Rolul interlocutorilor in actul comunicarii - variabile psihologice, cognitive si sociale. Stiluri de comunicare. Imaginea de sine.

Rolul interlocutorilor in actul comunicarii - variabile psihologice, cognitive si sociale. Stiluri de comunicare. Imaginea de sine.

Variabile psihologice

Specificul temperamental al locutorilor influenteaza in chip substantial comunicarea interpersonala. Sub rezerva ca nu exista tipuri temperamentale in stare pura, prezentam patru tipuri clasice de temperament si interferentele conturate in relatiile dintre ele:

Sangvinicul reprezinta tipul cel mai agreabil sub raport comunicational, adaptabil unor stiluri variate:

dezvolta relatii interpersonale cu usurinta, este sociabil, optimist, creativ, flexibil, cu simtul umorului (puncte forte)    

refuza programele rigide, nu poate spune nu, gaseste scuze, se plictiseste repede, pierde notiunea timpului, este motivat de emotii si emotiv, are capacitate de concentrare redusa, vorbeste mult (puncte slabe)

nevoia emotionala a sangvinicului este de a fi privit, recunoscut, aprobat. Apreciaza partenerii de discutie care asculta si se entuziasmeaza, care lauda si aproba si ii displac cei care critica si nu ii apreciaza simtul umorului.

Colericul spirit autoritar, extravertit, nestapanit, usor irascibil:

puncte forte: isi asuma provocari, rezolva, ia decizii, organizeaza, conduce, inspira incredere

puncte slabe: prea mare siguranta de sine, se desprinde greu de punctele de vedere proprii, tinde sa devina dependent de activitatea profesionala, autocrat, dominator, arogant, manipulator, nepasator, cu teama de a nu pierde controlul. Este inclinat spre rigiditate si intoleranta. Lipsit de rabdare, activ, deranjeaza adeseori si da nastere la conflicte pe care le da imediat uitarii: iesiri nervoase frecvente, intoleranta fata de opiniile opuse, dorinta unei permanente schimbari, inclinatie spre proiecte grandioase, dar niciodata terminate. Din aceste considerente, atrage atentia majoritatii, insa, in raporturile de comunicare cu ceilalti, se plaseaza pe pozitii putin favorabile

stabileste usor relatii de comunicare cu tipul temperamental sangvinic datorita capacitatii acestuia din urma de a se adapta

nevoia emotionala a colericului este de a finaliza performant tot ceea ce intreprinde si de a fi apreciat pentru aceasta (spre deosebire de melancolici pentru care sentimentul de multumire nu depinde de aprecierea celorlalti). Apreciaza partenerii de discutie cooperanti, care il sprijina si i se subordoneaza si ii displac partenerii independenti, neloiali, lipsiti de simtul responsabilitatii.

Flegmaticul nu ridica probleme in plan comunicational, calmul, lentoarea, seriozitatea, echilibrul emotional, meticulozitatea, rezistenta la efort, stabilitatea opiniilor si caracterul previzibil al reactiilor ii confera statutul de om de incredere, cu conditia de a-i fi respectat ritmul propriu.

puncte forte: calm, echilibrat, spiritual, sobru, afabil, demn de incredere, conciliant, stabil, bun ascultator, consecvent, bun manager

puncte slabe: neimplicat, apatic, incapatanat, se mobilizeaza greu, indiferent, lipsit de perseverenta, putin adaptabil la schimbare

in plan emotional, are nevoie, mai mult de cat celelalte tipuri temperamentale, de sentimentul pretuirii de sine care are ca resorturi respectul si pretuirea din partea celorlalti. Incercati sa il ascultati, trecand dincolo de lentoarea exprimarii, sa reluati si sa discutati ideile sale. Flegmaticul apreciaza partenerii de discutie care iau decizii in locul lui, il respecta si ii recunosc calitatile si ii displac cei care forteaza si asteapta prea mult de la el.

