Limbajul corpului are o deosebita importanta in viata noastra. Astfel cercetarile au aratat faptul ca, in momentul in care ne modificam modul in care respiram, mimica, postura etc., ne modificam si identitatea. Se pare ca in limbajul popular se cunoaste acest lucru, atunci cand unui om suparat i se spune: "dar mai razi o data!" sau "capul sus!".

Cel mai puternic efect asupra altora il are limbajul corpului. Mehrabain, un cercetator american, in urma unor cercetari laborioase a ajuns la concluzia ca interlocutorii sunt impresionati de cuvintele folosite intr-o proportie de 8%, de intonatie in proportie de 69%. Si aceasta este recunoscuta in limbajul popular, prin expresia: "o imagine (limbajul corpului) face cat o mie de cuvinte" sau "tonul face muzica". Se ajunge astfel la concluzia ca un numar foarte mare de conducatori si politicieni isi datoreaza cariera, nu in cele din urma, aspectului si repertoriului de miscari (celor mari le acordam mai multa incredere!).

Tocmai de aceea este important sa ne cunoastem cat mai bine comportamentul propriului nostru corp in momentul in care comunicam cu cineva, fiind asemenea unor actori care trebuie sa ne "jucam" cat mai bine si mai convingator "rolul". Pentru aceasta foarte important este sa ne fortam sa ne studiem, astfel incat sa stim care sunt sarcinile si rolurile cu care ne identificam cel mai bine.

Cu cat o parte a corpului se afla mai indepartata de creier, cu atat mai putin este posibila controlarea mesajelor transmise prin limbajul corpului, Fundamentul acestui fapt rezida in aceea ca exista posibilitatea de a-ti privi fata in oglinda si de a putea sa-ti studiezi diferitele mimici, Astfel, de mici copii suntem invatati ca mimica fetei trebuie sa fie in concordanta cu situatia in care suntem pusi

(la scoala, in vizita, la inmormantare etc.). Fiecarei miscari ii corespunde, in creier, un model de stimul precis. Tocmai cand ne gandim la o anumita miscare, este posibil sa se declanseze senzatia respectiva. Cineva, care se prezinta cu buza lasata in jos si cu o tinuta a corpului lipsita de tonus muscular, cu siguranta va induce o stare de apatie. Cel ce afiseaza o mimica zambitoare si se prezinta cu un tonus muscular dinamic va induce o senzatie contrara. Bineinteles ca limbajul corpului nu este intotdeauna acelasi, chiar in cazul unor trairi si emotii identice.

Pe limbajul corpului, cu siguranta, ne putem baza mai mult decat pe cel verbal. Unii oameni au invatat(chiar dureros)sa-si controleze exprimarile in cazul temerilor tabu sau sa foloseasca minciunile, in situatii complicate. Prin vorbe, acest lucru reuseste intr-un mod mai mult sau mai putin satisfacator. Daca comportamentul corpului nu este antrenat pentru un comportament "actoricesc", atunci miscarile asociate unor fraze mincinoase nu vor concorda decat partial sau deloc cu frazele mincinoase exprimate. In acest caz, limbajul corpului va da informatii cuprinzatoare asupra gandurilor reale. De asemenea, informatii cuprinzatoare ne sunt date de limbajul corpului atunci cand partenerul de discutie doreste sa incheie intrevederea, daca este incapabil sau nu mai doreste s-o continue.

Astfel, in cazul limbajului corpului este vorba despre semnale pe care o persoana le utilizeaza in scopul de a le da de inteles celor din jur cum doreste ea sa fie perceputa sau, cu ajutorul carora, arata ce se intampla cu ea. Aceste semnale sunt percepute de catre receptor in mod inconstient si cu o precizie surprinzatoare. Daca aceste semnale nu se armonizeaza cu cuvintele ce le insotesc sau cu ceea ce se stie despre persoana in cauza, se instaleaza neincrederea si suspiciunea. Cu cat armonizarea dintre mijloacele de exprimare ale unei persoane este mai fidela, cu atat persoana in cauza devine mai credibila. Problema care se pune nu este aceea de a invata sa producem semnale, prin limbajul corpului sa para cat mai natural.

