LOUIS BRAILLE - Inventatorul alfabetului orbilor 1809-1852

LOUIS BRAILLE - Inventatorul alfabetului orbilor 1809-1852

Cuvant INTRODUCTIV

Aceasta lucrare nu este o viata romantata, ci un studiu istoric si critic. Socotim necesar sa facem aceasta precizare, intr-o epoca in care ziaristii si cineastii nu urmaresc decat sa impresioneze si sa distreze adesea in dauna adevarului. Inventatorul sistemului universal al scrisului pentru orbi era el insusi orb. Personalitatea sa este cu atat mai amenintata sa fie oarecum deformata, cu cat a avut o viata din cele mai modeste, iar orbirea constituie din totdeauna pentru cei care vad, un obiect de emotie si de mister, cu alte cuvinte, un obiect de curiozitate Printre speculatiile privitoare la simpatia pe care o inspira orbirea semnalam cartea americanului J. Alvin Kugelmas, aparuta recent sub titlul: Prima istorie completa despre omul care a deschis portile invataturii pentru orbii din toata lumea, New York 1951, Iulian Messner. Fruct al unei imaginatii neinfranate, conglomerat de erori, nascociri, anacronisme si lucruri da necrezut, aceasta carte n-are nici cel putin meritul de a fi realizat o ambianta verosimila. Este cu totul regretabil ca unele periodice frantuzesti au gasit cu cale sa ne reveleze un Braille "Made in Hollywood", in vreme ce adevarul simplu, el insusi indeajuns de emotionant, le era atat de aproape.)

In 1909, Pierre Vitley declara: "Prin faptele care o alcatuiesc, viata lui Braille, prezinta putin interes; nu este decat o existenta obscura"2. (2 Dare de seama asupra sarbatoririi Centenarului lui Louis Braille, Paris, 1909, p. 8.)

Modesta poate; obscura nu. Viata lui Braille nu este lipsita de interes decat daca o privim in afara mediului in care s-a desfasurat. Reincadrata in acest mediu, ne dam de indata seama ca ea este o emanatie a lui. Iata de ce acest volum reprezinta, in acelasi timp, o contributie la istoria Institutului national al tinerilor orbi din Paris, care a fost o adevarata a doua patrie pentru Louis Braille, precum si un studiu asupra psihologiei micii falange care a luptat acolo pentru a invinge obstacolele care i se ridicau in cale. Doua izvoare de documentare ne-au fost indeosebi pretioase: Biblioteca Valentin Hauy si Muzeul Valentin Hauy (M.V.H.). Aceste doua sectii ale Asociatiei Valentin Hauy pentru binele orbilor poseda in colectiile lor tot ceea ce s-a scris si s-a realizat pentru si de catre orbi. Sa ne fie ingaduit sa aducem omagiul nostru public pentru, spiritul de prevedere al fondatorilor ei: Maurice de la Sizeranne si Edgard Guillbeau. Vrem de asemenea sa multumim domnului primar din Coupvray si tuturor acelora care, din Franta si din strainatate, au binevoit sa ne raspunda la cererile de informare.

p. h.

CAPITOLUL I

ANII COPILARIEI

Louis Braille, caruia orbii din lumea intreaga ii datoreaza alfabetul, a vazut lumina zilei la Coupvray (departamentul Seine-et-Marne) la 4 ianuarie 1809 si tot aici, in cimitirul din Coupvray i-a fost inhumat trupul, patruzeci si trei de ani mai tarziu.

Dupa cat se pare, Braille a ramas pentru totdeauna adanc legat de satul sau natal. Daca Institutul tinerilor orbi din Paris, in care a trait o viata de internat, incepand din 1819, i-a fost ca o a doua patrie, in schimb la Coupvray isi petrecea toate vacantele si tot aici a locuit in mai multe randuri, ori de cate ori boala il silea la cate un concediu mai indelungat3. In testamentul pe care l-a dictat cu unsprezece zile inainte de moarte4 e drept, nu-si exprima dorinta ca ramasitele pamantesti sa-i fie transportate in satul natal, dar nici nu cere sa ramana la Paris, aproape de prietenii sai, care ar fi dorit toarte mult acest lucru 5. (3 Se pare ca Braille a calatorit destul de putin. Christopher Morley (The Saturday Review of Literature, jan, 11 th, 1930) vorbeste de un popas facut in Auvergne, despre care nu am gasit insa nici o urma. Pignier (Nota biografica despre trei profesori, fosti elevi ai Institutului tinerilor orbi, p. 23) spune doar ca Braille si-a intrerupt cursurile pentru a se duce la familia sa sau pentru "a cauta distractii in calatorii".). (4 Despre acest testament, a se vedea mai departe, cap. V.). (5 Cf. Hippolyte Coltat, Nota biografica despre L.Braille (Inaugurarea bustului sau, la 25 mai 1853), p. 25 si 26.).

Am ii fost bucurosi sa putem evoca locurile pe care Braille, copil adoptiv al Parisului, nu le-a uitat niciodata. Acest lucru nu este insa usor, dupa un veac si jumatate. Casa in care s-a nascut se mai afla inca in picioare, dar are astazi un aer vetust; a mai suferit si cateva transformari, incat nu mai exista nici urma din atelierul lui Braille, tatal. De altfel proprietatea nu mai apartine de mult familiei si nimic nu mai aminteste despre acela pe care orbii din lumea intreaga il venereaza.

Se pare insa ca Coupvray, comuna apartinand cantonului Lagny si a arondismentului Meaux, situata intre aceste doua orase, la 7 km de prima, la 10 km de-a doua si la vreo 8 leghe la rasarit de Paris, a pierdut simtitor din importanta pe care a avut-o la inceputul veacului al XIX-lea. Pe atunci era un mic centru rural, destul de activ, la marginea Brie-ului, unul din cele doua granare ale Parisului. Avea un post de medic si unul de farmacist, actualmente transferate la Erbly, alta data pendinte de Coupvray; dezvoltarea acestei localitati n-are alta explicatie decat construirea caii ferate. Acum o suta cinci zeci de ani, pe coastele dealurilor din Coupvray se mai cultiva vita de vie. Unul din cei doi martori care au semnat in registrul de stare civila declaratia de nastere a micului Braille, era chiar viticultor. Judecind dupa profesiunile care figureaza in actele timpului, Coupvray, intrunea, prin anul 1810, toate breslele de meserii legate indeobste de practicarea agriculturii: rotar, potcovar, curelar etc.

Sub primul imperiu6, curelarul satului era Simon-Rene Braille, nascut la Coupvray, la 6 septembrie 1764. Dupa cat se pare, tatal sau nu era bastinas, ci numai se casatorise acolo. El insusi, la 5 noiembrie 1792, a luat in casatorie pe Monique Baron cu cinci ani mai tanara decat el, originara tot din Coupvray. Ea ii darui patru copii: in septembrie 1793, pe Catherine-Josephine; in martie 1795, pe Louis Simon; in ianuarie 1798, pe Marie-Celine si abia unsprezece ani mai tarziu pe Louis. Daca afirmatiile lui Hippolyte Coltat, care a fost prieten bun cu Louis Braille si caruia ne-am adresat adeseori, au o alta insemnatate decat obisnuitele inflorituri retorice, mezinul venit cam tarziu, a fost "copilul preferat" iar "tatal sau il socotea ca o consolare, un sprijin, un tovaras al batranetilor sale"7. (6 E vorba de imperiul lui Napoleon I Bonaparte (1804-1814) - N. T.). (7 Coltat, op. cit., p. 14.).

Un accident, stupid ca toate accidentele, deznadajduitor pentru toti cei din jurul lui, dar providential pentru orbi, hotari altfel8. (8 Caracterul providential al accidentului i-a inspirat poetului Firmin Le Gisevel sonetul intitulat "Cosorasul".)

In cursul anului 1812 - nu cunoastem data cu mai multa precizie - Louis, care pe atunci avea trei ani, se juca in atelierul curelarului. Vrand sa-si imite tatal, apuca un cosoras, de care acesta se servea pentru taiatul pielei, si, incercand sa faca la fel, slabut si neindemanatic, taia o cureluse. Dar pielea este tare si elastica. Sa fi sarit oare o bucatica de piele in ochiul copilasului sau cosorasul sa fi alunecat piezis - dupa cum ne informeaza Coltat - sau ceea ce se intampla adeseori cand tai o simpla sfoara sa-i fi intrat in ochi un capat al uneltei, in momentul in care curelusa intinsa a cedat apasarii? Nu putem sti. Cine ar fi putut banui atunci ca intr-o buna zi aceste mici amanunte vor interesa curiozitatea plina de emotie a unui biograf preocupat de adevar? Nu stim nici cum a evoluat boala si nici cat timp micul Louis s-a mai bucurat de lumina. De buna seama, ne aflam aici in prezenta unuia din numeroasele cazuri de oftalmie prin simpatie. Daca nu se practica la timp enucleatia ochiului atins, celalalt se infecteaza in curand, microbul propagandu-se de-a lungul cailor nervoase si dupa un rastimp, mai mult sau mai putin lung, se produce orbirea.

In ciuda faptului ca in sat se afla un medic si un farmacist si cu toate ingrijirile atente care i s-ar fi dat - dupa informatiile pe care le avem9, tanarul Braille avea sa se scufunde in curand in bezna. Fara indoiala ca - asa cum se intampla de obicei cand orbirea se produce inainte de varsta de 6-7 ani - el n-a pastrat nici o imagine vizuala precisa, nici cel putin chipul mamei sale sau amintirea locurilor unde si-a petrecut copilaria. Peste putin timp de buna seama ca si figura lui si-a pierdut specificul supletei si mobilitatii expresiei, care la copii nu sunt decat efectul firesc al imitatiei spontane. Ceea ce ne spune Pignier10 care l-a cunoscut la varsta de 12 ani, ne face sa ne inchipuim ca expresia figurii lui de atunci se apropia de aceea care se observa la cei mai multi orbi din nastere. "Cand intra in casa, scrie Pignier, se putea observa la el o oarecare gravitate copilaroasa, care se potrivea cu finetea trasaturilor, cu aerul spiritual si bland al chipului sau. Pe masura ce crestea si pana la sfarsitul vietii, el pastra aceeasi expresie de finete, de seninatate si de blandete binevoitoare, dar, atunci cand vorbea, chipul i se insufletea adesea, capatand - uneori - un aer de vioiciune, intotdeauna spirituala, care contrasta cu calmul obisnuit al figurii sale". Iar Coltat ne spune11 ca Braille isi tinea capul usor inainte: alta consecinta a unei orbiri contractata de timpuriu, care, daca nu se ia seama la timp, isi imprima pecetea asupra intregii personalitati. (9 N-ara gasit bineinteles nici o dovada referitoare la vigilenta celor din jurul copilului in ce priveste promptitudinea ingrijirilor care i s-au dat. Dar daca ceea ce ne spune Coltat (op. cit., p. 14) despre solicitudinea tatalui pentru ultimul sau nascut este adevarat, avem tot dreptul sa credem ca s-a facut totul pentru a se salva vederea copilului.). (10 Pignier, Nota biografica, p. 9.). (11 Coltat, op. cit., p. 22.)

Istoria nu ne dezvaluie cum a devenit copilul constient de infirmitatea lui. Dar din tot ceea ce stim, putem deduce ca descoperirea s-a produs fara soc, fara suferinta, cum se intampla totdeauna la aceasta varsta cand orbirea se accepta ca orice particularitate fizica, normala sau anormala: o statura inalta, par blond, ochi albastri. Braille a ajuns el oare cu timpul sa-si considere infirmitatea mai de graba ca o bine-cuvantare? Coltat, evocand lovitura soartei care facu din Braille un orb, exclama, cu prilejul ceremoniei de inaugurare a bustului prietenului sau: "Asa a fost sa fie: destinul lui a trebuit sa se schimbe cu desavarsire, facandu-l sa renasca la alta viata. Din bezna nestiintei, din indiferenta adanca si funesta, care sunt prea adesea, tristul apanaj al locuitorilor de la tara, el trece la o viata activa si intelectuala, se adapa din luminile marii cetati. Aici sufletul lui se va aprinde la flacara stiintei, a virtutilor sociale, morale si religioase, facandu-l sa se devoteze fericirii acelei categorii demne de interes, in care va intra si el. Orbire! poti fi oare socotita nenorocire cand produci astfel de rezultate?"12 Dar Coltat, el insusi orb, isi exprima fara indoiala propriul sau sentiment, izvorat din cautarea unei compensatii pentru inferioritatea lui fizica. Nimic nu ne autoriza sa credem ca modestul si blandul Braille ar fi incercat vreodata acest sentiment sau ca si-ar fi facut un punct de orgoliu din infirmitatea sa, din rangul la care ea l-a ridicat si din binele pe care i l-a ingaduit sa-l faca. (12 Coltat, op. cit., p. 14.).

Fireste, este foarte probabil ca mai tarziu parintii, lui Braille sa fi aflat o mangaiere in nenorocirea lor, in urma succeselor scolare ale copilului si in ridicarea lui sociala de mai tarziu. Cat de grele trebuie sa fi fost primele clipe cand au aflat ca nenorocirea fiului lor este fara leac! Totusi Simon Braille si sotia sa nu s-au lasat coplesiti de durere. Printr-o intuitie fericita pe care din pacate nu o impartasesc intotdeauna toti parintii copiilor orbi, ei au stiut sa duca la bun sfarsit inceputurile educatiei micului orb. Se stie ca acesta a urmat scoala din satul lui natal. Este foarte probabil sa nu fi retinut aci decat unele cunostinte verbale si formale, conforme cu pedagogia timpului; a castigat insa in schimb o bogata experienta pe care un tanar orb o poate dobandi prin contactul zilnic cu cei de varsta lui, care au vedere. Mai stim de asemenea ca acasa indeletnicirea lui era sa confectioneze ciucuri pentru hamuri. Treaba nu prea grea, care i-a fost de mare folos pentru ca, intre altele, i-a dezvoltat si indemanarea. Totusi, ar fi putut sa-l ameninte o primejdie: prezenta celor doua surori mai mari. "Sora cea mare" pentru un copil orb poate fi tot ce e mai bine, sau mai rau. Tot ce e mai bine daca ea se margineste la interventii discrete, masurate, in stare sa compenseze egoismul si nevoia de libertate a copiilor din preajma lui, care-l lasa repede prada singuratatii pe micul infirm inoportun. Tot ce e mai rau, daca solicitudinea se transforma in protectie excesiva, iar daca la aceasta se mai adauga si afectivitatea, deficientul ajunge obiectul unui devotament bolnavicios. Astfel se intampla adeseori cu fetele care nu vor sa se marite, crezand ca datoria lor este sa se ocupe toata viata, in chip de mama, de "bietul lor frate" sau de "nenorocita lor surioara". Dupa cat se pare, Louis Braille n-a fost niciodata obiectul unei abnegatii de felul acesta.

Infirmitatea sa n-a schimbat intru nimic ritmul normal al evenimentelor produse in familie, de vreme ce surorile sale - si una si alta - s-au casatorit la varsta de 20 ani. Cea mai mare in 1813, adica in anul care a urmat dupa accidentul fratiorului, iar cea de-a doua in 1819, patru luni dupa plecarea la internat a micului orb.

Perspectiva acestei casatorii sa fi fost cauza care a determinat in cele din urma familia Braille sa se desparta de un copil care le era cu atat mai scump, cu cat fusese lovit atat de crunt? Se prea poate. In tot cazul sosise timpul sa se ia o hotarare serioasa. Intr-un mediu in care cititul si scrisul erau cunoscute - lucruri nu prea obisnuite pe atunci - unde fratii mai mari invatasera la scoala si generatii dupa generatii si-au castigat painea cu sudoarea fruntii, nu se putea ca ultimul nascut sa ramana fara cultura si fara meserie, sa fie condamnat la o viata inactiva, sa ajunga la deznadejde, la pomana altora, la decadere.

In 1815 - Louis Braille era pe atunci de 6 ani - scoala intemeiata de Valentin Hauy in 1784, avand un caracter particular si etatizata sapte ani mai tarziu13, isi recapata independenta si este despartita de Ospiciul "Quinze-Vingts"14 unde o surghiunise cu o trasatura de condei Primul-consul Bonaparte (1800) condamnand astfel la pieire15 o institutie de educatie si de redresare prin munca. Cu un an mai tarziu, la 10 februarie 1816, scoala renascuta se instala in vechiul seminar Saint-Firmin, din strada Saint-Victor intre Cartierul latin si Gradina Botanica. (13 Decretele Constituantei din 21 iulie si 28 septembrie 1791.). (14 Spitalul national al celor "Cincisprezece-Douazeci", institutie intemeiata de regele Ludovic cel Sfant in 1260 pentru ajutorarea unei confrerii de orbi saraci - N. T.). (15 Hotarari date in "4 nivose si 23 ventose, anul IX" (A patra si a sasea luna a calendarului republican) - N. T.).

Cand ne gandim ca in mediul rural, nu de mult, putine familii stiau ca orbii pot ii instruiti - cei mai multi erau tinuti acasa ajungand pana la batranete - e locul sa ne intrebam prin ce minune cei din preajma tanarului Braille au aflat despre existenta si adresa Institutului regal al tinerilor orbi din Paris. In aceasta chestiune, din lipsa de documentare16, santem redusi la presupuneri. Tatal lui Braille sau alta persoana cu carte din sat sau de prin imprejurimi sa-si fi reamintit oare de articole publicate cu patruzeci de ani in urma17 despre primele rezultate obtinute de Hauy? Vreun pasionat de istorie din regiune pe care l-a interesat micul orb sa fi avut in biblioteca faimoasele Memorii secrete ale lui Bachaumont, in care se relateaza felul cum marele filantrop a prezentat regelui pe primii sai elevi in 1786, cu prilejul serbarii de craciun de la Versailles si alte fapte in legatura cu viata scolii? Ecoul manifestatiilor revolutionare la care fondatorul facu sa participe si elevii sai ajunsese pana la Coupvray? Fusese oare adus de vreun iacobin? Un articol din CONSTITUTIONALUL sau dintr-un alt ziar din acea epoca sa fi informat vreun abonat din localitate despre reorganizarea Institutului orbilor? Sau mai simplu: sa fi existat in Institut sau la Quinze-Vingts vreun pensionar originar din regiunea Meaux? S-ar mai putea presupune ca primarul mergand la subprefectura sa fi vorbit despre micul infirm si sa fi aflat printr-o circulara administrativa conditiile de admitere la scoala din strada Saint-Victor. Tot atatea ipoteze care se pot formula, fara insa a avea mijloace de a alege una dintre ele18. (16 In cursul acestei lucrari vom avea adeseori prilejul de a ne exprima parerea de rau pentru distrugerea arhivelor Institutului National, cand au disparut si dosarele elevului si profesorului L. Braille. Dosarul profesorului mai exista, probabil, inca in 1887, cand s-a inaugurat monumentul la Coupvray, de vreme ce directorul, la discursul sau, a facut aluzie la el (cf. brosura consacrata acelei inaugurari, op. cit., p. 15). (17 Despre aceste documente si cele citate mai departe, a se vedea referintele (cap. II, p. 28)). (18 Despre aceste manifestatii a se vedea mai departe, cap. II, p. 28.).

Ceea ce stim de la Pignier19 este ca Braille tatal a scris in mai multe randuri directorului Institutului regal pentru a se informa ce anume se facea in acel institut si daca putea fi sigur "ca va fi in folosul (sic) copilului". Numai dupa toate acestea si dupa "multe sovaieli (sic)" se hotari sa faca demersurile pentru inscriere. Astfel, in ziua de 16 ianuarie 1819, Louis Braille a fost "admis elev al Institutului regal" unde intra la 15 februarie urmator, pentru propria sa ridicare si pentru cel mai mare bine ce se putea face orbilor, carora in curand avea sa le deschida calea spre cultura. (19 Pignier, Nota biografica, pp. 8-9.).

CAPITOLUL II

ELEVUL SI PROFESORUL

Cum urma sa fie oare cadrul acestei "vieti noi" despre care vorbeste Coltat si in care tocmai intrase Louis Braille?

Casa in care a trait de la 1819 pana la 1843 nu mai exista astazi. Ea ocupa atunci terenul de la nr. 68 din vechea strada Saint-Victor, exact la inaltimea portii cu acelasi nume, care a fost daramata in 1684(20). Ceva mai inainte de 1860, o data cu taierea strazii "des Ecoles" si amenajarea raspantiei Jussieu-Cardinal-Lemoine, au fost daramate si vechile cladiri care formau fatada Institutului (PI. I A), reducandu-se astfel mai mult de jumatate din suprafata proprietatii. Ceea ce a ramas a fost atribuit Domeniilor cu decretul din 28 ianuarie 1860 si deveni antrepozitul Oficiului de licitatie publica a mobilelor apar-tinand statului. Prin actul din 21 iunie 1921, imobilul a fost pus la dispozitia administratiei P.T.T. care, dupa ce a procedat la daramarea celor doua etaje superioare, mult prea ruinate, instala, in ceea ce mai ramasese, un depozit de materiale. In sfarsit in 1935, ultimele vestigii care adapostisera candva Institutul regal al tinerilor orbi, au fost date prada tarnacoapelor si cazmalelor manuite de daramatori, iar in locul lor fu construit imobilul de astazi, ocupat de oficiul postal nr. 28, colt cu strazile Rue des Ecoles si Cardinal-Lemoine. Daca ar fi ca o placa comemorativa sa insemneze locul unde a fost conceput alfabetul orbilor, ea ar trebui pusa aici. (20 In legatura cu strada Porto Saint-Victor, cf. Felix Lazare, Dictionar administrativ si istoric al strazilor din Paris.).

De altfel locul este bogat in amintiri. Pe aici trecea braul de metereze, care odinioara, pe vremea lui Filip August, inconjura Parisul. Spate in spate cu poarta "Saint-Victor", una din portile acestei barieri, se afla in secolul al XIII-lea, datand inca din 1247, Colegiul "Les Bons Enjants"21 (Copiii cei buni), colegiu care mai era si denumit al Elevilor saraci. Aceasta denumire dovedeste cu prisosinta ce reputatie avea localul situat intr-un cartier afundat si umed La 6 martie 1624, St. Vincent de Paul si discipolul sau Portail, ocupara aceasta cladire22, pusa la dispozitia lor de catre cardinalul Gondi, prim arhiepiscop al Parisului. Aici a fost intemeiata Congregatia preotilor misiunii, la 27 aprilie 1625, si tot aici, in cursul sederii sale la "Bons Enfants", St. Vincent de Paul a cunoscut-o pe Louise de Marillac, intemeietoarea Ordinului "Filles de la Charite" (Fiicele caritatii) al carui sediu se afla nu departe de acolo, in strada Fosses Saint-Victor. (21 Despre Colegiul "Les Bons Enfants" cf. Dulaure, Ist. Parisului, t. I, p. 352; Lebeuf, Ist. Orasului si a eparhiei Parisului, completat de Bournan, 1890, t. I, p. 346; P. Schoenh e r, Ist. seminarului Saint-Nicalas du Chardonnet, t. I, Paris, 1909, cap. II, p. 96. (22 Despre St. Vincent de Paul si "Les Bons Enfants" cf. Coste, Monsieur Vincent, t. I, cap. IX, p. 172 si urm. Si Schoenher, op. cit., t. I, p. 96 si urm.).

Dupa un an de la instalare, St. Vincent de Paul a reconstruit cladirea, el insa n-a locuit in strada Saint-Victor decat pana la 1632, cand a fost chemat sa conduca manastirea Saint-Lazare-les-Paris, la miaza-noapte de capitala, mai tarziu inchisoare de femei. Amintirea sa insa a ramas nestearsa. Prin actul din 19 mai 1707, cardinalul de Noailles, arhiepiscop al Parisului, instala la "Bons Enfants" un seminar, denumit Saint-Firmin, si unde, pana la Revolutie, chiar lazaristii pregateau preoti pentru eparhia Parisului. Lazaristii au fost aceia care la nord-vest de aceasta proprietate au ridicat intre anii 1778-si 1783 o noua cladire. Aceasta a servit mai tarziu, in 1792, dupa data de 10 august, ca inchisoare pentru (P. 12) clerici cunoscuti ca refractari Revolutiei.. In 1794 s-a instalat aici o sectie de "sans culottes"; in 1795 s-a infiintat o scoala pentru coristi; in 1797 a servit pentru plata unor datorii pe care statul le contractase fata de unul din furnizorii sai. Apoi cladirea a trecut in folosinta domnului Huin care o-inchiria pentru suma de 7 500 fr pe an, cu fagaduiala de a o vinde Institutului regal al tinerilor orbi (Contract din 4 septembrie 1815, semnat conform autorizatiei ministeriale din 24 august). Abia in 1818 Institutul deveni proprietar, achizitionand in acelasi timp si cladirea noua.

Acesta era trecutul lacasului unde urma sa patrunda Braille. Dintre toate amintirile, aceea lasata de St. Vincent de Paul avea sa dainuiasca in scoala. Cand in 1818 a fost instalata o capela la parterul cladirii celei noi, ea a fost data in paza unui preot din ordinul sau. In fata amvonului era asezat un tablou care infatisa o scena din viata lui St. Vincent de Paul23. Cand la 24 decembrie 1843 abatele Dupanloup, care pe atunci conducea seminarul Saint-Nicolas du Chardonnet, veni sa binecuvanteze capela institutiei celei noi din bulevardul Invalizilor, ceremonia s-a tinut sub patronajul lui St. Vincent de Paul. De atunci, in fiecare an, in luna iulie, se slujeste o liturghie in cinstea aceluia care deveni patronul scolii, in amintirea timpului petrecut la "Bons Enfants". (23 Dr. Guillie, Raport despre starea Institutului regat al tinerilor orbi (1818-1819), Paris, 1820, p. 11.).

Dar pana atunci se impune o intrebare chiar de pe acum in legatura tocmai cu durata scurta a acestei vieti. Dupa cum se stie, Braille a murit de ftizie la varsta de 43 de ani. N-avea decat 26 de ani, cand s-au facut simtite primele manifestari ale boalei. Era oare purtator al germenului cumplit cand a sosit in strada Saint-Victor sau a contractat boala mai tarziu? Iata o problema greu de dezlegat. N-am putea spune daca tuberculoza a bantuit in familia curelarului din Coupvray. Acesta a murit in 1831, la varsta de 67 de ani. Sotia lui avea 82 de ani impliniti; iar fiul lor mai mare 57, in 1852, cand a decedat Louis. Din cercetarea actelor de stare civila nu reiese ca familia Braille sa fi pierdut vreun copil de mic. Portretul micului Braille pe care ni l-a lasat Pignier, nu dovedeste intru nimic ca ar putea fi vorba de un copil suferind.