Melancolicul intampina dificultati de comunicare, manifestand tendinta de inchidere in sine si de suspiciune generalizata. Lipsit de incredere in sine, prefera activitatile de rutina, se adapteaza greu schimbarilor si oboseste relativ repede.

puncte forte: organizat, apreciaza linistea si activitatile pe cont propriu, corect, exact, analitic, extrem de concentrat pe detalii, traduce totul in scheme, cifre, grafice

puncte slabe: fara spontaneitate, idealist pana la naivitate, greu de multumit, se deprima cu usurinta, econom, perfectionist la extrem, acumuleaza frustrari

asemenea sangvinicului, melancolicul este o natura emotiva, insa resorturile emotiei sunt diferite: daca sangvinicul asteapta recunoasterea celor din jur, melancolicul are nevoie de stabilitate, ordine, sensibilitate si sprijin. Apreciaza seriozitatea, profunzimea interlocutorului si capacitatea acestuia de a purta o discutie sensibila si ii displac partenerii superficiali, imprevizibili, mereu in intarziere, dezorganizati

ca parteneri de discutie prefera sangvinicii pe care si-i apropie in calitate de confidenti, ferindu-se de agresiunile verbale si de ironiile colericilor. In relatia cu tipul flegmatic, discutiile se pot lega, insa doar in ceea ce priveste strictul necesar, cu melancolicul discuta putin, preferand sa taca impreuna.

In situatii conflictuale, de stres, punctele forte sunt exacerbate si se transforma in puncte slabe: sangvinicul se va entuziasma si va vorbi fara oprire, colericul va prelua controlul situatiei lezandu-si partenerii, melancolicul va incerca sa faca ordine si va deveni deprimat, iar flegmaticul, pentru a mentine linistea, se va retrage si va renunta.

Hans Eysenck

extravertitii autentici (cei plasati la extrema) sunt persoane hotarate care au nevoie de stimulare externa variata si puternica. Sunt sociabili, buni comunicatori, le plac intrunirile, sunt buni povestitori, le plac glumele, au multi prieteni, au nevoie de oameni cu care sa vorbeasca, nu le place sa invete singuri, tanjesc dupa stimulare, isi asuma riscuri, actioneaza impulsiv, prefera schimbarea, sunt optimisti, activi, agresivi, iritabili, isi exprima cu usurinta emotiile, nu sunt intotdeauna de incredere, sunt usor superficiali, etc.

introvertitii autentici sunt oameni sensibili, care traiesc emotii puternice si care nu au nevoie de intensitatea crescuta a stimulilor externi ca extravertitii (nevoie redusa de stimulare). Sunt tacuti, introspectivi, retrasi, prefera cartile oamenilor, sunt rezervati, isi fac frecvent planuri de viitor. Nu au incredere in impulsul de moment, apreciaza ordinea, duc o viata sobra, isi reprima emotiile, sunt pesimisti, se ingrijoreaza cu privire la standardele morale si sunt de incredere (C.A. Cole, Organisational Behaviour, Letts Educational, Londra, 1995).

In realitate, - sustine Eysenck - oamenii, in marea lor majoritate, se apropie de un punct de intersectie, nefiind nici extrem de stabili, nici extrem de instabili, nici total extravertiti, nici total introvertiti, ci ambivalenti. Conform curbei lui Gauss, cei mai multi dintre noi ne gasim undeva la mijloc, intre aceste extreme.

Tipurile temperamentale dupa Hans Eysenck

Unii cercetatori ofera o grila simplificata intr-o perspectiva pur pragmatica, folosind modele de descriere relativ empirice, dar accesibile oricui, si sugerand totodata solutii menite sa atenueze discrepantele dintre interlocutori si sa faciliteze interactiunea. Redam in acest sens tabelul propus de Jean-Pierre Lorenzi si Chantal Aina (Les Outils de la formation, Paris, Nathan, 1998, pp.34-35)

Model axat pe patru tipuri comportamentale, descriere insotita de recomandarile nescesare unei interactiuni eficiente:

Prezentati un plan de afaceri unui grup de investitori. Vi se pun intrebari. Ce intrebare va va adresa fiecare tip de interlocutor?

