SALUTUL

SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII

In viata tribala oamenii strigau sau faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit hrana. Dar, ca multe lucruri care la origine au fost vitale, salutul a devenit un simbol. Insa, chiar si astazi se impune un anume ceremonial care ridica multe probleme. Sa stii sa saluti este, intr-adevar, dovada ca stii sa respecti uzantele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intampini pe cineva. Desi formulele de salut sunt vechi de cand lumea, salutul in sine are mimica, pozitia corpului, tinuta, o infinitate de nuante care-i modifica sau ii completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pilda, in ce masura il stimezi, cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest. Orice salut este o forma de politete, dar nu implica acelasi grad de cordialitate. Stim cat de greu este sa-i faci pe copii sa salute pe cineva. Cei mici isi imbratiseaza mama de cate ori o vad, pentru a-si dovedi dragostea. Dar daca, apare pe neasteptate unchiul Vasile, cu barba lui neagra si stufoasa, copilul va refuza categoric sa scoata vreo vorba. Cel mult, la insistentele parintilor, cel mic va schita din varful buzelor un salut de bun venit. Situatia va fi penibila pentru toata lumea si mai ales pentru unchiul care va reprosa intregii familii proasta crestere a micutului. Aceasta intamplare va fi in curand obiectul de discutie al tuturor rudelor. Cu putina rabdare si tact putem evita aceasta tragi-comedie. Vom trece peste incident deoarece copilul este prea mic si vom face un efort de imaginatie pentru a intra in universul lui plin de cu totul de alte probleme. Dragostea il impinge pe micut s-o salute pe mama lui de o suta de ori pe zi. Putem sa-i cerem aceeasi atitudine fata de unchiul care-l inhiba cu teribila lui barba? Va face el din teama un gest de dragoste? In mod cert, nu. Dar pentru adult, salutul nu presupune o manifestare de dragoste, ci un gest de politete, o conventie. Pentru copil acum cand este foarte mic, singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tarziu, sub influenta educatiei el se va convinge singur de cat e de necesar salutul in relatiile cu oamenii.

Nici un om nu este atat de neinsemnat incat sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa, cu buzele stranse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.

FORMELE DE SALUT

La tara, in orasele mici sau la periferia marilor orase, exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intalnesti, fie cunoscuti, fie necunoscuti. In aceste locuri, sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor.

Anonimatul marelui oras, unde esti pierdut in multime, nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici functioneaza alt cod, ale carui uzante reglementeaza modul de a saluta. Iata cateva din regulile sale de baza: barbatul saluta mai intai o femeie, chiar daca este mai tanara; tanarul sau tanara ii saluta pe cei mai in varsta; noul venit pe cei care sunt deja adunati; inferiorul pe superiori. Este obligatoriu sa raspunzi la orice salut deoarece a refuza sa raspunzi la un salut inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat.

Vom incepe prin a vorbi despre cum trebuie sa salute un domn. Cand intalneste o doamna barbatul saluta primul. In general, salutul inseamna sa-ti scoti palaria, aproximativ cu doi metri inaintea intalnirii, sa o inclini usor, privind fara insistenta in ochii persoanei salutate, iar apoi sa iti pui palaria la loc pe cap. Nu-mi explic de ce acest obicei, de a te descoperi in semn de respect fata de cineva, a disparut aproape cu desavarsire si a fost inlocuit cu pastrarea caciulii pe cap in orice imprejurare! Observam ca se tine caciula pe cap in salile de expozitie, la cinematografe, sau in restaurante. Frigul nu este o scuza! Este strict interzis sa stai cu palaria pe cap in toate aceste locuri. Glumesc, nimic nu este strict interzis in comportamentul cuiva, dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil. N. Ceausescu se adresa intotdeauna poporului cu caciula bine indesata pe urechi. Nu am observat ca Don Carlos - regele Spaniei - sa vorbeasca unei multimi cu capul acoperit. Nu-i nimic, avem timp sa invatam!

Revenind la salut - domnul care intalneste o persoana feminina cunoscuta, inceteaza sa mai fumeze tigarea sau pipa si-si scoate mana din buzunar. Ridicarea palariei se face intotdeauna cu mana opusa partii in care se gaseste persoana salutata. Este de o familiaritate nepermisa, chiar intre prieteni, sa reduci gestul la o simpla atingere a borului palariei, fara sa o ridici. In acest caz, e mai bine sa pastrezi palaria pe cap si sa saluti verbal.

Ce se intampla daca nu porti palarie? Regula este foarte simpla. Te multumesti cu o inclinare a capului care va fi poate un pic mai adanca decat daca ai saluta cu palaria. Urmarim cu stupoare la T.V. tineri cu sepcute pe cap stand comod in fata camerei de luat vederi si raspunzand la intrebari. Este inadmisibil!

