LIMBAJUL TRUPULUI - CATEVA GESTURI DE BAZA SI ORIGINEA LOR

CATEVA GESTURI DE BAZA SI ORIGINEA LOR

Majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii sunt aceleasi in intreaga lume. Cand oamenii sunt fericiti, zambesc; cand sunt tristi sau suparati, se incrunta sau devin posaci. A incuviinta dand din cap inseamna, aproape in mod universal, 'da' sau o aprobare. Este una din formele inclinarii capului si pare a fi un gest innascut, utilizat si de oamenii nevazatori si surzi. Clatinatul capului intr-o parte si alta pentru a indica un 'nu' sau o negare este, de asemenea, universal si se prea poate sa fie un gest deprins imediat dupa nastere. Cand sugarul se satura de lapte incepe sa-si clatine capul la stanga si la dreapta pentru a indeparta sanii mamei. Cand copilasul a mancat deja suficient, intoarce capul intr-o parte si alta pentru a-si impiedica parintii sa-i mai dea de mancare si, astfel, invata repede sa utilizeze gestul clatinatului capului pentru exprimarea dezaprobarii sau a atitudinii sale negative.

Originea evolutiva a unor gesturi poate fi urmarita pana in trecutul nostru animal, primitiv. Scrasnetul dintilor provine din actul atacului si este folosit si astazi de omul modern, sub forma ranjetului sau a altor gesturi ostile, chiar daca acesta nu mai ataca cu dintii. Zambetul a fost initial un gest de avertizare, in timp ce astazi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.

Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizeaza pentru a semnala ca o persoana nu stie sau nu intelege despre ce se vorbeste. Este un gest compus, alcatuit din trei parti principale: palmele deschise, umerii ridicati si sprancenele inaltate.

Figura 1. Gestul ridicarii din umeri

Tot asa cum limbajul verbal difera de la o cultura la alta, si limbajul non-verbal poate fi diferit in diferite culturi, in timp ce un gest poate fi raspandit intr-o cultura data insotit de o interpretare clara, intr-o alta cultura acelasi gest poate fi lipsit de sens sau poate avea un inteles total opus. Sa luam, de exemplu, interpretarile culturale si implicatiile a trei gesturi manuale larg raspandite - gestul 'inel', gestul degetului mare si gestul semnului 'V'.

Gestul 'inel' sau 'OK'

Acest gest a fost popularizat, in Statele Unite ale Americii, la inceputul secolului al XlX-lea, probabil de ziarele care in acea vreme au facut o moda din a utiliza initiale pentru prescurtarea frazelor uzuale. Exista multe pareri diferite privind semnificatia initialelor 'OK'. Dupa unii, ele inlocuiesc expresia 'all correct (totul este in ordine), care putea fi scrisa in mod gresit 'oll korrect'; dupa altii, ele ar marca opusul lui 'knock-out', adica K. O. Mentionam si o alta teorie care sustine ca aceste

initiale sunt abreviatia locului de nastere 'Old Kinderhook' al unui presedinte american din secolul al XlX-lea, care a utilizat aceste initiale ca slogan in campania sa electorala. Nu vom afla probabil niciodata care din aceste explicatii este corecta, dar cert este ca 'inelul' reprezinta litera 'O' in semnul

Figura 2. 'Totul este OK' 'OK'.

Sensul lui 'OK' este identic in toate tarile vorbitoare de limba engleza, si, desi acest sens s-a raspandit in intreaga Europa si Asie, in anumite locuri originea si sensul gestului sunt diferite, in Franta, de exemplu, gestul 'inelului' semnifica si 'zero' sau 'nimic'; in Japonia poate insemna 'bani'; in unele tari mediteraneene este un semn pentru gaura si adesea se utilizeaza pentru indicarea homosexualitatii.

Pentru cei care calatoresc in strainatate regula cea mai sigura este sa se supuna principiului: 'Cand te afli la Roma, comporta-te asa cum se comporta cei din Roma'. in felul acesta vom putea evita posibile situatii neplacute.

Gestul degetului mare ridicat

In Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda gestul degetului mare ridicat are trei intelesuri: il folosesc, de obicei, autostopistii cand doresc sa fie primiti intr-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci cand degetul marc este ridicat brusc, el devine un semn de insulta, avand un sens ordinar, obscen.

in unele tari, cum este Grecia, acest gest inseamna ceva trivial si ne putem inchipui dilema unui autostopist australian utilizand acest semn printre greci. Cand un italian numara de la unu la cinci, el foloseste acest gest pentru 'unu', iar degetul aratator va fi 'doi', in timp ce majoritatea australienilor, americanilor si englezilor indica numarul 'unu' cu degetul aratator si numarul 'doi' cu cel de mijloc, in acest caz degetul mare va reprezenta numarul 'cinci'.