Care va fi profitul societatii dupa ce afacerea va fi lansata?

Care este capitalul uman pe care va bazati?

Cum vedeti aceasta afacere peste cinci ani?

Ce aduce nou proiectul dvs? Ce ii va face pe clientii potentiali sa va prefere firmelor concurente?

Ati estimat si consecintele unei eventuale deprecieri a leului?

VARIABILE    COGNITIVE

Angajarea in comunicare este de asemenea puternic conditionata si de sistemul cognitiv al interlocutorilor, de modul specific de reflectie, de organizare si de prelucrare a informatiei. Functionarea mentala si intelectuala a individului este un proces deopotriva individual si social, ea depinde in egala masura de profilul sau intelectual si de educatia si pregatirea de care a beneficiat.

Orice interactiune este determinata in ultima instanta de sistemul de reprezentare al fiecarui individ, de ansamblul organizat de informatii, credinte, atitudini si opinii pe care el le elaboreaza si care actioneaza ca un filtru interpretativ atat in construirea expectantelor si anticiparilor care vizeaza comportamentul celuilalt, cat si in decodarea continutului mesajului acestuia, ori in alcatuirea propriului mesaj.

"Reprezentarea este produsul si procesul unei activitati mentale prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care se confrunta si ii atribuie acestuia o semnificatie specifica. Tinand cont de realitatea obiectului si totodata de subiectivitatea celui care o vehiculeaza, ea reprezinta legatura - indispensabila actiunii - dintre obiect si opinia despre el. Orice reprezentare produce o imagine globala si unitara a obiectului si a subiectului. Ea restructureaza realitatea permitand integrarea simultana a caracteristicilor obiectului, a experientei anterioare a subiectului si a sistemului de atitudini si de norme."(Abric, 2002)

Reprezentarea de sine se bazeaza pe doua componente: eul intim si eul public. Eul intim este imaginea pe care subiectul si-o face despre sine, despre calitatile si defectele sale, despre punctele sale forte si cele slabe, despre adevarata sa competenta. Se considera ca acest eu este cel mai adesea unul privat, necunoscut si neexprimat. Eul public este eul declarat, manifest in raporturile cu ceilalti, imaginea de sine oferita in interactiune. Imaginea de sine intervine in orice situatie de comunicare: individul se va comporta in functie de ceea ce crede el ca este si de ceea ce vrea sa para. Acest comportament va fi sesizabil la toate nivelurile interactiunii, conduita si atitudinea fata de interlocutor, alegerea canalului de comunicare, a stilului si a limbajului folosit, sau in finalitatea atribuita situatiei.

Reprezentarea despre celalalt este imaginea partenerului: personalitate, temperament, caracteristici cognitive si sociale.

In functie de reprezentarea despre sarcina sau despre context, individul va adopta - constient sau nu - un anumit tip de demers cognitiv, un anumit tip de rationament, si va estima care dintre codurile si canalele de cmunicare sunt cele mai potrivite actului comunicarii.

VARIABILE SOCIALE

Statutul social este determinat de locul pe care individul il ocupa la un moment dat intr-un sistem ierarhizat, fiind una din componentele identitatii sale sociale si ale imaginii de sine. Intr-o situatie data, fiecare actor revendica o anumita identitate, cu toate acestea el nu dispune pe deplin de aceasta identitate, fiindca ea se defineste si se clarifica si in raport cu identitatea manifestata de ceilalti actori.

Statutul locutorilor determina expectantele reciproce in privinta rolurilor, iar incompatibilitatea dintre rolul jucat si situatia de comunicare data genereaza grave perturbari cum ar fi :

conflictul de roluri apare atunci cand un individ adopta un comportament diferit de cel la care ne-am astepta conform statutului sau;

rigiditatea rolurilor este sesizabila cand intr-o situatie sociala noua, individul pastreaza, in virtutea inertiei, un rol adecvat unei situatii anterioare.

