Industrializarea comunicarii sociale

Industrializarea comunicarii sociale

Aparitia si functionarea tiparului a permis multiplicarea bunurilor culturale si, prin aceasta, difuzarea lor pe arii geografice din ce in ce mai largi si in medii sociale din ce in ce mai diverse. Astfel, relatii de comunicare ce ar fi trebuit, anterior acestei epocale inventii, sa reuneasca grupuri restranse de persoane, au pus in legatura nenumarate alte persoane. Acesti indivizi sunt straini de autorul comunicarii, nu au o legatura directa cu el si beneficiaza de un duplicat al mesajului initial.

Din dorinta de a asigura o arie de cuprindere cat mai mare a mesajelor, dar si de a amplifica durata acestora, oamenii au inventat noi si noi mijloace tehnice. Directiile de cautare s-au orientat spre solutii capabile sa asigure capacitate mare de inglobare si rezistenta sporita suportului pe care erau fixate mesajele si sa multiplice aceste suporturi, in vederea atingerii unei audiente cat mai mari, ori sa mareasca viteza cu care aceste mesaje erau fixate pe suport si ajungeau la destinatari.

In ultimele doua secole ale acestui mileniu, dar indeosebi in secolul al XX-lea, explozia tehnologica a oferit o considerabila diversitate de solutii, fiecare dintre ele fiind menita sa raspunda unei nevoi sau unui vis de comunicare. Cartile tiparite in tiraje de masa, suportii magnetici de stocare si transmitere a informatiei au amplificat la cote, candva greu de imaginat, posibilitatile de inmagazinare si pastrare a datelor si informatiilor; ziarele si revistele, discurile (clasice sau de ultima generatie), inregistrarile magnetice, precum si filmele, au marit volumul audientei la nivelul milioanelor de oameni. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, telegraful, radioul, televiziunea si satelitul au permis transmiterea din ce in ce mai rapida a mesajelor, ajungandu-se ca diferenta dintre momentul transmiterii si cel al receptarii sa fie zero.

In toate aceste situatii, intre entitatile de baza ale comunicarii, emitatorul si receptorul, se interpune un intreg angrenaj tehnologic repartizat in mai multe tipuri de institutii si controlate de un numar mare de specialisti, cu competente dintre cele mai diverse. Acest sistem care multiplica suporturile (in diferitele lor concretizari) pe care este transmis mesajul, care distribuie la un numar din ce in ce mai mare de beneficiari, simultan, acelasi mesaj, conduce la realitatea conform careia emitatorul nu se mai adreseaza unei singure persoane sau unui grup restrans de indivizi, ci unei multimi enorme de receptori. In concluzie, prin si datorita acestui angrenaj tehnologic si institutional, comunicarea mediata a devenit o comunicare de masa

Din aceasta perspectiva, comunicarea mediata cuprinde in sfera ei doua tipuri de relatii: comunicarea mediata tehnologic, dar in grup restrans si comunicarea de masa. In prima categorie, denumita de J.R. Dominick, comunicare asistata de aparate pot fi enumerate discutiile prin telefon, "dialogurile" realizate prin e-mail, discursurile publice amplificate prin instalatii de sonorizare, concertele si spectacolele etc. In cea de-a doua grupa sunt cuprinse toate situatiile in care intre emitator si receptor se interpun utilaje complexe si, mai ales, institutii sofisticate; acum receptorii reprezinta o masa enorma de oameni, un ansamblu de colectivitati formate din indivizi care nu se cunosc intre ei, nu se afla in relatii de proximitate si sunt foarte diferiti in ceea ce priveste pozitia sociala, sexul, varsta, religia, mentalitatile etc.

Datorita tehnologiilor, prin comunicarea de masa se generalizeaza dimensiunea democratica a informatiei; toti cei care doresc pot avea acces la mesaje fara bariere de natura politica, sociala sau religioasa. Acest acces nu este insa total "liber'; el presupune un "sacrificiu', deoarece accederea la continutul mesajului are un cost oarecare.

Istoria comunicarii de masa este, din acest punct de vedere, o istorie a scaderii costurilor: de la primele carti produse cu tiparul lui Gutenberg, pana la cartile si ziarele de astazi, de la pionieratul in radiodifuziune si televiziune, pana la performantele actuale in materie, costurile presupuse de accesul la informatii au inregistrat o permanenta scadere. Este evident ca acest lucru s-a produs nu in valoare absoluta, ci in valoare relativa, deoarece sporirea continua a numarului de beneficiari a permis, constant, reducerea preturilor. Cu alte cuvinte, cu cat un produs din sfera comunicarii de masa este cunoscut de un public mai numeros, cu atat pretul accesului la produsul respectiv este mai mic. Rezultatul unui asemenea fenomen reprezinta industrializarea productiei de mesaje.

Industrializarea productiei de mesaje presupune standardizarea si tipizarea, producerea dupa principiul lucrului la banda rulanta, evitarea "unicitatii" (atat de importanta in arta) si aplicarea legilor economiei de piata in definirea valorii (productia este dictata de consum si nu de criterii de judecata de ordin estetic, filosofic, moral etc.). Acestea au condus in cele din urma la eficientizarea creatiei in comunicarea de masa si, implicit, la largirea fara precedent a formelor si posibilitatilor de acces la informatii si divertisment.