Potentialul psihologic al invingatorului

Potentialul psihologic al invingatorului

Potentialul psihologic al invingatorului (castigatorului) este caracterizat de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:

a) factorii cognitivi

Indiferent de domeniu (sportiv, economic etc.), invingatorii dispun de anumite capacitati cum sunt:

capacitatea de constientizare a unor elemente conjuncturale multiple. Perceperea unui mare numar de informatii, integrarea si stocarea lor in contextul dat, urmate de tratarea acestora, reflecta atat inalta capacitate de selectie, cat si facilitatea de a actiona eficient ale invingatorului. Altfel spus, capacitatea noastra de constientizare a multiplelor elemente conjuncturale situationale cu care ne confruntam este reflectata de posibilitatea de tratare cu maximum de eficacitate, a fiecarei informatii disponibile. In acest context, antrenarea perceptiei unui numar cat mai mare de informatii tratate prin diferitele canale senzoriale (vizuale, auditive, kinestezice, odorifice etc.) de care dispunem se transforma intr-o necesitate obiectiva pentru fiecare invingator. Iar acestei necesitati ii este obligatorie asocierea placerii intense de a descoperi si a curiozitatii de a contacta, "pe viu" , mediul ambiental;

capacitatea de a concentrare a atentiei in momentele actiunilor intreprinse. Aceasta este complementar indispensabila capacitatii de constientizare. Aptitudinea de a ne concentra atentia permite selectionarea elementelor pertinente pentru a actiona si tratarea eficienta a informatiilor disponibile. Si, asa dupa cum afirma Churchill[1], sa nu uitam ca "sansa nu exista. Ceea ce multi numesc sansa nu este altceva decat maxima atentie acordata detaliilor". Capacitatea de concentrare este strans legata de aptitudinea emotionala de a stapani si folosi stimulii proveniti din mediul ambiant si, de asemenea, de a controla fenomenele "parazite" ce pot "perturba" actiunile intreprinse;

capacitatea de tratare "conica" a informatiilor (fig. nr. 13) care presupune, dupa cum rezulta si din schema prezentata in fig.nr.13, o dubla potentialitate a invingatorului, respectiv:

capacitatea de a lua in considerare multiplele elemente ale fiecarei informatii, in interconexiunea si interdependenta lor;

capacitatea de a-si concentra atentia in momentele decisive ale tratarii cuantumului de informatii de care dispune.

INCADRARE

Fig. nr. 13: Tratarea "conica" a informatiilor

Tratarea "conica" a informatiilor presupune, asadar, parcurgerea a patru momente atentionale diferite, astfel:

tratarea interna, pe larg, a informatiilor, ceea ce implica spirit analitic si organizarea perfecta a cuantumului acestora;

tratarea externa, pe larg, a informatiilor, adica evaluarea fiecarei situatii complexe provenind din mediul ambiant;

tratarea interna concentrata a informatiilor, respectiv analizarea fiecarei informatii, in detaliu;

tratarea externa concentrata a informatiilor, adica reactia la fiecare stimul exercitat de mediul ambiant.

Fiecare dintre aceste patru momente corespunde (conform schemei din fig. nr. 14 ) urmatoarelor (in ordine) patru stiluri atentionale:

a analiza;

a evalua;

a pregati;

a (re)actiona.

Fig. nr. 14: Modalitati de tratare a informatiilor

capacitatea de a "comuta" modul de tratare a informatiilor. Invingatorul dispune de capacitatea de a trece de la un mod de tratare a informatiilor la altul, fapt care ii permite sa isi adapteze, dinamic, atentia la fiecare actiune intreprinsa si chiar la fiecare detaliu al acesteia, aspect ce poarta denumirea de flexibilitate mentala. Capacitatea de "comutare" a modului de tratare a informatiilor este perfect ilustrata de acele cadre de conducere performante care dispun de posibilitatea de a fi "deschise", ascultand fiecare colaborator (si/sau subordonat) si tratand informatiile atat selectiv si separat, cat si intr-o viziune globala, totalizatoare;

