TEHNICI DE COMUNICARE VERBALA

TEHNICI DE COMUNICARE VERBALA

Scopul comunicarii verbale

Comunicarea verbala

n      se manifesta prin intermediul cuvintelor vorbite si scrise

(comunicarea scrisa este o inregistrare a celei verbale)

exista tehnici specifice comunicarii scrise considerata separat.

n      nu este o demonstratie de competente logice si profesionale.

Un comunicator abil nu lasa sa se vada abilitatile sale

le ascunde dar obtine rezultate

n      interlocutorii nu cer niciodata o demonstratie sau un argument logic

n      dar mesajul trebuie sa fie logic.

Scopul tehnicilor de comunicare verbala:

n      Utilizarea cuvintelor potrivite

Retorica si structura discursului

Etape

n      Pregatirea prelegerii

n      Expunerea

n      Feedback‑ul

n      Analiza si concluziile.

Pregatirea prelegerii sau discursului

n      doua extreme:

prelegerea minutioasa: in amanunte, cu antrenament anterior de memorare a textului

n      Risc: rigiditate. Neglijarea relatiei cu publicul

prelegerea intuitiva: sunt cunoscute doar elementele esentiale de continut, restul fiind lasat pe seama inspiratiei de moment.

n      Risc: superficialitate, neseriozitate

n      Optim: la mijloc: structura predefinita, cu obiective clare si cu materiale ajutatoare pregatite anterior sustinuta de o disponibilitate spre flexibilitate.

Expunerea

Sustinerea discursului in fata unui public

Feedback-ul

n      Dupa sustinerea discursului

n      Verificam daca ceea ce am vrut sa comunicam a fost bine inteles.

in fiecare moment, urmarind reactia celor prezenti

in spatiul rezervat intrebarilor si raspunsurilor.

n      intrebari directe adresate unora din persoanele care au asistat la prezentare

n      Folosirea unui formular pentru feedback.

n      Filmarea discursului.

Analiza si concluziile

n      Asimilarea experientei dobandite si folosirea ei in viitor.

n      Analiza rezultatelor in vederea perfectionarii stilului.

3. Compozitia discursului. Retorica

n      Retorica se bazeaza pe polisemia discursului

termenii directi, limbajul digital, nu sunt eficienti in totalitate.

Oamenii judeca:

n      ceea ce fac alții

n      cum arata ceilalți

n      cum spunem ceea ce spunem.

n      Aceste lucruri stau la baza retoricii.

n      Obiectivele discursului:

incantarea auditoriului (cointeresare),

emotionarea (seducerea, delectarea)

probarea (convingerea propriu-zisa).

n      Observație:

discursul nu incearca sa demonstreze sau sa convinga de adevarul unei teze.

n      Este o perceptie limitata si gresita

n      un discurs se planifica prin construirea unui plan (o "harta" sau schema logica) cu forma arborescenta

n      Discursul retoric de tip clasic contine secvente obligatorii ce asigura eficiența:

exordiul,

propunerea,

diviziunea,

naratiunea,

confirmarea,

respingerea,

peroratia,

digresiunea.

n      Publicul este mai receptiv la mesajul compus dupa o structura retorica

3.1. Exordiul (exordium)

n      Exordiul (prologul, headline, slogan/titlu, lead

inceput, deschidere, preludiu.

parte introductiva a discursului

n      Scop: "incalzirea" publicului, pregatirea audientei,

atrage atentia, interesul si bunavointa asupra vorbitorului si subiectului.

contine un enunt placut si usor.

n      Tipuri de exordiu

CHARISMATIC

n      atrage simpatia la inceputul unui discurs care nu contine "vesti proaste"

n      predispune auditoriul la rabdare si concesie.

INSINUANT

n      precede comunicarea unor lucruri neplacute (ex:"Am o veste buna si una rea")

3. Propunerea

n      incepe dupa ce publicul a devenit atent, interesat si binevoitor fata de vorbitor si tema.

n      (Daca totusi acest lucru nu se intampla, este recomandabil sa continuam exordiul).

n      "a doua parte introductiva"

n      fraza sau secventa de discurs

n      Scop:

formuleaza precis scopul discursului

enunta tema si subiectul.

n      declaratie concisa despre ceea ce urmeaza sa se comunice

n      descriere esentiala a discursului.

n      Tipuri de propunere:

SIMPLA anunta un singur scop al discursului

COMPUSA anunta mai multe obiective distincte, care vor fi atinse sau probate separat.

3.3. Diviziunea (imparțirea)

n      "a treia parte introductiva"

n      tabla de materii discursului

n      Secvența de discurs care anunta

partile discursului (structura)

durata

ordinea expunerii.

n      poate fi de trei feluri, in functie de ordinea argumentelor:

EVOLUTIVA

n      porneste de la argumente slabe

n      incheie cu argumente puternice

INVOLUTIVA

n      porneste de la argumente puternice

n      Incheie cu argumente slabe

HOMERICA SAU MIXTA:

n      incepe cu argumente puternice

n      continua cu argumente slabe

n      Incheie cu argumente puternice.