Dar dumneavoastra doamna, cum veti saluta? Simplu - veti raspunde la salutul care va este adresat printr-un suras care va dovedi persoanei intalnite ca ati recunoscut-o. In tarile anglo-saxone, femeia saluta prima, pentru a-l autoriza astfel pe domnul intalnit sa o salute. In schimb, in Europa continentala, regula este urmatoarea: domnul saluta, doamna raspunde. Doamna mai tanara o saluta pe cea mai in varsta care ii raspunde la salut. Doua persoane de acelasi sex si de aceeasi varsta se saluta simultan.

Ai dreptul sa refuzi un salut? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri, nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.

Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a nu le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intalnirea, o facem cand suntem inca la mare distanta. Dar daca intalnirea este inevitabila, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat, iar daca noi suntem vinovati, salutul nostru poate duce la o impacare.

Se intampla adesea ca unele persoane - al caror cerc de relatii este foarte intins sau, pur si simplu, a caror memorie este slaba - sa aiba impresia ca recunosc pe cineva si sa o salute sau sa nu recunoasca. Sa zicem, ca am cunoscut pe o doamna in tinuta de seara, iar acum, deoarece este imbracata in taior n-o mai recunoastem. Profesorul de gimnastica pe care il vedem mereu in trening poate deveni de nerecunoscut cand este imbracat elegant. Din acest motiv, vom saluta chiar daca nu suntem siguri ca-l cunoastem pe celalalt. Uitam repede un salut care ne-a fost acordat din greseala, dar nu uitam niciodata ca nu am fost salutati de catre cineva cunoscut. Nu exista reguli fara exceptii. Astfel, vom evita sa salutam o persoana, mai ales o doamna, daca o intalnim intr-o companie compromitatoare.

In armata, salutul este strict reglementat - inferiorul il saluta pe superiorul sau in mod obligatoriu. Pentru personalul feroviar, postal, pentru vamesi, exista alte reguli. Ei se pot saluta fara sa se cunoasca, prin simplul fapt ca poarta aceeasi uniforma. Pe de alta parte s-ar putea spune ca e destul de placut sa fii salutat cand esti la volan chiar de catre un necunoscut.

Cel care intra intr-un local saluta, cel care se afla acolo raspunde la salut. Aceasta regula este valabila in restaurante, compartimente de tren, sali de asteptare, lifturi, magazine. Un om bine crescut isi scoate palaria si se opreste un moment cand trece un convoi mortuar. Te ridici, te descoperi cand se intoneaza un imn national sau cand se inalta drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie sa te comporti decent, pentru a arata ca respecti sentimentele altora.

In alta ordine de idei, salutam tot grupul din care face parte o cunostinta. Se intelege ca persoanele care o insotesc vor raspunde la salut, dar nu vor intreba numele dumneavoastra.

SALUTUL VERBAL. STRINGEREA MAINII.

SARUTATUL MAINII.

Se pune intrebarea daca trebuie sa adaugam la gesturile descrise si mai sus o formula de salut. De la caz la caz, da. Oricum, ea este dictata mai intai de obiceiul pamantului si apoi de imprejurarile momentului. De pilda, exista persoane pe care le cunoastem din vedere si carora timp de decenii le adresam un salut prin inclinarea capului, fara sa pronuntam nici un cuvant. Daca intalnim rude, prieteni, sau cunostinte apropiate, vom schimba un 'Buna ziua!' chiar daca nu ne oprim pentru o conversatie. In schimb, daca intalnim alte persoane, formula obisnuita va fi 'Buna ziua!' sau 'Buna seara!' la care adaugam obligatoriu 'Doamna' sau     'Domnule'. Nu este insa necesar sa spunem numele persoanei pe care o intalnim. Astfel, nu trebuie spus in nici un caz: 'Buna ziua domnule Popescu!'. Interlocutorul dumneavoastra isi stie foarte bine numele si nu tine, poate, sa-l stie toata strada. Situatia se schimba daca este vorba despre un director al unei mari uzine sau despre un ofiter. Acestia se pot adresa subalternilor pronuntandu-le numele. Acesta va echivala cu un compliment.

Daca cei intalniti sunt un domn si o doamna este bine sa spunem mai intai 'Buna ziua doamna!' si apoi 'Buna ziua domnule!', chiar daca este vorba despre o necunoscuta. Veti evita formulele de tipul: 'Hello!' sau 'Ciao!' sau 'Adio!' permise doar adolescentilor.

Cand ne despartim de cineva, formulele de salut sunt: 'La revedere!', 'Buna seara!', ' Noapte buna!'.

Strangerea mainii se practica mai ales cand cele doua persoane care se intalnesc urmeaza sa se opreasca si sa stea putin de vorba. Este o forma de salut care dateaza din antichitate si care este incarcata de un simbolism profund. Sa saluti pe cineva strangandu-i mana este un semn de mare stima. In acest caz, regulile sunt inverse: cel care intinde mana primul este doamna, persoana mai in varsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior ii revine initiativa formulei de salut. Se intampla ca din graba sau din necunoasterea acestei reguli, tanarul sa fie primul care intinde mana.