capacitatea de organizare, concretizata in "deschiderea" asupra mai multor centre de interes, precum si prin urmarirea reusitei totale. In ceea ce priveste deschiderea asupra mai multor centre de interes, invingatorul (indiferent daca este un cadru de conducere performant sau un mare campion) isi "focalizeaza" (concentreaza) atentia, aparent, asupra unui singur obiectiv dar, in realitate, cuantumul prioritatilor sale este puternic si perfect determinat structural. In acest sens, invingatorii stiu sa "atace" si sa "cucereasca", cu o maxima eficacitate, domenii aparent deloc nelegate intre ele. Si iata numai cateva exemple: Stephen Cannell, presedintele lui Channell Productions, a ajuns sa depaseasca "marii" Walt Disney Studios, Paramount si Warner Bross, "cumuland" nu mai putin de trei "meserii": scenarist, producator si proprietar de studiouri cinematografice; Michael Douglas, actor din "topul A" al star-urilor americane, este interpret, scenarist, producator si presedinte de companie cinematografica; Silvester Stalone a "depasit" singuratatea lui Rambo si, actualmente, cumuleaza, si el patru "meserii": actor, producator, om de afaceri si colectionar de obiecte de arta (favoritii sai sunt Rodin, Dali, Degas si Michelangelo), inclusiv de pendule si orologii; etc.

Conceptul de "reusita totala", strans legat de "deschiderea" asupra mai multor centre de interes, corespunde unei noi maniere de a concepe existenta invingatorilor, prin cautarea (si gasirea) succesului simultan in trei "domenii-cheie" ale vietii: personal, profesional si familial. Multi apreciaza ca "reusita totala" este un concept cel putin utopic, insa realitatea demonstreaza ca el constituie, cu certitudine, un "model al viitorului".

Pentru a functiona pe baza principiului "reusitei totale", invingatorul isi asigura si isi concentreaza toate mijloacele pentru a castiga, atat in domeniul profesional, cat si in cele extraprofesionale. Acest echilibru voluntar urmarit se exprima, cel mai des, prin termeni de complementaritate a unui domeniu comparativ cu altul/altele. Spre exemplu, reusita profesionala creeaza confort in viata familiala si in cea personala, dupa cum succesul acestora dinamizeaza si stimuleaza performantele vietii profesionale.

In contextul supus analizei si reflectiei, unul dintre cele mai importante lucruri consta in faptul ca invingatorul trebuie sa previna si sa se fereasca de "poluarea" unui domeniu de catre altul (altele), in caz contrar "sansa" esecului pe toate planurile fiind substantial majorata.

b) factorii afectivi si emotionali

Invingatorul isi majoreaza substantial sansele daca va reusi sa isi controleze socurile emotionale provocate de diferitii factori stresanti, atat de des prezenti in viata cotidiana. Factorii stresanti pot interveni in timpul diferitelor etape ale actiunilor initiate, inaintea si/sau dupa incheierea acestora si solicita, din partea oricarui individ (mai ales a invingatorului), pentru o cat mai buna (auto)adaptare, trei aptitudini diferite: controlul anxietatii, gestionarea stresului si controlul suferintei.

controlul anxietatii. Inaintea oricarei actiuni, stress-ul poate fi provocat, in general, de o situatie de genul celor de mai jos:

presiunea datorata cunoasterii valorii concurentei sau evaluarii puterii adversarilor;

iminenta unei negocieri si/sau a unei intalniri foarte importante (chiar decisiva);

(auto)obligarea, la un moment dat si sub efectul unor presiuni exterioare, de a invinge sau de a ne ameliora cea mai recenta performanta.

Situatii de aceasta factura, respectiv profund stresante, pot aparea inaintea unei actiuni/activitati de maxima importanta si genereaza asa-numita anxietate "precompetitiva". Invingatorii poseda capacitatea de a o controla, utilizand anumite tehnici si/sau metode empirice sau invatate.

Pentru a controla anxietatea precompetitiva, invingatorul trebuie, in esenta, sa se pregateasca in vederea demararii actiunii pe care o va incepe. In acest scop, el poate utiliza diferite tehnici de respiratie sau metode de relaxare. De asemenea, invingatorul poate relativiza importanta rezultatului, stiind ca a facut totul pentru a reusi si considerand viitoarea confruntare ca pe o noua etapa de invatare si de dezvoltare a propriei personalitati.