Fiecare individ emite, in permanenta, mesaje ale corpului. Evaluarea si intelegerea semnificatiei lor este o alta importanta fateta a studiului limbajului corpului. Cunoscand si aceasta fateta, va va fi mai usor sa conduceti discutii si negocieri.

1. Limbaj si comunicare

Limbajul este important pentru a inlesni comunicarea si pentru a se putea "vorbi de la minte la minte". Acesta serveste la transmiterea cunostintelor de comunicare si prin aceasta la mentinerea ordinii existente si a adeziunii. Limbajul corpului este un instrument ajutator al limbajului, de exemplu ca atunci cand in timpul vorbirii se folosesc gesturi pentru punctarea ideilor, Limbajul corpului are o semnificatie deosebita, pentru ca il impresioneaza mai profund pe cel ce receptioneaza mesajul. In ultimii ani, are loc un proces de deplasare de la analiza comportamentului, in mod abstract, la analiza in complexitatea sa., de aici puternica legatura dintre limbajul corpului si psihologie.

Comunicarea reprezinta interactiunea sociala, prin utilizarea modurilor de comportare innascute sau dobandite, precum si existenta unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise si receptionate, constient sau inconstient. Comunicarea nu este un proces liniar cauza - efect. Ea se prezinta ca un proces inchis, cu reactii de "feed - back".

Este imposibil sa comunici cu cei din jur , deoarece, chiar si daca nu doresti sau nu poti, framantarile tot ies la iveala." Nu exista energie in repaus!"

Schimbarea intre indivizi poate fi simetrica complementara sau contrara. In cazul comunicarii simetrice se schimba o cantitate egala de informatii, din punct de vedere cantitativ si calitativ. O inclinare semnificativa in favoarea celui care emite informatia apare in cazul comunicarilor asimetrice. De exemplu, in cazul tratamentul hipnotice.

Paradoxurile in comunicare par atunci cand informatia nu poate fi interpretata corect, in nici un fel datorita contradictiilor - are loc o dubla negare.

Pentru a micsora erorile in comunicare, trebuie definite, stabilite in mod precis:locul, motivatia; initiativa; comportamentul participantilor la comunicare; tipul de relatii, precum si stilul si forma procedurilor de comunicare.

Numai daca tinem seama de aceste criterii si de acordul partenerilor de discutie, este posibil sa obtinem rezultatele dorite. Deoarece oamenii nu spun intotdeauna exact ceea ce gandesc, managerul, partenerul de dialog, va trebui sa asculte cu mare atentie intonatiile vocii, ce cuvinte sunt folosite si, inainte de toate, va receptiona mesajele limbajului corpului pentru a-si putea optimiza evaluarile.

2. Componente ale limbajului corpului

Componentele limbajului sunt deosebit de complexe, incepand cu respiratia, mimica, intonatia vocii, postura, distanta fata de interlocutor etc.

A     RESPIRATIA

Inspiratia - in functie de cat de adanca sau de anemica este obtinem informatii asupra gradului de solicitare a unei persoane, intr-o activitate data. Daca suntem strafulgerati de o idee, deseori, acest fapt este urmat de o inspiratie spontana si adanca, ca si cum am vrea sa punem si in practica ideea care ne-a venit. Acelasi lucru se observa inaintea unui effort fizic sau oratoric. Acest comprtament spontan da unui observator senzatia ca cel vizat se sufoca si trage, in consecinta, violent aer in piept.

Expiratia - serveste unei pregatiri ulterioare, ca, de exemplu, pentru solutionarea unor probleme prezentate anterior. O respiratie sau o expiratie monotona sunt caracteristice unui individ slab slab, fara tonus, trist, care da impresia de timiditate. Daca acest mod de respiratie este obisnuit, aceasta inseamna ca avem de-a face cu un individ posesiv, resemnat, impovarat si bolnav. Acest lucru este in acord cu o expiratie constienta, care conduce si este, in acelasi timp un semnal de usurare, dar care poate sa insemne si dezamagire. Daca este asa, se mai poate constata: o cadere a buzei, un suspin de usurare si un suras - indicand, pe langa dezamagire sio inchidere in sine.

A     MISCARILE CAPULUI

Capul ridicat, in cazul in care ochii se mentin deschisi, poate semnifica incepand de la atentul "ha, ha" pana la aroganta.

Daca este plecat, capul semnifica supunere, atunci cand contactul vizual este intrerupt, si incapatanare si indarjire, atunci cand contactul vizual este mentinut.

