Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Stiinte Politice si Administrative

Zvonul, o metoda de comunicare in masa

Astazi la inceputul secolului XXI, marcat de dezvoltarea suportului tehnico-informational, o latura importanata a procesului de comunicare o constituie valoarea informatiei. Continutul de informatie al unui mesaj difera de la un mesaj la mesaj, valoarea informatiei putand fi determinata strict pe baza a ceea ce si cat transmite emitatorul. Insa, valoarea informatiei este data si de noutatea ei. In contextul unor improbabilitatii, informatiile circula si influenteza receptorii si uneori valoarea lor creste tocmai datorita acestui aspect al improbabilitatii si nu necesita o verificare a ei, fiind raspandita cu o viteza foarte mare. Aceste informatii sunt cunoscute sub numele de zvonuri.

Zvonurile reprezinta cel mai vechi mijloc de comunicare in masa, fiind prezente si astazi contrar dezvoltarii mijloacelor de dezvoltare a canalelor de transmitere in masa a informatiei. In analiza sa, Jean-Noel Kapferer[1] demonstreaza ca "ceea ce creeaza un zvon nu este sursa, ci grupul", insa cum putem identifica identifica un zvon ? Aparitia, dezvoltarea si canalele prin care se propaga zvonurile sunt cateva aspecte ale lucrarii de fata cunoscandu-se efectele negative ale zvonurilor in toate domeniile. Cu efecte si pierderi considerabile, domeniul cel mai vizat este cel militar, insa cum se poate minimaliza sau controla un zvon voi sublinia spre sfarsitul lucrarii.

Datorita numarului mare de zvonuri, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, a efectelor lor negative asupra trupelor si a populatiei au fost cauzele care au determinat studiul zvonurilor. In incercarea de a definii zvonul, autori precum Allport, Postman sau Knapp, sustin ca zvonul este o informatie care aduce date noi despre o persoana sau eveniment de actualitate, deosebindu-se de legenda si fiind destinat spre a fi crezut. Chiar daca, acesti autori, analizeaza exemple de zvonuri negative, totusi, ei nu afirma faptul ca zvonul ar fi o informatie falsa, dar sustin ca zvonul nu este altceva decat o informatie neverificata.

Definitia cea mai cunoscuta a    zvonului este cea a sociologului T. Shibutani, conform careia zvonurile sunt stiri improvizate, rezultate in urma unui proces de "deliberare colectiva" La originea lor se afla anumite evenimente importante si ambigu, fiind in acelasi timp u proces de dispersare a informatiei si un proces de interpretare si de comentare. Din punct de vedere al evolutiei continutului zvonurilor, acestea s-ar datora nu distorsiunilor memoriei, ci evolutiei si contributiei comentariilor facute in timpul procesului de zvonire. Contra-argumentul, adus teoriei lui Shibutani, ar fi acela conform caruia nu toate zvonurile au drept sursa un eveniment actual. In practica, publicul numeste informatie ceea ce considera a fi adevarat si zvon ceea ce considera a fi fals sau neverificat. Astfel se poate observa ca, nu natura mesajului sau a mijloacelor prin care se vehiculeaza, determina calitatea de zvon a unei informatii. O delimitare clara intre zvon si informatie apare numai dupa ce publicul clasifica o anumita informatie ca fiind zvon, pana atunci acesta cunoaste o evolutie rapida fiind colportat din gura-n gura foarte rapid.

