Organizarea si functionarea serviciului de mediere – linii directoare

Organizarea si functionarea serviciului de mediere  – linii directoare

Neutralitate: având in vedere rolul mediatorului, de a asista ambele parti în procesul de negociere, cu o larga majoritate, respondentii au optat pentru un mediator neutru

Posibilitatea de a alege mediatorul: peste 90% din sindicate si peste 80% din patronate au optat pentru posibilitatea de a alege mediatorul.

Specializare: de un sprijin foarte larg s-a bucurat si varianta ca mediatorul sa aiba studii de specialitate (fig.nr.2):

Fig.nr. 2

Mediator independent. În ceea ce priveste alegerea mediatorului, s-a observat o preferinta pentru categoria de profesionisti independenti, cunoscatori ai domeniului muncii. De asemenea, sunt preferate, dar cu un scor mult diminuat, persoanele apartinând aceluiasi tip de organizatie ca respondentul (fig.nr. 3):

Fig.nr. 3

Organizarea  medierii, ca serviciu de rezolvare a conflictelor de munca a adus perspective mult mai variate. În timp ce sindicatele prefera o organizare în sistem privat, cu sau fara sprijinul autoritatilor, patronatele nu indica o preferinta clara pentru vreuna din alternative (fig.nr. 4):

Fig.nr. 4

Domenii de aplicare

Domeniile de aplicare a medierii sunt, în ordinea preferintelor respondentilor:

a)     solutionarea conflictelor colective de munca: sindicate 86%, angajatori 44%;

b)     solutionarea disputelor angajat-angajator: sindicate 34%, angajatori 20%;

c)      solutionarea disputelor din propria organizatie: patronate 16%, sindicate 11%.

Fig.nr. 5                                                                                   Fig.nr. 6

Reglementarea legislativa a solutionarii amiabile este preferata de sindicate într-o mare masura (80%), ca si de majoritatea patronatelor respondente (58%). Drept urmare, a rezultat ca se doreste o clarificare a cadrului legislativ, care sa detalieze, într-o mai mare masura, aspectele privind administrarea serviciului si procedurile solutionarii amiabile, lasând un spatiu mai restrâns unor formule agreate bilateral între partile în conflict.

În timp ce, pentru cadrul general, se doreste o clarificare a situatiei referitor la reglementarile suplimentare din partea autoritatilor din domeniul muncii pentru selectia mediatorilor, rezultatele indica o evolutie spre unificarea sistemului de mediere (cel general, reglementat prin legea 192/2006 si cel mentionat de Legea 168/1999). Rezultatele chestionarelor indica un interes mai mare pentru serviciile mediatorilor de pe piata libera (din lista publica a mediatorilor autorizati conform legii medierii) si nu pentru cei înscrisi în lista întocmita de autoritatile din domeniul muncii. Astfel, 64% dintre sindicate si 58% dintre angajatorii respondenti, inclusiv autoritati publice, prefera piata libera a mediatorilor.

Incursiunea în continutul reglementarilor existente în domeniul solutionarii, prin mediere, a conflictelor de munca si evaluarea, de catre actorii din domeniu, a functionarii sistemului de rezolvare a conflictelor de munca creat în baza Legii privind solutionarea conflictelor de munca, ne-au condus la formularea urmatoarelor concluzii:

1.     Dezvoltarea serviciului de mediere în domeniul conflictelor de munca presupune completarea cadrului legal, astfel încât acesta sa prevada proceduri clare si transparente privind calificarea, selectia si numirea mediatorilor;

2.     Încrederea partenerilor sociali în serviciul de mediere presupune ca serviciul de mediere sa fie oferit doar de catre persoane calificate, independente (neutre si impartiale), cu o reputatie nestirbita;

3.     Dezvoltarea serviciului de mediere în domeniul conflictelor de munca presupune si impune ca partile implicate (angajatii si angajatorii) sa cunoasca medierea, principiile acesteia si, nu în ultimul rând, drepturile si obligatiile pe care le au pe parcursul procedurii de mediere;

4.     Eficienta serviciului de mediere ar fi mult sporita daca partenerii sociali ar avea dreptul de a alege, dintre metodele prevazute de lege – conciliere, mediere si arbitraj – , metoda de solutionare amiabila a conflictului de munca, în functie de propriile nevoi.