca cineva are dreptul sa pretinda ascultare de la ceilalti. Aceasta acceptare a influentei poate fi reprezentata de o relatie intre roluri, ca intre profesor si elev sau parinte si copil, dar poate exista si pe baza unei angajari reciproce. "In toate cazurile, notiunea de legitimitate implica un cod sau un standard, acceptat de individ, in virtutea caruia agentul extern isi poate exercita puterea." Putem da numeroase exemple in care comunicarea devine influenta datorita acestui aspect al relatiei-mesajul politic adresat simpatizantilor, predica morala adresata de biserica credinciosilor, rolul de orientare sociala jucat de familie, sfaturile date elevului de profesor, etc.

5. Puterea expertului este influenta care se bazeaza pe atribuirea unor cunostinte superioare agentului, care au efect asupra structurii cognitive a receptorului. Strainul care accepta recomandarile unui localnic, persoanele care afla informatii din ziare, studentul care invata dupa un manual sunt cu totii influentati de comunicare pe baza puterii expertului. Trebuie remarcat ca o astfel de putere este determinata, in foarte mare masura, de contextul situational si institutional, pentru ca, prin definitie, receptorul nu este in mod normal in pozitia de a evalua corectitudinea informatiei primite. Producerea unui efect se bazeaza pe definirea, acceptabila pentru receptor, a statutului de expert intr-o situatie si pentru un anumit domeniu.

Aceasta tipologie a bazelor puterii pare sa identifice, ordoneze si, in parte, explice principalele "mecanisme" ale influentei comunicative si corespunde, in general, conceptiei noastre despre comunicare ca proces care implica o relatie sociala. Desi cei cinci termeni care descriu diferitele tipuri de putere sociala se refera, in primul rand, la atribute ale agentului influentei, ei implica si un tip special de coorientare a receptorului. Astfel, recompensa sau coercitia sunt eficiente in cazul unei orientari calculative a receptorului; influenta legitima se bazeaza pe supunerea reglementata normativ; puterea referentiala depinde de identificarea cu comunicatorul; puterea expertului se bazeaza pe increderea si convingerea receptorului. separat, bazele puterii sunt ineficiente in absenta unei orientari complementare adecvate a receptorului. Influenta prin intermediul comunicarii apare ca rezultat al uneia sau mai multora dintre aceste forme de baza ale relatiei de putere. Tipologia este suficient de generala pentru a da seama de o larga gama de cazuri de influenta, desi nu trebuie sa ne asteptam ca o anumita situatie de influenta comunicativa sa aiba o unica sursa corecta. Dupa cum comenteaza Collin si Raven intr-o alta prezentare a aceleiasi tipologii, "foarte rar la un moment dat actioneaza o singura sursa de putere. De obicei, situatia de influenta implica diverse combinatii, in care formele de putere se relationeaza non-aditiv si interactiv".

Tema: Alegeti o publicatie si incercati sa stabiliti care sunt informatiile din principalele articole si apoi stabiliti valoarea informatiilor respective conform cursului.