Incercand sa identifice cum se nasc zvonurile, Kapferer, considera ca problema sursei este prea putin importanta, in procesul de generare a unui zvon intervenind adeziunea si mobilitatea unui grup. Zvonul se intemeiaza prin celelalte persoane, cele care, auzindu-l, il reiau. Informatiile circula pentru ca au valoare, insa atunci cand informatia este prea saraca aceasta da nastere unui zvon. Nasterea unui zvon mai poate fi legata si de interpretara gresita a unui mesaj. Neintelegerea se refera la marturia unei marturii si la o diferenta intre ceea ce s-a emis si ceea ce a fost decodat. In acest caz neavand de a face cu o greseala propriu-zisa, greseala fiind de fapt elaborarea informatiei potrivit unui scenariu plazibil, iar zvonul, reflectarea unor imagini si clisee aflate in circulatie. De cele mai multe ori informatiile generatoare de zvonuri sunt in primul rand toate cele care se refera la tulburarea ordinii lucrurilor si provoaca reacti, spre exemplu stirile de interes pragmatic direct pericolele, incalcarile moralei, schimbarile de ordin social, etc. De asemenea se raspandesc cu viteza mare stirile ce ne afecteaza in mod indirect, prin identificarea cu personajele mai mult sau mai putin apropiate: bucuriile si necazurile vedetelor, si in general ale tuturor simbolurilor publice, fie politice, artistice sau sportive.

Zvonul se raspandeste pentru ca altfel ar exista pericolul, fizic sau simbolic, de a nu cunoaste stirea, fie adevarata, fie falsa. Un alt factor care influenteaza raspandirea unui zvon e reprezentat de faptul ca zvonul este un mijloc eficace de coeziune, participand la zvon, participa si la grup. Zvonurile circula, nu pentru ca cei care le transmit le si cred neaparat, ci pentru ca sunt amuzante, curioase si surprinzatoare. Dezvaluind continutul zvonului, cel ce furnizeaza informatia, le dovedeste celor din jur ca apartine unui elite si ca frecventeaza surse bine informate si va fi rasplatit cu placerea de a fi placut, de a fi ascultat. Aceste beneficii fac ca zvonurile sa nu duca lipsa de emitatori, explicand totodata si propogarea rapida a acestor zvonuri.

Sporirea vitezei de difuzare a zvonului atrage insa si accelerarea procesului de stingere a lui. Propagandu-se rapid, exista posibilitatea ca zvonul sa intalneasca dovada care il poate infirma. Pe de alta parte, pe masura ce se amplifica, zvonul devine din ce in ce mai convingator. Colportat din diferite motive, el devine certitudine, convigerea formandu-se atunci cand primim aceeasi informatie de la mai multe persoane. Cu cat un zvon e mai mult raspandit cu atat e mai convingator, credibilitatea decurgand dintr-un mecanism de selectie naturala a informatiei, o selectie orientata in principal pe ceea ce este vechi si ceea ce este nou. Unul din punctele forte ale zvonului consta in repetarea lui. Atunci cand acesta poate fi auzit in diferite locuri, versiunea lui evolueaza, se rafineaza. Zvonurile pot sa se dezvolte si datorita dezmintirilor prin faptul a ajunge si la urechile celor care inca nu stiau de zvon. Studiile referitoare la zvonuri si dezmintiri au demonstrat ca zvonul ii poate afecta si pe cei ce nu cred. In schimb, o dezmintire poate avea o influenta negativa chiar si atunci cand e crezuta. Persistenta unui zvon este data si de intalnirea de catre zvon a unui public nou, insa in lipsa acestuia zvonul este inlocuit cu unul nou.

Multe zvonuri isi pierd amploarea pentru ca nu rezista analizei si examinarii logice a detaliilor. Cu cat continutul unui zvon este mai simbolic, cu atat mai putin conteaza detaliile. Conditia ca un zvon sa capete amploare este aceea de a supravietui obiectiilor primelor persoane care l-au auzit. Insa identificarea greselilor, a acelor elemente prea evident grosolane si imposibile, pot contribui la modificarea stabilitatii si imaginii zvonului. Inabusirea zvonurilor este data de multe ori si de dezmintirile ce apar, insa multe dezmintiri nu reusesc sa isi atina scopul pentru ca nu ajung pana la publicul vizat. Un exemplu elocvent fiind dezmintirile oficiale si administrative.

In incercarea de a clasifica zvonurile, unele tipologii au fost alcatuite dupa continutul lor. Spre exemplu zvonuri despre sanatate, despre comploturi, etc. O clasificare reusita este cea realizata din punct de vedere al sursei si al devenirii lor, impartindu-se astfel in sase tipuri. Primul tip in care sursa este un eveniment iar aparitia este spontana, corespunde zvonurilor ce au drept punct de plecare un eveniment ce marcheaza opinia publica.