Oricum, fie ca Braille a fost sau nu atins de nemiloasa boala la intrarea sa la Institut, un lucru este sigur: vechimea si insalubritatea incaperilor, promiscuitatea in care a trait alaturi de copii cu o sanatate suspecta24, efortul prea mare ce se cerea elevilor si pe care acestia si-l impuneau pentru a reusi, pentru a izbuti sa-si domine infirmitatea, toate aceste conditii care au favorizat dezvoltarea tuberculozei, erau adunate laolalta in vechiul seminar, socotit destul de bun pentru a adaposti pe orbi. Ceea ce a facut sa se dea preferinta cladirii Saint-Firmin, fata de altele (bunaoara hotel de Lorges din strada Sevre) pare sa fi fost grija deosebita pentru separarea completa a celor doua sexe25. Daca curelarul din Coupvray sau vreunul din mandatarii sai au vizitat cumva localul, sunt lesne de inteles sovaielile sale - dupa cum ne lasa sa intelegem Pignier26 inainte de a-si trimite copilul aici. Nu numai ca cea mai mare parte a cladirilor era veche - % din suprafata construita avea cel putin 200 ani - dar pe deasupra nici nu erau destul de incapatoare. Situatia deveni atat de intolerabila incat, in 1819, institutul a fost nevoit sa inchirieze etajul 2 si 3 al unei case invecinate, facand parte din vechiul colegiu Cardinal-Lemoine, pentru a se putea instala preotul, biblioteca, imprimeria si clasele de instrumente de suflat27. Constructia fusese ridicata pe un teren mai mic de 24 ari, avand o baza de 776 m2 si patru etaje28. Vreo suta de tineri orbi, baieti si fete, precum si personalul de serviciu trebuia sa locuiasca si sa munceasca in acea cladire. Erau aici in afara de incaperile obisnuite la orice internat, o capela si o sala pentru demonstratii publice, vechea sala de mese a seminarului, amenajata pentru 400 persoane. Sala de mese a elevilor era o simpla galerie cu cate o scara la fiecare capat. Atelierul principal, tesatoria, nu era decat o curte acoperita, ceea ce lua lumina camerelor vecine de la parter. Celelalte sapte ateliere ocupau primul etaj si nu erau separate de clasele de studiu decat cu o balustrada. Aproape toate camerele se insirau ca vagoanele si primeau lumina una de la alta. Era si o camera de baie, dar fiecarui elev ii venea randul la baie numai o data pe luna. Cincisprezece sobe consumau anual 200 steri de lemne pentru incalzirea intregului local ceea ce nu s-ar putea spune ca era prea mult. Nici cei doi muizi29 de apa de Sena (372 m3), ce se consumau in medie in fiecare zi pentru toate nevoile, nu se putea numi un lux. (24 Printre acestia se afla Gabriel Gauthier, cu care Braille s-a imprietenit inca de la venirea sa la scoala si care a murit destul de tanar (1808-1853). El s-a remarcat ca profesor de muzica, conducator al capelei si compozitor.). (25 Cf. regulamentului din 1815, art. 122 si Guillie, Raportul din 1816-1817.). (26 Pignier, Nota biografica, p. 8.). (27 D r. Guillie, op. cit., pp. 14 si 15. Se pare ca aici ar fi locuit Calvin in 1535, intr-una din camerele de la et. ). (28 Cu titlu comparativ amintim ca actualul institut ocupa un teren de 11800 m2, si ca suprafata construita este de 3 400 m2.). (29 Veche masura de capacitate. Muidul parizian avea 18 ani - N. T.).

Pentru a descrie lipsa de confort si insalubritatea acestor incaperi, ar trebui sa citam in intregime rapoartele medicilor consultanti din ziua de 8 mai 1821(30) si din 4 decembrie 1828(31); amandoi declara ca "aceasta casa este situata intr-un cartier de nivel jos cu aer nesanatos si expus la tot felul de emanatii, mai mult sau mai putin infecte". In primul raport se spune despre elevi: "Ceea ce ne-a izbit mai intai la acesti tineri nefericiti a fost fata lor palida si aspectul bolnavicios la cei mai multi dintre ei. Unii - destul de numerosi - vadeau o tendinta serioasa pentru scrofuloza. Altii aveau ganglioni strangulati". Te cutremuri la gandul ca Braille ar fi putut sa faca parte dintre acestia. Pentru a intregi tabloul, ar trebui sa mai extragem din Monitor, o parte din darea de seama a sedintei tinute la Camera in ziua de 29 februarie 1832. In raportul Comisiei, care fusese luat in discutie in ziua aceea, se poate citi textual (p. 28): "Casa in care se afla Institutul tinerilor orbi este foarte nesanatoasa. Printre elevi bantuie o mortalitate destul de ridicata", iar la pagina 45: "Nu incape indoiala ca tinerii orbi mor (sic) in casa care le-a fost harazita si ca viata lor este amenintata"32. Ar mai trebui sa redam, in intregime, si interventia deputatului Meilheurat la sedinta din 14 mai 1838(33). Ne multumim sa reproducem doar scurta cuvantare pe care Lamartine a improvizat-o in aceeasi zi la tribuna Adunarii si care a determinat-o sa voteze in sfarsit creditul de 1 600 000 franci reclamati de ministrul de interne, Montalivet, pentru cumpararea unui teren si construirea unei noi scoli. (30 Pignier, Studiu istoric nr. 41, p. 265.). (31 Ibidem, nr. 42, p. 266.). (32 Moniteur, 1 martie 1832, p. 614, col. I.). (33 Moniteur, 15 martie 1838, p. 1253.).

"Domnitor,

Ieri am vizitat asezamantul tinerilor orbi si va pot declara fara sovaiala ca descrierea acestei cladiri, facuta de domnul Meilheurat, nu este intru nimic exagerata. Va asigur ca nici o descriere nu v-ar putea da o imagine despre, aceste incaperi strimte, infecte, intunecoase, despre coridoarele despartite formand un fel de celule denumite ateliere sau clase; cat despre scarile intortochiate, roase de carii, multiplicate - departe de a fi fost concepute pentru nefericitii care nu se pot calauzi decat dupa pipait - par mai degraba, ingaduiti-mi cuvantul, o sfidare adusa infirmitatii acestor copii. S-a propus mutarea la Versailles sau la Quinze-Vingts. In cazul cand Comisia se prezinta si formuleaza o astfel de propunere, o voi combate. Sa unesti un camin de batrani infirmi cu o scoala de copii ar insemna o primejdie si in acelasi timp o cruzime; cum insa Comisia nu s-a pronuntat, n-am nimic de spus. Ma voi margini deci domnilor, sa afirm in fata Camerei ca niciodata mijloacele bugetare nu vor gasi o intrebuintare mai fericita decat aceea de a da simtul moral unor fapturi pe care natura le-a lipsit de cel mai pretios dintre simturile noastre. Daca intreaga Camera ar merge la fata locului, ar vota in masa creditul cerut de minister, iar daca unii din contribuabili, economi din cale afara, v-ar aduce vreo imputare, in schimb binecuvantarea sutelor de copii redati vietii inteligente si muncii, va risipi orice invinuire"34. (34 Moniteur, 15 mai 1838, p. 1254, col. 2.).

Dupa 15 ani aruncand o privire inapoi s: constatand efectele fericite produse de zece ani de activitate Intr-un asezamant nou, potrivit cu nevoile tinerilor orbi, Dufau, pe atunci directorul Institutului dar care indeplinise functia de institutor in tot timpul sederii lui la Saint-Firmin, aminteste cu emotie: "Printre cei din preajma mea se mai afla unii pe care, ascultandu-ma, gandul ii poarta inapoi in vremea cand Institutul isi avea inca sediul in acel vechi local ce i se atribuise din nefericire; n-au uitat acele clase, ateliere si dormitoare lipsite de soare, strimte, umede, unde anumite afectiuni devenisera ca si endemice Ei n-au uitat inca toate mizeriile, acumulate de-a lungul anilor in casa aceea, sub imperiul unei descurajari fatale impotriva careia nu ne sileam, poate, indeajuns sa luptam"35. (35 Distribuirea premiilor de la 6 august 1853. Palmares, p. 7.).

Nu intelesesem pe atunci ca stiinta academica si competinta profesionala nu sunt singurii factori ai succesului in viata si ca pastrarea sau chiar si dobandirea unei constitutii fizice robuste si a unui echilibru nervos perfect trebuie sa faca parte din preocuparile scoalei, tot atat de mult ca si acordul participiului trecut, reducerea fractiilor la cel mai mic numitor sau regulile de contra-punct, daca nu chiar si mai mult. Starea sanatatii elevilor trebuie sa fi fost foarte rea la Saint-Firmin, iar mortalitatea destul de considerabila. Dufau, care a intreprins o cercetare statistica in aceasta chestiune ajunge la concluzia36 ca de cand Institutul s-a instalat pe bulevardul Invalizilor, "mortalitatea s-a redus la jumatate, la un numar de elevi care aproape s-a dublat". Si mai trebuie sa tinem seama de faptul ca dintre cei care au sucombat in noul local, unii au petrecut multi ani in strada Saint-Victor. Braille si prietenul sau Gauthier care l-a urmat in mormant dupa scurta vreme, au fost, se pare, cele mai de seama victime ale acestui regim inuman. Dar cati altii, venind sa caute lumina si arme spre a-si cuceri independenta, n-au tacut decat sa-si ruineze pentru totdeauna sanatatea, care ar ii trebuit sa fie totusi prima conditie pentru a-si atinge scopul37. (36 Distribuirea premiilor de la 6 august 1853. Palmares, p. 7.). (37 Pignier intareste parerea noastra. In scrisoarea de dedicatie care precede Studiul sau istoric despre Institutul tinerilor orbi (Paris, 1860, p. 9), el scrie: "Aceste notite m-au facut sa ma gandesc la o mica lucrare unde sa-mi consemnez amintirile in legatura cu cativa elevi, a caror moarte a indurerat atat colegii cat si profesorii si in care, datorita purtarii lor exemplare si insusirilor exceptionale, ne pusesem cele mai mari nadejdi".).

In vremea aceea functiile de administrator, "prim institutor" si de medic se confundau. In momentul cand Louis Braille tocmai intra in scoala, doctorul Guillie care prezida destinele institutiei achizitionase acest local, in scopul de a evita cu orice pret coabitarea tinerilor orbi cu batranii adapostiti la Quinze-Vingts. El cunostea totusi starea de insalubritate a cladirii, de vreme ce una din preocuparile lui principale, care de altfel n-a fost niciodata realizata, era sa cumpere o casa la tara, unde sa-si poata trimite pensionarii, in timpul vacantei, la aer curat. Potrivit Regulamentului din 10 octombrie 1815, (art. 131 si 135) vacantele incepeau dupa ultima demonstratie publica din luna august, iar deschiderea anului scolar era fixata luni 1 noiembrie. Elevii isi petreceau deci la Paris lunile cele mai calde si mai insorite ale anului. Cat despre vacantele de Craciun si Paste, nici nu se vorbeste. Mai tarziu, se acordau o zi sau doua cu ocazia sarbatorilor. Dar in timpurile acelea, cand calatoriile erau lungi si costisitoare, putine familii isi puteau lua copiii acasa pentru o zi sau doua. Dimpotriva, numerosi interni isi petreceau vacanta de toamna in strada Saint-Victor si aceasta in tot timpul scolaritatii38, neparasindu-si inchisoarea decat pentru cateva plimbari facute in grup la gradina botanica din apropiere, sau prin periferia invecinata. Daca din fericire apropierea de Coupvray si starea relativ inlesnita a familiei Braille ii ingaduia micului Braille sa-si petreaca vacantele mari printre ai sai, nu este de loc sigur ca putea sa vina si pentru cele mai mici, durata lor prea scurta si greutatea de a parcurge zece leghe cu diligenta, nejustificand cheltuiala. (38 Lucrul acesta era cat se poate de adevarat, de vreme ce erau prevazute cursuri pentru acesti nefericiti (art. 132 din Regulamentul din 10 oct. 1815; art. 73 din Regulamentele din 1853 si 1889). Vacantele "sunt reglementate pentru profesori In asa fel incat sa ramana destui, in permanenta, pentru a face lectiile socotite necesare, cu elevii care nu pleaca in vacanta".).

Acest dr. Guillie nu era un om lipsit de valoare. Daca am compara "Studii cu privire la instructiunea orbilor", lucrare pe care a publicat-o in 1817(39), cu "Studiu cu privire la educatia orbilor" de Valentin Hauy, imprimat chiar de elevii sai in 1786, scurta vreme dupa intemeierea scolii, am fi surprinsi cat se deosebeste una de cealalta. In ultimul studiu consideratii putine si superficiale; in primul, in afara de locurile comune si erorile mostenite de la Diderot si de la cel mai pur senzualism, gasim observatii destul de profunde si, cu toate ca nu au fost apreciate de orbii din vremea aceea40 pentru ca nu prea erau magulitoare, ele se apropie de parerile moderne privitoare la inraurirea exercitata de orbire in constituirea personalitatii. Dimpotriva, pe teren practic Guillie se dovedi putin original. Caracterele pe care le-a turnat in 1817, nu se deosebeau prea mult de acele ale lui Hauy. Se prezenta degetelor orbilor tot formele literelor obisnuite, scoase bine in relief dar care nu satisfaceau totusi cerintele pipaitului. Astazi cand Braille, nevoit el insusi sa invete a citi dupa vechea metoda, ne-a dotat cu un sistem mult mai potrivit, santem uimiti si ni se pare de necrezut, cand ni se spune - e drept fara a ni se da cifre, testele nefiind la moda in acele timpuri - ca lectura era satisfacatoare. In orice caz, exista inconvenientul ca metoda nu, putea fi aplicata si la scrisul de mana. Temele, dictarea pentru ortografie, disertatiile sau povestirile erau facute prin compuneri cu litere tipografice, ceea ce bineinteles mergea foarte incet, ori-cat ar fi fost de indemanatic elevul si pe deasupra materialul era expus la distrugere. Pentru deprinderea scrisului cu creionul se foloseau tot ca pe timpul lui Hauy, o placa pe care forma literelor era sapata in adancime si un ghid pentru mana al carui prim model, alcatuit din fire intinse la distante potrivite, data inca de pe vremea fondatorului scolii. Rezultatele nu puteau fi decat mediocre41, altfel procedeul ar fi fost aplicat si la temele scrise. Nimic nou nici in domeniul aritmeticii, unde pentru o operatie in scris, trebuia sa dispui de un cazier tip, avand cifre in relief, sau in domeniul geografiei unde cele sase harti comandate de Guillie erau dupa tehnica pe care Valentin Hauy el insusi o luase de la Weissemberg, orbul din Munchen. In ceea ce privea insusirea meseriilor, nici aici n-a aparut vreo inovatie. In lucrarea "Studiu cu privire la instructiunea orbitor"42 sunt descrise vreo cincisprezece din care cele mai multe fusesera enumerate in volumul din 1786. Cat despre muzica, arta de care se interesa foarte mult si pe care o cultiva el insusi, Guillie a renuntat la orice notatie in relief sau la lectura partiturii in relief, gasind ca era mult mai practic sa se invete textele oral sau prin auditii. El a avut totusi meritul de a introduce studiul unor instrumente ca orga si ophicleidul. (39 Lucrarea a avut doua alte editii (1819 si 1820). Ea a fost tradusa in limba engleza (An Essey on the Instruction and amusements of the Blind, London, R. Philips, 1819) si in limba germana de Knie, director orb al Scolii din Breslau.). (40 Este vadit ca Alexandre Rodenbach, elev al lui Hauy si unul dintre cei mai de seama luptatori pentru independenta Belgiei, scria in 1828 impotriva lui Guillie "Scrisoarea despre orbi ca urmare la aceea a lui Diderot", document plin de interes, reprezentand prima contributie a unui orb la psihologia orbilor. Despre Rodenbach a se vedea studiul nostru publicat in revista Trestia alba, Bruxelles, iulie 1947, p. 6.). (41 De buna seama asa trebuie sa fi fost de vreme ce abatele Carton, directorul scolii din Bruges, care cunostea destul de bine toate chestiunile, ne spune: "La Paris nu sunt decat trei sau patru orbi care stiu sa scrie". (Surdo-mutul si orbul, t. I, 1837, p. 223). Si inca el nu ne precizeaza daca acestia nu s-au bucurat candva de facultatea vederii si daca n-au deprins scrisul cu mana inainte de a fi orbit.). (42 Toate aceste ocupatii sau aproape toate au ca principiu tesutul. Numai trei au supravietuit evolutiei vietii economice si a tehnicii industriale: tricotajul, impletiturile de paie pentru scaune si confectionarea de cosuri. Chiar de pe atunci, imprimarea de care Hauy facea atata caz nu mai era practicata ca o meserie potrivita pentru orbi.).

Este indeobste cunoscut ca Valentin Hauy gasea de cuviinta sa-si intovaraseasca realizarile cu o publicitate zgomotoasa. Astfel se grabi sa-si prezinte elevii la Biroul Academic al scrierii43 si la Academia regala de stiinte44; apoi urma o demonstratie la Versailles in fata regelui Ludovic al XVI-lea si curtii sale la 26 decembrie 1786(45). Mai tarziu, cand ceva se schimbase in Franta, omul care in 1786 cauta sprijinul regelui, dedicandu-i cartea intocmita de el nu sovai, la 8 iunie 1794, sa-si urce muzicantii orbi pe un platou care se invartea, cerandu-le sa-l urmeze pe Robespierre travestit in mare preot al zeitei Ratiunii46. (43 Cf. Memoriile secrete ale lui Bachaumont, la data de 29 noiembrie 1784, t. XXVII, p. 26.). (44 Cf. Darea de seama facuta la Acad. reg. de stiinte, raportul ducelui La Rochefoucault, 16 februarie 1785.). (45 Cf. Memoriile secrete ale lui Bachaumont, la data de 29 dec. 1786 t XXXIII, p. 207. De asemenea Journal de Paris din 1 si 8 ian. 1787.). (46 Biblioteca Valentin Hauy din Paris, a pastrat programul participarii orbilor la serbarea Fiintei Supreme. Acest program era "vandut cu doi bani, in folosul lor". In ziua aceea un,,cor mic" al Institutului canta un Imn Celui etern si Invocarea Ratiunii pe versurile scrise de Avisse, poetul scolii.).

Toate acestea intocmai ca si "demonstratiile publice" executate de elevi "in casa lor" unde puteau fi vizitati mai tarziu "in fiecare miercuri", iar apoi "in fiecare decada" necesitau bineinteles o oarecare inscenare47; fireste cei care asistau nu erau intotdeauna atat de naivi incat sa nu-si dea seama de caracterul cam artificial si nu tocmai cinstit al acestor exhibitii48. Totusi sa nu fim prea severi cu acela care in chip naiv se prezenta "interpret al tuturor guvernelor perindate la carma Frantei" si care, incredintat de valoarea rezultatelor obtinute cu orbii se straduia cu tot entuziasmul sa comunice si altora convingerea lui. In acele timpuri tulburi, nestatornicia si supletea sa au fost insesi conditiile existentei operei sale. Demonstratii, exhibitii, participari la slujbe religioase si ceremonii profane, raspundeau unui dublu scop: pe de o parte la formarea publicului, la pregatirea lui de a crede in posibilitatile orbilor49 pe de alta parte la procurarea mijloacelor, fie direct prin vanzarea unor obiecte marunte executate de elevi sau prin retribuirea concursului dat de muzicanti, fie in mod indirect, aducand dovada concreta donatorilor benevoli la origine, iar mai tarziu celor care imparteau creditele publice, ca sacrificiul facut prezenta rentabilitate. (47 Demonstratia de la Versailles, in fata regelui, bunaoara, a format obiectul unei "repetitii" tinuta cu 48 de ore mai inainte la Paris, in prezenta membrilor Societatii filantropice care patrona pe atunci scoala.). (48 Halem, in darea de seama despre vizita facuta la Institutul orbilor (Aspecte din Parisul anului 1790, scrisoarea a 16-a, trad. de A. Chuquet, Paris, 1896, p. 280), ne zugraveste un tablou picant al acestor demonstratii si intre alte observatii facute, spune textual:,,Hauy are intru totul siguranta si aerul unui individ care ar vrea sa-ti scoata dintii".). (49 Aceasta preocupare va ii intotdeauna de actualitate. Edward Allen, director la "Perkins and Massachusetts Institution for the Blind", din Boston, facea urmatoarea declaratie acum cativa ani: "Educatia orbilor implica educatia acelora care vad".).

Daca am insistat putin asupra acestui aspect din tineretea primei scoli de orbi, este ca Institutul care a primit pe Braille in 1819 n-a rupt de loc cu traditia stabilita de catre pionierul sau Guadet50 va spune mai tarziu despre Guillie ca "avea o deosebita dibacie in a valorifica orice lucru". Totodata, in acea vreme, exhibitionismul mai era inca in floare in strada Saint-Victor. Astfel in fiecare luna se organiza o demonstratie publica; se produceau bineinteles numai subiectele cele mai bune; se pare - dupa cate, se spune51 - ca era intotdeauna acelasi elev care scria sau se prea poate ca acesta sa fi vazut candva si ca a invatat sa scrie inainte de a-si fi pierdut vederea. Printre cele 14 lucrari citate de Guillie52 si care alcatuiau biblioteca clasica a scolii, nu figura nici un manual de aritmetica, iar paginile imprimate in limba franceza erau atat de putine la numar incat elevii tot repetandu-le mereu, de buna seama ca ajunsesera sa le cunoasca pe de rost. In schimb este surprinzator sa gasesti intre cele 14 titluri, urmatoarele 7: Gramatica greaca; Gramatica latina; Culegere de texte latinesti; Gramatica engleza; Culegere de versuri englezesti; Gramatica italiana; Gramatica spaniola. Cit de superficiala era cultura pe care scoala intentiona s-o dea tinerilor orbi, in dauna adevaratelor cunostinte generale absolut necesare sau a celor profesionale, si ce pierdere de timp pretios! Nu se puteau forma astfel decat niste flecari infumurati. Ce se intampla oare cu nenorocitii care se dovedeau potrivnici unor astfel de studii? Istoria nu ne spune nimic Fireste acest sistem pedagogic nu displacea de loc celor mai inteligenti si mai dinamici dintre elevi; cine stie in ce masura sunt o compensatie pentru orb aspiratiile spre cultura, stie de asemenea cu cata ardoare urmareste el un astfel de scop. (50 Guadet, nepot al celebrului partizan al Conventiei cu acelasi nume, institutor, iar mai tarziu seful invatamantului la Institut de la 1840 la 1871. El publica (1855-1863) Institutorul orbilor, prima publicatie periodica de pedagogie de acest gen, foarte apreciata de educatorii straini, carora, de altfel, le deschisese larg coloanele.). (51 Edgar Guilbeau, Istoria Institutului national a! tinerilor orbi, 1907, cap. III, p. 42.). (52 Studii asupra instructiunii orbilor, ed. 30, 1820, Partea a III-a, cap. III, p. 169.).

Se prea poate totusi ca orbii sa datoreze inventia alfabetului lor tocmai acestui sistem de educatie, condamnabil in sine, dar care ducea, cu sau fara voie, la exaltarea personalitatii celor mai dotati.

Acestea erau conditiile materiale si intelectuale de viata ce se ofereau copilului de 10 ani care era Braille, in clipa admiterii sale la Institutul regal al tinerilor orbi. De fapt, el a asistat aproape indata dupa sosire la transformarea acestor conditii, iar mai tarziu el insusi poate fara sa-si dea seama, a fost unul din fauritorii evolutiei lente dar progresive a Institutului.

Nu trecura decat doi ani de la intrarea Lui Braille, in institut si Guillie fu inlocuit pentru motive care ar fi privit numai viata lui particulara, daca n-ar fi comis imprudenta sa-si amestece treburile personale cu cele ale scolii. Directia a fost incredintata unui alt medic, dr. Pignier53 pe care l-am mai citat si-l vom mai cita inca, pentru ca l-a cunoscut indeaproape pe Braille si pare sa-l fi iubit foarte mult; fara el unele aspecte ale vietii inventatorului ne-ar fi ramas nelimpezite. Unul din primele acte ale lui Pignier a fost sa deschida portile Institutului pentru cel care l-a intemeiat. (53 Pignier insusi a fost acela care mai tarziu (1837) desparti functiunile de medic de cele de director, hotarare care a insemnat mai mult decat un act administrativ, pentru ca astfel scoala scapa definitiv de caracterul ei spitalicesc pe care i-l imprumutase atasarea temporara la Quinze-Vingts. Dupa Pignier, niciodata directia n-a mai fost incredintata unui medic.).

De cand se inapoiase din Rusia (1817) impovarat de ani, de amaraciuni si deceptii54 Valentin Hauy locuia aproape de strada Saint-Victor impartind cu Muzeul de istorie naturala micul apartament pe care-l ocupa fratele sau, abatele Rene-Just Hauy, intemeietorul stiintei cristalografiei, om a carui valoare nu se putea compara decat cu marea lui modestie55. Cu toate rugamintile pe care i le-a adresat Valentin, Guillie, regalist prudent, nu i-a ingaduit niciodata sa patrunda in scoala aceluia pe care l-a socotit compromis in timpul Revolutiei, fiind totodata si unul din principalii adepti ai scolii Teofilantropilor56. In raportul intocmit despre starea Institutului regal pe anii 1816-1817 nu citeaza (p. 9) numele lui Hauy decat pentru a vorbi despre concedierea lui si - nedreptate notorie - trece sub tacere faptul ca fusese intemeietor al scolii. Pignier fiind mai putin fricos, ii prilejui lui Hauy suprema bucurie de a fi primit de scumpii lui orbi tineri, cu toate onorurile la 21 august 1821, adica numai cateva luni inainte de a se stinge din viata (18 martie a anului urmator). Acestia au intonat pentru el Cantata care cu 23 de ani mai inainte fusese interpretata de predecesorii lor, de ziua sfantului Valentin, la 13 februarie 1788, pe versuri scrise de un oarecare Huard, unul din primii elevi ai institutului nou infiintat, iar muzica de Gossec. Nu stim daca tanarul Braille a facut parte din cor. Este insa probabil, de vreme ce dovedise inclinatii vadite pentru muzica. Oricum, ne face placere sa ne inchipuim ca a fost si el printre coristi. Daca nu ne-am fi interzis cu desavarsire sa romantam viata lui Braille, cat de frumos dialog am fi putut introduce aici intre batranul in declin, autor al primei metode de citit pentru orbi, si copilul de 12 ani, care inca de pe atunci purta in suflet toate nadejdile de maine, toate posibilitatile aspiratiilor pentru cultura. Sa ne marginim a crede ca in ziua aceea elevul patruns de o adanca emotie, isi aduse prinosul sau de recunostinta lui Valentin Hauy caruia programul ceremoniei ii restitui vechiul titlu oficial de: "Cel dintai institutor al orbi-" lor". Intr-adevar primul, nu numai dupa importanta, ci si cronologic. (54 La 28 februarie 1818, intr-o scrisoare care a fost pastrata la Institutul national, isi exprima dorinta sa se graveze pe mormantul sau cuvintele cu care se termina Viata sfantului Atanasie: "Si tot restul vietii sale a simtit ca cel rau nu va ierta niciodata victimei sale de a nu fi sucombat la primele sale lovituri".). (55 Notorietatea stiintifica dobandita de catre abatele Rene-Just a constituit o imprejurare propice pentru dezvoltarea operei fratelui sau. Faptul ca eminentul mineralog a fost membru al Academiei de stiinte, a contribuit de buna seama la interesul pe care ilustra asociatie a dovedit-o pentru stradaniile filantropului, in 1885.). (56 Doctrina filozofica in timpul Revolutiei franceze (perioada Directoratului) intemeiata pe credinta in Dumnezeu, dar fara cult - N. T.).

In asteptarea unei inspiratii geniale, care in realitate n-a fost decat fructul unei munci indelungate si plina de perseverenta ingaduind fiului unui curelar sa depaseasca chiar pe initiator insusi, tanarul Louis incepu prin a se distinge dintre conscolarii lui. Harnic inteligent, indemanatec, in curand se remarca in toate ramurile de invatamant. Pignier57 ne-a pastrat lista recompenselor obtinute in fiecare an de Braille, intre anii 1820-1828. (57 Pignier: Nota biografica, pp. 9-10.).

Il gasim citat in acelasi timp pe lista premiatilor pentru tricotaj, pentru confectionarea de pantofi de casa impletiti si din fasii, ca si pentru gramatica, istorie, geografie, aritmetica, retorica, gramatica generala si logica, algebra, geometrie, violoncel, pian.

Daca aceasta nomenclatura scoate in relief varietatea aptitudinilor lui Braille, ea dovedeste in acelasi timp si caracterul oarecum superficial al disciplinelor predate pe vremea aceea. In ciuda concluziilor din rapoartele prezentate de catre doi savanti eminenti, matematicianul si astronomul Jacques Binet si arheologul Jean-Antoine Letronne, pe care Pignier ii consultase58 dezvoltarea intelectuala a tinerilor orbi continua totusi sa se faca in sferele abstractiei si a formalismului intelectual. "Acestea sunt, scria mai tarziu Dufau59, cersetori care cunosc latina si geometria" si expusi sa devina niste vorbareti pretiosi. Bineinteles, se naste intrebarea: ce castiga un orb cu o inteligenta mijlocie, din lectiile de retorica, de gramatica generala, de logica, de geometrie si de algebra? Fireste, cand este vorba de o inteligenta ca aceea cu care pare sa fi fost dotat Braille, se intelege de la sine ca o astfel de invatatura poate sa aduca unele roade. (58 A se vedea textele acestor rapoarte in Pignier, Studiu istoric, pp. 234-240.). (59 Cartea celor o suta unu, t. x.).

inzestrat cu o mare usurinta pentru studiu - ne spune Pignier60- cu o inteligenta vie si mai ales cu o fire dreapta, in curand fu cunoscut si apreciat pentru progresele si succesele scolare obtinute. Compunerile lui literare sau stiintifice nu cuprindeau decat idei exacte; ele se deosebeau printr-o mare claritate, exprimate intr-un stil limpede si corect. Avea o imaginatie bogata, dar totdeauna dirijata de ratiune. (60 Pignier, Nota biografica, p. 9.).