Fluxul de informatii intr-un sistem organizat ierarhic

comunicare verticala (ascendenta / descendenta)

comunicare orizontala (laterala / seriala)

Analiza interactiunii Allred

VARIABILE SI STILURI DE COMUNICARE

Pornind de la variabilele psihlogice, se vorbeste despre stiluri comportamentale cum ar fi :

stilul emotiv, specific indivizilor:

expresivi, care vorbesc repede, gesticuleaza, uneori se inhiba, alteori se grabesc;

au un comportament dinamic, orientat spre actiune si risc;

atrasi de relatiile informale, refractari la cele oficiale;

poseda putere de convingere bazata pe risipa de energie emotionala si transfer psihic;

prezinta sociabilitate ridicata.

stilul director, specific indivizilor care:

au o atitudine serioasa, preocupata;

exprima opinii clare, intr-o maniera hotarata, uneori rigida;

sunt dificil de abordat, comunica cu dificultate;

ridica pretentii, cu gesturi ferme, glas sonor;

prezinta sociabilitate scazuta.

stilul flexibil, specific indivizilor care:

incearca permanent, deliberat sa isi schimbe stilul propriu;

vin in intampinarea greutatilor celorlalti.

stilul reflexiv, specific indivizilor care:

se controleaza puternic emotional;

exprima opinii intr-o maniera deliberat formala, isi cauta cuvintele si formuleaza cu atentie propozitiile;

sunt aparent linistiti, retrasi, mereu preocupati de altceva;

prefera ordinea si cauta un loc de munca ordonat;

sunt lenti, revad detaliile si nu iau decizii rapide;

prefera singuratatea si nu sunt buni parteneri de conversatie;

prezinta sociabilitate scazuta.

stilul indatoritor, specific indivizilor care:

sunt rabdatori si nu se implica in luarea deciziilor;

asculta cu atentie si cu intelegere;

evita sa faca apel la propria pozitie;

se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei;

exprima deciziile intr-o maniera serioasa, impersonala;

prezinta sociabilitate ridicata.

Variabilele cognitiva si sociala concura la randul lor in determinarea registrului limbii si a stilului exprimarii folosite intr-o situatie de comunicare data:

registrul cultivat, caracterizat printr-un vocabular ales, eventual specializat;

registrul mediu sau standard, caracterizat prin termeni simpli, uzuali, usor de inteles, eventual tehnici;

registrul familiar, caracterizat prin cuvinte din lexicul familiar, popular, sau chiar argotic, expresii pitoresti.

Stiluri de comunicare profesionala

stilul administrativ - un stil functional, specific comunicarii institutionale, care are ca element definitoriu prezenta ridicata a formulelor sintactice de tip cliseu;

stilul de comunicare manageriala - vizeaza informarea, rezolvarea de probleme in termeni de obiective, masuri, termene, mijloace, metode si costuri;

stilul stiintific - caracterizat prin exprimari impersonale destinate sa dea informatiei o anvergura universal valabila si atemporala, prin modelizare logica a informatiei in acte discursive specifice procesului de cunoastere: definitie, descriere de proces, enumerare, exemplificare, problematizare, demonstratie, rationament de tip inductiv sau deductiv;

stilul publicistic - abordeaza o mare varietate tematica, este axat de restituirea de informatii intr-o exprimare de multe ori plastica;

stilul solemn sau protocolar - se individualizeaza prin cautarea minutioasa a formulelor, a termenilor si a modalitatilor de adresare menite sa confere enuntului o nota de ceremonie solicitata de anumite circumstante;

stilul neutru - specific relatiilor formale oficiale este sec, simplu, evita orice fel de conotatii;

stilul familiar - presupune/manifesta o exprimare apropiata, total lipsita de pretiozitate, de rigoare, o lejeritate in alegerea mijloacelor de expresie.

Variabila sociala a constituit axa de analiza in elaborarea unor modele de tip antinomic cod elaborat /cod restrans.

(Adaptare dupa Bernstein, 1971, apud Baylon, p. 256, 2000)