Daca se inclina capul spre stanga, este expusa urechea dreapta, indicandu-se astfel (in cazul dreptacilor) o ascultare atenta si critica.

Daca se inclina capul spre dreapta, se "ofera" urechea stanga, aceasta semnificand in cazul dreptacilor, dorinta de a realiza contacte.

Daca capul este ridicat oblic spre stanga, aceasta exprima indoiala si incercarea de a obtine date suplimentare si dovezi.

Capul ridicat oblic spre dreapta semnifica o atentie sporita acordata vorbitorului.

Atunci cand capul este intors spre stanga sau spre dreapta, aceasta se intampla pentru a putea privi in directia sau persoana dorita, deoarece intoarecerea capului face posibil un contact vizual complet, astfel incat imaginea sa poata fi preluata in mod optim.

Cu capul intros, dar mentinand contactul vizual, se exprima un interes de scurta durata si o observare fugitiva.

Daca se rasuceste capul alternativ dreapta - stanga, aceasta corespunde negatiei. De asemenea, aceasta miscare mai poate sa semnifice: refuz, indoiala, mirare.

A     ZONE ALE EXPRESIEI FETEI

Fruntea are o functie ajutatoare in expresia ochilor. De pilda, ochii holbati cuplati cu cutele orizontale ale fruntii exprima mirarea, surpeinderea, dorinta de a capta cat mai multe imagini, frica, asteptarea tensionata etc.

Ochii largi deschisi - cu cat sunt mai mult timp mentinuti in aceasta pozitie cu atat avem de-a face cu o persoana sincera si receptiva; ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiunea nervoasa, o participare redusa la ceea ce se intampla in jur. Ochiul intredeschis, sub aspect mimic, indica: indiferenta; obtuzitate; inertie; o paralizie a afectelor, faptul ca celalalt intelocutor "nu merita nici macar o privire". Ochii intredeschisi si stransi inseamna agresivitate, suspiciune, amenintare, siretenie, predispozitie spre critica.

Expresia ochilor ne spune ceva despre starea existenta de concentrare sau despre gradul de atentie, dandu-ne informatii asupra vointei de moment, a dorintei de acparare sau asupra receptivitatii privin informatiile. Atunci cand privim permanent pe cineva in timpul conversatiei aratam siguranta si amplificam semnificatia cuvintelor.

Privirea drept in ochi - se preteaza cel mai bine la initierea unei priviri simpatice, estereciproca, atunci se poarta o discutie de la egal la egal.

Privirea de sus in jos, excluzand diferenta de inaltime semnifica aroganta, trufie, orgoliu, dominare si dispret.

Privirea de jos in sus semnifica supunre, o oarecare neincredere; cu cat acest mod de a privi este insotit de o mimica dinamica cu atat este mai puternic exprimat dezinteresul.

Privirea laterala - insemana servialitate, slugarnicie, rea- vointa, invidie etc.

Nasul - umflarea narilor poate exprima furie, enervare; a stramba din nas semnifica indispozitie, aversiune, dezgust.

Buzele - exprima mimica de dezgustare - pozitia buzelor este ca atunci cand vrem sa dezgustam un vin; mimica de savurare; mimica de protest - acestei mimici i se asociaza expresia "isi tuguie buzele" sau "mutra bosumflata".

Zambetul si rasul - exista zambetul voit, dulceag, "pe sub mustata", depreciativ si relaxat, stramb, zambetul care exprima frica; rasul cu "a" (care insemanasinceritate, bucuria deplina), cu "e" (care este expresia batjocurii sau a unei prietenii exgerate), rasul cu "i" exprima un amestec de ironie cu bucurie de paguba, apare la persoanele tinere sau la cele care vor sa para mai tinere; rasul cu"o" corespunde unor reactii de aparare a individului caruia i s-a intamplat ceva neplacut si rasul cu "u" semnifica o frica amplificata.