Deosebit de inzestrat in ce priveste imaginatia si facultatile logice Dar avem oare nevoie de marturia unui contemporan pentru a ne convinge? Nu numai alfabetul sau, dar si sistemele de a-l folosi precum si procedeul de corespondenta intre orbi si oameni cu vedere, intr-un cuvant intreaga sa opera dezvaluie existenta acestor calitati, atragand de timpuriu atentia profesorilor si a directorului scolii.

inca nu implinise 15 ani cand i se ceru sa impartaseasca celor mai tineri cunostintele si priceperea pe care si le insusise. In cursul anilor scolari 1823-1827, in vreme ce-si urmeaza studiile, indeplineste si functia de "contramaistru" - aceasta este calificarea pe care i-o da Pignier61- la "atelierul de pantofi de casa din fasii si din impletituri". Se gaseau oare in aceste modeste indeletniciri manuale mijloacele care sa-i inlesneasca exercitarea facultatilor sale atat de mult inclinate spre combinari? Sau poate calmul, blandetea si seriozitatea profunda a firii sale, putin inclinata spre nebuniile tineretii62 erau calitatile cerute unui monitor? N-are importanta. Trebuie sa credem ca se achita foarte bine de insarcinarile primite, de vreme ce in anul scolar 1827-28 i s-au incredintat adevarate clase si ca la 8 august 1828 a fost promovat la gradul de "repetitor". (61 Pignier, Nota biografica, p. II, n. 2.). (62 Coltat, op. cit., p. 15.).

Cadrul "repetitorilor orbi" a fost instituit cu acelasi decret prin care s-a nationalizat si scoala lui Hauy. Daca acest text capital confirmat cu patru ani mai tarziu63 garanta orbilor intaietatea in "posturile pe care infirmitatea si insusirile lor le ingaduiau sa le implineasca", totusi repetitorii orbi au fost tratati intotdeauna ca niste rude sarace. La data la care Braille ajunge la acest grad, situatia lor era destul de proasta. In realitate nu erau cu nimic mai mult decat niste elevi mari. Nu figurau printre membrii personalului enumerat la art. 9 din Regulamentul din 10 octombrie 1815, in vigoare in vremea aceea; erau pasibili de aceleasi sanctiuni ca si elevii lor (art. 18) "mancau la aceeasi masa cu ei, n-aveau alta camera decat dormitorul comun" (art. 46); corespondenta lor era citita de director, nu puteau primi decat vizite autorizate in prealabil si numai in vorbitor, in prezenta portarului. Acuzat de vederi prea strimte fata de repetitori, Pignier cauta sa-si justifice atitudinea scriind: "Anumite lecturi, mai ales cititul romanelor, balurile, spectacolele sunt primejdioase la var-sta aceasta"64. (63 Legea din 10 termidor anul III (iulie anul al III-lea calend. republ.) art. 8.). (64 Pignier, Studiu istoric, p. 181.).

Regulamentul nu confera repetitorilor decat mici avantaje. Astfel sunt scutiti sa frecventeze atelierele - ceea ce este obligatoriu pentru toti elevii - (art. 59); ei pot fi autorizati sa iasa duminicile, cu conditia insa de a fi prezenti la slujba religioasa si la masa (art. 117); primesc "gratificatii" 3,5 sau 8 franci pe luna, dupa bunul plac al directorului si daca nu s-au facut vinovati de vreo greseala65. (65 Despre situatia repetitorilor a se vedea Guadet, Inst. tinerilor orbi, p. 98.).

In urma vizitei oficiale facuta la Institut de Thiers, pe atunci ministru de interne in cabinetul Soult in 1833, Pignier obtinu pentru ei un salariu de 300 fr. pe an. Pentru a se deosebi de elevi - la inceput purtau exact aceeasi uniforma - reverele hainei lor se impodobira cu frunze de palmier din matase sau aurite. Portretul lui Braille pe care-l avem66 ni-l infatiseaza in aceasta uniforma; tot in aceasta tinuta circula prin oras, mergea sa exerseze la orga sau se ducea dupa alte treburi. (66 Dupa acest document a fost executat portretul de pe coperta acestui volum.).

Cand repetitorii obtinura titlul de profesor, Braille facu parte din prima promotie.

Situatia sa insa nu se modifica de loc. Pentru suma de 25 franci pe luna continua sa predea - ceea ce facea din 1827 - cele mai diferite materii: gramatica, istoria, geografia, aritmetica, algebra, geometria, pianul, violoncelul.

Acolo unde numarul exagerat al disciplinelor facuse si mai continua sa faca din orarul elevilor si al profesorilor o adevarata incurcatura, evident ca trebuie sa fi fost foarte comod pentru administratie de a avea la indemana profesori interni polivalenti si inlocuitori. Dar cate renuntari impunea aceasta viata de sihastrie acelora care erau siliti sa traiasca astfel! Nu se stie nimic despre viata afectiva a lui Braille67 redusa de buna seama numai la prietenie. Fara indoiala ca sanatatea nu i-ar fi ingaduit sa aspire la bucuriile casatoriei si a vietii de familie. De altfel, ar fi dorit el, oare, o astfel de viata daca pentru realizarea ei ar fi trebuit sa paraseasca Institutul, elevii lui de azi si munca lui scumpa? (67 Deceptia si aventurile amoroase inchipuite de Kugelmas (op. cit.) nu sunt decat povesti ca si, toate episoadele romanului.).

Intr-o epoca in care psihologia orbilor abia facea primii pasi, cand pedagogia lor era dominata de principiile lui Valentin Hauy si se confunda cu traditia, orbirea, intovarasita de inteligenta, de rabdare si de constiinta profesionala nu constituiau oare o prima garantie de competenta? Cine, mai bine decat un orb, ar fi putut sa se inchipuie in locul altui orb, sa cunoasca greutatile inerente ale infirmitatii lor comune si mijloacele de a le inlatura? inca din primele clipe, Hauy trebuie sa fi facut remarca, deoarece nu incape indoiala ca primele texte, despre care am vorbit mai sus, inspirate de el, dadeau orbilor insarcinarea de" a transmite fratilor lor de suferinta68 cunostintele si iscusinta dobandite de ei. Nimeni mai bine ca Braille nu putea raspunde la aceste cerinte. Spirit metodic, pasionat pentru cercetari, lectiile sale, roade ale cugetarii si ale experientei erau model de precizie si concizie. Spunea intotdeauna ceea ce trebuia spus, nu pe ocolite si nu lasa atentia elevilor sai sa rataceasca in digresiuni. Dupa cat se pare, acestia aveau o adevarata veneratie pentru el, nu numai din pricina ca pedepsea foarte rar - fapt neobisnuit in vremea cand nuiaua si carcera faceau parte integranta din orice sistem educativ69 - dar pentru ca stia sa le trezeasca interesul, sa-i inteleaga, sa-i calauzeasca in clipele grele. Asupra acestui punct, ca de altfel si asupra altora, Pignier si Coltat, biografii sai, sunt de acord. "Se achita de atributiile sale, spunea acesta din urma, cu atata farmec si patrundere incat pentru elevi datoria de a asista la cursurile lui se transforma intr-o adevarata placere. Emulatia lor nu avea ca scop principal a se egala sau a se intrece unii pe altii; ea se identifica cu dorinta impresionanta si continua de a se face placuti unui profesor pe care-l iubeau ca pe un frate mai mare, ca pe un prieten intelept si luminat, bogat in sfaturi bune"70. (68 Astfel se exprima in termeni prea putin administrativi si care amintesc stilul lui Hauy, art. 8 din legea din 10 termidor anul III (a 11-a luna a anului republican)). (69 Pedeapsa cu carcera mai figureaza inca si in regulamentele ulterioare ale Institutului (cf. regl. din 27 august 1853. art. 78, p. 16 si din 14 iunie 1889, art. 80, p. 20)). (70 Coltat, op. cit., p. 16.)

In afara de expunerile diferitelor sale sisteme, care sunt adevarate modele de concizie si exactitate, Braille alcatui diferite tratate pentru elevii sai. In 1838 s-a imprimat in relief linear: Mic memento de aritmetica pentru uzul incepatorilor, cuprinzand numere intregi si fractii zecimale, auind si 100 de probleme. Daca titlul, in chip vadit vrand sa fie explicit, nu este laconic, lucrarea in sine insa n-ar putea sa fie mai scurta "Procedeele noastre de a scrie si a imprima, spunea Braille, ocupa prea mult loc pe hartie, trebuie deci sa restrangem gandirea in cuvinte cat se poate de putine"71. (71 Coltat, op. cit., p. 16.).

Acesta a fost Braille elevul, iar apoi profesorul. Asa il vom gasi in creatiile sale si in special in sistemul de scriere pentru orbi, alcatuit de el si care i-a imortalizat numele.

CAPITOLUL III

GENEZA SISTEMULUI BRAILLE

In acelasi an (1819) in care Louis Braille era admis ca elev la Institutul regal al tinerilor orbi, un alt personaj, Nicolas-Marie-Charles Barbier de la Serre, care semna democratic Charles Barbier, incepu sa se intereseze de scrierea pentru orbi. Daca zabovim ceva mai mult asupra rolului de netagaduit jucat de Barbier in geneza sistemului Braille, nu inseamna de loc sa micsoram meritele lui Braille. Cateodata orbii - si mai ales corpul didactic al Institutului din Paris - au fost invinuiti de a fi cautat, din spirit de casta, sa-l eclipseze pe Barbier, cel cu vedere, in favoarea lui Braille, care era orb. Vom vedea mai departe ce trebuie sa credem despre aceste afirmatii. Oricum ar fi, aceasta imputare nu i se adreseaza lui Braille, care a fost probitatea insasi. Nu i s-ar putea aduce acuzarea de a fi cautat sa uzurpe gloria ce revenea precursorului sau. In prefata care preceda fiecare din cele doua editii ale expunerii sistemului sau, publicate pe cand era inca in viata, el aduce omagiile sale lui Barbier.

In 1829 scria: "Daca am semnalat avantajele procedeului nostru asupra aceluia inventat de Barbier, trebuie totusi sa spunem spre cinstea lui, ca procedeului imaginat de el ii datoram prima idee care ne-a ajutat sa-l putem realiza pe al nostru".

In 1837 declara si mai lamurit: "Si daca santem destul de fericiti de a fi facut ceva care poate folosi tovarasilor nostri de suferinta, vrem totusi sa subliniem inca o data ca santem recunoscatori domnului Barbier, primul (sic) care a inventat procedeul scrierii cu puncte pentru orbi".

Braille nu ne va imputa deci daca, intr-un opuscul dedicat memoriei sale, am consacrat cateva pagini si lui Charles Barbier si daca, in grija noastra pentru adevar, am cautat sa scoatem in relief in mod just partea care ii revine lui Barbier in inventia alfabetului pentru orbi.

Ciudat personaj mai este si acest Barbier de la Serre! Unul din acei utopisti pe care ii gasesti intotdeauna la obarsia oricarei idei fecunde. S-a nascut la Valenciennes, ia 18 mai 1767. Tatal lui, controlor la fermele regale, profitand de o dispozitie care deschidea portile scolilor militare "copiilor din familiile fara avere, dar care descindeau din cel putin patru generatii de nobili" il inscrisese la una din aceste scoli72, de unde iesi ca ofiter de artilerie. Inca de pe vremea aceea era trist din fire si ii placea singuratatea. Cand a izbucnit Revolutia emigra in America, unde se spune ca si-ar fi castigat existenta practicand meseria de masurator de terenuri si a trait printre indieni (pieile rosii). Se inapoie in Franta in vremea cand imperiul aduse oarecare stabilitate in tara73. (72 Exista oarecare motive de a crede ca este vorba de scoala din Brienne. Daca este asa, intr-adevar Bonaparte i-a fost coleg. Se stie ca el a locuit la Brienne de la 1779-1783.). (73 Pentru amanunte mai multe asupra vietii lui C. Barbier, a se vedea studiul nostru: C. Barbier si geneza sistemului Braille (Le V. Hauy, martie 1947, pp. 4-11)).

Atunci incepu sa se pasioneze pentru problema scrisului rapid si secret. Ne aflam in epoca eroica a telegrafiei optice a fratilor Chappe, intr-o tara vesnic in razboi, unde trebuia sa te dovedesti tot atat de iute pe cat de discret, sa informezi pe Napoleon, ocupat sa se razboiasca in Spania, ca Austria ataca pe Rin. In 1808, Barbier publica un Tablou de expediografie, iar in anul urmator apare lucrarea Principii de sistem expeditiv francez pentru o scriere tot atat de rapida ca si vorbirea. Fapt important de notat pentru problema care ne intereseaza este ca brosura a doua descrie un procedeu numit "scriere intretaiata pentru a inlocui tocul sau creionul, executand in acelasi timp mai multe copii deodata, fara a trasa litere". Daca in opusculul din 1809 nici nu se pomeneste de orbi, se vede totusi ca autorul este preocupat sa introduca o scriere simpla, palpabila, cu ajutorul briceagului. Se prea poate ca Barbier, fost capitan de artilerie, sa-si fi dat seama candva cat de pretios ar fi fost pentru ofiteri, sa-si poata redacta in timpul campaniei un mesaj in intuneric sau sa-l descifreze prin pipait.

Nu vom expune aici toate procedeele imaginate de Barbier sub diferite denumiri (scriere intretaiata, scriere nocturna, tipografie particulara de buzunar si de ambulanta etc). Numai principiul ne intereseaza, pentru ca mai tarziu il va aplica la sistemul sau de scriere in relief pentru orbi. Barbier aseza mai intai cele 25 litere ale alfabetului francez in cinci coloane a cate cinci linii fiecare, in felul tablei lui Pitagora. Apoi proceda la fel cu cele 36 sunete pe care le repartiza in sase coloane de cate sase semne fiecare.

Fiecare sunet era deci reprezentat prin doua cifre, prima aratand numarul liniei, cea de-a doua indicand numarul coloanei in care se afla sunetul. Repartizarea celor 36 sunete pe aceeasi tabla, impartita in patrate, putea ii schimbata, obtinandu-se astfel un numar mare de combinatii diferite, de grilaje destinate in mintea lui Barbier, in acea epoca, sa acopere secretele telegramelor militare sau diplomatice.

Cand s-a gandit Barbier sa extraga din numeroasele sale conceptii un sistem de scriere palpabila pentru orbi? Nu putem preciza. Suntem indreptatiti sa credem ca daca aceasta idee i-ar fi venit inainte de 1819, in tot cazul abia de la aceasta data s-a impus serios atentiei sale.

Iata cum presupunem ca trebuie sa se ii intamplat lucrurile: in 1819 Barbier expunea la Muzeul de produse industriale, instalat in curtea palatului Luvru, o masina care grava fara sa se vada, plansele scrierii secrete combinate74. Stim insa prea bine dintr-o dare de seama aparuta in Mercure technologique, ca si Institutul regal expunea la acel muzeu. Aveau loc probabil si un fel de exhibitii cu elevii, care se produceau in fata publicului citind si lucrand. De buna seama, vizitand standul, Barbier a putut vedea cat de penibila era manuirea acelor carti mari si cat de anevoioasa descifrarea caracterelor obisnuite, imprimate pur si simplu in relief inalt, improprii degetelor. Astfel si-a dat probabil seama ca nu se putea scrie decat compunand ca zetarul si s-a gandit sa faca o apropiere intre acest sistem si al sau. (74 Aceasta masina, descrisa si criticata in raportul facut catre Institut la 15 mai 1820, a fost realizata de mecanicul Hetzel.).

Daca Barbier ar fi reflectat serios sa aplice sistemul sau la orbi inainte de 1819, am fi gasit vreo urma in scrisoarea citita la Academia de stiinte la 28 iunie 1819, scrisoare in care isi anunta "masina care graveaza fara sa se vada". Nici m raportul prezentat Academiei la 15 mai 1820, de catre Prony, Molard si Breguet, nu se spune decat ca prin utilizarea degetelor, orbii ar putea fi pusi in comunicatie cu surdomutii. Si totusi in acest document se mentioneaza doua sisteme de traducere punctata a sunetelor. In primul, numerele liniilor si ale coloanelor tabelei sunt figurate conventional prin trei puncte formand unghiuri drepte sau obtuze, orientate in chip diferit; in cel de-al doilea, punctele care implinesc rolul numerelor sunt asezate in asa fel incat sa fie usor de gasit. Toate acestea n-au fost concepute pentru orbi.

Barbier isi dadu insa seama in curand ca acest sistem conventional putea fi mai potrivit pentru degetele orbilor. Dupa cateva experiente facute in oras, este intampinat la Institutul regal de catre Pignier, in martie si aprilie 1821(75). Intr-un articol din Mercure technologlque76 consacrat numai avantajelor pe care le prezinta noul procedeu "pentru armata si diplomatie", se poate citi: "Institutul regal al tinerilor orbi" a si adoptat procedeele scrierii nocturne in programul de invatamant al orbilor. In anul urmator (1822), un nou articol consacrat de asta data "scrierii nocturne la indemana orbilor" descrie in amanunt procedeul. si aparatele. (75 Pignier, Studiu istoric, p. 101.). (76 T. IV, 1821, p. 242.).

Ideea de a clasa literele intr-un tablou si de a folosi punctele pentru desemnarea amplasamentului lor in acel tablou nu constituie o noutate. P. Lana77 in 1670, in lucrarea sa Expunere asupra unor inventii noi, care precede "Arta magistrata", descrie un sistem de acelasi fel, care insa n-a fost aplicat niciodata, de buna seama pentru simplul motiv ca pe vremea aceea nu existau scoli pentru orbi. Sa fi stiut Barbier ceva despre acest sistem? Nu ne-ar surprinde. In 1803, intr-adevar Costa d'Arnobat publica o lucrare intitulata Studii despre asa-zisele descoperiri noi dintre care cele mai multe sunt vechi de mai multe secole; unul din capitolele acestei lucrari (p. 87-90) nu era decat traducerea capitolului II, din cartea lui P. Lana. Data fiind pasiunea lui Barbier pentru inventii si titlul ademenitor pe care Costa d'Arnobat il dadu lucrarii sale, ar fi de mirare ca ea sa nu ii retinut atentia capitanului Barbier fie la intoarcerea sa din America, fie mai tarziu. (77 Fizician italian (1631-1687). Cap. II din lucrarea sa Tratat preliminar sau studiu asupra unor inventii noi (Brescia, 1670) poarta, in continuare, titlul "In ce chip un individ nascut orb poate invata nu numai sa scrie, dar chiar sa-si ascunda tainele sub o cifra si sa ceara raspunsul sub aceeasi cifra".).

Oricum ar ii, este foarte probabil ca alfabetul clasic Barbier si care a dat nastere alfabetului Braille, sa dateze din 1822. Tot din aceasta epoca trebuie sa fie si rigleta Barbier, mama rigletei Braille.

Lasand pe planul al doilea asezarea precedenta, Barbier repartiza punctele indicatoare pe doua parti si apoi le insira pe doua coloane verticale paralele, numarul punctelor din partea stanga indicand numarul liniei, iar numarul punctelor din partea dreapta re-prezentand numarul coloanei. Cat despre prima rigleta, ea era alcatuita dintr-o placa de lemn cu 6 santuri, pe care aluneca un cursor metalic sau "agrafa", ale carui laturi limitau latimea semnului. Santurile erau la o departare de cel putin o linie, adica 2mm l/2. Casuta avea latimea de doua linii, adica 4mm l/2.

Punctatorul, denumit pe atunci stilet, era prevazut si el.

Cu alfabetul si materialul acesta, la Institutul regal s-a facut o cotitura hotaratoare. La 16 octombrie 1823, Ch. Barbier scrie secretarului "perpetuu al Institutului: "Am onoarea de a va solicita interventia binevoitoare pe langa Institutul regal78 de a mi se ingadui sa prezint in fata d-lor o demonstratie practica cu un nou procedeu, cu ajutorul caruia instructiunea particulara a orbilor, foarte simplificata, este pusa la indemana chiar si a parintilor celor mai putin avuti, care de aici inainte vor putea ei insisi sa ingrijeasca de cultura copiilor lor. Aceste rezultate, menite sa redreseze existenta morala a numerosi nefericiti ale caror meditatii vor putea deveni intrucatva utile societatii (sic) ma fac sa sper, domnule"79. (78 Este vorba de Institutul Frantei, nu de Institutul regal al tinerilor orbi.). (79 In vremea aceea, Barbier locuia inca la Versailles, strada Sainte Victoire nr. 2. Aceasta scrisoare care poarta adresa,,Hotel des Francs-Comptois, strada Milieu-des-Ursins, in Ile de la Cite, dovedeste ca se deplasa adeseori la Paris, unde se instala in apropierea Institutului pentru orbi, cu scopul de a-si urmari lucrarile.).

La 1 decembrie, comisarii desemnati de catre Academie, Lacepede si Ampere - doua nume devenite celebre - isi depun rapoartele asupra unei experiente cu caracter pur stiintific, facuta de ei. Izoland unul din subiectele prezentate de Barbier intr-o sala invecinata, ei au dictat celui de-al doilea un text necunoscut de primul si l-au dat acestuia ca sa-l citeasca. Masurile de prevedere luate n-au fost desarte: se stie prea bine ca pe vremea aceea se facea mult "zgomot" interesat in jurul rezultatelor obtinute de tinerii orbi si dupa cum am vazut exhibitiile lor nu erau lipsite de unele inselatorii marunte.

Raportul a fost hotarator. In cuprinsul lui gasim o remarca foarte justa, marturie a inaltului spirit stiintific al anchetatorilor: "Scrisul obisnuit, spun ei, este arta de a vorbi ochilor; cel descoperit de dl. Charles Barbier este arta de a vorbi pipaitului". Este recunoasterea superioritatii psihologice a punctului asupra liniei netede, a caracterului simplu asupra caracterului complex, asociatie de linii drepte sau curbe. Si cand te gandesti ca in sanul Institutului insusi a trebuit dusa o lupta de aproape treizeci de ani si peste saizeci de ani prin alte diferite locuri pentru a face sa triumfe acest principiu, a carui descoperire va fi gloria eterna a lui Charles Barbier! Dupa aceasta experienta cruciala, dovada este facuta; orbii il citesc fara indoiala mai bine pe Barbier decat pe Guillie sau pe Valentin Hauy; ei pot sa scrie, sa ia note, sa faca teme scolare. Barbier primeste incurajari: scrisori magulitoare din partea directiei Institutului, iar in 1824, o subventie de 1.000 de franci, suma insemnata pentru vremurile acelea, pentru a-si continua cercetarile. In 1827, Galliod, conducatorul capelei de la Quinze-Vingts, imprima o Culegere de anecdote, extrase din morala in actiune. Muzeul Valentin Hauy (PI. I. B.) a pastrat un exemplar pretios din aceasta lucrare. Lectura primelor pagini este instructiva si ne invata urmatoarele:

Ca scrisul este fonetic: Se scrie "Anegdote", "mossieu" (in loc de monsieur-domnule) "Galio" (in loc de Galliod). Articulatia legaturilor este figurata astfel: en naction, psi-tera. Toate acestea nu usureaza lectura, dar te deprinzi;

Ca incepand de la aceasta data - exceptand numerotarea paginilor - se foloseste un semn, reprezentand o valoare numerica a caracterelor pe care le incadreaza. Este precursorul "semnului numeric" al alfabetului Braille;

Ca punctuatia inca nu exista. Se spune ca .un orb de la Quinze-Vingts, numit Villa, a nascocit-o mai tarziu;

Ca s-a prevazut totusi o trasatura de unire - o linioara mica, neteda, imprumutata fara indoiala din Materialul tipografic Guillie;

Ca textul este "justificat", adica aliniat de-a lungul marginii din dreapta ca si a celei din stanga.

Regasim acest sistem in primele carti imprimate dupa metoda Braille.

In 1941, la o suta de ani de la moartea lui Ch. Barbier, cand preparam conferinta care trebuia sa-i cinsteasca memoria, am tinut sa repetam experienta din 1823. Am dat unei persoane complet oarbe, fara sa cunoasca nimic din acest sistem, un tablou cu semnele Barbier si Culegerea de anecdote imprimate de Galliod. In mai putin de o ora dupa aceea, orbul citea destul de curent primele pagini din prima anecdota. Aceeasi persoana care inainte de orbire stiuse sa citeasca tiparitura obisnuita, descifra totusi' cu mult mai mare greutate literele obisnuite in relief. Nimic surprinzator deci in faptul ca tinerii orbi ai Institutului regal se entuziasmara foarte iute pentru sonografia Barbier. Cu toate acestea nu pareau cu totul satisfacuti. Fireste de acum inainte puteau sa scrie, dar numai fonetic. Astfel bunaoara nu aveau posibilitatea sa scrie dupa dictat sau sa faca teme de matematica - si sa nu uitam ca eram intr-o scoala. In plus, si-au dat seama in curand ca 12 puncte erau mult mai multe decat ar fi fost necesare pentru realizarea celor saizeci de caractere, cate trebuiau la. marcarea literelor alfabetului, semnelor punctuatiei, cifrelor si simbolurilor matematicii elementare. Barbier, care se ocupa de matematici superioare, ar fi trebuit sa stie ca 12 puncte diferit asezate permit 2 la puterea 12, adica 4 096 de combinatii. Fara aplicarea vreunei formule, este usor de calculat ca numai cu patru puncte se obtin 16 semne, socotind si semnele absente; cu 5-32 semne; cu 6-64 semne.

In jurul anului 1825 in vechea cladire Saint-Victor de buna seama s-au framantat multe minti, s-a discutat si s-au incercat numeroase combinatii, printre elevii cei mai inteligenti, care se straduiau sa stearga pe cat posibil efectele nefaste ale orbirii. Gabriel Gauthier, prietenul lui Braille, concepu un sistem de scriere care s-a pierdut80. Altii, al caror nume nu au fost pastrate, s-au straduit sa perfectioneze sono-grafia, ba chiar sa descopere metode mai bune. Tocmai de aceea am scris81 ca daca lovitura cosorasului din Coupvray n-ar fi facut un orb din fiul curelarului, de buna seama ca un altul ar fi reusit sa foloseasca sonografia intr-un fel oarecare. Desigur, ar fi fost mai putin limpede, sau mai greu de manuit, intr-un cuvant mai putin genial decat Braille; data fiind insa efervescenta intelectuala care domnea printre pensionarii din strada Saint-Victor dupa Barbier si dupa sistemul conceput de el, orbii trebuiau sa-si aiba alfabetul lor. (80 Pignier, Nota biografica, p. 34.). (81 Charles Barbier si geneza sistemului Braille, Op. cat.,, in Le Valentin Hauy, 1947, nr. 2, p. 8.).

Imboldul de netagaduit dat de fostul ofiter de artilerie nu micsoreaza intru nimic - cum o sa ne dam seama de indata - meritele tanarului Braille, Acesta, scolar modest, isi incepu opera prin incercari timide si- prudente. "El indica lui Barbier, - ne spune Pignier82 - mai multe imbunatatiri si solutiona cateva dificultati privitoare la scrierea lui, probleme marunte a caror rezolvare Barbier o lasase pentru mai tarziu. Poate ca nici n-ar fi fost tocmai usor de colaborat cu fostul capitan, cand era vorba sa-l determini la transformarea sonografiei sale intr-un sistem mai potrivit cu nevoile reale ale orbilor. Si aceasta din mai multe motive. Mai intai diferenta de varsta; vom vedea mai tarziu cu cata condescendenta ii scrie Barbier lui Braille. Apoi senzatia penibila pe care o incearca intotdeauna un om cu vedere cand comunica mai de aproape cu un orb si sentimentul unei deosebiri ciudate intre mentalitatea celui dintai si celui de-al doilea, sentiment pe care nici chiar contactul indelungat cu un orb nu-l poate inlatura cu desavarsire si care odinioara era poate mai puternic decat astazi, dupa multe cercetari facute de mai bine de un secol in domeniul psihologiei orbilor. In sfarsit, nu te puteai intelege usor cu Barbier mai ales din pricina ideilor sale fixe cand era vorba de aceasta inventie. Spirit sistematic, el ramase legat de tabloul sau de sunete si de metoda - seducatoare, intr-adevar - care consista in a desemna fiecare sunet printr-un cuplu de cifre. De buna seama, el se gandea ca prezentarea aceasta simpla si usurinta de a gasi semnele erau la indemana degetelor unui orb, caruia nu-i mai ramanea decat sa numere punctele. Nu putea sa conceapa - numai lectura dupa sistemul Braille a facut posibila' observarea acestui lucru - ca un semn din puncte ar fi putut forma o imagine sub degete si ca lectura tactila devenea sintetica. Chiar daca ar fi avut ceva mai multa intuitie psihologica rezultatele slabe obtinute prin folosirea caracterelor obisnuite, scoase in relief prin gofraj, tot nu l-ar fi orientat catre aceasta concluzie. (82 Pignier Nota biografica, p. 14.).