3.4. Naratiunea

n      Naratiune: "povestire", "istorisire".

expune faptele si intamplarile in succesiunea temporala si graduala anuntata in diviziune.

Faptele relatate sustin declaratia din Propunere

n      Calitati ale narațiunii:

claritate,

intindere mica

evitarea cuvintelor de prisos,

verosimilitate,

suspans.

va construi imagini, sunete si miscare (apeland adecvat la canalele receptoare).

n      Structura naratiunii

1. Construieste o succesiune temporala a faptelor relatate (asigurarea verosimilitatii)

Evenimentele si faptele relatate vor fi convergente spre un punct terminus (se vor elimina acele detalii care nu au o finalitate).

3. Prezența obligatorie a unui personaj (individual sau colectiv)

n      in cazurile in care personajul este imposibil de construit, se va folosi personificarea.

4. Naratiunea se incheie cu o maxima sau morala.

Toate aceste elemente se vor articula in jurul unei intrigi.

3.5. Confirmarea (adeverirea)

n      probeaza sau argumenteaza ceea ce a fost enuntat in propunere si dezvoltat in naratiune.

n      Se expun:

probe, argumente, marturii, exemple.

n      nu probam:

lucrurile evidente

cele probate deja de o autoritate.

3.6. Respingerea

n      operatia de anihilare sau demontare a argumentelor contrare si a posibilelor obiectii care pot fi anticipate.

Poate fi inclusa in confirmare

n      Preintampina si demonteaza tezele adverse, inainte ca acestea sa fie exprimate de cineva.

n      Recomandari:

se evita tonul superior si aroganta

nu se aduc calificative sau etichetari posibililor opozanti

3.7. Peroratia

n      se mai numeste si epilog sau concluzie

n      incheie discursul

n      formuleaza o ultima strategie pentru castigarea auditoriului:

recapituleaza ideile principale

face un rezumat al intregului discurs

n      (evoca idei si imagini sugerate la inceput, "rotunjind" in acest fel discursul)

readuce audienta la starea de spirit creata in exordiu, de obicei una pozitiva.

3.8. Digresiunea

n      poveste scurta, vie, intensa, uneori o gluma,

concisa

rolul de "pastila" care relaxeaza publicul intr-un moment tensionat.

n      Scopul:

relaxeaza sau inveselește

indigneaza sau induioseaza

n      poate fi plasata in orice loc al discursului

uneori speculeaza o intamplare ivita in sala.

4. Organizarea argumentelor

n      putem alege

sa facem cunoscute numai argumentele care ne sustin pozitia

sa comunicam si posibilele contraargumente.

Acest lucru depinde de profilul audientei si de circumstante.

4.1.Argumentele unilaterale

n      sustin numai pozitia vorbitorului (sau organizatiei pe care o reprezinta)

n      scopul

consolidarea unui mesaj

evitarea inducerii unei confuzii la nivelul auditoriului.

n      Nu se utilizeaza in cazul

schimbului de opinii

dezbaterii.

n      Se utillizeaza cand:

auditoriul este prietenos si permisiv cu opinia vorbitorului

membrii auditoriului au un nivel de educatie scazut

Se dorește enunțarea unei singure poziții, cea a vorbitorului

vorbitorul are drept obiectiv redirectionarea opiniei auditoriului.

Argumente pro si contra

n      prezentarea ambelor tipuri de argumente:

Cele care sustin opinia vorbitorului

argumentele contrare.

n      Scopul prezentarii contraargumentelor:

demontarea lor.

Atragerea respectului audienței

Evidențierea onestitații vorbitorului

n      Cand prezentam argumente contrare

audienta educata,

audienta indecisa (cu scopul de a respinge argumentele contrare)

audienta informata despre existenta unor contraargumente.

n      Fixarea sau schimbarea de atitudine la nivelul auditoriului este mai de durata atunci cand acesta nu afla argumentele contrare de la o alta sursa.

4.3. Ordinea prezentarii argumentelor

n      putem incepe cu argumentele mai slabe si termina cu cele mai puternice sau invers.

n      ordinea prezentarii argumentelor depinde de

strategia generala de construire a discursului

distribuirea mijloacelor de captare a atentiei.

n      Daca atentia publicului este mai mare la inceput, atunci vom incepe cu argumentele mai puternice.

n      Ultimul argument in ordinea prezentarii ramane in memoria auditoriului

mai ales daca acesta nu este un public specializat

sau daca nu este implicat personal in problema.

n      O strategie eficienta: organizarea-sandwich

se prezinta mai intai argumentul pro (intrucat primul argument este de obicei perceput ca cel mai puternic),

urmeaza prezentarea si demontarea contraargumentului,

in final se revine asupra propriei pozitii, mizand pe forta ultimului cuvant.