In egala masura, invingatorul poate vizualiza si repeta (real sau mental) continutul viitor (anticipativ) al actiunilor sale, pentru a genera automatisme comportamentale adecvate, concentrandu-se asupra informatiilor esentiale (si, deci, utile) necesare optimizarii rezultatului dorit;

gestionarea stresului. Dispunand, in mod constant, de vointa si dorinta de a-si ameliora continuu performantele, invingatorul va cauta sa se confrunte cu situatii din ce in ce mai dificile, acestea expunandu-l la stresuri din ce in ce mai importante. Drept urmare, invingatorul va ajunge in situatia de a cauta stresul dincolo de actiunea data si, in acest caz, stresul va indeplini rolul de puternic factor de (auto)motivare.

Incertitudinea si riscul au tendinta de a optimiza randamentul invingatorului, conferindu-i (sau, mai degraba, chiar impunandu-i) acestuia prilejul de a-si mobiliza toate resursele pentru a castiga.

De asemenea, intr-un atare context, individul isi va impune ca nu are voie sa greseasca, fiind (auto)obligat sa apeleze la resurse noi, aparent inexistente inainte de manifestarea unei situatii mai mult sau mai putin anticipate.

Acesta este motivul pentru care, spre exemplu, unii studenti reusesc mai bine decat altii. Cei care nu se feresc sa initieze si alte actiuni (in afara invatarii, adeseori "mecanice", a unor cunostinte de a caror fidelitate a reproducerii depinde, adeseori, . viitorul lor), cum ar fi, spre exemplu, o (mica) afacere, vor avea atat disponibilitatile, cat si resursele motivationale pentru a egala si depasi performantele tipului de "student-model, traditional". Pentru ca teoretizarea practicii va depasi, rapid, stadiul notional-teoretic, iar stresul motivational autoimpus va genera efecte benefice asupra rezultatelor obtinute. Faptul mi-a fost confirmat si reconfirmat in mai multe cazuri, in care am intalnit studenti ce reusisera, pe langa obtinerea unor note foarte bune, si "inregistrarea", la "activ", a unor sume de bani cu sase, sapte sau chiar opt zerouri.

La intreprinzatorii sau la managerii de inalt nivel, cautarea stresului joaca un rol echivalent, cu atat mai mult cu cat, nu arareori, este rezultanta unor deprinderi dobandite din anii studentiei. Si, spre deosebire de tara noastra, unde stresul ne este "inoculat", psihologic, ca un simplu factor demotivant si defavorizant (fiind confundat, adeseori, cu oboseala psihica si chiar cu cea fizica), in multe tari occidentale viitorii manageri sunt atent invatati sa lucreze sub stres. Aceasta si datorita faptului ca viitorii intreprinzatori si /sau manageri sunt invatati si stiu ca, reprezentand o reactie de autoaparare a organismului la multiplii stimuli proveniti din mediul ambiental, stresul este, adeseori, pozitiv si profund motivant in demersul invingatorului catre reusita;

controlul suferintei. Invingatorul accepta ideea ca, uneori, poate fi pus in situatia de a suferi. Aceasta, mai ales in conditiile in care "drumul" spre reusita nu este nici "neted" si nici lipsit de "bariere" dintre cele mai variate.

Suferinta (fara a o cauta, asemenea masochistilor !) constituie un factor poate mai automotivant ca stresul, iar depasirea sa, printr-o mobilizare psihologica desavarsita, confera invingatorului un plus calitativ substantial tentativei spre reusita. Este, daca vreti, transpunerea perfecta in practica a proverbului "Numai cine nu s-a lovit nu crede". Pentru ca, doar depasind cu succes o suferinta, vom fi capabili sa fim mai "tari" si, de ce nu, in viitor, sa stim cum putem prevedea si depasi eficient asemenea situatii.

Consideratiile anterior expuse sunt pe deplin confirmate de practica, respectiv de situatii in care experienta "competitiva" a celor care au avut (sau au) de suferit in demersul lor spre reusita, au inregistrat mult mai des succese, comparativ cu "copiii cuminti si ascultatori".

c) factorii relationali

In masura in care poseda o mare incredere in el insusi, invingatorul nu se teme de nimeni si de nimic si este "deschis" catre mediul ambiant, catre fiecare semen al sau.