Dar ceea ce l-a oprit pe Barbier in evolutia sa, a fost prejudecata oarecum aristocratica de a socoti inutila cunoasterea ortografiei pentru cei umili. Dupa ce s-a ocupat mai intai de orbi, el isi indreapta atentia catre surdo-muti, apoi catre copiii de la gradinite83. Pentru toti vedea numai latura practica, corespondenta, notele personale. Orbii, in cugetul sau, n-aveau ce face cu ortografia si nici cultura nu le putea folosi. Ramane deci neclintit la sonografia sa, aceasta insa nu corespundea de loc cu aspiratiile micii falange pe care Institutul o invatase sa lupte si pentru care cultura, constient sau nu, reprezinta o arma, o compensatie. Daca numele precursorului nu a fost mai strans legat de cel al realizatorului, daca sistemul de scriere pentru orbi nu s-a numit niciodata "Barbier-Braille", greseala n-a fost a lui Braille, ci a intransigentei si a ideilor preconcepute pe care le nutrea Charles Barbier. (83 Cf. conferinta noastra: Ch. Barbier si geneza sistemului Braille, Val. Hauy, 1947. nr. 2, p. 4 si C h. Barbier, Note despre salile de azil, Paris, 1834.).

Braille, ne asigura contemporanii sai, nu pierdea nici o clipa din timpul harazit studiilor sale, nu se lasa de loc rapit de vise si himere. Lucra la elaborarea sistemului sau din zorii zilei sau in timpul vacantei, pe care si-o petrecea in sanul familiei. Inca din 1825 - Braille n-avea pe atunci decat 16 ani - sistemul sau este conceput in partile lui esentiale. N-avem in privinta aceasta nici o alta dovada decat marturia lui Pignier84, dar nimic nu ne indreptateste sa ne indoim. A concepe nu inseamna insa a face totul; roadele gandirii trebuiau supuse experientei. In 1827 s-a transcris in sistemul tanarului Braille, fragmente din Gramatica gramaticii85 iar in 1829 Gramatica lui Noel si Chapsal. In acelasi an a aparut primul expozeu al metodei celei noi de scriere, sub titlul: Procedeu pentru scrierea cuvintelor, a muzicei si a muzicii bisericesti plain-chant86 cu ajutorul punctelor, pentru uzul orbilor si oranduit pentru ei de L. Braille, repetitor la Institutul regal al orbilor, Paris, 1829 (PI. II A). (84 Pignier, Studia istoric, p. 102.). (85 Pignier, Studia istoric, p. 82.). (86 Cantus planus, cantec traditional bisericesc, in care s-au introdus elemente de muzica profana - N. T.).

Acest volum de 32 de pagini, despre care Pignier ne spune ca a scris textul dupa dictarea lui Braille, a fost imprimat bineinteles in relief linear, pentru ca acestea erau caracterele pe care le invatau orbii. Acesta este adevaratul act de nastere al sistemului Braille. El cuprinde, in paginile 14-16, tabelul Alfabetului Braille original (PI. II B si C). Acesta din urma avea 9 serii a cate 10 semne, in plus 6 semne suplimentare. Conforme cu alfabetul nostru actual nu sunt decat primele 4 serii care, impreuna cu cele patruzeci de semne ale lor formate metodic unele din altele, alcatuiesc in realitate esentialul.

Seriile urmatoare se combina cu puncte si linii in relief orizontale netede. Cea de-a 5-a rezervata pentru cifre, se intemeiaza dupa marturia autorului insusi, (p. 9) "pe un principiu strain de restul procedeului". Cea de-a 6-a este formata din semnele primei serii, subliniate cu o linie in relief neteda. Seria a 7-a prezinta o anomalie de neexplicat; sunt aceleasi semne, avand insa de asta data o trasatura neteda deasupra lor. In seria a 8-a linia in relief neteda este plasata la mijloc. Cat despre seria a 9-a, aceasta reproduce semnele de la seria a 5-a, subliniate cu o linie in relief neteda87. (87 Pentru mai multe amanunte asupra acestui alfabet Braille din 1829, a se vedea studiul consacrat de F. le Guevel in revista Le Valentin Hauy, nr. 3, pp. 54-61, 1931.).

Mai departe autorul arata felul de a scrie cu "placa" si "stiletul". Dar nu spune cum se poate realiza cu stiletul linia in relief neteda. Fara indoiala numai cu ajutorul unei tablite de-a lungul careia sunt sapate dungi drepte s-ar putea trage linii. Dar fie ca acest element este o realizare tipografica, fie ca se traseaza cu mana, el se distinge prea putin de cele doua puncte care ocupa aceleasi pozitii, pentru ca deosebirea sa se poata face cu rapiditate prin pipait. Cu toate ca semnele cu linii in relief reprezentau numai caractere cu o valoare secundara (cifre, punctuatie, simboluri matematice) constituiau totusi o lacuna in frumoasa armatura a sistemului. Nu erau viabile. Insusi Braille va renunta in curand.

Cand se pune in valoare caracterul sistematic al alfabetului Braille, nu se omite niciodata observatia ca semnele seriilor II, III si IV ale acestui alfabet sunt formate din semne care corespund cu cele din prima serie, la care s-a adaugat un punct, jos in stanga (pentru seria a II - a), doua puncte, jos (pentru seria a III-a) un punct jos, in dreapta (pentru seria a IV-a). Se stie insa mai putin ca nici semnele din seria de baza (prima linie din tablou) n-au fost alcatuite la voia intamplarii. Braille, in expunerea procedeului sau (p. 3), arata cu o deosebita grija pentru exactitate, pozitia punctelor, constituind fiecare semn al acestei serii, dar n-a crezut necesar sa ne indice si principiul care a prezidat la formatia lor. Totusi aceasta presupune o metoda88. (88 In a doua editie a Procedeului sau Braille nu da mai multe indicatii asupra formarii acestor semne. Dupa cate stim, Guadet (v. Institutorul orbilor, t. I, 1865-56 p. 93) este acela care a facut cunoscut modul de a se forma prima serie de semne a alfabetului Braille.).

Braille incepu prin a forma 3 semne in partea stanga a patratului, constituind grupul primei serii. Apoi repeta aceeasi operatie in partea dreapta. Obtinu astfel 6 semne pe care le vom numerota de la 1 la 6 pentru intelegerea celor care vor urma:

Dupa aceasta, combina succesiv semnele 1 si 4, 1 si 5,. 1 si 6; apoi 2 si 4, 2 si 5, 2 si 6; in sfarsit 3 si 4, 3 si 5, 3 si 6. Obtinu astfel 9 semne noi:

Seria celor 16 semne, cuprinzand si absenta semnului, pe care-l obtinem, urmand principiul combinatiei adoptate de Braille, se regaseste in tabloul din figura 7(89). (89 Reproducem aceasta asezare dupa Dl. Dechaux. Din punct de vedere istoric, nimic nu ne spune ca Braille ar fi realizat un astfel de tablou.).

Daca Braille n-ar fi fost decat un simplu combinator, prima lui serie s-ar fi prezentat cu totul altfel: primele 4 semne, n-ar fi cuprins decat unul din punctele 1, 2, 4, 5, cele care urmeaza fiind obtinute din combinatia a 2 apoi a 3 din aceste puncte. Tabloul complet al semnelor sale ar fi trebuit sa cuprinda 4 serii de cate 16, ultimele 3 provenind din adaugarea punctelor 3, apoi 6, apoi 3 si 6 la semnele celei dintai. Dar Louis Braille, cu toate ca spiritului sau il purta spre abstract, nu era matematician; el era, pur si simplu "orb". Ca instrument de investigatie a imaginilor spatiale n-avea decat degetele; cu intuitia descoperi ceea ce convenea mai bine orbilor. Procedand, fara sa-si dea seama, ca prim psiholog al edificarii structurilor tactile indeparta orice semn care s-ar fi putut confunda cu altul si nu pastra pentru alcatuirea seriei fundamentale decat combinatiile care formau imagini distincte.

In felul acesta a ajuns sa inlature semnele pe care noi le-am numerotat cu 3, 4, 6, pentru ca,- izolate, s-ar fi putut- confunda intre ele sau cu semnul I; el indeparta de asemenea semnele 5 si 15, pentru ca primul amintea prea mult semnul 2, iar al doilea semnul 7. Iata de ce seria fundamentala se prezinta in cele din urma sub forma pe care o cunoastem.

Consideratii de aceeasi natura, adica grija pentru o buna lizibilitate, ne explica de ce Braille isi forma seria a 3-a prin adaugarea a doua puncte sub cea dintii serie, cand ar fi putut adauga punctul in primul rand, jos in dreapta dreptunghiului generator, posibilitate de care nu s-a folosit decat pentru seria sa cea de a 4-a. Fara indoiala se temea de confuzii intre anumite semne (de pilda intre primul si cel de-al treilea semn din seria a II-a si primul si al treilea din seria a IV-a) si mai ales in general intre vreunul din semnele acestor serii cu semnul care ii corespunde in cealalta serie, in cazul unei scrieri gresite. Se prea poate sa se fi gandit ca inconvenientul, ar fi fost mai neinsemnat daca seria formata cu punctul de jos din dreapta ar fi fost rezervata unor litere accentuate. Cititorii buni pe care practica i-a deprins cu diferite sisteme de prescurtari, in stare sa deosebeasca dintr-odata semnele simetrice sau asemanatoare, vor face haz de temerile lui. Dar cei care si-au pierdut vederea mai tarziu si intampina anumite greutati de a citi cu degetele, vor intelege ca scopul a fost sa se micsoreze cat mai mult riscul confuziilor.

Sa nu uitam ca Braille, in momentul primei editii a expozeului sau, nu isi experimentase alfabetul90 decat cu cativa orbi tineri, avand pipaitul foarte exersat; dar nu stia inca in ce fel vor reactiona celelalte categorii de orbi, mai ales aceia care si-au pierdut vederea fiind adulti. (90 Cum citea Braille el insusi pe Braille, iata o chestiune la care nu putem raspunde. Daca ar fi sa-l credem pe Guilbeau (Amintiri din viata mea de elev), Coltat prietenul lui Braille, nu citea decat cu greutate, ceea ce se explica prin faptul ca era in varsta cand a invatat.).

Chiar asa cum se prezenta acum, cu imperfectiunile sale, cu diferitele complicatii ivite din amestecul liniilor si punctelor din ultimele serii, alfabetul din 1829 reprezenta fara indoiala un progres in comparatie cu Barbier. El va prezenta insa o foarte buna baza de experimentare pentru editia a doua a Procedeului, publicata in 1837, care va codifica rezultatele. Intre aceste doua date se pare ca s-a lucrat foarte mult si s-au facut multe incercari cu elevii din Institut. In aceasta elaborare partea de activitate si aportul personal al lui Braille erau de buna seama cele mai insemnate. Totusi, plin de scrupule ca intotdeauna, in "Prefata" plasata la inceputul lucrarii (editia din 1827) el scria: "Profitam de aceasta imprejurare (epuizarea primei editii) pentru a adauga observatiile pretioase si aplicatiile ingenioase datorite bunavointei mai multor orbi distinsi".

Ne lipsesc documentele pentru a jalona etapele acestei evolutii. Totusi Muzeul Valentin Hauy poseda doua pretioase plachete mici, una intitulata Geografia Asiei, cealalta Geografia Frantei, ambele datate din 1832 si purtand mentiunea "Imprimeria mobila a domnului Hayter"91. Caracterele sunt foarte mari: liniatura, adica distantele intre doua puncte, din varf in varf, sunt de cel putin 3 mm, in vreme ce liniatura noastra actuala este numai de 2,4 sau 2,5 mm. Braille-ul acestor plachete este si acum conform alfabetului din 1829. Punctuatia, intr-adevar este reprezentata cu semnele primei serii, subliniata cu o linie reliefata neteda (seria 6 in tablou PI. II c). Cat despre cifre, ele nu sunt reprezentate prin semnele seriei a 5-a formate in cea mai mare parte din linii reliefate, ci din cele din prima serie, precedate de semnul denumit astazi "semn de cifra" sau "numeric". Pentru a da posibilitatea sa se poata scrie cu punctatorul seriile care cuprind linii reliefate, Braille prevazuse (ed. din 1829, p. 13) ca acest semn va avea "proprietatea sa ridice cu 4 grade seria in care se gaseste semnul precedat de o astfel de linie reliefata". Astfel cele 10 semne din prima serie, precedate de acest semn, reprezentau semnele corespunzand cu a 5-a, adica cifrele. (91 Este vorba despre Henry Hayter, nepot al miniaturistu-lui englez Charles Hayter si fiu al lui sir George Hayter, portretist la moda la Curtea Frantei, sub Restauratie si care deveni prim pictor al reginei Victoria. Lovit de orbire, Henry Hayter si-a facut educatie la Institutul regal al tinerilor orbi din Paris. El a fost elevul lui Braille, caruia se pare ca i-ar fi atras atentia ca a omis pe,,W" din alfabetul sau (cf. G ui1beau, Istoria Institutului p. 47). Iata explicatia de ce litera "W" se afla tocmai la sfarsitul seriei a 4-a ale semnelor alfabetului din 1829. Textul lui Guilbeau lasa sa creada ca aceasta adaugare ar fi fost facuta in 1836, sau poate intre 1829 si 1837, ceea ce este o eroare, deoarece litera "W" era la locul ei chiar in alfabetul din 1829.).

Mai stim de asemenea92 ca incepand de la 1830, alfabetul punctat al lui Braille a fost folosit in clase pentru scrierea temelor, initiativa fericita care a facut sa iasa din uz semnele cu trasaturi, greu de scris. In aceasta epoca, din lipsa de materiale, sistemul Braille mai mult se scria decat se imprima. Din aceasta cauza, seria a 6-a din 1829 a fost foarte curand parasita pentru reprezentarea punctuatiilor si s-a adoptat in acest scop prima serie, lasata tocmai jos la sfarsitul casutei, grupa care deveni seria a 5-a a alfabetului asa cum avem obiceiul sa-l prezentam astazi si asa cum il gasim in toate dictionarele. (92 Pignier, Studiu istoric, p. 107.).

Acest alfabet definitiv, precum si esentialul unei noi muzicografii erau stabilite inca din 1834, dat fiind ca ele figureaza in cele 36 pagini adaugate in acea epoca la cele 32 din editia primitiva. Institutul national pastreaza un exemplar din aceasta versiune amplificata, pretioasa din doua motive: a fost exemplarul care a apartinut lui Braille personal si in acelasi timp este marturia unei tranzitii intre prima si a doua editie din Procedeu.

Textul editiei din 1837 este mai putin incarcat, mai limpede decat cel din 1829. Ne dam seama ca Braille s-a format mult in acest rastimp de opt ani. Renuntand la explicatii lungi si la comentarii, el prefera sa prezinte tablouri care vorbesc de la sine. Acela din paginile 6 si 7 din lucrarea sa, reprodus de noi in Plansa .a III-a A, ne ingaduie sa descoperim dintr-o privire valoarea sau valorile semnelor pe care le cuprinde. Pana la Z caracterele n-au decat valoarea alfabetului, dupa care unele primesc o dubla, sau chiar o tripla semnificatie. Linia reliefata a disparut. Punctuatia este reprezentata asa cum se obisnuieste astazi, cu semnele de la prima serie, asezate in partea inferioara a dreptunghiului matrita. O singura deosebire: ca si la dactilografia obisnuita actuala, nu exista decat un singur semn pentru deschiderea si inchiderea ghilimelelor.

Mai departe (p. 18), reprezentarea cifrelor este codificata: acestea potrivit unei reguli in germene inca din 1829, pe care am vazut-o in sistemul de atunci, figureaza cu semnele de la prima serie, precedate de semnul denumit inca si astazi "numeric" care nu s-a schimbat de atunci. Daca semnele matematice nu mai sunt exact cele utilizate astazi de orbi, ele erau destul de numeroase pentru a putea acoperi toate cerintele matematicii si algebrei elementare. Cine, in vremea lui Braille, ar fi indraznit sa aiba pretentii mai mari?

Astfel a doua editie din Procedeu fixeaza alfabetul, cifrele, semnele ortografice si ii inzestreaza pe orbi cu un sistem stenografie; indestuleaza toate nevoile lor scolare si literare. Ba chiar mai mult: le aduce o notatie muzicala inchegata, iar in liniile sale mari formeaza esentialul muzicografiei internationale Braille.

In 1829, in ciuda titlului plin de fagaduieli, lucrarea Procedeu pentru scrierea cuvintelor, a muzicii si a muzicii bisericesti plain chant n-a adus nici o inovatie. Se stie ca Valentin Hauy, nu gasise alta solutie in problema scrierii notelor muzicale decat reliefarea partiturilor obisnuite. Lectura acestor texte in relief, de altfel complicate si costisitoare de produs, era atat de defectuoasa, incat Guillie, dupa cum se stie, a preferat ca- elevii lui sa invete muzica dupa ureche, decat sa le ceara a o descifra. Ceva mai tarziu, Golliod, pe care Guillie il lasase la Quinze-Vingts conducatorul capelei, concepu o notatie foarte simpla, in care caracteristicile' imnurilor si psalmilor erau figurate prin intermediul seriilor de cifre. Filele imprimate dupa acest sistem mai erau folosite de cantaretii de biserica de la Quinze-Vingts in 1885. Prin 1819 repetitorii Institutului regal pusesera la punct un procedeu care imita sistemul lui J. J. Rousseau: cele 25 litere ale alfabetului si cele 5 vocale accentuate erau utilizate pentru reprezentarea unei scari de 30 note, satisfacand cu prisosinta ceea ce se poate inscrie pe un portativ si pe liniile suplimentare; o nota cu diez era figurata prin majuscula corespunzatoare sau cu un alt accent, cea cu bemol printr-o majuscula rasturnata, becarul prin ghilimele. Toate acestea erau foarte ingenioase, cel putin pentru cine citea cu usurinta astfel de caractere, dar destul de putin precise in ceea ce priveste indicarea valorilor, pentru reprezentarea carora nu s-a gasit intr-adevar nimic mai potrivit decat sa se lase dupa nota respectiva un spatiu mai mult sau mai putin lung, dupa cum era si valoarea ei: o patrime, o optime etc.

In 1829 Braille nu modifica temeinic acest sistem. Se multumi sa inlocuiasca literele mici care marcau notele naturale, cu caracterele corespunzatoare din alfabetul sau si sa imprumute din lucrarea sa Procedeu alte cateva semne. Bunaoara93 in loc de distanta variabila adoptata pentru reprezentarea valorilor, el propunea ca acestea sa fie reprezentate cu primele 7 semne din seria sa a 7-a, care dupa cate se stie avea puncte si linii. El mai aducea un semn pentru diez, unul pentru bemol si unul pentru becar. Se pare insa ca propunerile sale n-au fost urmate, de vreme ce in 1831 a aparut: Noua metoda pentru uzul orbilor, reprezentand muzica prin mijlocirea literelor, cifrelor etc. Intocmita de elevii Institutului regal al tinerilor orbi. Paris, imprimata de tinerii orbi, in care nu se face apel la nici unul din semnele Braille. Cauza ar putea ii ca, la acea epoca, Braille concepuse deja in linii mari notatia muzicala, a carei punere la punct ne-o prezenta editia a doua din Procedeu94. (93 Procedeu, edit. 1829, p. 17.). (94 Daca ar fi sa credem pe Gui1beau (Studiu asupra istoriei muzicografiei Braille, V. Haug, 2. 1922, p. 26) colegii lui Braille il impinsera la aceasta noua adaptare a alfabetului sau. Se zice ca Braille ar fi sovait la inceput sa-i urmeze pe aceasta cale. Fara indoiala ca Guilbeau detinea acest detaliu de la contemporanii lui Braille, pe care ii cunoscuse in tinerete. Dupa Pignier (Studiu istoric, p. 138) cel care a colaborat cu Braille la aceasta refacere a muzicografiei, a fost Jaillet mai tarziu organist la Rennes.).

Pana atunci se pastrase mai mult sau mai putin principiile de notatie obisnuite. Daca nu se mai trasau portativele in relief, se tindea, totusi sa se figureze intr-un fel sau altul repartitia pe portativ. Rupand o data pentru totdeauna cu acest sistem de simbolizare a inaltimii sunetelor, asa cum Barbier rupsese cu folosirea caracterelor obisnuite, Braille pleaca de la un principiu nou: claviatura pianului si gama. Pe aceasta claviatura, cele 7 note ale gamei se repeta in aceeasi ordine din octava in octava. Era deci de ajuns, pentru a reprezenta cele 7 sunete, de a imprumuta 7 semne consecutive de la aceeasi serie Braille si de a gasi 7 alte semne sau "chei de octava", care ar fi introduse intr-o succesiune de note atunci cand ar fi nevoie de o schimbare de octava. Iar in ceea ce priveste valorile, nimic mai simplu: nu aveai decat sa afectezi o anume serie unei anumite valori si o alta serie unei alte valori. Anumite consideratii facura sa se aleaga semnele de la 4 la 10 din fiecare serie pentru figurarea treptelor gamei do major, cele din prima serie pentru optimi, cele din a doua pentru doimi si treizeci doimi, cele din a treia pentru note intregi si saisprezecimi si in sfarsit cele din a patra pentru patrimi si saizeci patrimi. Seriile Braille, dupa cum se stie, deriva unele din altele prin adaugarea unuia sau a doua puncte la partea inferioara a caracterului, figura notelor in felul acesta ramanea aceeasi (partea superioara a semnului) cand valoarea se schimba (partea inferioara).

Alte semne tot atat de coherente erau destinate reprezentarii pauzelor, alteratiilor, acordurilor etc.

In acest fel un adevarat sistem era pus la dispozitia muzicantilor orbi, care nu numai ca puteau sa-l citeasca mai usor decat procedeele anterioare, fiind compus numai din semne, dar conveneau in special pipaitului; in plus putea fi scris cu placa Braille obisnuita, fara un material anumit. Acest sistem este utilizat in toate tarile de mai bine de un secol. Congresul care in anul 1929 a stabilit o "Notatie internationala muzicala Braille" n-a adus decat modificari de amanunte.

CAPITOLUL IV

ORIGINALITATEA SISTEMULUI BRAILLE. RASPINDIREA LUI

Dupa cum am mai spus, spirite inacrite au imputat Institutului national si in general orbilor de a ii voit sa adumbreasca numele lui 'Barbier, cel care vedea, in folosul lui Braille, orbul. Nu vom lua ca dovada decat o singura pagina din romanul lui Lucien Descaves intitulat Les emmures. Aceasta opera naturalista, publicata mai intai in foileton in Le Journal, in anul 1894, aduce in scena pe orbi. Romanul are drept cadru principal: Institutul National al tinerilor orbi din Paris si Asociatia Valentin Hauy care de-abia luase fiinta. Annette, maritata cu un orb, a inventat si ea un sistem de scriere care dupa conceptia ei trebuia sa detroneze sistemul Braille95. (95 Astazi putem numi pe numele lor adevarat personajele romanului. Annette infatiseaza in parte pe d-soara Alulot care a fost directoarea scolii de orbi din Angers si al carui sistem de scriere facuse mult zgomot in acea vreme.).

Rau primita de comisia insarcinata cu examinarea proiectului, eroina povestirii se exprima astfel:

"Nu ma voi mai poticni mult timp de parerile preconcepute ale unei lumi mici si dusmanoase fata de orice progres care nu emana de la aderentii ei. In fond institutia nu este decat o Societate de Admiratie mutuala; aici orbirea se agraveaza prin lipsa vederilor morale.

"Cine poate sti daca Louis Braille ar fi dus la capat faimoasa lui scriere, fara germenii semanati de Charles Barbier, Cristofor Columb al acestui Americo Vespuccio? Dar Valentin Hauy, primul institutor al orbilor? A fost la iei de clarvazator ca Barbier! Nu are importanta, Braille este modelul,, el ofera panaceul anaglyptografic96 el este un fost elev al Institutului. Acesta traieste prin el. Ei bine, daca orbii tin asa de mult la Braille al lor, n-au de-cat sa si-l pastreze, sa pastreze acest alfabet al prizonierilor care intretin corespondenta in secret cu prietenii lor dinafara"97. (96 Braille nu este raspunzator de acest nume barbar "anaglyptografie" prin care Levitte, censorul de studii al Institutului a desemnat mai tarziu scrierea cu puncte in relief.). (97 Lucien Descaves, Ziditi de vii, ed. a II-a, 1925, pp. 288-289.).

Louis Braille este evident un simbol pentru orbi, simbolul orbului care libereaza de o piedica pe fratii lui de suferinta. Increderea in sine si increderea altuia sunt necesare succesului orbilor in viata: pentru ei este providential sa datoreze unuia din ai lor eliberarea intelectuala. Daca Braille nu este numai un pur simbol, de vreme ce alfabetul lui exista, ca o realitate indiscutabila, in orice caz insa este un simbol pur: nu se poate gasi in viata acestui om nimic care sa semene a vanitate sau a spirit de casta. De altfel, cand Annette vorbeste de un "alfabet al prizonierilor", imputarea se adreseaza mai de graba lui Barbier, al carui sistem era prin esenta o "scriere secreta". Daca Annette ar fi avut ceva mai multa stiinta decat pedantism ea ar fi stiut doua lucruri:

1. La origine nu orbii, ci acei care vad au opus pe Braille lui Barbier. Pignier, Dufau si Guadet au proclamat in scrierile lor meritele noului alfabet si aceasta nu au facut-o nici din vanitate si nici pentru glorie, ci pentru motivul ca ei fiind directori si sefi ai unei scoli de orbi si-au dat seama tangibil, ca sa zicem asa, de marele serviciu pe care Braille l-a tacut fratilor lui.

2. Greutatile intampinate de Barbier nu au venit din partea orbilor, ci din aceea a celor cu vederea sanatoasa. Pignier scrie98 cu privire la sonografie: "d-l Barbier, la fel ca multi inventatori, sfarsi prin a depasi masura cand este vorba de meritul lor si de foloasele aduse, care sunt totusi si reale. Poate ca spiritul lui avantat se exalta putin in aceasta privinta, pretentiile lui devenira de asemenea mai mari". Intr-adevar, in 1821, Barbier prezenta sistemul sau ca accesoriu si secundar; in 1825, ca "baza a educatiei orbilor"; in 1830, ca "baza fundamentala a invatamantului". (98 Pignier, Studiu istoric, p. 102.).

Asa cum am spus mai sus (cap. III), gloria lui Charles Barbier, din punct de vedere psihologic, a fost de a descoperi ca punctul in relief este singurul care satisface nevoia cititului tactil; in orice caz insa nu putem vorbi de o intuitie de geniu. Sa nu uitam ca scrierea denumita "expeditivul francez" a fost imaginata pentru militari si pentru diplomati si ca acest sistem, conceput pentru cei cu vedere, comporta deja puncte si linii, care puteau fi scrise cu creionul sau cu tocul. Daca intre timp capitanului de artilerie i-a venit ideea reliefului, la inceput nu s-a gandit de loc la orbi, ci la nevoia in care se putea afla un ofiter in campanie care trebuia sa expedieze noaptea o telegrama - de unde si numele de "scriere nocturna" - fara cerneala sau creion si de a putea multiplica repede numarul exemplarelor prin simpla apasare. Barbier nu a adus, orbilor decat un sistem conceput pentru cei cu vedere. Prin aceasta, meritul lui este oare mai mare decat cel al lui Valentin Hauy, care pentru a da posibilitatea orbilor sa citeasca se multumea sa reproduca in relief caracterele obisnuite in imprimerii? Iar daca punctul a reusit mai bine decat litera, aceasta e simplu si firesc. Daca a fost sau nu o simpla intamplare ca Barbier a ajuns sa se gandeasca la orbi, dupa ce savantii ale caror concluzii le-am mentionat, au examinat inventia sa, nu se stie. Nu este insa mai putin adevarat ca fostul capitan a inteles ce nevoie au orbii de o scriere speciala. Intr-o brosura, care e drept dateaza de pe la 1830(99) adica este posterioara aparitiei sistemului Braille, el a scris urmatoarea fraza, aplicabila de altfel tot asa de bine lui Braille cat si sistemului sau: "O scriere deosebita, potrivita situatiei lor, este singura care le poate fi de folos; pana acum insa nu s-a straduit nimeni s-o descopere". (99 Despre instructiunea orbilor, Paris, imprimeria Huzard-Courcier, in 12, 12 pagini, fara data, continand raportul Academiei de Stiinte, semnat Cuvier si Mo1ard, cu data de 10 ianuarie 1880.).