Degetul    mare este utilizat, in combinatie cu alte gesturi, si ca semn a! puterii si superioritatii sau in situatiile cand cineva vrea sa ne imbrobodeasca, intr-un alt capitol vom relua analiza utilizarii degetului mare in aceste contexte specifice.

Seninul 'V'

Figura 4. 'Ti-o bag '

Acest semn este raspandit in intreaga Australie, Noua Zeelanda si Marea Britanie si semnifica ceva trivial.

Winston Churchill l-a popularizat ca semn al victoriei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, numai ca, in versiunea sa, palma arata spre inafara, pe cand palma intoarsa spre vorbitor reprezinta varianta insultatoare, obscena    Totusi, in cea mai mare parte a Europei si versiunea cu palma spre interior inseamna 'Victorie', asa ca un englez care utilizeaza acest semn in sens de 'Ti-o bag' il va ului, probabil, pe interlocutorul sau, care se va intreba la ce victorie s-a gandit oare englezul. Acest semnal inseamna si numarul 'doi' in multe locuri din Europa; daca europeanul insultat este barman, drept raspuns el poate oferi englezului sau australianului doua halbe de bere.

Aceste exemple arata ca interpretarea gresita a gesturilor poate provoca consecinte neplacute si ca intotdeauna trebuie luat in consideratie mediul cultural al oamenilor inainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului sau din gesturile lor. De aceea, in afara unor exemple specifice, analiza noastra va avea in vedere, cu prioritate, o anumita zona culturala si se va referi, in general, la oameni albi adulti, din clasa mijlocie, crescuti in Australia, Noua - Zeelanda, Marea Britanie, America de Nord si in alte locuri unde engleza este principala limba vorbita.

GRUPURI DE GESTURI

Una din cele mai serioase greseli pe care un incepator in ale limbajului trupului o poate comite este aceea de a interpreta un anumit gest izolandu-l de alte gesturi sau circumstante. Scarpinatul capului, de exemplu, poale insemna multe: matreata, paduchi, sudoare, incertitudine, memorie proasta sau minciuna, in functie de alte gesturi facute concomitent. De aceea, pentru a le citi corect, gesturile trebuie privite intotdeauna in ansamblul lor.

Limbajul trupului, asemenea oricarui alt limbaj, consta din cuvinte, propozitii si o anumita punctuatie. Fiecare gest este asemenea unui cuvant, iar un cuvant poate avea mai multe intelesuri. Numai analizat intr-o propozitie, alaturi de alte cuvinte, putem intelege pe deplin sensul unui cuvant. Gesturile sosesc grupate in 'propozitii' si transmit neincetat adevarul despre sentimentele si atitudinile persoanei in cauza. 'Perspicace' este acel om care poate citi 'propozitiile' non-verbale si le poate confrunta cu precizie cu propozitiile verbale.

Figura 5 arata grupul de gesturi comune indicand o evaluare critica. Cel mai important este gestul mainii sprijinite pe obraz, cu degetul aratator ridicat, in timp ce un alt deget acopera buzele, iar degetul mare sprijina barbia. Dovezi in plus ca acest ascultator il priveste in mod critic pe vorbitor sunt picioarele asezate strans unul peste altul si celalalt brat pus de-a curmezisul pe piept (pozitie defensiva), precum si capul si barbia lasate usor in jos (ostilitate). Aceasta 'propozitie' non-verbala afirma ceva de genul urmator: 'Nu-mi place ce spuneti si nu sunt de acord cu dv. '.daca ar spune ca a fost incantat de ceea ce dvs. ati afirmat, el ar minti, deoarece cuvintele si gesturile sale ar fi in discordanta. Cercetarea arata ca semnalele non-verbale au o importanta de cinci ori mai mare decat cele verbale, iar cand cele doua sunt in discordanta oamenii se bizuie pe mesajul non-verbal, continutul verbal putand sa nu fie luat in consideratie.

Vedem adesea politicieni de rang inalt stand la pupitrul vorbitorilor, cu bratele strans incrucisate pe piept (pozitie defensiva) si cu barbia lasata in jos (pozitie critica sau ostila), in timp ce incearca sa impresioneze auditoriul spunand cat de receptivi si deschisi sunt ei fata de ideile tinerilor. Se straduiesc sa convinga publicul de generozitatea lor, de conceptia lor umanista si, in acelasi timp, aplica lovituri aspre si rapide de carate pupitrului. Sigmund Freud a observat o data ca, in timp ce o pacienta vorbea elogios despre mariajul ei, in mod inconstient tot tragea in sus si in jos verigheta de pe deget. Freud cunostea semnificatia acestui gest inconstient si nu s-a lasat surprins atunci cand problemele de mariaj au aparut la suprafata.

Observarea grupurilor de gesturi si a concordantei sau discordantei dintre aspectele verbale si cele non-verbale ale comunicarii reprezinta cheia interpretarii corecte a limbajului trupului.