La asemenea indivizi nu se manifesta (cel putin exteriorizata) teama de a nu gresi si, drept consecinta, spiritul de initiativa si de actiune este o caracteristica normala si constanta a comportamentului lor. Acestia vor cauta noi si noi situatii pentru a mai invata (cate) ceva, pentru a-si mai "imbogati" experienta de viata. Nu refuza (aparent) pe nimeni si nimic si stiu foarte bine sa "fure" (in sensul invatarii), de la fiecare, cate ceva.

Caracteristici de genul celor anterior descrise aduc invingatorul in situatia de a-si dezvolta anumite competente relationale care ii permit cresterea eficacitatii actiunilor intreprinse in context profesional, familial si personal.

Orice intreprinzator performant este, in ultima instanta, considerat ca un "mare comunicator", inspirand incredere si fiindu-i recunoscute calitatile umane. Mai mult, el devine adulat si idolatrizat, servind, adeseori, ca model de referinta.

Dintre capacitatile (competentele) relationale caracteristice invingatorului, ne vom opri asupra a trei, si anume:

deschiderea fata de semeni si disponibilitatea de a privi tot ce il inconjoara. Acestea releva capacitatea invingatorului de a lua in calcul si de a tine cont de multiplele elemente ce apar in mediul sau ambiental si de a trata fiecare informatie receptata, in final fundamentandu-si, cu maxima rigurozitate, deciziile si (auto)generandu-si succesul.

Tratarea "conica" a informatiilor este activa nu numai in registrul cognitiv al invingatorului, ci si in cel relational. Intr-un context saturat al relationalului si cu un "con" larg al receptarii informatiilor, invingatorul va identifica si intelege, prioritar, nevoile semenilor sai si, intr-un al doilea "timp", isi va crea si genera mijloacele de satisfacere a acestora. Daca, dimpotriva, "conul" receptarii informatiilor este "strans", propriul sau model de viata va fi impus semenilor, fiind privilegiate propriile preocupari in demersul de satisfacere a asteptarilor si nevoilor interlocutorilor.

Concomitent, in competentele relationale ale invingatorului, deschiderea fata de semeni si disponibilitatea de a privi tot ce il inconjoara (interpretate ca manifestari comportamentale pasive de receptare a informatiilor din mediul ambiental) vor constitui capacitatea de baza si indispensabila la care interlocutorii vor apela pentru a-si fundamenta propriile actiuni;

capacitatea de a asculta "total" si aptitudinea de a percepe, cat mai corect si cat mai putin subiectiv sentimentele semenilor (interlocutorilor). Asupra competentelor relationale interpersonale de baza ale invingatorului, care constituie "deschiderea" fata de semeni si disponibilitatea de a privi si de a recepta informatiile din mediul ambiental, "actioneaza", uzual, competentele operationale ale acestuia, respectiv capacitatea de a asculta si aptitudinea de a percepe sentimentele semenilor (interlocutorilor). In acest mod, invingatorul este si va fi capabil sa trateze activ informatiile auditive si pe cele kinestezice percepute, efectul redundant constituindu-l, cel mai frecvent, empatia. In contextul creat, empatia se constituie, in elementul definitoriu si fundamental al pozitiei invingatorului fata de invins. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat un individ nu va putea deveni invingator decat in masura in care va fi capabil sa isi inteleaga interlocutorii, transpunandu-se in locul lor si actionand de pe aceasta noua pozitie. Indubitabil, efectul unui asemenea comportament va fi absolut si profund benefic pentru ambele parti, constituind o baza a viitoarelor situatii relationale interpersonale. In acest sens, Michael Blumenthal, un fost director general al Unisys Corporation declara: ". Acord minimum 50% din timp pentru a gestiona resursele umane. Unii oameni vin sa ma vada si sa imi puna intrebari. Altii, dimpotriva, sa "planga" pe umarul meu. Imi petrec timpul ascultandu-i cu rabdare, analizand si interpretand ceea ce imi spun, astfel incat sa pot lua cele mai oportune si eficiente decizii. Am devenit, in acest mod, psihologul nr.1 al "casei" si sunt convins ca acesta trebuie sa fie rolul patronului indiferent carei intreprinderi"[2];

cooperarea. Aptitudinea (capacitatea) de a coopera consacra ultimul si cel mai inalt nivel al competentelor relationale interpersonale. Bazandu-se, in vederea amplificarii propriei eficacitati, pe toate capacitatile prezentate, un invingator stie sa coopereze cu semenii sai, stabilind interactiuni pozitive si motivante cu partenerii de afaceri si definind scopuri si obiective comune.