Fara indoiala ca drepturile lui Barbier ca inaintas sunt de necontestat. Oricine s-ar indoi n-ar avea decat sa compare datele: 1821 -1823. Barbier aplica principiile sonografiei sale, unui sistem de scriere pentru orbi, 1825-1829, Braille isi pune la punct alfabetul. Este suficient sa reamintim marturia insasi a lui Braille, pe care am citat-o la inceputul capitolului precedent. Dar intre Barbier si Braille este mai mult decat succesiune: este inrudire directa, este filiatiune:

In insusi principiul celor doua sisteme, adica: intrebuintarea punctului in relief;

In dimensiunile caracterelor: dreptunghiul generator al tuturor semnelor Braille este exact dupa cum se stie, jumatatea dreptunghiului in care se incadreaza semnele Barbier si este orientat in acelasi sens. S-ar fi putut sa fie si altfel. Vom vedea ca in America a si fost catva timp altfel, pe cand se intrebuintau caractere construite pe doua puncte in inaltime si trei largime;

3. In domeniul tehnic: Barbier este inventatorul necontestat al rigletei si al placii cu santuri. Raportul prezentat Academiei de stiinte de catre d-nii Prony, Molard si Breguet, la 1820, aduceau lui Barbier imputarea de a fi construit o masina prea complicata pentru producerea acestor semne. Barbier invata din aceasta lectie; daca simplitatea materialului pentru scris folosit de orbi este un motiv de permanenta mirare, aceasta se datoreaza imprejurarilor aratate mai sus, Coltat ne spune ca Braille realiza toate aceste combinatii, in minte; totusi e sigur ca existenta prealabila a materialului creat de Barbier i-a dat posibilitatea sa experimenteze, sa difuzeze si sa faca cunoscut prietenilor si elevilor sistemul sau. Mai mult, muzeul Valentin Hauy poseda o piesa curioasa pe care Guilbeau o socotea ca fiind din anul 1826. Este o rigleta autentica Barbier, transformata in rigleta Braille, prin adaugarea unei simple stinghii care impartea in doua fiecare casuta a rigletei Braille. Paleontologii ar numi aceasta un tip de tranzitie;

In combinatia dintre linie si punct care constituie caracteristica alfabetului Braille din 1829. Intr-adevar, se stie ca Barbier imaginase un mic patrat care avea la un cap un corn, iar la celalalt o linie reliefata. Combinand cornul si linia in diferite pozitii se ajunge a se reprezenta cele 36 puncte din "expeditiva";

Inca de la inceput sistemul Braille are o stenografie foarte precisa, nascuta din sonografia Barbier.

Intrucat ne priveste, noi nu sovaim sa declaram ca fara Barbier, nu am fi avut poate niciodata pe Braille. In acea vreme dicta principiul enuntat de Valentin Hauy: "In toate imprejurarile, trebuie apropiat orbul de cel cu vedere"100. Se aplica aceasta maxima la lectura orbilor si cu incapatanare, li se impunea sa citeasca dupa caractere pe care de-abia le descifrau. Charles Barbier a avut meritul sa se elibereze de acest principiu si sa-l dezbare si pe tanarul Braille. Aceasta nu e putin lucru pentru un om cu vedere. Dupa cum am mai subliniat, in lipsa lui Braille s-ar fi gasit sigur cineva care sa perfectioneze sistemul elaborat de capitanul Barbier. (100 V. Hauy, Studiu asupra educatiei orbilor.).

Dar Braille a facut mai mult decat sa perfectioneze, el a modificat din temelie, deci a inovat. Daca orbii nu-i datoreaza totul, in orice caz ii datoreaza ce e mai bun. Barbier avea ochii, Braille nu mai avea decat degetele. De aici s-a nascut acel cadru cu 6 puncte, perfect potrivit cu nevoile pipaitului: un punct mai mult in inaltime, un punct mai mult in latime si semnul devenea necitet. Tanarul orb nu a scos din cele 6 puncte o simpla scriere in relief, ci un alfabet complet, la fel cu cel al oamenilor sanatosi, o notatie matematica elementara, o notatie muzicala si totodata si o stenografie. Intr-un cuvant, putem spune impreuna cu Pignier: A modifica lucrurile astfel, nu inseamna o perfectionare ci o inventie101. (101 Pignier, Nota biografica, p. 14.).

insusi Barbier, intr-o scrisoare, care e drept contine si reticente, a laudat pe tanarul inventator. La 31 martie 1833 el ii scrie: "Am citit cu mult interes metoda de scriere pe care ati compus-o pentru orbi. Nu pot sa laud indeajuns sentimentul de bunavointa care va indeamna sa fiti folositor celor cu care impartasiti nenorocirea. M-as fi slujit de procedeul dv. si v-as fi multumit daca nu ar fi fost nevoie de catva timp pentru a putea dobandi practica lui Este foarte frumos sa incepeti astfel la varsta dumneavoastra si putem astepta multe realizari de la sentimentele luminoase care va calauzesc". La 15 mai 1833, intr-o nota pe care o adreseaza directiei Institutului regal si care era destinata sa fie inserata intr-o noua editie in "Scriere nocturna" - se vede ca el nu se socotea invins - Barbier se exprima asa: "D-l Louis Braille, tanar elev, astazi repetitor al Institutului regal din Paris, este primul care a avut fericita idee de a reduce scrierea punctata cu ajutorul unei riglete cu trei randuri de casute. Caracterele ocupa mai putin loc si sunt mai usor de citit; sub acest dublu raport, este un serviciu esential pentru care ii santem indatorati De altfel d-l Braille a facut si alte aplicatii .ale metodei sale, care o indreptatesc indeajuns a fi intrebuintata intr-o institutie pentru instructia tinerilor orbi"102. (102 Citat de Pignier, Nota biografica, p. 25 la iei ca si textul precedent. Am ii dorit sa stim ce putea sa fie in dosul punctelor de suspensie care reprezentau taieturile operate de Pignier.).

Dupa ce a scris aceste randuri, Ch. Barbier, daca ar fi fost un jucator care stie sa piarda frumos, ar fi trebuit sa abandoneze partida.

Asa cum spune undeva Edgard Guilbeau, fondatorul muzeului Valentin Hauy, distingem trei perioade in ascensiunea sistemului Braille si anume: 1 Triumful lui Braille la Institutul de la Paris; 2 Extensiunea lui la limbile europene; 3 Aplicarea lui la limbile extra-europene.

In ceea ce priveste utilizarea sistemului Braille in insasi scoala unde a fost conceput, se spune ca a trebuit mai mult de 25 de ani pentru ca sistemul sa se impuna. Adoptarea oficiala a sistemului Braille s-a facut de-abia la 1854 in Franta103. S-a vorbit si de o eclipsa a sistemului Braille. Ce trebuie sa intelegem din aceasta pretinsa eclipsa a metodei lui? Nu s-ar putea spune ca intre anii 1825 si 1840 sub directia lui Pignier, administratia scolii ar fi fost ostila noii scrieri. Am vazut ca de la 1827 inainte, administratia admite sa se transcrie cu noua metoda fragmente dintr-o gramatica clasica si de la 1839 ingaduie intrebuintarea sistemului Braille in clase pentru exercitiile scrise. Cele doua editii din "Procedeu" au fost realizate in imprimeriile institutiei si au marca oficiala. Dupa cum vom vedea mai departe este cert ca cel de-al doilea din aceste volume a fost intocmit pentru a fi cunoscut si difuzat in strainatate. In 1834, unele texte ale acestei metode au fost prezentate la Expozitia de produse industriale din piata Concordiei la Paris. Fara nici o indoiala ca in acea vreme ne indreptam spre o recunoastere oficiala a noului procedeu. El este mentionat si in rapoartele pe care directorul institutiei le adresa ministrului la 31 mai 1833, la 31 martie 1837 si la 27 sept. 1839(104). In sfarsit, in 1837, imprimeria Institutului regal tipari un manual de istorie a Frantei in 3 mari volume, ceea ce indica limpede ca la acea data, dupa doisprezece ani de experimentare, ne orientam fara sovaiala spre sistemul Braille pentru toate nevoile scolare. (103 Cf. Sir Clutha Mackenzie. Raport asupra situatiei mondiale a sistemului Braille (prezentat la U.N.E.S.C.O. 20-9-49) p. 5.). (104 Cf. Pignier, Studiu. istoric, p. 107 si p. 253.).

Prima carte era un volum gros, care cu toate ca nu avea decat 152 de pagini format 22 X 28, cantarea mai mult de 1750 gr. cu cartonaj cu tot. Paginile erau lipite verso pe verso, asa cum se proceda la acea vreme pentru lucrarile cu litere latine in relief liniar. Fiecare pagina cuprindea in medie 27 randuri de cate 34 caractere. Liniatura, adica intervalul cuprins intre varful celor doua puncte sau adancimea celor doua santuri succesive, este de 25/10 mm. Aceasta liniatura este aproape la fel cu cea adoptata in clipa de fata, si aceeasi cu care s-a tiparit sub titlul de "Livre de poesies", in sonografie Barbier, in 1828. Pentru a imita tiparirea obisnuita in negru s-a gasit de cuviinta sa se combine semnele in grupa. Aceasta practica a "justificarii" a fost mult timp intrebuintata in imprimeria institutiei din Paris. Trebuie sa spunem ca aceasta nu prezinta nici un interes pentru degetele cititorului, dimpotriva, ea obliga pe tipograf sa comprime anumite caractere, sa mareasca intervalul intre unele cuvinte si sa-l micsoreze pentru altele; in acest fel citirea cartii din 1837 a devenit anevoioasa pentru degetele noastre moderne, prin faptul ca literele a, b si k si apostroful sunt inghesuite in cele care le urmeaza. Intervalul dintre cuvinte este in mod normal de o jumatate de litera, in afara de cazul cand o nevoie justificata impune o fortare a acestui spatiu. In anumite parti intervalele dintre linii sunt mai mici decat cele de astazi.

Prima carte imprimata dupa sistemul Braille poarta titlul: Precis sur l'histoire de France divisee par siecle, accompagnee de synchronismes relatifs a l'histoire generale places a la fin de chaque regne (Scurta istorie a Frantei, impartita pe secole, intovarasita de sincronisme privitoare la istoria generala, plasate la sfarsitul fiecarei domnii) de L.C. si F.P.B., editia a 10-a. Se iveste insa o prima intrebare: de ce prima carte tiparita este o lucrare de istorie, si nu, de pilda, o metoda de citire sau o gramatica? Poate pentru motivul ca acestea existau deja cu litere latine in relief. Sau poate si mai simplu pentru ca textele de istorie fiind lungi, transcrierea manuscriselor rapea prea mult timp in clasa. Oricum ar fi, publicarea acestei Scurte istorii este interesanta si dintr-un alt punct de vedere. Dupa Catalogul imprimatelor Bibliotecii Nationale, L.C. este Louis Constantin (cu numele monahie, fratele Anaclet), iar F.P.B. este Mathieu Bransiet (cu numele monahie, fratele Filip). S-ar parea ca aceasta n-ar avea nici o importanta pentru viata lui Braille si totusi, are. La Institutul regal existau doua curente potrivnice: directorul Pignier era acuzat de clericalism de catre Dufau, adjunctul sau, care era si prim institutor. Mai tarziu Guadet in lucrarea sa Institutul tinerilor orbi105 in pagina 93 publica o lista a lucrarilor imprimate sub directoratul lui Pignier, numai cu intentia de a dovedi ca nu se tipareau decat carti de rugaciune sau lucrari scoase de editurile conformiste; este de remarcat ca el nu citeaza Scurta istorie din 1837 si gaseste de cuviinta sa redacteze o noua lucrare de istorie, care a fost imprimata cativa ani mai tarziu, dar cu litere latine in relief, de data aceasta, intr-un moment cand sistemul Braille era intr-o dizgratie oficiala. Ori de cate ori chestiunile confesionale au fost amestecate cu cele pedagogice, dezbaterea asupra invatamantului istoriei a fost totdeauna asezata pe primul plan. Astazi, pentru noi, aceste discutii nu prezinta nici un interes, totusi ele au meritul de a fi dat nastere la trei lucrari apartinand lui Guadet, Dufau si Pignier in ordine cronologica, din care putem culege pretioase amanunte asupra originilor sistemului Braille. Ele erau cat pe aci sa compromita pentru totdeauna difuzarea acestui procedeu, deoarece, dupa cum vom vedea, au fost cauza concedierii lui Pignier, care pricepuse atat de bine toate foloasele sistemului. (105 Aceasta lucrare a fost mai intai publicata in Analele educatiei surdo-mutilor si orbilor, editate de Eduard Mor el. A aparut in volum la 1849. Ne referim la aceasta ultima editie.).

In adevar, in 1840, Pignier care era acuzat de a corupe tineretul prin invatamantul istoriei, a fost scos la pensie inainte de termen. Adjunctul Dufau, care i-a luat locul nu a fost de la inceput favorabil noului sistem. Daca a fost o eclipsa Braille, ea se plaseaza intre 1840 si 1850, in timpul celor 10 ani de la inceputul directoratului Dufau. Aceasta eclipsa nu a fost insa decat partiala. La inceput respinsa pentru literatura, metoda Braille pastra insa oficial dreptul de imprimare pentru muzica. Daca Slujba mortilor imprimata in 1838 (M.V.H. No. 478) are inca notatii liniare, Principiile de armonie, ale lui Gauthier (M.V.H. 1404), Studiile lui Cramer (M.V.H. No. 1413) si Culegere de cantece pe trei voci, de Gauthier (M.V.H. No. 1413 bis.) toate trei publicate in 1839, prezinta particularitatea ca textul este gofrat in litere obisnuite, pe cand muzica este imprimata dupa sistemul Braille (PI. IV A). Aceasta solutie hibrida a fost pastrata si de Dufau, deoarece in 1841 s-a imprimat la fel o metoda de pian de Lemoine (M. V. H. nr. 1414) si in 1845, metoda de Kalkbrenner (M.V.H. nr. 1415). In tot timpul acesta, elevii si profesorii orbi ai institutiei se foloseau de scrierea punctata pentru tot ceea ce-i privea personal. S-a pretins ca o faceau in ascuns, fara stirea directiei. Aceasta e insa indoielnic. Muzeul Valentin Hauy pastreaza cateva manuscrise din acea vreme. Unul din ele, Drumul crucii poarta deslusit mentiunea "transcris de J. P. Lamirault, elev al Institutului regal, 1844". Te intrebi de altfel cum s-ar putea ascunde cineva pentru a scrie cu sistemul Braille, care este zgomotos si pe langa aceasta necesita si un material special?

In anul 1847, s-a reinceput tiparirea textelor numai dupa sistemul Braille, mai intai fara mentiunea originii "Imprimeria institutiei" dar totusi in localul si cu materialul acestei imprimerii. In aceste conditii s-au tiparit: "Mic solfegiu" (M. V.H. nr. 1410 probabil in 1847), Slujba notata (M.V.H. nr. 1431; 1849), Imitatia lui Isus Cristos (M. V.H. nr. 1434; 1849). Un fapt si mai semnificativ inca: pe lista premiilor institutiei apare un premiu de scriere in 1849, pentru sectia de baieti, iar in anul urmator pentru fete. De treizeci de ani nu se "mai intamplase asa ceva, din timpurile eroice cand se inversunau sa faca pe orbi sa scrie cu creionul caracterele de manuscris al oamenilor cu vedere. Atribuirea unui premiu de scriere Braille presupune o instruire a acestui sistem in clase si o dovada de recunoastere oficiala106. De altfel Dufau nu va intarzia sa recunoasca public superioritatea caracterelor Braille asupra celor cursive cu linii in relief imitate dupa acelea care erau intrebuintate atunci la Edinburg si Philadelfia si pe care el incerca sa le impuna la Paris. Daca in prima editie (1837) a lucrarii sale, Dufau nu spune nici un cu-vant despre Braille, in a doua editie (1850), consacra acestui sistem mai multe pagini elogioase. La distribuirea solemna a premiilor in ziua de 17 august 1852, el declara: "Moartea ne-a rapit pe unul din profesorii nostri, indemanatecul si pretiosul Louis Braille, caruia orbii ii datoreaza acea atat de simpla si roditoare descoperire a scrierii cu puncte in relief, astazi adevarata forta motrice a succeselor"107. De altfel nu incredintase el orbului Remi Fournier transformarea imprimeriei Institutiei Nationale, in imprimerie Braille? (106 Articolul III al regulamentului interior din 28 oct. .1848, prevede pentru clasele elementare "Invatamantul scrierii cu puncte". Este vorba probabil de procedeul imaginat de Braille, pentru reprezentarea in relief a literelor obisnuite. Asupra acestui procedeu, a se vedea cap. V.). (107 Palmares, 1852, p. 7.).

Aceasta succesiune de date si referinte poate ca nu va interesa decat pe istoriograf. Totusi din ele reiese ca sistemul Braille s-a impus nu printr-un schimb de influente, ci printr-o presiune interna, prin insufletirea celor care il foloseau si care ii simteau valoarea in fiecare zi, prin recunoasterea celor cu vedere, raspunzatori de educatia orbilor, prin progresele vadite, realizate dupa adoptarea acestui sistem. Un fapt simbolizeaza entuziasmul tinerilor orbi pentru metoda cea noua. In 1837 s-a decis imprimarea in caractere Braille a Scurtei istorii a Frantei despre care am mai vorbit; din economie, nu s-a facut decat un singur mulaj si nu s-au turnat decat caractere cu 6 puncte. Elevii si repetitorii taiara cu dalta punctele de prisos, pentru ca sa formeze literele a, b si z. Astfel, datorita convingerii si rabdarii care insufleteste pe pionieri, ei creara materialul tipografic necesar la tiparirea lucrarii.

Dupa cat se pare, acest material improvizat s-a intrebuintat la tipografia Braille pana la 1854,'data la care a fost tiparit la Institutul din Paris o metoda de citire Braille in limba portugheza (M. V. H. No. 1439). De data aceasta au fost gravate atatea punctatoare cate erau necesare pentru diferitele litere, caci insusi regele Braziliei Don Pedro al II-lea a platit din caseta sa personala cheltuiala lucrului si in special a turnarii noilor modele.

Data de 1854 poate fi considerata ca punct de plecare pentru difuzarea sistemului Braille in strainatate. In vederea acestei difuzari, editia a 2-a din Procedeu (1837) prezenta la pagina 5 si 8 rugaciunea Tatal nostru in 6 limbi (latina, franceza, italiana, spaniola, germana, engleza) cu text corespunzator in relief linear pe coloana vecina. Stim108 ca acest volum a fost comunicat tuturor institutiilor pentru orbi care existau la acea epoca: Philadelfia, Glasgow, Edinburg, Bruxelles, Madrid, Perth, Copenhaga etc. Abatele Carton, directorul scolii din Bruges, consacra metodei Braille un comentariu in fiecare din volumele lucrarii publicata despre orbi si surdomuti in 1838 si in 1839(109) Guadet insa este cel care a contribuit foarte mult la raspandirea sistemului in strainatate110. El aprecia mult aceasta metoda, careia cu ocazia inaugurarii unor noi cladiri pe bulevardul Invalizilor in 1844, ii consacra un lung expozeu111. De la 1855 pana la 1863, el publica Institutorul orbilor, un periodic foarte apreciat de educatorii straini si in care, de mai multe ori112 revine asupra foloaselor procedeului Braille. (108 Pignier, Studiu istoric, p. 107.). (109 Abatele Carton, Surdomutul si orbul, t. 1, 1837, p. 223: t. II, 1839, p. 81.). (110 Despre Joseph Guadet (1795-1880) cf. M. de la Sizeranne, Guadet si orbii, Tournon, 1885.). (111 Cf. Analele de educatie a surdomutilor si orbilor, 1844, p. 80 la 91.). (112 A se vedea mai ales t. I (1855-1856), p. 68-75-93- 116-121; t. II (1856-1857) pp. 95-141-162.).

Cu toata aceasta propaganda, ascensiunea sistemului Braille a fost foarte inceata si aceasta din cauza ideii inradacinate ca orbii nu trebuie sa aiba un alfabet propriu.

Exemplul l-a dat Elvetia. In 1852 sistemul Braille si-a facut aparitia in azilul orbilor din Lausanne, fondat chiar atunci (1843). Elevii apreciaza repede meritele procedeului in asa fel incat in 1858 el a fost intrebuintat oficial in clase. Directorul Hirzel nu i-a dat preferinta decat dupa ce a facut o calatorie de studii in Franta, Germania si Anglia. In 1860 fonda imprimeria azilului, care, la 31 decembrie in acelasi an, tipari prima carte cu sistemul Braille in strainatate113. Titlul cartii era Evanghelia dupa Sfantul Ion. In curand urmara, in 1861, un Abecedar si o Geografie (M. V. H., nr. 1454). In 1866, presa din Lausanne tiparise 6 lucrari scolare in limba franceza, 5 in germana (probabil primele care au fost tiparite in aceasta limba) si acea minunata editie a bibliei, versiunea protestanta a lui Osterwald, in 32 de volume (35 x 25), 24 pentru Vechiul Testament, 8 pentru Noul Testament, in total 4 600 de pagini, cu o greutate de circa 60 kg cu legatura cu tot114. (113 De la 1835, adica aproape de la fondare, institutul din Woluwe-Saint-Lambert, langa Bruxelles, imprima dupa metoda Braille, dar numai muzica dupa cate se pare.). (114 Cf. L. Bolii, Cronica azilului orbilor din Lausanne (1843-1943), Lausanne, 1944.).

In tarile germanice, sistemului lui Braille - in forma lui originala - i-a trebuit patruzeci de ani ca sa se impuna. I.W. Klein, fondatorul institutiei din Viena, ii cunostea existenta in 1837 (115) si Knie, fondatorul scolii din Breslau aflase despre el in 1841. Aceste doua personalitati insa nu au fost favorabile generalizarii sistemului, imputandu-i ca ridica un zid in plus intre orbi si sanatosi. Se recunostea ca procedeul Braille aducea foloase netagaduite orbilor, dar se respingea in acelasi timp acest sistem care nu era facut pentru vedere si pe care oamenii cu vedere nu-l puteau citi decat dupa ce se cazneau sa-l invete. Dupa cum va spune Koechlin116, se cerea un mare sacrificiu din partea saracului in folosul bogatului. Se invoca mai ales autoritatea lui Knie, pentru ca el era orb si avea parerea ca "Pentru invatatura orbilor, trebuie sa folosim mai intai de toate procedeele pe care le-au descoperit chiar ei". Cu toate acestea, in 1858, Knie, fara indoiala sub influenta lui Guadet, insera un alfabet Braille la sfarsitul editiei a 5-a a cartii sale177 si in acelasi timp, lua parte si el la difuzarea sistemului, comentandu-l in "Organul" institutiilor de surdomuti si orbi. (115 J. W. Klein, Istoria educatiei orbilor si a asezamintelor dedicate orbilor in Germania, 1837.). (116 Fondatorul scolii de orbi din Ilzach, langa Mulhouse, care era orb, preconiza sistemul Braille, inca din 1864 si se arata un aprig aparator al lui la Congresul din 1878 de la Paris.). (117 Knie, Introducere in tratamentul adecuat copiilor orbi.).

Dar o noua cursa se intinde sistemului francez. Saint-Marie din Leipzig alcatui un alfabet in care litera p cea mai frecventa in limba germana avea un semn cu mai putine puncte. In acest fel prima serie Braille ajungea sa reprezinte literele e, n, r, u, i, l, p, g, d, f. Economia, de puncte era de 20%, dar aceasta nu reprezenta un' folos decat pentru scrierea cu punctatorul si nu aducea nici un castig de spatiu, numarul caracterelor fiind acelasi. Ca urmare, primul congres al institutorilor de orbi (Leipzig 1873) se gasi in fata unei mari confuzii. De pilda, in Austria planul de studii din 16 septembrie 1867, aprobat de Ministerul instructiei publice, introduse sistemul Braille in Institutia imperiala si regala din Viena118, dar directorul Pablasek, ramase partizanul studiului simultan al caracterelor romane si Braille. La al doilea congres (Dresda, 1876), 14 scoli se pronuntara pentru Braille adaptat la limba germana si numai 11 pentru sistemul Braille original. Vom vedea mai departe in ce mod congresul de la Paris facu sa se incline balanta in favoarea acestuia din urma. (118 Cf. Al. Meii, Istoria institutului regal-imperial de educatie a copiilor orbi din Viena, Viena, 1904, p. 183.).

In Anglia, adoptarea sistemului Braille a fost deosebit de anevoioasa. In 1868, cel putin 4 sisteme cu caractere obisnuite in relief (Moson, Fry, Alston, Gall) si 2 sisteme stenografice (Lucas si Frere) isi imparteau bunavointa directorilor de scoli pentru orbi. Atunci interveni dr. Armitage, fondatorul lui "British and Foreign Blind Association for Promoting the Education of the Blind"119. El facu sa se admita ideea ca numai orbii trebuie sa decida, care din sisteme le poate fi mai de folos. Organiza deci un Comitet numai din orbi, care intrebuintau cel putin trei din sistemele in vigoare pe atunci: din acestea ei trebuiau sa aleaga. In 1870, comitetul se pronunta pentru Braille, ca procedeu de scriere, rezervand o forma modificata a sistemului Moon (PI. IV c) pentru imprimarile in relief. Dar sistemul Braille se impuse in curand, atat pentru imprimare, cat si pentru manuscris. In 1871, din 46 lucrari consacrate in majoritate educatiei orbilor la domiciliu, una singura mentiona procedeul Braille in prospect: in 1883, datorita actiunii energice a d-rului Armitage si a publicatiilor iui, din care prima foarte modesta, tiparita in 1870, cea mai mare parte din scolile de orbi engleze adoptasera sistemul francez120. (119 "Asociatia orbilor din Marea Britanic si strainatate pentru promovarea educatiei orbilor".). (120 Cf. Armitage, Educatia si folosirea orbilor, edit. Londra, 1886.).

In 1878 are loc la Paris importantul Congres Universal pentru imbunatatirea soartei orbilor si surdomutilor. Comisiunea H primise mandatul sa "studieze diferite metode de tiparire si scriere in vederea unificarii sistemelor". Au fost reprezentate: Germania, Anglia, Austria, Ungaria, Belgia, Danemarca, Franta, Olanda, Italia, Suedia si Elvetia. Concluziile formulate de dr. Meyer director al scolii de orbi din Amsterdam au fost discutate foarte mult in sedinta plenara de la Tuilleries, pavilionul Flore, la 27 septembrie 1878. Dupa ce a fost indepartat sistemul Moon, ca sistem principal si respinsa propunerea americanului Smith care voia ca in fiecare limba sa se aleaga semnele care se formeaza mai repede pentru figurarea literelor celor mai mult intrebuintate121 ceea ce echivala cu crearea a tot atatea alfabete cate limbaje. Comisia a avut de suportat atacul partizanilor literelor obisnuite in relief. Purtatorul de cuvant al acestora, englezul Johnson declara: "Sistemul Braille conventional si special, desparte pe orb de cel cu vedere Intaietatea trebuie lasata caracterelor romane in relief"122. In sfarsit, dupa ce directorul Meyer a precizat: "Propunand adoptarea sistemului Braille, am inteles sa vorbim de sistemul Braille nemodificat, de acela francez si nu de un altul"123, si dupa discutii "Congresul (Darea de seama p. 153) se pronunta cu o mare majoritate pentru generalizarea sistemului Braille, nemodificat". Decizie capitala pe care in urma se vor sprijini ton partizanii universalizarii ordinii originale a clasificarii semnelor. Incepand din anul urmator (Al III-lea congres al institutorilor pentru orbi, Berlin, 1879), Germania aplica integral procedeul si renunta la sistemele dizidente. (121 A se vedea memoriile sale, in Dare de seama asupra lucrarilor Congresului, Paris, Imprim. Nat. 1879, p. 287. De notat ca lucrari contemporane au aratat ca semnele Braille care se citesc cel mai usor nu sunt cele cu puncte mai putine, ci cele care genereaza mai usor imaginea. (Despre aceasta Burklen, Psihologia orbilor, Leipzig, 1924)). (122 Cf. Dare de seama asupra lucrarilor Congresului, p. 145.). (123 Cf. Dare de seama asupra lucrarilor Congresului, p. 148.).

