Modele sociologice ale comunicarii

Modele sociologice ale comunicarii

Modelele sociologice desi isi propun sa realizeze o viziune sintetica asupra comunicarii ele sunt tributare, totusi, celor informatice si lingvistice, precum si altor achizitii sau perspective teoretice si metodologice din stiintele socio-umane si exacte. Acest aspect il determina pe Ioan Dragan sa aprecieze ca ar fi mai corect sa vorbim nu atat de modelele 'sociologice', cat de modelele elaborate de 'sociologi'[1]. Modelele circumscrise acestei clasificari, potrivit concluziei antropologului Edward Sapir[2], au in comun doua idei importante:

♦in societate, in sfera umanului nu exista un domeniu, un camp separat si autonom al comunicarii: aceasta este parte integranta a societatii, a insasi constituirii, organizarii si functionarii societatii (interactiunile umane sunt fapte sociale cu caracter comunicational);

♦comunicarea este chiar procesul social fundamental :faptele sociale se constituie si exista in virtutea unor procese comunicationale (societatea sau ceea ce numim faptele sociale nu exista in afara comunicarii).

a) Modelul sociologic al comunicarii considerat clasic de catre specialisti este cel elaborat de Wilbur Schramm. Autorul reia, defineste, exemplifica si articuleaza concepte din modele apartinand teoriei informatiei si lingvisticii carora li se aplica si o interpretare sociologica, astfel:

♦porneste definirea comunicarii de la intelesul originar al termenului - stabilirea unei comuniuni cu cineva, impartasirea unei informatii, a unor idei sau atitudini -, insa apreciaza ca esenta acesteia consta in 'punerea de acord a receptorului cu emitatorul cu privire la un mesaj';

♦considera ca momentele esentiale ale procesului comunicarii sunt codificarea (punerea intr-o forma inteligibila, accesibila si transmisibila a semnelor si simbolurilor, ceea ce inseamna a construi un mesaj) si decodificarea (interpretarea mesajului, fara a-l deforma); prin intermediul acestor doua procese 'imaginea' din mintea emitatorului este reprodusa in chip asemanator in mintea receptorului;

♦concretizeaza modelul intuitiv in mai multe scheme consecutive fiecare contribuind la intelegerea mai buna a procesului de comunicare:

1. Elaboreaza schema generala a comunicarii. In cazul comunicarii umane (fara mijloace tehnice de mediere) aceasta cuprinde sursa (este si codificator), destinatarul (este si decodificator) si semnalul (este limbajul folosit). Prima conditie a functionalitatii acestui sistem este ca toate verigile in parte sa fie functionale ceea ce

Sursa Codificare Semnal Decodificare Destinatie

Fig. 2 Schema generala a comunicarii

presupune anumite calitati pentru fiecare veriga (de ex., capacitatea informationala pentru sursa, capacitatea de a decodifica a receptorului etc.).

2. Introduce notiunea de camp de experienta al sursei (comunicatorului) si al receptorului, defint prin cunostintele, simbolurile, informatiile si atitudinile celor doua verigi, care armonizeaza receptorul si emitatorul, codificarea si decodificarea, functionarea codurilor comunicatorului si receptorului. Experienta cumulata (sectorul care rezulta din intretaierea celor doua campuri) faciliteaza, face dificila sau face imposibila comunicarea.

Fig. 3 Schema comunicarii

3. Concluzioneaza ca fiecare persoana este atat codificator cat si decodificator, (este comunicator si receptor) primind si transmitand mesaje. Schramm considera ca omul este un interpret: el codifica si decodifica neincetat mesaje in functie de semnele pe care le primeste.

4. Introduce ca element esential pentru intelegerea comunicarii feed-back-ul, reactia de raspuns, care releva cum sunt interpretate si receptate mesajele de catre interlocutori.

5. Stabileste ca in descrierea comunicarii trebuie sa se ia in considerare multiplicarea canalelor de comunicare, aspect prezent in toate actele comunicationale, de la cele mai simple la comunicarea de masa.

b) Un model sociologic considerat a fi una dintre cele mai complete tentative de a specifica toate etapele si activitatile comunicarii[3], fiind aplicabil tuturor situatiilor de comunicare, este cel elaborat de G. Gerbner, considerat unul dintre teoreticienii importanti ai comunicarii. Modelul se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

♦este un model liniar care pune in relatie perceptia (evenimentelor) - productia mesajelor - perceptia acestora, introducand ca elemente originale: perceptia - productia - semnificatia mesajelor; mesajul ca unitate a formei si continutului; notiunea de intersubiectivitate ca expresie a raportului dintre productia mesajelor siperceptia evenimentelor si mesajelor; procesul de comunicare este un proces subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil;

♦sintetic modelul spune ca un proces comunicativ are loc atunci cand: 1.cineva, 2. percepe un eveniment si 3.reactioneaza; 4.intr-o situatie data; 5.utilizand anumite mijloace; 6 pentru a face disponibile mesajele; 7.care au o anumita forma; 8 se situiaza intr-un anumit context; 9.transmit un continut; 10 si antreneaza anumite consecinte;

♦perceptia rezulta din eveniment, il reflecta dar si difera de el, deoarece perceptia depinde atat de eveniment, cat si de agentii de comunicare, aspect ce influenteaza raportul intre realitate si perceptie, un proces care este de regula interactiv, intrucat intervin numeroase elemente legate de situatia si contextul agentului comunicarii;

♦modelul indica marea variabilitate in perceptia unui eveniment de catre un agent comunicator si a mesajelor despre eveniment de catre receptor, intrucat fiecare persoana are perceptii proprii si diverse persoane pot percepe diferit acelasi eveniment, dar si pentru ca sistemul comunicarii este dinamic si deschis, in sensul ca efectele (consecintele) sunt partial previzibile, partial imprevizibile;

♦desi modelul nu trateaza realmente problemele semnificatiei si sensului (esentiale in comunicare), el poate fi aplicat in analiza diferitelor situatii si tipuri de comunicare, pentru analiza de continut a mesajelor, a corespondentei dintre realitati si mesajele comunicarii de masa, a receptarii mesajelor de catre publicuri.