3. Limbajul corpului in cultivarea relatiilor

Dupa ce am vazut in mare semnificatia limbajului corpului, sa vedem ce gersturi trebuie sa facem pentru realizarea unor relatii cat mai bune cu cei din jurul nostru. In mod normal orice contact dezvaluie o dorinta sau chair o legatura, deoarece un contact corporal presupune patrunderea in zona intima, lucru permis si tolerat numai acolo unde contacetele corporale nu sunt refuzate sau nu trebuie refuzate. Inclinarea pe care o avem spre unii oameni sau obiecte, forta acestora de atractie, sunt, de regula, mai puternice decat dorinta de a ne proteja spatiul vital, aceasta conducand, uneori, la un conflict intre dorinta de a ne apara zona intima si cea de a fi deschisi catre cei din jur.

Cercetarile au aratat ca exista 457 de moduri diferite de realizare a contactului corporal. Contactele corporale se pot imparti intrei categorii:

contactele corporale speciale exercitate de: medici, preoti, frizeri, croitori ect.;

contactele corporale sexuale, care rezulta din jocul dragostei dintre parteneri;

restul de contacte corporale, care sunt sociale si pe care le vom prezenta in continuare.

A     A da mana - daca dorim sa exprimam o legatura mai puternica, fie mana este stransa mai puternic sau este men-inuta timp mai indelungat, fie mana stanga se aseaza pestecea dreapta sau peste bratul sau umarul partenerului (in mod normal o strangere de mana dureaza 3 secunde).

A     Pilotarea partenerului - pentru aceasta se exercita o presiune usoara, cu palma, pe spatele celui ghidat; fara constrangeri, dar folosind gesturile limbajului corpului, "eu am situatia sub control, puteti avea incredere in mine", se semanlizeaza dorinta de a proteja.

A     Batutul pe spate - aceste gest este folosit la salut, la urari de noroc, la consolari sau cand se exprima dragostea - acest gest are un sens prietenos.

A     Luarea de brat - este un semnal al dorintei de a merge impreuna coordonat, unul din parteneri preluand controlul asupra celuilalt, de obicei femeia este cea condusa si indica o relatie apropiata.

A     Imbratisarea - acest gest indica o sensibilitate deosebit de intensa sau o descarcare emotiva, fiind expresia relatiilor parteneriale.

A     Tinerea de mana si tinerea de talie - indica o relatie profunda si puternica

A     Atingerea mana - cap - capul este cea mai sensibila parte a omului, iar mana este cea mai periculoasa, de aceea trebuie sa existe o incredere totala pentru a se permite cuiva sa ne atinga capul; daca ducem mana in dreptul capului unei persoane straine, aceasta ia imediat pozitia de aparare insitinctiva.

A     Cap langa cap - inseamna a-l simti pe celalalt, facand posibil schimbul de contacte si gesturi delicate.

A     Gesturile aparente - e vorba de gesturi aparent agresive dar care sunt expresia libertatii intre prieteni, cum ar fi: lovirea cu bratul, insotita simultan de un zambet; impingerea sau lovirea, apasarea etc.

A     Asezarea la masa intr-un separeu - semnifica dorinta de apropiere si de cunoastere mai buna a interlocutorului.

A     Semnale contradictorii - este vorba de acele semnale ale comportamentului care demasca contradictii sau minciuni, cum ar fi:

gestica redusa - pentru ca emitatorul "stie" exact ce spun mainile sale;

miscari putine - datorate puternicei nocentrari necesare "fabricarii" minciunii verbale;

ascunderea mainilor - pentru a nu demasca ceva;

mai multe gesturi de contact de mana - cum ar fi: frecarea nasului si a obrajilor, tragerea de lobul urechii; presarea buzelor; acoperirea gurii; scarpinarea sprancenelor; trecerea mainii prin par;

inchiderea gurii - pentru a putea retine minciuna sau pentru a nu puntea fi "vazuti" in spatele cuvintelopr; cu acest prilej degetele sunt rasfirate peste buze; mana poate fi dusa la gura;

o multime de miscari laterale ale corpului insotite de gesturi de plecare;

marirea sau micsorarea prea tare a pupilelor;

un zambet incomplet - care este nesincer;

tremuraturi ale muschilor fetei

Cunoasterea limbajului corpuli este fundamentala, mai ales ca nu poate fi controlat in mod constient de catre noi, dar a carzui semnificatii ne poate furniza informatii valoroase despre persoan in cauza. Tocmai de aceea consider ca este un criteriu foarte important in momentul recrutarii de personal eficiente.

Referinte bibliografice:

Horst Ruckle, Limbajul corpului pentru manageri, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000;