Dintre toate statele cu grai european numai Statele Unite ale Americii n-au urmat curentul decat mult mai tarziu. Pe la 1885, situatia imprimarii in relief era acolo din cele mai incurcate. La Saint-Louis se intrebuinta sistemul Braille si caracterele romane in relief; la Philadelfia, sistemul Braille, sistemul Moon si cel roman; la Boston cel roman si sistemul Braille american, compus din aceleasi semne ca si Braille-ul original, dar asezate dupa vederile iui Smith, expuse mai sus, intr-o ordine care se presupunea ca se potriveste mai bine nevoilor limbii engleze. In toate celelalte institute, se intrebuinta in mod obisnuit sistemul roman si "Punctul New York" sau "Sistemul Wait".

Pe la 1866, Russ, directorul scolii de orbi din New York, nascoci un nou sistem si anume: aseza orizontal axul cel mare din dreptunghiul generator al caracterului Braille; in acest fel se castiga loc si se construi pe acest principiu un fel de stenografie.

Urmasul lui, Wm.B. Wait, relua ideea si facu un alfabet ale carui caractere nu aveau toate decat doua puncte inaltime si cel mult trei largime pentru literele mici, 4 pentru cele mari si semnele de punctuatie. In acest fel se castiga loc (cam 25%) dar in schimb printre alte neajunsuri, citirea era mai grea si literele nu ajungeau asa bine sub degete. Lupta a inceput mai intai impotriva sistemului roman. Partizanii acestei solutii ramasera cu indaratnicie legati de principiul lui Hauy, dupa care orbul nu trebuia sa se deosebeasca de omul cu vedere prin sistemul alfabetic. La care Wait raspunse, intreband: ce anume apropie mai mult pe orb de cel cu vedere, caracterele pe care sanatosii le pot citi, dar orbii nu le descifreaza decat incet, sau un sistem special, care se deosebeste de acel al oamenilor cu vedere, dar care sa permita orbilor sa se apropie de rapiditatea cititului lor? Apoi au fost atacati sustinatorii sistemului Braille pur si Braille american. Catre anul 1890, Hali inventa o masina de scris si o masina de stereotipare, care se potrivea celor doua sisteme din urma. Ca raspuns, aparatorii lui Wait prezentara "Kleidograful", aparat cu care se putea scrie mai repede "Punctul de la New York".

Doua imprejurari erau sa aduca victoria acestui "punct de la New York". Wait avea o mare influenta asupra directorilor de scoli. Constituindu-se o majoritate dintre acestia, American Printing House for the Blind (intreprinderea americana de tiparituri pentru orbi) din Louisville, intretinuta de ultimii federali, tiparea bineinteles asa cum cerea majoritatea. Pe de alta parte importul in America a cartilor lui Braille, imprimate in Anglia, erau taxate foarte mult la vama, ceea ce impiedica raspandirea sistemului. Cu toate acestea, datorita insusirilor lui, sistemul Braille trebuia sa izbuteasca. Trebuia sa se sfarseasca o data cu risipa de timp si bani prin tiparirea aceleiasi reviste in trei alfabete deosebite. La congresul de la Little Rock (1910) se hotari definitiv acest punct de vedere si incepand din 1917 nu a mai existat in America decat un singur sistem de scriere pentru orbi: sistemul Braille original.

Alte doua date insemnate marcheaza istoria expansiunii Braille: 1929 si 1949.

In 1929, o comisie de specialisti, intrunita la Paris, la sediul "American Braille Presse" din care faceau parte reprezentantii Germaniei, Angliei, Statelor Unite ale Americii si ai Frantei, pusera la punct o notatie muzicala internationala Braille. Aceasta era foarte necesara deoarece, pentru a nu mai vorbi de incercarile sporadice124 si de hotararile care nu au fost niciodata aplicate125, doua mari tipuri de editii isi imparteau daca nu favoarea acelor care le intrebuintau, cel putin favoarea tipografilor. Germania, Franta, Italia si toate tarile care se aprovizionau cu muzica Braille de la Paris, ramasesera credincioase notatiei unificate care se stabilise la congresul de la Colonia (1888). Aceasta notatie, afara de cateva mici amanunte, reproducea pe aceea care fusese pusa la punct de profesorii Institutului din Paris si pe care Levitte126 o prezentase la Congresul din 1878. Pe de alta parte "National institute for the Blind", de la Londra, facea opinie separata, in plin razboi mondial, inspirandu-se din sistemul propus de scotianul Stericker in 1912 si imprimand in 1917 un nou cod pentru scrierea de muzica in relief. (124 Incercare Savary-Mahaut (Jersey, 1886) Notatia muzicala a sistemului Watt, (cf. Key to the New-York Point, N. York. 1893, p. 10)). (125 Congresul din Dusseldorf, 1903.). (126 Levitte, Anaglyptografia si rafigrafia lui Braille, 1880, P- 13 si urm.).

In realitate nu era nici o divergenta in ceea ce priveste semnele fundamentale la care se oprise Louis Braille in 1837 pentru reprezentarea notelor, a valorilor, pauzelor etc. ci numai cu privire la randuirea acestor caractere. La originea acestor divergente a existat o singura dificultate de ordin psihologic: cerintele citirii Tactile impuneau numai o asezare orizontala a semnelor, ceea ce nu prezenta nici o greutate cand era vorba de a transcrie un text literar ale carui caractere se succedau liniar. Dar cum ai fi putut sa te lipsesti cat de putin de foloasele pe care le prezinta pentru cel cu vedere, suprapunerea pe mai multe etaje a semnelor muzicale, ba chiar si a cuvintelor cand era cazul? Aceasta era problema care a dat nastere la solutii diferite, dupa epoci si tari. Ea era legata de o problema pedagogica: aceea de a realiza cele mai bune conditii pentru asimilarea unui text muzical, de catre un tanar orb si de o problema practica, aceea a descifrarii "unei lecturi vizuale" cu degetele. Aceasta interesa in special pe cantaretii care aveau libertatea ambelor maini, pe profesorii de muzica care trebuie sa aiba posibilitatea de a urmari partitura cu o mana, supraveghind in acelasi timp cu cealalta degetele si tinuta elevului, apoi pe organisti avand facultatea de a acompania cu mana si eventual cu pedala.

In primele editii de muzica Braille127 se suprima pur si simplu tot ce ar fi putut incetini citirea (indicatii de nuante, articularii, digitatie). Mai tarziu (1860-1870), profesionistii devenira mai exigenti, dar aceasta a fost in dauna rapiditatii descifrarii. Din aceasta pricina, inca din aceasta epoca, Ballu128, inclina pentru imprimarea aceleiasi bucati in doua editii, una simplificata, cealalta completa. La origine (Studiile lui Cramer 1839), se scria alternativ, o linie in Braille pentru mana dreapta si una in Braille pentru mana stanga. In 1852 (Studiile lui Kalkbrenner) s-au fixat la o alternanta prin fraze mai mult sau mai putin lungi, dispozitie care s-a mentinut in Franta, pe cata vreme in Anglia, s-a preferat realizarea alternantei la nivelul masurii (sistem bar and bar), masura mainii stangi precedand pe aceea a mainii drepte129. (127 A se vedea mai ales Studii Kalkbrenner si exercitiile lui Cramer (Inst. Nat., 1852)). (128 Cf. Gui1beau, Studiu asupra istoriei muzicografiei Braille, in (Le Valentin Hauy, 1922, p. 27)). (129 Alternanta masura cu masura a fost incercata in Franta inca din 1892 (Soeurs Aveugles de Saint-Paul). Masura manii drepte era inaintea celei pentru mana stanga, ceea ce de buna seama a facut ca incercarea sa nu fie luata in consideratie.).

Divergentele de aceeasi natura se vor regasi pentru transcrierea textelor comportand cuvinte si muzica. Editia din 1837 a Procedeului de Louis Braille reproduce o romanta de Loisa Puget: corespondenta cuvintelor si a muzicii alternate prin fraze, este asigurata prin litere. Pentru scrierea de plaint-chant, Ballu imagineaza, cam pe la 1876, ca fiecare cuvant sa fie urmat de notele care privesc acel cuvant. Acest fel de tiparire, adoptat in editiile franceze de cant gregorian in sistemul Braille, tinde sa substituie o citire succesiva, rapida, a cuvintelor si muzicii, perceptiei lor simultane.

Se pare ca cei care citesc bine, lectorii antrenati, sunt multumiti cu acest sistem; cititorii mijlocii insa prefera sa nu urmareasca decat muzica in timpul executiei lasand cuvintele pe seama memoriei. Acestora din urma le-ar conveni poate alternantele mai putin dese de cuvinte si muzica sau, asa cum s-a propus uneori asezarea linie cu linie sau juxtapaginala.

Scrierea acordurilor trebuind sa fie orizontala130, a dat si ea loc la variante. Braille, dupa cum am vazut, imaginase "semnele de intervale" (secunde, terte etc.) care urmau unei note, indicand acordurile acelei note. Ca sa reiasa cantecul de o parte si acompaniamentul de cealalta, el scria acordurile pentru mana stinga urcand pe partitura, - sus, - si coborand pentru mana dreapta. In Belgia la Institutul regal de la Woluwe Saint-Lambert (langa Bruxelles), iar in Anglia (cod 1917) dimpotriva acordurile se scriau intotdeauna urcand131. Prin 1855, orbul Abreu, profesor de muzica la Colegiul national de surdomuti si orbi din Madrid, imagina un sistem care in Spania va ramane in vigoare 50 de ani. Avea insa neajunsul de a cere 4 puncte in inaltime in loc de trei. Guadet l-a combatut in lucrarea Institutorul orbitor132. Totusi sistemul continea o idee ademenitoare pentru notarea acordurilor: acestea nu mai erau reprezentate prin semne de intervale cu valoare relativa, ci chiar cu figura notelor care intrau in acorduri, dispusa in partea de jos a casutei. Ideea a fost reluata de un mexican orb d. Mezza, prin 1920, insa de data aceasta in cadrul obisnuit al sistemului Braille. Poate ca este pacat ca Braille nu s-a oprit la acest fel de reprezentare a acordurilor, acum insa ar fi prea tarziu pentru a ne putea gandi la o schimbare, stocul -de muzica in relief fiind considerabil. (130 In Tratatul de armonie al lui Russel (Inst. Imper. din Paris 1860) acordurile se scriau totusi suprapunand notele, ca in scrierea obisnuita.). (131 Aceasta asezare a fost mai intai prevazuta de Braille. apare in completarea facuta probabil in 1834, editiei originale a procedeului sau (cf. mai sus p. 52)). (132 Ianuarie 1857, t. II, p. 90.).

Pretutindeni unde orbii citesc, ei se folosesc de sistemul Braille - experienta a dovedit ca pipaitul refuza orice alta solutie - dar citesc nu intotdeauna cu alfabetul Braille. Cand una din tarile cu alt grai decat cel european a voit sa adopte alfabetul local pentru nevoile orbilor, de cele mai multe ori s-a procedat in felul urmator: s-a asezat in fata tabloului de semne Braille alfabetul local, apoi s-a atribuit primei litere a alfabetului, primul semn din tablou, literei a doua semnul al doilea si asa mai departe, pana la epuizarea literelor. Procedeul era simplist, insa frumoasa simetrie a tabloului Braille era ispititoare. S-a presupus ca in acest fel tinerii orbi si cei care au orbit mai tarziu, cunoscand pe de o parte alfabetul lor si pe de alta parte asimiland cu usurinta ordinea semnelor Braille, puteau invata mai repede sa citeasca. In acest mod insa, s-a ajuns la un rezultat curios: bunaoara, a treia litera din alfabetul arab traditional corespundea la sunetul t al alfabetului roman si se gasea reprezentat in sistemul Braille printr-un semn - al treilea din tablou - corespunzator literei c din alfabetul roman; aceasta era suficient ca toate literele urmatoare sa fie deplasate.

Mai mult decat atat, in aceeasi tara, de pilda - in India, din cauza numeroaselor dialecte, fiecare avand o clasificare alfabetica deosebita, acelasi sunet era reprezentat diferit in sistemul Braille, de la o regiune la alta.

In 1949 U.N.E.S.C.O. solicitat chiar de guvernul indian si-a insusit problema. Sir Clutha Mackenzie a fost insarcinat cu studiul istoric si critic al acestei probleme. De la 15 la 21 decembrie 1949, un comitet de experti intruniti la Paris, la casa U.N.E.S.C.O., stabili principiile care urmau sa prezideze la unificarea diferitelor alfabete Braille, principii care au fost adoptate ulterior in martie 1950 de catre o conferinta mai generala. In iunie a aceluiasi an hindusii schimbara pozitia luata in 1947(133) si acceptara recomandarile U.N.E.S.C.O. Putin mai tarziu, in februarie 1951, la Beyrouth s-a ajuns la acelasi rezultat pentru limbile arabe. (133 Raportul expertilor Comitetului despre sistemul Braille indian uniform, New-Delhy, 1947.).

Dar opera U.N.E.S.C.O. nu s-a terminat numai cu atat. Aplicarea sistemului Braille limbilor din extremul orient ridica probleme deosebite. In Japonia unde scrierea este silabica, s-a realizat o curioasa adaptare Braille, in care grupa fundamentala este construita pe 3 puncte, in loc de 4 ca in sistemul Braille clasic. Indochina, unde scrierea e romanizata de mai multe secole, foloseste alfabetul Braille inca din 1899. In China unde au fost introduse mai multe alfabete, problema sunetului se complica cu aceea a tonului, care se deosebeste de la o regiune la alta. In sfarsit limbile asa-zise "tribale" din Africa, intr-o zi vor avea si ele adaptarea lor.

In cazul cand aceeasi limba este vorbita pe continente diferite, este de cea mai mare insemnatate, ca nu numai alfabetul dar si codul prescurtarilor intrebuintat in sistemul Braille sa fie acelasi. De-abia in 1932 s-a realizat un acord pentru limba engleza intre imprimeriile britanice si americane. Pentru spaniola nu exista inca acord. Argentina si-a creat un sistem care se deosebeste de cel de la Madrid134. In ceea ce priveste unificarea notatiilor de matematica si stiinta, pe care incepuse sa o ia in dezbatere congresul de la Viena 1929, discutiile vor trebui sa fie reluate135. (134 De la 26 noiembrie pana la 2 decembrie 1951 la Montevideo, spaniolii si hispano-americanii au cazut de acord asupra unui sistem uniform "Braille" prescurtat; portughezii si brazilienii au procedat la fel.). (135 Aceasta va fi una din sarcinile Consiliului mondial Braille, care a fost instituit recent de U.N.E.S.C.O. pentru rezolvarea problemelor de scriere a orbilor.).

Tehnica de productie a sistemului Braille iese din cadrul lucrarii noastre136. Ne vom multumi de a arata aici pe scurt eforturile depuse pentru micsorarea celor doua neajunsuri ale sistemului: spatiul prea mare pe care-l ocupa si incetineala intrebuintarii lui. (136 Subiectul a fost tratat de Q. Perouze, Cartea orbului, Paris, 1917.).

Braille cere mult spatiu. Intr-un decimetru patrat137 nu se pot plasa mai mult de 140 caractere sau spatii in vreme ce 1 decimetru patrat din prezentul text numara vreo 1 350. In trecut a fost vorba sa se reduca marimea literelor: la Woluwe-Saint-Lambert, langa Bruxelles, s-a utilizat multa vreme asa-zisul "fin lignage" (1,8 mm intre varfurile celor doua puncte invecinate), dar in cele din urma s-a revenit la sistemul adoptat de Braille (2,4 pana la 2,5 mm), pentru ca anumiti orbi, in special aceia care si-au pierdut vederea mai tarziu, nu citeau decat foarte incet "punctele belgiene". (137 Caracterele lui Valentin Hauy (50 pe decimetru patrat) iar cele ale lui Guillie (100 pe decimetru patrat) ocupau si mai mult loc. In schimb ale lui Dufau (250 pe decimetru patrat) erau mult mai fine. Dar ne amintim ca se citeau foarte anevoie si nu se puteau scrie.).

inca de timpuriu138 folosirea ambelor pagini ale hartiei a fost o preocupare serioasa. S-au construit mai intai placi cu "interlinii" care, indepartand liniile la o distanta egala cu inaltimea unui caracter si inserand liniile verso-ului in acest interval, permit recuperarea spatiului dintre doua randuri pe fata, realizandu-se astfel un castig de spatiu de 35%. Astazi se practica in mod curent "interpunctul" ajuns posibil printr-un decalaj al paginii deja scrise pe recto, sau a rigletei ghid: castigul este astfel de 100%. (138 prima incercare a fost facuta in 1834, de catre Alexandre Fournier, fost elev al lui Hauy, care nu trebuie confundat cu Remy Fournier, caruia Dufau ii incredinta sarcina de-a organiza tipografia Braille, in 1852, trei luni dupa moartea inventatorului.).

Cateodata tiparul a urmat, alta data a precedat, aceasta miscare. In anul 1849, pe cand Braille mai era in viata, Laas d'Aguen, supraveghetor la internatul Institutului national inventa stereotipia in relief, imprimand, pentru fiecare pagina, numai un singur cliseu pe o singura fata. Pe la 1867, Ballu si Levitte, ale caror nume le vom reintalni, au facut deodata doua clisee, dupa doua foi de metal suprapuse, cea de-a doua slujind de matrita pentru relieful primei foi si reciproc, in cazul cand s-ar fi facut imprimari in interlinii. Aceste imprimari s-au generalizat dupa 1875. In,curand insa ele au cedat locul stereotipiei (procedeul Ballu 1888) sau tipografiei (procedeul Balquet, 1899) interpuncte.

Daca strainatatea, convertita mai tarziu la Braille, nu a mai avut decat sa aplice imbunatatirile puse la punct la Institutul din Paris, in schimb noi ii datoram primele masini de scris Braille (Hali in America, Picht in Germania, 1895). Aceste mecanisme nu aveau decat 6 clape (una pentru fiecare punct) si un spatiator care ingaduia sa se obtina cu o singura bataie toate punctele pentru formarea unei litere, sporind rapiditatea scrierii. In vreme ce cu punctatorul este greu sa depasesti 50-60 caractere pe minut, cei priceputi ating cu usurinta un numar indoit la masina - si cu mai putina osteneala. Cat despre rapiditatea lecturii tactile, ea variaza mult dupa subiect: cititorii mediocri trebuie sa se multumeasca numai cu 60 cuvinte pe minut, dar sunt destul de numerosi orbii care depasesc 100 cuvinte pe minut pentru a nu aminti de viteze exceptionale, mai rare.

Pentru a micsora volumul cartilor si a spori rapiditatea lecturii si a scrisului, pretutindeni se face apel la contra actiuni. Prescurtarile prevazute de Braille erau - dupa cate am vazut - de tip stenografie; prescurtarea "Soissons", care aparu putin mai tarziu, era inca nemultumitoare din punct de vedere ortografic, acea stabilita de La Sizeranne in 1882, incearca sa remedieze aceasta insuficienta. Este vorba de sistemul amplificat in 1924 si revazut recent, care in clipa de fata se gaseste in uz. Acesta cuprinde nu numai prescurtarile cuvintelor curente (b, bine; c, ce; f, a face etc.) dar si prescurtari de grupuri de litere in interiorul aceluiasi cuvant (an, en, in, etc, br, cr, dr etc). Trebuie sa cunosti sistemul Braille pentru a intelege pe deplin economia si ingeniozitatea contractiilor. Semnele sunt - pe cat posibil - "vorbitoare", adica amintesc printr-o particularitate oarecare, lucrul pe care-l reprezinta. Daca ne raportam la alfabetul Braille si socotim bunaoara ca i si punctuatia: sunt formate cu c, vom intelege de ce i ajunge sa reprezinte cuvantul cet (acest) sau, in interiorul unui cuvant si inaintea unei vocale, grupul cl; de asemenea de ce punctuatia: figureaza cr inaintea unei vocale si con inaintea unei consonante.

Toate acestea par destul de confuze celor neinitiati, iar Braille-ul prescurtat, un sistem greu de asimilat. Si totusi nu este decat o aparenta. Pe de o parte sub degetele unui orb, fie ca citeste Braille integral sau prescurtat, in subconstientul sau se creeaza structuri tactile in asa fel incat adeseori nu mai este in stare sa precizeze daca a citit "litere integrale" sau contractate. Pe de alta parte, marea majoritate a cartilor care impodobesc rafturile bibliotecilor pentru orbi sunt scrise dupa sistemul prescurtat, in folosinta actualmente: totusi toate aceste volume au fost transcrise benevol de oameni cu vedere, ca o dovada stralucita ca alfabetul Braille si sistemul lui de aplicare nu sunt chiar atat de greu de deprins pentru ei.

CAPITOLUL V

ULTIMELE INVENTII SI ULTIMII ANI AI LUI BRAILLE

O data alfabetul sau pus la punct definitiv, Braille nu se opri aci. Dadu fratilor sai, orbi, posibilitatea sa citeasca mai iute decat ar fi putut mai inainte. Astfel le imbunatati simtitor conditiile absolut necesare pentru asimilarea culturii si in acelasi timp le dadu mijloacele sa corespondeze intre ei. Dar daca scrisul cu puncte in relief este singurul care poate raspunde exigentelor pipaitului, el nu convine de loc vederii. Desi un om cu vedere il poate deprinde foarte iute, ba poate chiar il si citeste mai iute decat un orb cu degetele sale, iar scrisul il executa fara greutate139 totusi nu realizeaza conditiile prielnice pentru o buna lectura vizuala. Litera este prea mare140, ea nu iese in evidenta decat prin relieful sau, adica prin umbra punctului, pe un fond de aceeasi culoare, ceea ce face ca lectura sa fie obositoare in cele din urma. O pagina imprimata negru pe alb, prin varietatea caracterelor folosite (majuscule, minuscule, cursive, aldine etc.) este un adevarat tablou pentru ochi. Dimpotriva pagina lui Braille, cu multiplicitatea punctelor sale avand aceleasi gabarite, nu alcatuieste de loc o imagine. Pentru cel cu vedere care o priveste pentru prima oara este chiar respingatoare si nu se gandeste ca n-ar fi tocmai asa daca ar cunoaste sistemul si daca fiecare caracter ar avea pentru el o semnificatie. (139 Cea- mai mare parte a volumelor care impodobesc rafturile bibliotecilor noastre pentru orbi, au fost transcrise:u mana sau cu masina de copisti benevoli, care au invatat au numai Braille-ul integral, ceea ce in realitate nu este decat un joc, dar chiar si diferitele sisteme de "prescurtari ortografice", care ingaduie reducerea volumului cartilor. Asa se intampla ca "Biblioteca Braille" din Paris numara 150 000 volume scrise de mana; de asemenea "National Library for the Blind" din Londra are tot 150 000 volume. N-am putea aduce dovezi mai stralucite despre usurinta folosirii sistemului Braille de catre cei cu vedere.). (140 Sase pana la 8 milimetri inaltime, pe 3-4 latime.).

N-am putea spune daca Louis Braille a avut sau nu intuitia uniformitatii deznadajduitoare a scrierii sale, pentru ochiul care este silit s-o practice in fiecare zi si pentru creierul unui ins cu vedere, care n-are nici un interes sa-si formeze structurile pe care exercitiul si necesitatea le creeaza in creierul orbului, cand degetele lui parcurg misterioasele siruri de puncte. Dar vigurosul bun simt al genialului inventator nu l-a situat intre acei utopisti, care facand din infirmitatea lor centrul lumii, cer periodic ca sistemul Braille sa fie invatat obligator in scolile primare, unde cei cu vedere sa fie obligati a-l invata, pentru a putea coresponda cu orbii si chiar a transcrie carti pentru ei. El stia foarte bine ca pentru copiii cu vedere aceasta deprindere ar fi fost doar un joc. Intr-adevar, potrivit regulamentului, Institutul primea si elevi cu vedere, care, in schimbul instructiunii primita gratuit, aduceau tinerilor orbi unele servicii marunte: ii calauzeau cand ieseau din Institut, scriau si citeau corespondenta lor s.a. Braille cunostea prea bine aptitudinile acestor copii de vreme ce in cursul anilor scolari 1831 -1834 el le preda gramatica si geografia141. Fara indoiala ca inca de la inceput ei au urmarit realizarile repetitorului lor. Folositi in mod regulat la imprimeria asezamantului, de sigur ca ei si succesorii lor au fost aceia care au tiparit si au executat cliseele pentru cartile lui Braille. (141 Pignier, Nota biografica, p. 11.).

Dar daca cei mai apropiati din preajma unui orb sunt susceptibili sa se intereseze de sistemul lui propriu de a scrie, aceasta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa se supuna exigentelor derivand din comoditatea unei minoritati, care din punct de vedere numeric ramane totusi putin importanta. Orbii sunt cei care trebuie sa se straduiasca a ii cat mai aproape de oamenii cu vedere. Astazi masina de scris, inventata parca anume pentru ei si pe care ei o pot manui fara ca mecanismul sa suporte cea mai neinsemnata adaptare, ofera o solutie din cele mai bune. Dar in 1835 nu exista inca dactilograf ia. Pentru a coresponda cu cei cu vedere fara ajutorul unei terte persoane, orbii n-aveau pe atunci alte mijloace decat sa manuiasca tocul sau creionul. Dupa cum am vazut, s-au si facut multe eforturi pentru a-i deprinde, dar stim de asemenea ca rezultatele au fost destul de mediocre. Se pare totusi ca Braille a practicat cu succes scrisul cu creionul. Pignier ne asigura, ba chiar spune: "S-au pastrat scrisori scrise de el"142. Acest fel de a scrie atat de anevoios totusi nu putea sa-l satisfaca si pe cel care isi faurise un ideal din a dota pe orbi cu unelte care sa le asigure independenta. Ori cat ar fi fost de mari straduintele in acea epoca (si reluate mai tarziu)143 pentru a face pipaibila scrierea cu creionul si a o pune astfel sub controlul degetelor, rezultatul acestor incercari au ramas intotdeauna destul de slabe. Trebuiau sa ramana astfel nu numai din motive tehnice, ci mai ales psihologice, aceleasi care au dovedit cat de improprie este pentru procedeele de lectura tactila utilizarea trasaturii netede, curbe sau drepte. Totusi era esential ca orbul sa poata controla ceea ce scria144 si ca cel cu vedere caruia nu prea ii era pe plac sa-si insuseasca sistemul Braille, sa dispuna de un aparat si o metoda cat mai simpla, cu ajutorul carora sa poata oferi corespondentului sau orb un text descifrabil prin pipait. (142 Pignier, Nota biografica, p. 18. Cercetarile noastre pentru gasirea acestor scrisori au ramas infructuoase pana acum. Regretam foarte mult, nu numai pentru ca am fi ajuns in posesia unor autografe autentice, dar prin continutul lor aceste documente ne-ar fi instruit poate mai mult despre personalitatea lui Braille, atat de atragatoare, dupa spusele prietenilor sai. Braille era intr-adevar unul din cei 3 sau 4 orbi ai Institutului din Paris care dupa marturia abatelui Carton (a se vedea la p. 22) stiau sa scrie? Nu putem raspunde afirmativ. In tot cazul testamentul sau poarta mentiunea: "Dupa o noua lectura facuta testatorului care a declarat ca fiind lipsit de vedere nu poate scrie, nici semna".). (143 A se vedea bunaoara incercarile contelui Beaufort (1882), pastrate la Muzeul Valentin Hauy, str. Duroc 9, Paris.). (144 Masina de scris nu rezolva aceasta ultima problema. Iata de ce, in 1922 un inginer francez, care si-a pierdut vederea in razboiul din 1914-1918, d. Boquet, se gandi sa cupleze o masina de scris obisnuita cu una sistem Braille. Daca orbul folosea prima, cea de-a doua producea in chip automat in Braille textul batut la masina negru pe alb si vice-versa. Daca aceasta inventie n-a cunoscut onoarea fabricatiei, aceasta se datoreste de buna seama pretului ei de cost. Poate si din cauza sigurantei relative de care dispune orbul bine antrenat la dactilografie, cunoscandu-si bine masina si pricinile care pot produce o pana.).