Sa o refuzi este, in aceasta situatie, un afront pe care n-ai dreptul sa il faci, decat in ultima instanta. Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie sa refuze sa stranga mana celui mai pisalog dintre solicitanti. Sa fie stabilit deci, ca sa refuzi o mana intinsa este o sanctiune de o gravitate exceptionala.

Se intelege ca pentru a strange mana cuiva, scoti palaria sau te inclini putin si-ti privesti interlocutorul in fata. Un barbat se va ridica pentru a strange mana cuiva. Doamnele nu trebuie sa se ridice decat pentru a da mana unei persoane mai in varsta sau pe care vor s-o onoreze in mod special. Se spune, pe drept cuvant ca modul in care strangi mana celuilalt iti dezvaluie firea. Sa evitam deci sa avem o mana moale sau una care o zdrobeste pe a celuilalt. Ne vom feri, de asemenea, sa apucam doar varful degetelor. O mana, este o mana, iar o strangere de mana o strangere de mana. Cum exista destule persoane superstitioase, se va evita strangerea mainii pe deasupra alteia, in cruce. De altfel, gestul este total lipsit de eleganta. Este mai simplu sa urmam ordinea fireasca a prioritatilor: doamnele intre ele, doamnele si domnii, domnii intre ei. Mana pe care o strangem este in mod traditional dreapta. Uzanta dateaza din timpurile cand in mana dreapta tineai o arma, iar cand intindeai mana goala insemna ca doreai pace. Anumite asociatii sau comunitati, de exemplu cercetasii (scouts) isi strang mana stanga. Strangerea mainii poate insemna si altceva decat salutul. Se strange mana si pentru a marca incheierea unei afaceri, pentru a sublinia condoleantele, felicitarile, o rugaminte, o multumire sau o scuza. Este un semn de camaraderie, de prietenie sau de dragoste.

Cum procedam cand purtam manusi? Pe strada barbatul isi scoate manusa din mana dreapta pentru a strange mana unei femei, chiar daca aceasta poarta manusi. Femeile isi scot manusile cand ajung la locul unei intalniri stabilite, dar daca aceasta este intamplatoare, le pot pastra cu riscul de a face un lucru neelegant. Exista o exceptie care este dictata de bunul simt. Este vorba de manusile lungi care se poarta la toaletele de seara. Pentru ca sunt foarte greu de scos, si sunt asortate la rochie se pot pastra toata seara. Manusile nu se tin pe mana in restaurant, in salile de teatru, concert sau expozitii decat daca sunt de tipul celor de mai sus. Intr-o biserica protestanta, manusile se pot tine pe mana dar intr-o biserica ortodoxa, sau intr-una catolica unde se face semnul crucii la intrare dupa ce ti-ai inmuiat degetele in apa sfintita este firesc sa le scoti.

Cand au rol de protectie, manusile se tin pe mana - in calarie, sau in multe discipline sportive.

Ce trebuie sa stim despre sarutatul mainii? Este vorba, dupa cum se spune, despre un obicei vechi si demodat sau, dimpotriva, despre un act de suprema politete, apanaj al barbatilor bine crescuti? In general, numai femeilor respectabile li se saruta mana, dar, nu in aer liber sau pe strada, ci numai in casa. Sarutatul mainii pe o manusa, sau peste masa este o gafa. M-a amuzat copios o scena vazuta pe malul marii cand am surprins o intalnire intre o doamna si un baietel crescut exagerat de bine de catre bunici: doamnei i s-a sarutat mana, ambii fiind in costume de baie, si in plus, baietelul avand pe cap o imensa palarie de paie legata sub barbie!

Cum se saruta mana? Doamna intinde mana spre domnul care o saluta; domnul se apleaca usor pentru a o atinge cu buzele sau a se preface ca o atinge.

Este larg raspandit obiceiul ca doua persoane care se intalnesc sa se sarute pe ambii obraji. In plina strada acest lucru nu lasa o impresie buna, dar la gara sau la aeroport nu socheaza pe nimeni.

Exista printre cititorii si cititoarele noastre un numar mare de indragostiti. Ei se intreaba desigur daca pot sa se sarute sau sa se imbratiseze pe strada. Suntem obligati, nu fara regret, sa fim categorici si sa-i dezamagim. Din punct de vedere al bunei cuviinte, sarutul si imbratisarea sunt interzise in public. Un film celebru se intitula 'Indragostitii sunt singuri pe lume'. Din pacate nu este adevarat. Caci daca se intampla ca ei sa se simta singuri, lumea este prezenta in jurul lor, curioasa, ironica si barfitoare.