Al doilea tip in care sursa este un eveniment iar aparitia este provovata, reprezinta acele zvonuri in care sunt implicati diferiti actori care urmaresc sa profite de pe urma acestora. Avand ca punct de plecare un detaliu si creat spontan, se regaseste indeosebi in mediile religioase, relevand sensibilitatea exacerbata a momentului si dorinta de a pandi orice indiciu pentru a-l transforma in dovada, reprezinta cel de al treilea tip de zvon. Posibilitatea interpretarii unor detali, a unor semne voite spre a fi raspandite pentru obtinerea unor avantaje reprezinta cel de al patrulea tip.

Al cincilea tip de zvon se caracterizeaza prin faptul ca nu porneste de la nimic. In urma analizei, se constata ca la originea acestor zvonuri nu a existat nici o intamplare, semn sau detaliu susceptibil de interpretare, fiind imaginatie pura. Inocularea voita a unei asemenea povestiri care are ca punct de plecare imaginatia constituie cel de al saselea tip de zvon.

Daca in viata sociala zvonurile reprezinta doar niste informatii care circula in medii diferite, ajungand la un moment dat sa se stinga, avand finalitati care creeaza oportunitatea dezvoltarii altor zvonuri, cei care le colporteaza avand anumite beneficii, nu acelasi lucru se poate spune si in cazul lansarii de zvonuri in mediul militar. O diferenta esentiala intre aceste doua segmente, cel social si cel militar, este aceea ca in domeniul militar zvonurile sunt create de catre specialisti care doresc prin aceastea sa manipuleze, controlandu-l pentru a genera cat mai multe avantaje lui si efecte negative inamicului.

Experienta confruntarilor armate contemporane confirma eficienta deosebita a utilizarii zvonurilor in razboi ca mijloc al actiunilor psihologice. Militarii sunt cu atat mai vulnerabili la impactul cu zvonurile abil concepute si lansate de catre inamic, cu cat ei deja suporta presiunea stresului generat de mediul lor. Efectele deosebit de nocive ale zvonurilor deliberat lansate, indeosebi in situatii de razboi, in cazuri de tensiuni si incordari sociale sau pericole naturale iminente au impus cautari si masuri specifice pentru a le combate si a le limita urmarile negative. Metodele si tehnicile de contracarare a zvonurilor au constat in:
-elaborarea unor afise antizvon, de catre majoritatea statelor beligerante in cel de-al doilea razboi mondial, care atentionau asupra urmarilor grave ale colportarii zvonurilor;
-stabilirea unor masuri punitive impotriva celor care raspandesc zvonuri;
-centre de controlare a zvonurilor - centre de informare specializate - infiintate in 1968 in majoritatea oraselor americane, cu scopul de a preveni declansarea unor conflicte sociale.
O interesanta strategie de descurajare a proliferarii zvonurilor, mai ales pentru situatii de criza/razboi, elaborata de americani la inceputul celui de-al doilea razboi mondial este cunoscuta sub numele de "cele cinci directive ale lui Knapp', cuprinzand urmatoarele recomandari:
-pastrarea intacta a increderii publicului in mediile oficiale de informare, pentru ca acesta sa nu apeleze la alte surse;
-mentinerea nestirbita a increderii populatiei in conducatorii sai;
-despre un eveniment care are loc sa se transmita maximum de informatie;
-difuzarea informatiilor oficiale sa asigure, totodata, receptionarea lor de catre toata lumea si acoperirea tuturor zonelor teritoriului national;

Asa cum sa vazut, controlul zvonurilor este posibil. El trebuie sa inceapa in primul rand de la stiintele comunicarii datorita tipurilor de mesaje, a canalelor prin care se realizeaza si care ar putea filtra zvonurile, a emitatorilor si receptorilor care uneori gresesc in decodificare, ajungand sa fie studiat si din punct de vedere psiho-informational, pentru ca apoi, sa se materializeze in actiuni concrete de control al zvonurilor.