Tot Louis Braille a rezolvat si aceasta problema in cele din urma. In 1839, aparu o mica brosura de 16 pagini in 12, imprimata negru pe alb: Procedee noi pentru a reprezenta cu puncte, literele intocmai, hartile geografice, figurile geometrice, notele muzicale etc. pentru uzul orbilor, de Louis Braille, repetitor la Institutul Regal al tinerilor orbi. Principiul acestor procedee in fond este acelasi cu cel pentru executarea de covoare si broderii, adica se aseamana cu lucrul de mana practicat odinioara de bunicile noastre, cand faceau pe canava puncte incrucisate sau cum procedeaza si astazi elevii si desenatorii cand trebuie sa mareasca sau sa micsoreze un desen. Am aratat in alta parte ce functie insemnata de suplinire implineste calculul pentru orbul care se deda la indeletniciri manuale145. Pretutindeni unde cel cu vedere are posibilitatea sa-si creeze o imagine privind modelul, orbul numara gauri, casute, linii, fire, inlantuiri (impletituri, reluari) etc. (145 Viata orbilor, cap. III, p. 76.).

Regasim aci pe Louis Braille psihologul, psiholog din intuitie, fara sa-si dea seama. Fara indoiala ca pe timpul cand era contramaistru in atelierul de pantofi de casa din fasii, isi luase deprinderea sa-si stabileasca repere prin numaratoare. In curand ajunse la convingerea ca pentru a face pe orb sa-si dea seama de forma corecta a literelor, care fara sa fie complicate, totusi nu sunt atat de simple la pipait, nu era suficient sa le puna la dispozitie modelele lor in relief. Orice impartire in patrate, scoasa in relief in vederea reperarii, n-ar fi facut decat sa incarce figura in asa fel incat sa nu poata fi de loc deslusita. Era mult mai bine sa se intocmeasca un tablou cifrat, care sa dea - daca ne putem exprima astfel - coordonatele orizontale si verticale ale fiecarui punct. Este intocmai ceea ce a facut Braille (PI. VII B).

Aceasta noua initiativa a fost fecunda din cel putin doua puncte de vedere. Pe de o parte a provocat crearea unor aparate care inlesnesc orbilor sa comunice in scris cu cei cu vedere si viceversa. Pe de alta parte ea constituie punctul de plecare pentru o serie intreaga de procedee de scrieri in relief, lizibile pentru cei cu vedere si controlabile de catre orbi. In sfarsit, daca boala n-ar fi intrerupt experientele sale, de buna seama ca Braille, pornind de la aceeasi idee, ar fi aflat solutia si la o alta problema de importanta primordiala pentru compozitorii orbi: scrierea notelor muzicale dupa notatia celor cu vedere, dar implicand posibilitatea controlului tactil.

Cu toate ca sistemul sau de scriere specifica pentru orbi era pus' la punct inca din 1825, Braille, dupa cum am mai aratat, nu s-a hotarat sa-i redacteze expunerea decat patru ani mai tarziu, dupa experiente minutioase. Totdeauna prudent si metodic, el proceda la fel atunci cand incepu cercetarile pentru solutionarea problemei privitoare la corespondenta dintre orbi si oamenii cu vedere. Aci insa nu avea la inde-mana nici un fel de material. A trebuit sa si-l creeze el singur. Pentru a-si fixa ceea ce am numit mai sus coordonatele punctelor susceptibile de a reproduce cu fidelitate forma literelor, el a construit un gratar "regulator cu linii foarte fine" "dupa cum ne spune Coltat146 cu ajutorul caruia a reusit sa determine exact despartirea de facut intre diferitele semne alfabetice si marimea pe care trebuie s-o aiba fiecare din aceste semne". La origine inventatorul s-a gandit ca numai cu ajutorul unui astfel de aparat s-ar putea trasa literele obisnuite in relief. (PI. V). Pentru Braille instrumentul cel mai simplu, cel mai putin costisitor - orbii nu sunt bogati - ar fi fost cel mai nimerit. Dar daca numaratul casutelor ar fi fost o solutie, totusi acest numarat mergea prea incet. In momentul acela interveni Foucault, intern la Quinze-Vingts, care era prieten cu Braille - mintile lor pline de combinatii erau facute pentru a se intelege - si care avea pasiunea realizarilor mecanice147. Foucault nascoci in 1841 o masina cu ajutorul careia se putea realiza rapid si sigur combinatiile concepute de Braille, pentru reprezentarea corecta a scrierii celor cu vedere. Pe Braille aceasta solutie l-a entuziasmat mult. Dovedindu-si modestia-i obisnuita si de asta data, denumi sistemul al carui inventator in realitate era el "Braille-Foucault". Aparatul pe care Foucault il numi "plansa cu piston" iar Levitte il boteza mai tarziu "rafigraf", la origine imprima semne palpabile148. Apoi s-a constatat - nu stim daca initiativa a apartinut lui Braille sau lui Foucault, intrucat colaborarea intre ei149 era toarte stransa - ca literele puteau ii prezentate ochiului prin simpla interpunere a unei hartii de copiat. Descrierea pe care Braille o face aparatului in 1848(150) ne arata ca la aceasta data el a optat definitiv pentru acest ultim mod de productie. Hotarand astfel, el renunta la unul din avantajele procedeului sau din 1839: la posibilitatea pentru un orb de a-si controla scrisul. Trebuie sa credem ca rafigraful ca si masina de scris din zilele noastre, ofereau o marja de securitate suficienta oricui se pricepea sa-l manuiasca bine. In realitate, in decursul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea orbii care s-au slujit de acest mijloc pentru a coresponda cu cei cu vedere, au fost destul de numerosi. (146 Coltat, op. cit., p. 17.). (147 Ciudat tip de orb mai era si acest Francois-Pierre Foucault, un exemplu a ceea ce vom denumi mai departe (cap. VI) "orbirea creatoare". Nascut la 31 oct. 1797 langa Corbeil, isi pierdu vederea la varsta de 6 ani si fu crescut la Institutul regal; intra la Quinze-Vingts in 1832 si muri la 17 sept. la Rosny-sous-Bois. Pare sa fi fost posedat de demonul inventiilor si sa-si fi gasit aici "compensatie". Muzicant, el perfectiona cornul cu surdina si inventa un contrabas mecanic cu clape. Inaintea altora s-ar fi gandit la drumul de fier, pe care il numea "drum pe fagas"; tot el s-ar mai fi gandit la aplicarea electricitatii la telegraf. Este cert insa ca a obtinut 3 distinctii din partea Societatii de incurajare: o medalie de platina in 1843 pentru "plansa sa cu piston", o medalie de aur in 1849 pentru construirea unei masini pe care unii o socotesc un stramos al masinii de scris moderna si o alta medalie de aur in 1850. In anul 1851 Expozitia universala din Londra ii decerna o medalie.). (148 Institutul regal al surda-mutilor si al orbilor din Bruges pastreaza cu deosebita grija scrisoarea pe care Braille a scris-o abatelui Carton, intemeietorul acelei scoli, cu primul aparat Foucault, cu scopul de a-i arata utilitatea. Adresa scrisa cu acelasi procedeu era atat de lizibila incat plicul pus la posta la 22 mai a ajuns la destinatie a doua zi, la Bruges (PI. VIB). In lucrarea sa Surdomutul si orbul (t. II, 1839 p. 252), Carton semnala ca o scrisoare scrisa de Braille numai cu. un simplu grilaj de care dispunea pe atunci, a sosit la Bruges a treia zi.). (149 Trebuie sa semnalam totusi ca ideea de a se folosi hartia de copiat figura deja in brosura din 1839, p. 11, citata mai sus, in legatura cu un alt procedeu de corespondenta cu cei cu vedere, nascocit mai inainte de Braille si un alt orb, Binet.). (150 Tablou cifrat destinat a face pe orbi sa scrie cu litere obisnuite (Paris, 1848), pp. 1-5, imprimat in relief liniar. In 1843, Braille imprimase in relief un prim Tablou de cifre.).

Procedeul acesta insa nu reusi sa le dea toata satisfactia. Aparatul era oarecum costisitor, iar scrisul mergea incet. Ceea ce Braille a facut pentru Barbier cu privire la scrierea speciala pentru orbi, altii o vor face pentru Braille in problema corespondentei cu cei cu vedere. Pentru reprezentarea caracterelor obisnuite, Braille se opri la combinatiile care necesitau 10 puncte in inaltime: 4 pentru corpul literei, trei pentru "coditele superioare" iar 3 pentru "coditele inferioare". El s-a mai gandit si la un sistem cu 7 puncte in inaltime, dar n-a intocmit si codul formatiilor, socotind aceasta scriere "mai fina, dar mai putin regulata"151. Pe la 1865, un alt profesor al Institutului, Victor Ballu152 care de altfel fusese elevul lui Braille, reduse "decapunctele" la 9 puncte, iar "heptapunctele", la 5 puncte. Concepu chiar un sistem cu 4 puncte inaltime. El construi un grilaj, apoi o "rigleta" putin costisitoare care permitea sa se utilizeze dupa voie unul sau celalalt sistem. Sistemul cu 5 puncte a fost multa vreme folosit de orbii francezi care nu aveau masini de scris obisnuite pentru a putea coresponda cu cei cu vedere. In 1927 Asociatia Valentin Hauy reedita inca metoda de scriere "Ballu". S-a mers si mai departe. Putin dupa primul razboi mondial, un prelat din Mans, canonicul "Nouet", impreuna cu un oculist parizian, dr. Cantonnet, lucrand mai intai fiecare separat apoi unindu-si eforturile153, au conceput un proiect constand din a figura forma literelor obisnuite cu caractere punctate, ne-avand mai mult de 3 puncte inaltime. Astfel se oferea orbilor care nu prea dispuneau de mijloace, posibilitatea de a folosi si in acest scop acelasi material pe care-l utilizau pentru a scrie cu "Braille". Numai grilajul mai avea de suportat unele mici modificari: pentru scrierea Braille, intervalul intre cele doua casute era calculat in asa fel incat distanta intre doua semne consecutive sa fie putin mai mare decat aceea dintre doua puncte apartinand aceluiasi semn; sistemul Cantonnet-Nouet folosind in general doua dreptunghiuri pentru reprezentarea unei litere, era necesar ca intervalul dintre cele doua casute sa fie egal cu cel care separa doua puncte facute in aceeasi celula. Fara indoiala ca Braille ar fi renegat aceste caractere cu 3 puncte inaltime154, le-ar fi gasit prea schematice, prea putin autentice. In realitate lectura lor nu cere o practica prea indelungata, exista orbi care, lipsiti de orice alte mijloace, folosesc acest procedeu pentru a scrie adrese, ceea ce nu impiedica de loc scrisorile sa ajunga la destinatie. Daca sistemul Cantonnet-Nouet este mai putin frumos decat decapunctele, in schimb are meritul de a se putea scrie mult mai iute, pe un spatiu mai mic. De altfel inca mai demult, sub numele de "stylografie" orbii erau invatati sa traseze caractere cu creionul, in dreptunghiurile rigletei Braille, care sa poata fi citite direct de cei cu vedere. (151 Nou procedeu pentru a reprezenta cu puncte forma insasi a literelor, 1839, p. 5.). (152 Victor Ballu (1829-1907) a fost ca Braille si Foucault, un spirit creator. In afara de sistemele despre care am vorbit aci, orbii ii datoresc inventia unei masini pentru stereotipie (1851), un sistem de stenografie Braille, o rigleta foarte ingenioasa pentru scrierea Braille si diferite alte realizari. Spirit iscoditor, interesat in toate lucrurile, a retinut atentia Academiei de stiinte prin "Memoriile sale despre aurora boreala" si despre "muzica optica"; savanti eminenti ca Breal, Havet si abatele Rousselot, s-au interesat de lucrarile lui fonetice. Arhiepiscopului din Tours, care il intreba intr-o buna zi despre infirmitatea lui, gasind ca trebuie sa fie foarte penibila din punct de vedere omenesc, ii raspunse: "Sunt in viata atatea lucruri care solicita atentia noastra, incat nu m-am gandit decat rareori la acest lucru. Vederea este o fereastra prin care nu am avut timp sa privesc".). (153 Canonicul Nouet, Braille-ul uzual, le Mans, 1920. Cantonnet si Nouet, Scrierea orbilor in caractere uzuale, 1922.). (154 Ideea nu era noua. Inca din 1837, abatele Carton incerca sa reprezinte literele obisnuite incepand de la Braille-ul clasic (cf. Surdomutul si orbul t. 1, 1837 p. 227). Acest sistem a fost folosit la Bruges in locul Braille-ului clasic, timp de circa 50 ani.).

Daca generalizarea dactilografiei a facut sa cada in desuetudine aceste procedee destinate sa asigure corespondenta intre orbi si cei cu vedere, totusi la origine regasim pe Braille si ideea lui de a reproduce forma literelor obisnuite cu ajutorul punctelor.

Cadrul celor 6 puncte imaginate de Braille pentru scrierea destinata orbilor a dat loc la multe alte aplicatii, asupra carora nu putem insista. Aparate de calculat impartirea cadranului in grade etc.

Usurinta cu care orbii manuiau mecanismul lui Foucault l-a stimulat inca si mai mult pe Braille sa-si perfectioneze procedeul de reprezentare a muzicii in concordanta cu notatia celor cu vedere. De altfel, in expozeul sau din 1839 se si gasesc enuntate bazele lui, dar in vremea aceea Braille nu dispunea inca decat de un grilaj pentru realizarea figurilor. El nu mergea insa prea departe pe acest drum: sistemul sau avea o buna parte de conventionalism; cineva care cunostea notatia celor cu vedere, dar neinitiat in valoarea atribuita de Braille anumitor semne in relief, n-ar fi putut sa citeasca o partitura scrisa dupa aceasta metoda. In scopul de a reduce aceste grupari de semne conventionale, Braille, ne spune Coltat155 "a construit succesiv mai multe masini, care erau in continuu perfectionate". Aceea pe care o experimenta tocmai in clipa cand boala ii intrerupse lucrarile ii permitea sa traseze cu o mare regularitate cheile, portativul, liniile suplimentare inferioare si superioare, figurile notelor asezate la locul lor pe portativ si sub portativ, la nevoie chiar si cuvintele. Ar fi izbutit oare sa-i inzestreze pe compozitorii orbi cu aparatul visurilor lor? Problema pe care o atacase inca nu este rezolvata. Ma tem ca solutia pe care si-o propusese ar fi necesitat mult timp si mult spatiu pe hartie. (155 Coltat, op. cit. p. 20.).

Braille cunostea de multa vreme raul care-l submina. N-avea decat 26 de ani, cand primele manifestari ale bolii devenira aparente si nu mai lasau nici o indoiala asupra cauzei care ii alterau sanatatea. Corespondenta sa din aceasta epoca, ne spune Pignier156 poarta urmele presimtirilor lui. Saisprezece ani de regim Saint-Firmin au dus la acest rezultat. (156 Pignier, Nota biografica, p. 23.).

Instalarea scolii in 1843 intr-o cladire noua, situata intr-un cartier sanatos la Paris, a-venit prea tarziu. Raul se cuibarise. Totusi felul in care isi impunea crutarea sanatatii, stricta regularitate a unei vieti aproape monahale, o sobrietate perfecta indepartara oarecum data scadentei, ba chiar, dupa cum ne spune Coltat, "lui Braille ii placea cateodata sa se lase leganat de proiecte placute pentru viitor".

Dar accidentul din 1835 s-a produs din nou si Braille fu nevoit in mai multe randuri sa plece la odihna in sanul familiei si sa calatoreasca157. Atributiile lui de profesor fura usurate. Cu incepere din 1840 nu mai avea clase de ansamblu, prea; obositoare pentru plamanii sai. In 1844 directorul il scuti cu totul de invatamant, ceru insa ministerului ingaduinta sa ramana in institutie pentru "a putea fi ingrijit". La inceputul anului 1847 isi relua serviciul pentru catva timp. Dar in anul 1850, utilizand pentru circumstanta rafigraful lui Foucault si propriul sau sistem, adresa directorului o scrisoare158 prin care il ruga sa intervina la minister pentru a obtine pensionarea. Cererea lui n-a fost solutionata, intrucat ar fi ramas cu o pensie mult prea mica. (157 Christopher Moley (In Memoriam Louis Braille, The Saturday of Literature, ian 1 th 1930) ne spune ca in cursul uneia din aceste calatorii intr-un popas in Auvergne, Braille intalni un pictor care mai tarziu deveni partenerul sau la sah.). (158 Brosura despre inaugurarea monumentului ridicat in memoria lui L. Braille la Coupvray, p. 15, cuvantarea directorului Emile Martin.).

Din 1840 nu i se mai incredintau decat lectiile de muzica159. Pe timpuri fusese elev al unor maestri de seama160: d-na Van der Bursch pentru pian; Benazet pentru violoncel; Marigues pentru orga. Coltat161 ne spune ca "la orga interpretarea lui era precisa, stralucitoare, degajata, relevand insusi felul sau de a fi". Pignier, inainte de a deveni director al Institutului regal, a fost medicul marelui seminar Saint-Sulpice, ceea ce i-a creat multe relatii printre clerici. Profitand de aceasta imprejurare, multi din elevii mari si repetitorii Institutului, au fost plasati ca organisti la inceput in misiunile straine apoi in diferitele parohii din Paris162. Astfel s-a intamplat ca Braille sa ocupe succesiv mai multe posturi de organist intre care si la Saint-Nicolas-des-Champs, din 1834 pana in 1839(163), iar mai tarziu cand Institutul a fost transferat in Bd. des Invalides, a trecut la capela institutiei-mame a Misionarilor Lazaristi, strada Sevres. El regasi in acest ultim asezamant, marea umbra si inspiratia lui St. Vincent de Paul, a carui racla fusese transportata acolo in 1830. (159 profesiunea mentionata in testamentul sau este: "profesor de muzica". Preda pianul la Institut (anul 3 de pian). Elevul sau Ballu profesa in acelasi local.). (160 Intrucat Institutia nu formase inca muzicanti de seama, se facea apel la profesori dinafara, din cei cu vedere. Maestrii Conservatorului National binevoiau sa se intereseze de tinerii orbi, sa asiste la examenele lor sau chiar sa dirijeze mica orchestra din strada Saint-Victor, considerata una din cele mai bune din Paris. Traditia muzicala s-a pastrat pana in zilele noastre; concursurile de sfarsit de an si diplomele pentru predarea muzicii, eliberate elevilor Institutului sunt vizate de personalitati din lumea muzicala.). (161 Coltat, op. cit. p. 15.). (162 Conditiile in care s-a efectuat aceasta plasare, la origine, caracterizeaza perfect starea de tutela in care erau tinuti repetitorii. Cei care aveau nevoie de un organist-supleant se adresau Institutului care il desemna pe cel ales si ii incasa salariul, fie ca apoi i-l punea la dispozitie in parte sau integral.). (163 Cf. Fe1ix Raugel, Organistii de la Saint-Nicolasdes-Champes, Buletin parohial, 1 dec. 1946, p. 3.).

Braille mai ocupa acel post cand cazu la pat pentru a nu se mai ridica niciodata. In noaptea de 4 spre 5 decembrie 1851, doua zile dupa lovitura de stat164 a avut o hemoptizie mai violenta si mai impresionanta decat toate cate avusese pana atunci. Un guturai cam neingrijit165 a fost cel care a provocat hemoragia. In zilele urmatoare accidentul s-a repetat, din ce in ce mai infricosator, dupa spusele celor de fata. (164 Lovitura de stat s-a produs la 2 decembrie. Dar reactiunea sangeroasa n-a izbucnit decat in ziua de 3 (baricada ridicata in mahalaua Saint-Antoine), accentuandu-se in ziua de 4 (impuscaturi pe bulevarde), adica in seara care a precedat noaptea cand Braille a avut hemoragia; sa fi fost efectul emotiei pricinuite de evenimentele care au zguduit tot Parisul? Sa fi avut loc la Institut discutii aprinse printre profesorii interni, obosind prea mult plamanii lui bolnavi? Nu stim nimic. De altfel nu cunoastem opiniile politice ale lui Braille, caruia Revolutia din 1848 instituind sufragiul universal, i-a daruit dreptul de vot. Din ceea ce stim despre firea lui cumpatata, n-am putea deduce ca s-ar fi putut inflacara peste masura in fata schimbarii de regim. Se prea poate sa nu fi fost decat o simpla coincidenta de date intre accesul de hemoptizie si evenimentele care s-au produs la Paris in aceeasi zi. Semnalam numai ca, chiar daca intre aceste fapte ar fi fost cea mai vaga legatura de la cauza la efect, nici Coltat, nici Pignier, carora le datoram cea mai pretioasa documentare cu privire la ultimele clipe ale lui Braille, n-ar fi putut face vreo aluzie. Intr-adevar primul a luat cuvantul intr-o ceremonie oficiala abia 18 luni dupa lovitura de stat si in regimul instaurat prin ea; cel de-al doilea a scris sub acelasi guvern, intr-o vreme in care cenzura isi exercita domnia.). (165 In luna noiembrie 1851, timpul fusese foarte aspru la Paris. De la 14 la 21 vant de la miaza-noapte si inghet; in ziua de 18 la pranz ninge asupra capitalei. In ziua de 22 temperatura se ridica iar (de la 2 la 4) vantul se intoarce catre apus; presiunea atmosferica este scazuta (745 mm); se inregistreaza umiditate si ploi. La 6 decembrie, adica la inceputul fazei critice a bolii lui Braille, se semnaleaza ridicarea brusca a temperaturii (pana la 12) dar de la 12 decembrie vantul se indreapta catre miaza noapte-rasarit; presiunea atmosferica este 770 mm iar ceata acopera toata regiunea; temperatura este in scadere. - Cf. Gay-Lussac et Arago, Annalles de Chimie ei de Physique, t. XXXI, 1851 (Masson). Daca ne referim la unele studii contemporane, am gasi corelatii intre astfel de variatii de conditii meteorologice si cresterea morbiditatii (Cf. S a n s o n, Climatul gripei, Saptamana spitalelor din Paris, nr. 26, din 6-IV-1950, pp. 1200-1203.).

Pentru a-si mentine sufletul intr-o mediatie dulce, isi ruga prietenul sa-i sugereze cateva ganduri bune, izvorate din framantarile timpului si din suferintele sale. Voia ganduri substantiale, formulate pe scurt; nu-i placea vorba de prisos nici in limbajul pios, nici in cel obisnuit. Facand randuiala in cele sufletesti, nu-si uita nici interesele temporare: chema un notar si ii dicta cu multa luare aminte hotararile testamentare166 unde facu sa straluceasca o rara generozitate. Unul din colegii sai, care comunicase mai des cu el in timpul ultimei faze a bolii, scria din cand in cand dupa dicteul sau, insemnand fapte bune si ganduri de prietenie pe care voia sa le lase in urma lui. (166 Acest testament pe care l-am gasit in Minutele notarului Paillet, 77 rue de Rennes, Paris, fusese dictat domnului Thiac, notar la Paris, piata Palatului de Justitie, la 26 dec. 1851, "in decursul a doua ore jumatate". Braille este declarat orb, bolnav fiziceste, dar sanatos la minte. Printre martorii care au trebuit sa semneze actul din cauza lipsei de vedere a testatorului, figureaza Joseph Guadet si Laas d'Aguen, care au lasat un nume bine cunoscut in lumea orbilor si pe care i-am citat si ii vom mai cita.).

"Dispozitiile lui generoase priveau mai ales orbii si saracii"167. (167 Vom reveni asupra dispozitiilor sale (cap. VI, p. 124)).

"Louis Braille isi randui astfel toate pentru incheierea vietii cu acelasi sange rece ca si cand s-ar fi pregatit de o simpla calatorie. Cand cineva incerca sa-l incurajeze cu nadejdea de vindecare, spunea cu simplitate: "Stiti prea bine ca nu ma puteti cumpara cu acesti bani marunti, este de prisos sa-mi ascundeti adevarul".

"Totusi, printr-o iluzie destul de obisnuita la boala de care fusese lovit, cateva zile inaintea mortii, parea sa fi prins oarecare nadejde de insanatosire.

Ziua cea mai mare pentru el a fost 6 ianuarie 1852. Prietenii si fratele sau il inconjurara, imbratisandu-l pentru ultima oara. Fiecare primi marturia sincera a prieteniei si dragostei sale. Cand inceta sa mai vorbeasca printr-o miscare usoara a buzelor, continua sa-si arate simtamintele pentru cei din jur, in chip mult mai elocvent decat cele mai frumoase cuvinte din lume. Toti cei prezenti erau miscati pana la lacrimi. Agonia incepu pe la 4 d. a., iar la orele 7,30 Louis Braille isi inchise ochii pentru totdeauna, la varsta de 43 de ani.

"Camera in care a murit Braille a fost transformata intr-un iei de sanctuar, unde elevii si prietenii veneau sa se reculeaga sau sa verse o lacrima in amintirea acestui prieten scump si venerat168. (168 Coltat, op. cit. pp. 23-25. Printre persoanele care se aflau in jurul lui in ceasul mortii, era fara indoiala Pignier, pentru ca vorbind despre Braille si despre Gauthier (Studiu istoric, p. 8) scria in 1856: "Am primit ultima lor suflare". Cu toate ca a fost pensionat de timpuriu, in urma unor intrigi de care se pare ca Dufau, succesorul sau la directia scolii nu era strain, Pignier a pastrat multi prieteni in corpul didactic. Chiar din primele momente, el fusese avertizat de buna seama asupra gravitatii in care se gasea starea sanatatii aceluia pe care se pare ca l-a iubit din toata inima, si caruia mai tarziu i-a consacrat una din acele Notite biografice despre trei profesori orbi, fosti elevi ai Institutului. Mai stim de asemenea ca lazaristii, la capela carora Braille era organist in acea epoca, venira adeseori sa-l vada la infirmeria Institutului, in timpul ultimei sale boli. Cat despre colegul amintit de Coltat mai sus, este Coltat el insusi.).

Serviciul religios de inmormantare a fost celebrat in capela Institutului national (PI. VIII A). Elevii si profesorii au cantat cantecele funebre pentru binefacatorul lor.

Prietenii celui disparut ar fi dorit ca trupul lui sa nu se odihneasca departe de ei, departe de casa in care a trait si pe care a iubit-o atat de mult. Familia insa a preferat ca lacasul lui de veci sa fie in satul natal, in micul cimitir din Coupvray, alaturi de tatal si sora lui, care l-au precedat in mormant. Inhumarea a avut loc la 10 ianuarie 1852.

CAPITOLUL VI

PERSONALITATEA LUI BRAILLE

Dupa opera, omul. Dar cum sa patrunzi in fiinta acestei personalitati? indeobste, biograful izbuteste sa descopere laturile cele mai adanci ale fapturii sale in corespondenta intima. Dar vai - asa cum am aratat, deplangand faptul - din aceasta corespondenta n-a mai ramas aproape nimic! De altfel trebuie sa fi fost destul de saraca. Viata modesta, aproape austera pe care a dus-o inventatorul alfabetului pentru orbi, nu prea i-a dat prilejul sa-si impartaseasca gandurile si simtamintele in chipul acesta. Pe prieteni Braille ii avea in jurul sau, in internatul in care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii, iar sufletul si-l dezvaluia mai degraba prin viu grai. Vacantele, ragazul prelungit la Coupvray sau prin alte parti din pricina sanatatii, i-ar fi putut totusi prilejui un schimb de scrisori. Dar de buna seama ca el le scria prietenilor sai de la Institut in "Braille", iar astfel de texte in genere incurca si nu se pastreaza. Chiar daca Gauthier, Coltat sau altii ar fi pastrat cu piozitate unele din aceste scrisori, desigur ca dupa moartea lor mostenitorii, neputand pretui valoarea "acestor hartii" cu aspect nu prea placut, le-au distrus fara a sta mult pe ganduri. De altfel, cine oare pe la anul 1850 sa fi avut intuitia ca intr-o buna zi oamenii s-ar putea interesa despre ce a gandit si simtit acest orb, umil printre umili?