Concordanta

Daca dvs., in calitate de orator, l-ati intreba pe ascultatorul infatisat in Figura 5 ce parere are despre cele rostite de dvs. si el ar raspunde ca nu este de acord cu ele, atunci semnalele sale non-verbale ar fi in concordanta cu propozitiile sale verbale. Dimpotriva

Gesturi in context

Pe langa observarea grupurilor de gesturi si a concordantei dintre vorbire si miscarile trupului, toate gesturile vor fi considerate in contextul in care apar. Daca, de exemplu, cineva sta asezat la un capat de linie de autobuz cu mainile si picioarele tinute strans unele peste altele si cu barbia lasata in jos, intr-o zi friguroasa de iarna, dupa toate probabilitatile el nu a luat aceasta pozitie din defensiva, ci pentru ca ii este frig. Dar daca respectivul ar adopta aceleasi gesturi in timp ce un altul aflat in fata lui ar incerca sa-i vanda un produs sau sa-i ofere un serviciu, interpretarea corecta ar fi ca cel in cauza se manifesta in mod negativ sau defensiv fata de situatie.

In tot cuprinsul acestei carti, gesturile vor fi luate in consideratie in contextul lor, iar acolo unde va fi posibil, vor fi examinate grupuri de gesturi.

Alti factori care influenteaza interpretarea

Un om care practica o strangere de mana numita 'peste mort' probabil va fi acuzat ca are un caracter slab; ratiunea acestei opinii raspandite va fi analizata in capitolul referitor la tehnicile strangerilor de mana. in schimb, daca acel om sufera de artrita la maini, cu siguranta ca va intinde mana in maniera 'peste mort', pentru a evita durerea cauzata de o strangere puternica de mana. De asemenea, artistii, muzicienii, chirurgii si toti cei care efectueaza munci delicate cu mainile lor, prefera in general sa nu intinda mana, iar daca totusi sunt obligati sa o faca, vor folosi metoda 'pestelui mort' pentru a-si proteja mainile.

Daca cineva poarta o haina nepotrivita sau prea stramta, se poate intampla sa nu fie in stare sa faca unele gesturi si aceasta situatie poate afecta utilizarea limbajului trupului. Aceste cazuri se refera la o mica parte dintre oameni, dar este important de luat in considerare ce anume efecte pot avea unele restrictii fizice sau diferite incapacitati asupra miscarilor noastre.

Rang si autoritate

Cercetarile efectuate in domeniul lingvisticii au aratat ca exista o legatura directa intre gradul de statut social, de instruire si prestigiu ale unei persoane si bogatia vocabularului sau. Cu alte cuvinte, cu cat mai sus se afla o persoana pe scara vietii sociale sau de management, cu atat mai bine reuseste sa comunice prin cuvinte si fraze. Cercetarile referitoare la comunicarile non-verbale au evidentiat existenta unei corelatii intre disponibilitatea de vorbire (bagajul de cuvinte detinut) al unei persoane si numarul de gesturi pe care il utilizeaza pentru a transmite mesajul sau. Aceasta inseamna ca rangul social, instruirea si prestigiul unei persoane au influenta directa asupra numarului de gesturi sau de miscari ale trupului utilizate. Persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale sau de conducere se bazeaza, in principal, pe vocabularul sau bogat, in timp ce una mai putin educata sau necalificata se va sprijini, pentru transmiterea intentiilor sale, mai mult pe gesturi decat pe cuvinte.

Majoritatea exemplelor din aceasta carte se refera la albii din clasa mijlocie, dar ramane ca o regula generala constatarea potrivit careia cu cat ajunge cineva mai sus pe scara social-economica, cu atat va utiliza mai putine gesturi si miscari ale trupului.

Rapiditatea unor gesturi si evidenta lor in ochii altora este in legatura si cu varsta individului. De exemplu, daca un copil de cinci ani spune o minciuna parintilor, el isi acopera de indata gura cu o mana sau cu amandoua (Figura 6). Gestul acoperirii gurii alerteaza parintii in privinta comiterii minciunii. Acest gest va fi utilizat si in continuare, in decursul intregii vieti, modificandu-se doar viteza aplicarii lui. Cand minte, un adolescent isi ridica si el mana la gura ca si copilul de cinci ani, dar, in loc de acoperirea brusca a gurii, degetele vor mangaia usor buzele (Figura 7).

Gestul acoperirii gurii devine si mai rafinat la adulti. Cand adultul minte, creierul sau da ordin mainii sa acopere gura pentru a stopa cuvintele mincinoase, ca si in cazul copilului si al adolescentului, dar, in ultima clipa, mana sa va aluneca mai departe pe fata si va atinge nasul (Figura 8). Acest gest nu este altceva decat varianta rafinata a gestului de acoperire a gurii folosit in copilarie si exemplifica faptul ca, o data cu imbatranirea omului, multe din gesturile sale devin mai rafinate si mai putin vizibile. Aceasta inseamna ca este mult mai dificil sa citesti gesturile unui om de cincizeci de ani, decat ale unuia mult mai tanar.