4.4. Evidentierea concluziilor

n      Public mai putin educat

Se atrage atentia asupra concluziilor in mod explicit

Se arata cum trebuie intelese concluziile

n      Audienta avizata, cu un nivel mai ridicat de educatie

Nu se expliciteaza concluziile

n      persoanele educate au propriile lor concluzii atat asupra problemei expuse cat si asupra vorbitorului.

Se practica reiterarea

n      repetarea ideilor-forta pe parcursul mesajului in diferite forme, cu scopul fixarii lor.

n      mesajul devine mai acceptabil si memorabil.

Tehnici de reiterare:

n      sinonimia, aliteratia, augumentarea etc.

5. Elocința

n      Arta stilizarii discursului

redactarea in detaliu a exprimarii

alegerea termenilor potriviti

alegerea expresiilor frumoase si puternice.

n      Tehnicile de persuasiune ale elocinței:

figuri retorice,

subsumate unor principii si reguli ale elocintei.

5.1. Principii ale elocinței

n      "Latino dicere".

oratorul trebuie sa cunoasca limbajul auditoriului.

Discursul sa fie formulat intr-un limbaj agreat si familiar, uneori chiar cu apel la un jargon decent.

n      "Ornate".

a potrivi, a adecva ideile cu modul de a gandi al audientei.

Discursul sa fie impodobit cu figuri retorice, pentru a obtine

n      impact emotional (pathos),

n      conduite de adeziune (ethos)

n      efecte de manipulare a gandirii (logos).

Principiul se refera si la

n      prestatia non-verbala (voce, infatisare, gestica),

n      cadrul spatio-temporal care influenteaza relatia dintre vorbitor si public (ce aude publicul, ce confort exista in sala, daca e ora potrivita etc.).

n      "Apte".

a vorbi potrivit cu scopul si continutul discursului, cu natura evenimentelor narate.

Exemplu

n      evitarea stilului sobru daca vorbim pe o tema vesela sau unor copii,

n      evitarea efectelor comice daca tema este una serioasa.

n      "Numerose".

se refera la ritm, armonie, muzicalitate.

A rosti cuvintele fluid, cu pauze tactice, declamativ si nuantat.

Evitarea cacofoniilor, a repetitiilor de termeni, a balbelor si cuvintelor insuficient cunoscute.

n      "Elegantia".

alegerea registrului de cuvinte care pot fi folosite sau evitate.

Eufemisme: ("batran" - "venerabil")

Disfemisme: ("lenes" - "puturos" ).

Exemplu:

n      intr-un discurs critic se folosesc cuvinte aspre si tari

n      intr-un discurs polemic sau pamflet se admit termeni grei, taiosi.

5. Tehnici ale elocintei

n      Claritatea

reprezinta garantia intelegerii rapide si corecte a mesajului.

cuvinte precise, cu un sens cat mai cunoscut,

Evitarea excesului de jargon

utilizarea unui lexic potrivit cu publicul[1].

[1] Ronald D. Smith, loc. Cit.

n      Excelența

Cu deosebire in limbajul comercial

acele propozitii memorabile care se autoimpun prin caracterul lor unic.

n      enunturi stralucitoare, cu valoare de maxima, care ies in evidenta dand discursului un caracter memorabil.

n      Uneori apare o informatie rara si de maxima utilitate, pe care publicul o va aprecia.

n      Cuvintele puternice

n      termeni si fraze care au un impact major asupra publicului

Precizeaza sau sa largesc sensul discursului astfel incat acesta este perceput drept unul credibil.

Exemple

cuvintele obtinute prin tehnica "doublespeak"

n      Exemple de "doublespeak":

organizatiile pro-avort se autodenumesc "pro-choice" (pro-alegere),

organizatiile antiavort se autodenumesc "pro-life" "pro-viata").

utilizarea unui vocabular politic de impact:

n      "valori ale familiei", "corectitudine politica" "teroristi" etc.

n      Denumirile si acronimele

n      Utilizarea denumirilor de produse si programe este o practica curenta in limbajul comercial si al organizatiilor neguvernamentale.

n      Exista la ora actuala campanii extrem de ample si costisitoare care au ca scop popularizarea unor denumiri, deoarece functia lor mnemotehnica si sugestiva este majora.

Exemplu: Programul "Locuinta"

n      Citatul

n      Tehnica utilizarii citatului confera comunicarii verbale mai multa forta si memorabilitate.

n      Citat, in sensul relatiilor publice:

utilizarea unor fraze extrase din discursul sau textul publicat al unei autoritati recunoscute ("a cita din")

elaborarea unei fraze proprii cu calitati estetice care are forta necesara sa functioneze ca un citat.

n      Exemplu: "iarna nu-i ca vara".

n      Sloganul: frazele-citat se pot transforma in slogane sau pot fi lansate ca atare.

Eficienta maxima in fazele de constientizare publica a mesajului.

n      exemplu de slogan: "casa de copii nu e acasa".

n      Sloganul de marca: slogan asociat unei marci comerciale

poate fi inregistrat impreuna cu marca.

n      Exemplu: slogan de marca New York Times: "All the news that's fit to print" ("toate informatiile care pot fi tiparite").