De la Braille el insusi nu avem decat: un Memento de aritmetica si cele 5 opuscule care constituie expunerea diferitelor sale sisteme169. Aceste texte sunt impersonale si nu ne dezvaluie de loc inima omului. Cu exceptia lucrarii Nou procedeu pentru reprezentarea formei literelor prin puncte care, dupa cum am mai spus este o brosura mica de 16 pagini, imprimata in negru, celelalte lucrari destinate a fi citite numai de orbi de-a dreptul, sunt in relief cu linii, adica presate intr-un sistem care din cea mai mica lucrare face o carte voluminoasa. Braille avea obiceiul sa spuna170: "Procedeele noastre de scris si de imprimat ocupa mult loc pe hartie; trebuie deci sa ne restrangem gandirea in cat mai putine cuvinte". Tocmai din aceasta cauza cele 5 publicatii nu ne arata decat un spirit preocupat de conciziune rece. Ceea ce insa putem observa comparandu-le, este faptul ca din acest punct de vedere autorul lor cautand in mod vadit perfectiunea, dobandi tot mai multa usurinta. In 1829 grija pentru o prea mare precizie avu ca urmare sovaiala in alegerea expresiei; in 1837 substituirea descrierilor prin exemple il face sa ajunga - pe drumul simplificarii - la claritate. Cand judecam stilul unui orb care scrie unui alt orb nu trebuie niciodata sa uitam ca pentru acestia ilustratia nu exista si ca adeseori ea trebuie inlocuita cu explicatii cat mai ample. Un om cu vedere va intelege mult mai usor ce este rafigraful Foucault, aruncand o privire pe gravura, decat citind oricat de atent descrierea redactata de Braille171 care totusi era un adevarat expert in precizie. (169 In mai multe randuri (pp. 57, 70, 75, 76, 90, 127, 147 din Studiu istoric, Pignier ne da extrase din "observatii" facute de Braille pe care le foloseste pentru propria sa aparare impotriva atacurilor indreptate contra lui de Guadet si Dufau. N-am regasit originalul acestor note.). (170 Co1tat, op. cit., p. 16.). (171 Tablou cifrat, 1848.).

In 1868, Institutul din Paris reedita - de asta data cu caractere Braille - Tabloul cifrat destinat a face pe orbi sa scrie cu litere obisnuite, in care (pp. 13- 15) citim urmatoarele: "Se intampla adeseori ca unele persoane sa-si inchipuie ca invatarea pe de rost a unei serii de cifre este obligatorie pentru a scrie dupa Procedeul Braille-Foucault. Aceasta este o greseala grava, cu atat mai mult cu cat poate determina multi orbi sa renunte la gandul de a recurge la un mijloc de corespondenta cu cei cu vedere, atat de pretios pentru ei. Cercetarea cu atentie a literelor prezentate ca model in tablou este suficienta pentru a face sa se imprime forma lor in memorie. Aceasta imprimare slujeste apoi ca ghid pentru trasarea configuratiei pe hartie, cifrele neavand astfel decat rolul de a procura mijloacele necesare pentru a da o regularitate perfecta literelor".

Acest text nu figureaza in nici una din cele trei editii ale sistemului publicate inca pe cand Braille era in viata. Fara indoiala ca experienta a creat necesitatea intercalarii acestei observatii juste. Absenta lui in editiile originale ridica o problema: carui tip intelectual apartinea Braille. Se stie ca printre orbi, unii - cei care si-au pierdut vederea destul de tarziu, cel putin dupa 6-7 ani - continua sa "vizualizeze" un timp mai mult sau mai putin indelungat; altii isi construiesc imaginile in chip sintetic din elementele analitice descifrate prin pipait172. In sfarsit altii, marginindu-se la reprezentari spatiale excesiv de schematice, excesiv de sarace, isi populeaza spiritul cu imagini aproximative, adeseori chiar numai cu simple cuvinte173. Nimic nu ne indreptateste sa credem ca Braille ar fi fost omul caruia ii placea numai sa vorbeasca. Este chiar peste putinta de conceput ca ar fi putut lucra la construirea sistemelor sale, fara sa ii avut o reprezentare mentala de natura spatiala a diferitelor combinatii pe care le manuia. (172 Vezi in aceasta privinta Pierre Villey, Lumea orbilor, cap. IX-XIII.). (173 A se vedea studiul nostru: Orbirea si verbalismul, in Journal de Psychologie, 1948, pp. 216-240.).

Dar, exceptand structura destul de simpla din punct de vedere geometric a acestor "agregari de puncte" cum le numeste el, nu putem afirma ca Braille a fost un "globalizator". Felul in care a procedat la alcatuirea Tabloului cifrat ne face sa ne gandim mai de graba la un spirit care-si construieste cu rabdare si metoda reprezentarile, decat la un tip imaginativ care le sesizeaza dintr-o data. Practica sa in invatamantul cu tinerii orbi nu i-a ingaduit sa conceapa ca un orb ar putea opera altfel decat prin analiza si sinteza. Iata de ce, Institutul regal, de buna seama in urma sfaturilor sale, facu sa se toarne tipuri re-prezentand "verticale de zece puncte fiind sau nu in relief", care se puteau asocia intocmai ca si piesele unui joc de pasenta; in felul acesta forma literelor se putea reconstitui marita174. (174 Procedeu nou, 1839, p. 7.).

Iata de ce nu-i veni in gand lui Braille sa-i sfatuiasca pe orbii care voiau sa deprinda practica sistemului sau, sa-si figureze mai degraba forma literelor decat sa se straduiasca a invata pe de rost cifrajul combinatiilor sale.

Cand Coquet, profesor la Institutul orbilor din Nancy si care a cunoscut pe Braille in copilarie, a fost intrebat: "Ce impresie facea Braille? Ce purtari avea? el raspunse dupa oarecare sovaiala, care dovedea parca teama de a nu aduce astfel o nota falsa: "Avea aerul de prostanac". Raspunderea acestei aprecieri - socanta in forma - ii apartine autorului. Noi o reproducem pentru ca in fond poate nici nu este atat de jignitoare. Nu numai ca nu contrazice, dar intr-o oarecare masura confirma parerile despre care am mai vorbit175 si altele care vor mai urma. Adevarul este ca sub un exterior prea putin expresiv, datorita orbirii sale precoce, Braille pastra in taina calitati pretioase. (175 Cap. I, p. 10.).

Edgard Guilbeau - care nu l-a cunoscut pe Braille personal, dar a fost elevul contemporanilor sai - ne marturisea spre sfarsitul vietii sale: "Pentru noi, Braille este bineinteles un simbol. Dar, intr-adevar, era lipsit de cultura Cand te gandesti ca si-a construit alfabetul omitand litera W" Am aratat mai sus176 ceea ce gandim despre aceasta asa-zisa omisiune. Oricat i-ar fi fost de limitata cultura, totusi Louis Braille a auzit vorbindu-se despre tratatul din Westfalia sau despre Waterloo. Locul neobisnuit in aparenta pe care-l ocupa litera W, in urma literelor accentuate se explica, dupa parerea noastra, cu totul altfel decat printr-o omisiune. Nu vedem decat o dovada in plus de grija pentru metoda care il caracteriza pe tanarul inventator. Stim ca litera W177 nu figura in tabloul literelor minuscule in relief pe care orbii invatau cititul, inainte de a se fi pus in practica scrierea cu puncte; nu era un semn prea important al alfabetului roman. Cand Braille a terminat cu figurarea celor 25 litere simple, clasa cu deosebita grija caracterele reprezentand numai particularitatile ortografice: c, e, cele 3 litere cu accent grav, 5 litere cu accent circumflex, 3 cu trema, apoi oe si in sfarsit faimosul W, toate urmand ordinea alfabetica. Daca W ramane ultima litera este firesc, intrucat litera v cu care se inrudeste este ultima dintre literele alfabetului roman care ar putea comporta o modificare tipografica. Braille era lipsit de cultura in sensul ca nu studiase nici engleza, nici germana, dar desigur nu era lipsit de logica. (176 Pag. 58, nota 91.). (177 Guillie, Studiu asupra instructiunii orbilor, p. 147.).

Cu tot continutul lor arid, textele scrise cu punctatorul de Louis Braille ne dezvaluie totusi unul din aspectele personalitatii morale ale autorului lor. Omul onest, drept si plin de probitate ni se dezvaluie in intregime, fara nici un fel de afectare. Ne vom margini sa trimitem pe cititor la frazele simple din "Avertismentul" plasat la inceputul fiecareia din cele doua editii ale Procedeului, in care aduce omagii precursorului sau Charles Barbier178. In 1839, referindu-se la un sistem179 care totusi nu prea avea multe lucruri comune cu conceptia fostului capitan de artilerie, el scria: "Domnul Barbier a imaginat reprezentarea sunetelor si articulatiilor prin agregarea punctelor in combinatii foarte ingenioase. Mi-a ingaduit sa modific procedeul sau, reducand numarul punctelor din fiecare agregatie, ceea ce ne-a dat o noua scriere, astazi foarte raspandita printre orbi"180. (178 Vezi cap. III.). (179 Nou procedeu pentru a reprezenta cu puncte insasi forma literelor.). (180 Ibid., p. 4.)

Braille nu considera ca eul este de dispretuit: el foloseste cu placere "eu" sau "al meu" cand vorbeste de initiativele sale proprii, dar niciodata nu cauta sa eclipseze sau sa micsoreze meritele altora. Reamintim ca in prefata celei de-a doua editii a expozeului facut asupra sistemului sau, scria: "Profitam de aceasta imprejurare pentru a adauga unele observatii utile si a face cunoscute aplicatiile ingenioase la care am ajuns, datorita unei practici indelungate si a bunavointei dovedite de multi orbi distinsi". Doi ani mai tarziu isi prezinta sistemul de reprezentare a literelor obisnuite si figurilor, spunand: "un procedeu la succesul caruia a contribuit foarte mult domnul Fournier, elev demn si colaborator plin de zel al lui Valentin Hauy"181. Se stie prea bine ca din clipa in care Foucault a realizat masina cu ajutorul careia se putea scrie mult mai iute combinatiile concepute de Braille, acesta a denumit sistemul care fusese inventat de el "Braille-Foucault". (181 Ibid., p. 4. Fournier este acela pe care Hauy l-a luat cu sine in Rusia si care la 7 septembrie 1806 fiind prezentat de catre maestrul sau viitorului Ludovic al XVIII-lea pe atunci exilat la Mittau, scrise pe masa alba de lemn, pe care se spune ca s-ar fi redactat Charta din 1814, fraza magulitoare si profetica: "Sub domnia lui Ludovic al XVIII-lea Institutul orbilor va ajunge la perfectie". Pe cand colabora cu Braille, Fournier era pensionar al Institutului Quinze-Vingts unde a si murit.).

Cine si-ar fi putut inchipui in clipa mortii lui Braille - ne intrebam noi mai sus - ca numele lui va fi cunoscut in cele doua emisfere? Nimeni. Poate prietenii sai orbi, cei care au fost primii beneficiari ai unei inventii sa-i fi presimtit valoarea si extinderea. Prietenii orbi si de asemenea superiorii sai cu vedere, directorii sau sefii de invatamant in Institut, care au fost martori in acelasi timp ai aparitiei sistemului Braille si ai insufletirii si nadejdilor fara seaman pe care le-a sadit in sufletele orbilor, dascali si elevi care au trait deopotriva avantul luat de acest invatamant datorita acestui procedeu si nadejdea situatiilor profesionale pe care aveau posibilitatea sa le cucereasca. Colegii lui Braille au avut presimtamantul valorii inventiilor sale in asa masura, incat au dorit sa obtina crucea legiunii de onoare pentru el182, dar dorinta lor n-a fost niciodata realizata si Braille muri fara sa fi primit aceasta distinctie183. Cine stie de altfel cum ar fi primit-o? Cu simplitate fara indoiala, intocmai ca acela care, recunoscand meritele altuia, este constient de ceea ce el insusi a creat. "Daca vreodata a dorit onoruri, spune Coltat184 care s-ar fi cuvenit meritelor si lucrarilor sale, in nici un caz n-ar fi fost din cauza intereselor personale, ci pentru ca lumina lor sa se rasfranga asupra corpului didactic al Institutului din care socotea ca este o glorie de a face parte". (182 pignier, Nota biografica, p. 21. De buna seama ca remiterea legiunii de onoare lui Montai in 1851, facu sa se nasca aceasta dorinta.). (183 Dupa cate stim, pana la aceasta data un singur orb din copilarie a primit Legiunea de onoare. Este vorba de Penjon care mergand pe urmele lui Saunderson, a urmat liceul Charlemagne si obtinu in 1807 premiul al doilea la matematici la concursul general; sub Restauratie a predat matematicile la liceul din Angers. El a fost facut cavaler al Legiunii de onoare in 1820. Mai tarziu Montai, fost elev al Institutului, devenind acordorul imparatesei Eugenia apoi Alexandre Rodenbach, elev al lui Hauy, si unul din fauritorii independentei Belgiei, obtinura aceasta distinctie: primul in 1851, al doilea din mainile lui Napoleon al III-lea in 1861, cu prilejul inaugurarii statuii ridicate lui Valentin Hauy, in curtea de onoare a Institutului. De atunci lista orbilor titulari ai Legiunii de onoare cu titlu civil, s-a prelungit considerabil.). (184 Coltat, op. cit., p. 22.).

Dupa cum am vazut, s-a adus orbilor imputarea de a se fi servit de personalitatea lui Braille, de a o ii preamarit pentru a se preamari pe ei insisi, facand din el un simbol, un stindard. Spiritul de corp a fost totdeauna un component al asa-numitului "complex de minoritate" si se prea poate sa se fi gasit si cateva inflorituri in elogiile rostite de Coltat, la 25 mai 1853 si din care noi am dat extrase mai ample. S-ar putea insa ca aceasta impresie sa nu fie decat efectul pe care il produce asupra noastra, care nu mai santem obisnuiti cu acest stil, tonul academic si uneori putin prea cautat, adoptat de Coltat pentru a aduce prietenului disparut omagiul dictat de simtamintele sale. De altfel prietenii sai cu vedere, Pignier, Dufau, Guadet, Levitte - ca sa nu vorbim decat despre cei care au cunoscut pe Braille mai de aproape - ne-au lasat despre caracterul lui un portret care concorda din toate punctele de vedere cu cel zugravit de Coltat.

Nu ne vom stradui de prisos sa refacem dupa acesti autori portretul facut de ei. Cautand sa-l accentuam, nu vom izbuti decat sa-l redam mai sters. Sa-l ascultam mai de graba pe Coltat, caruia Braille i-a fost mai intai dascal, apoi coleg si prieten apropiat.

"Prietenia pentru el era o datorie de constiinta si in acelasi timp un sentiment din cele mai calde. Ar fi fost in stare sa-i jertfeasca totul: timpul, sanatatea, avutul sau. In aceasta privinta ne-a dat mai multe exemple. Astfel, unul din elevii sai cei mai buni parasi Institutul si neavand destule mijloace de existenta, Braille, organist la o parohie din Paris, nu statu de loc in cumpana sa renunte la acest post in favoarea elevului sau.

"El voia ca prietenia lui sa fie de folos celor carora le-o daruia; il facea sa fie vigilent in privinta conduitei lor si adeseori ii inspira povete hotarate si luminoase. Cand era de dat un sfat important, dar penibil, unui prieten comun, daca altii sovaiau sau le era neplacut sa indeplineasca o misiune mai grea, "Hai sa ma sacrific" spunea el surazand. El indeplinea atat de des astfel de functii delicate incat expresia ti devenise obisnuita, iar prietenii il poreclira in gluma "cenzorul".

"Spiritul lui cercetator nu se intrezarea niciodata in cursul conversatiei; Louis Braille se straduia cu deosebita grija sa nu-i scape ceva ce ar fi putut mahni pe cineva oricine ar fi fost acela. Stia sa intretina o conversatie in asa fel incat sa fie intotdeauna interesanta si variata. Se spune ca Labruyere (sic) a stiut sa se descatuseze de una din cele mai mari greutati de stil: de tranzitii. Louis Braille pe langa ca avea acest dar, il si dezvolta in permanenta. Cand vorbea, trecea pe nesimtite de la un subiect vesel la unul serios, de la un ton usor la altul sever. Cu toate ca era inzestrat cu un spirit pozitiv, nu pregeta cand era vorba de o gluma de bun gust; din cand in cand facea sa sclipeasca scanteia unui cuvant plin de duh, ba cateodata isi incerca si ascutisul - delicat - al unei sageti. Unele din expresiile sale treceau din gura-n gura printre prieteni, cu toata cinstea si autoritatea proverbului.

"Cuvintele si tonalitatea vocii purtau pecetea unui suflet delicat care se rasfrangea pe chipul sau, unde era totusi destul de greu sa deslusesti gandurile si impresiile, pentru ca stia sa le comprime inlauntrul sau, prin energia caracterului si vointei sale. O data hotararea luata, isi indeplinea sarcina cu aceeasi constiinciozitate, fie ca ii facea placere, fie ca ii era penibil; si era de ajuns sa stie ca ceea ce facea era de folos.

"Justetea cu totul aparte a spiritului sau, cumpana ratiunii, inteligenta sa patrunzatoare, il faceau sa intrevada inlantuirea si urmarile evenimentelor; printre cei din jurul sau putini erau aceia care sa nu-i ii cerut sfatul sau sa nu fi fost multumiti de a fi urmat directivele indicate de spiritul sau prevazator. De altfel a fost invitat sa faca parte din consiliul diferitelor societati organizate in favoarea orbilor185 unde si-a adus contributia cu mult zel si intelepciune. Louis Braille nu se marginea de altfel la influenta binefacatoare a cuvintelor sale, ci o intregea prin actiune si devotament. Ii placea sa ajute si sa usureze suferintele celor amarati. Cand savarsea un bine il facea cu atata simplitate si delicatete incat cel care beneficia nici nu zarea mana care ii venea in ajutor. Stia ca nu era de ajuns numai sa daruiesti celui in nevoie, ci sa-l ajuti in adevaratul spirit crestinesc care cinsteste demnitatea omeneasca in persoana saracului. Credinta lui temeinica si vie de care era animat, i-au sadit in suflet aceste simtaminte nobile; religia pe care a cultivat-o fara curmare cu atata asiduitate si convingere, l-au pregatit incetul cu incetul sa priveasca daca nu fara emotie, dar cel putin fara groaza apropierea mortii186". (185 Societatea pentru ocrotirea si ajutorarea orbilor, fondata in 1841 de Dufau, directorul Institutului, Societatea de plasare- si ajutor.). (186 Coltat, op. cit., pp. 21-22.).

Dezinteresul lui Braille nu era de asemuit decat cu discretia sa. Astfel, dupa cum se stie, inca din 1839 isi ceda orga de la Saint-Nicolas-des-Champs, un instrument vechi admirabil, de care s-ar mai fi putut bucura daca ar fi fost mai egoist. Se mai raporteaza187 ca din modestele lui mijloace procura "placi" de scris, carti in relief s.a. tinerilor orbi care nu aveau posibilitatea sa si le cumpere singuri. In clipa mortii n-a vrut ca patrimoniul familiei sa fie intrucatva stirbit: lasa batranei sale mame cea mai mare parte a rentelor sale (300 fr.), iar restul (50) il imparti intre nepoata sa Louise-Celine Marniesse si nepotul sau Louis Isidor Caron, iar petecul de pamant pe care il avea la Coupvray il rezerva fratelui sau. Dar se socoti indreptatit sa dispuna dupa voie de economiile realizate in viata lui de ascet, cu toate ca avea un venit modest si mai fusese si foarte darnic. In testamentul sau declara cu hotarare: "Sumele de bani date cu imprumut de mine inainte de 1 decembrie curent sa nu fie reclamate". Prietenul sau Coltat primi livretul sau de economii de la Casa de Depuneri (948 fr.), pianul (vandut cu 250 fr.), mobile si diferite "instrumente", dar acesta se considera numai executorul sau testamentar si nota, dupa dictatul bolnavului, lista celor care urmau sa beneficieze de vanzarea bunurilor ramase dupa urma lui. Pignier188 ne-a pastrat aceasta lista; nici cei mai modesti nu fusesera omisi: Societatii de patronaj pentru orbi, 120 fr.; Societatii pentru plasarea orbilor iesiti din Institut, 400 fr.; Infirmeriei "Maria Tereza" spre a face slujbe pentru odihna sufletului sau 40 fr.; preotului din Coupvray "pentru slujbe si ca amintire bisericii din satul meu" 60 fr.; pentru conferinta organizata in amintirea lui St. Vincent de Paul, la Saint-Nicolas-du-Chardonnet (parohia careia apartinea Saint-Firmin si unde cantase la orga) 50 fr.; pentru Asezamantul Cartilor bune scrise in puncte al domnisoarei Champion din Metz, 50 fr.; pentru asezamantul raspandirii credintei, 50 fr.; micului sau insotitor 40 fr.; ingrijitorului de la infirmerie, 30 fr.; sorei de garda noaptea 30 fr.; celui care ii ingrijea de camera sa 40 fr. (187 P. Villey, Conferinta, 1909, op. cit., 0.8.). (188 Nota biografica, p. 24.).

Levitte, care fusese pe rand supraveghetor, supraveghetor general, apoi cenzor de studii la Institut, il cunoscu pe Braille in vremea cand primul nu era decat elev cu vedere in acest asezamant. El publica in 1880 in urma Congresului tinut la Paris, sub titlul putin cam barbar "Anaglyptografia si rafigrafia" de Braille, o noua editie din sistemul lui Braille. Iata cum il caracterizeaza pe inventator intr-o fraza care rezuma tot ce s-a putut scrie despre Braille.

"Chipul bland si calm al lui Braille dezvaluia insusirile alese cu care fusese inzestrat; sfaturile lui izvorate dintr-o intelepciune adanca si dreapta erau foarte pretuite: credinta-i vie de nezdruncinat, generozitatea-i fara margini il manau intotdeauna spre bine; cand ii ajuta pe cei in suferinta, o facea cu o simplitate si o delicatete exemplare"189. (189 Levitte, Anaglyptografia si rafigrafia lui Braille, p. 4. Alte trei editii din Anaglyptographie au aparut in scrierea Braille in 1885, 1897, 1912.).

Stim de la Coltat190 ca prietenii lui Braille, vrand sa-l pastreze cat mai mult printre ei, i-au comandat portretul. Arta nascanda a fotografiei, care pe atunci se numea dagherotipie, ingadui sa-i fie reprodus portretul si distribuit "printre prieteni". Textul lasat de Coltat nu ne lamureste daca desenul fusese executat pe cand Braille era inca in viata sau pe patul de moarte. Se pare insa ca versiunea aceasta din urma este cea adevarata. Ceea ce stim insa cu certitudine este ca Dufau, pe atunci director al Institutului, om cultivat, care de buna seama isi aminti cum se procedase pentru Pascal, facu sa i se ia masca si astfel se pastra chipul calm, surazator al aceluia care a facut atat de mult pentru orbi si care acum ii parasea. Dupa acest pretios mulaj a cioplit in marmura sculptorul Jouffroy191 bustul care a fost plasat in vestibulul Institutului si inaugurat la 25 mai 1853, saisprezece luni dupa disparitia aceluia care a fost Louis Braille. O lista de subscriptie lansata printre elevii si profesorii Institutului a inlesnit acoperirea cheltuielilor necesare. (190 Coltat, op. cit., p. 25.). (191 Este vorba de Francois Jouffroy (1806-1882) caruia i se datoreaza de asemenea decorarea frontonului Institutului, o statueta a lui Lamartine, un bust lui Alonge, lui Marlin etc.).

O alta subscriptie a fost deschisa in 1882, in vederea ridicarii unui monument lui Braille in piata satului sau natal. Strangandu-se o suma destul de insemnata pentru vremea aceea, (5486 fr.) s-a putut prevedea nu numai un bust dar si un basorelief executate de sculptorul Etienne Leroux (1836-1906). (PI. VIII B). Atat bustul, cat si basorelieful au fost turnate de Firma Maison Siot-Decauville, care oferi bronzul in mod gratuit. Bustul, de o inaltime de 78 cm, reprezinta pe Braille in uniforma de profesor, cu reverul redingotei impodobit de minuscula frunza de laur, iar mantaua pe umarul stang. Cat despre trasaturile figurii, Etienne Leroux se inspira si el dupa masca comandata de Dufau, insufletind-o insa cu "o expresie plina de viata si de profunda inteligenta". Pe basorelieful de 94 cm inaltime avand 90 cm baza, Braille, vazut pe trei sferturi, inclinandu-si capul pe umarul stang, calauzeste mana unui tanar orb pe alfabetul cu puncte in relief. Parul inventatorului, putin resfirat, vrea sa simbolizeze neinsemnata atentie pe care geniile o dau persoanei lor fizice ceea ce insa nu coincide neaparat cu- adevarul obiectiv. Coltat192 ne spune intr-adevar ca "tinuta lui era potrivita cu cele mai stricte exigente ale convenientei. Observa intotdeauna cu deosebita grija ca sa nu-i scape nimic din ceea ce ar fi putut sa atraga atentia asupra lui. Postamentul de piatra poarta aceasta inscriptie, indeajuns de elocventa in simplitatea ei: "Lui Braille, orbii recunoscatori". (192 Op. cit., p. 22.).

Braille a mai avut parte si de alte omagii postume. Din 1867, de cand Larousse i-a consacrat un articol important193, numele de Braille figureaza in toate dictionarele frantuzesti si straine. In 1883, Pephau, pe atunci director la Quinze-Vingts, dadu numele de "Scoala Braille", institutiei care trei ani mai tarziu trecu in sarcina bugetara a departamentului Senei; tot atunci din initiativa lui Pephau, consiliul municipal din Paris hotari sa dea numele de Louis Braille prelungirii strazii Montempoivre, in cartierul Picpus. In 1883, Maurice de la Sizeranne denumi de asemenea primul periodic francez in puncte in relief: Louis Braille. De atunci numeroase ziare in relief, aparute in diferite limbi, au adaugat la titlul lor si acest nume: La revue Braille, The Braille Mail, Revista Braille etc. Chiar daca rostirea se deosebeste, dar pretutindeni, in toata lumea, fie ca se foloseste ca nume propriu sau comun194 orice orb care a invatat sa citeasca cunoaste acest cuvant. In 1909 Institutul national celebra cu mult fast centenarul nasterii celui mai ilustru dintre elevii sai- In sfarsit, la 19 ianuarie 1948, administratia franceza a P.T.T.. a emis un timbru care raspandi efigia lui Braille printre filatelistii celor doua emisfere. (193 Marele Dictionar Universal al secolului al XIX-lea, de Pierre Larousse, ed. din 1867, t. II, p. 1195.). (194 Guilbeau afirma ca in urma Congresului din 1878 s-a luat obiceiul sa se vorbeasca de "Braille", pentru a desemna scrierea cu puncte in relief, conceputa de Louis Braille (cf. Istoria muzicografiei Braille, op. cit., p. 28)).

Ultimul razboi mondial a zadarnicit infaptuirea proiectului, conceput in 1937, de a i se ridica un monument pe una din strazile Parisului, chiar in cartierul in care si-a incheiat zilele. Se va mai relua oare acest proiect? Se fac pregatiri pentru celebrarea centenarului de la moartea inventatorului. Cu aceasta ocazie s-a emis ideea transmutarii cenusii sale la Panteon. Un orb care alta data ar fi fost considerat ca paria, sa ajunga la Panteon. Ce ironie in aparenta, ce antiteza! Daca ar fi fost anuntat pe cand era' inca in viata, ar fi zambit sau protestat. Dar pentru orbi Braille este mai mult decat un om: el este un simbol, simbolul independentei smulsa de unul dintre ai lor celei mai crude infirmitati. Pentru un francez, el este una din razele luminoase ale intelectualitatii si umanismului francez.

TABLA DE MATERII

Cuvant introductiv

Capitolul I. Anii copilariei

Capitolul II. Elevul si Profesorul 1819-1837

Capitolul III. Geneza sistemului Braille

Capitolul IV. Originalitatea sistemului Braille. Raspandirea lui

Capitolul V. Ultimele inventii si ultimii ani ai lui Braille

Capitolul VI. Personalitatea lui Braille