In cadrul intreprinderii (firmei), cooperarea invingatorului cu interlocutorii sai este ilustrata prin participarea acestuia la grupurile de lucru special constituite pentru definirea unor viitoare directii de actiune, nu arareori el fiind solicitat in calitate de consultant. In acest tip de cooperare, modul de comunicare apelat de invingator este direct si afectiv. Astfel, acesta "merge drept la tinta", abordeaza toate problemele supuse discutiei fara nici un fel de reticenta si stie cum sa includa, in continutul lor, elementele afective indispensabile demersului sau catre reusita;

d) factorii comportamentali

Cu prilejul unei conferinte de presa organizate la inceputul anilor '90, magnatul John Goosens, fost presedinte al Companiei Texaco pentru Belgia, Franta si Luxemburg, declara: "Un lucru este cert: eu nu cobor niciodata in arena cu ideea ca rezultatul este lipsit de importanta. O data ce intreprind ceva, scopul meu este de a castiga. Astfel, eu nu sunt decat un jucator mediocru de tenis, dar, o data ajuns pe teren, doresc un singur lucru: sa-mi inving adversarul. Chiar daca, din start, nu am nici o sansa. In lumea in care traim, invingatorii isi creeaza un loc mai bun sub soare. Dar, concomitent, doresc si ca toti colaboratorii mei sa fie invingatori. Ceea ce nu inseamna ca nu accept infrangerea ! . Pur si simplu, doresc sa imi pot spune, intotdeauna, ca am facut totul pentru a evita esecul"

Asadar, invingatorul este caracterizat, adeseori, pe plan comportamental, printr-un extrem de puternic dinamism si o energie incontestabila, care il "pun" in miscare, generandu-i, ca principale caracteristici comportamentale, ambitia si dorinta de a reusi, combativitatea si competitivitatea si, in mod deosebit, dinamismul comportamental (respectiv, angajarea personala, autodeterminarea, tenacitatea si autodepasirea de sine).

e) crearea, dezvoltarea si impunerea propriei imagini

Imaginea de sine, imaginea propriei personalitati, constituie o caracteristica esentiala a oricarui invingator. Acesta stie sa se autoevalueze foarte bine, apreciindu-si capacitatile, disponibilitatile si posibilitatile.

Crearea, dezvoltarea si impunerea propriei imagini in mediul ambiental de apartenenta sunt considerabil stimulate, la toti invingatorii, de densitatea "competitiilor" la care participa si, de asemenea, de "concurentii" intalniti si de pericolele cu care se confrunta permanent.

Fapt demonstart de practica, invingatorul stie, mai mult ca oricine, sa isi evalueze si sa isi stimuleze atat motivatiile (punctele "forte"), cat si aspectele deficitare (punctele "slabe") ale propriei activitati Aceasta aptitudine ii poate fi caracteristica sub forma unei originalitati preexistente statusului sau dar, cel mai frecvent, ea se constituie intr-o capacitate invatata, cultivata si dezvoltata, apoi exprimata si exteriorizata.

Invingatorul poseda nu numai incredere in sine, ci si stima fata de propria-i persoana, fapt care ii permite sa isi genereze o gandire fundamental pozitiva. In acest sens, ne apare semnificativa si importanta sublinierea facuta, cu profund umor, de celebrul actor Jack Nicholson: " Ma consider un invingator, pentru ca fac parte din acei care au reusit sa invete, din viata, cel putin un lucru: daca va veti analiza cea mai proasta zi pe care ati avut-o in viata, respectiv cea in care ati crezut ca veti atinge abisul, veti constata ca ea era plina de mici evenimente minunate"

Invingatorul are, intotdeauna, siguranta ca a putut realiza cele mai ambitioase lucruri (pe care altii, cu siguranta, nu le-ar fi putut realiza in contextul dat) si acest fapt ii creeaza placere si o satisfactie individuala inconfundabile, constituindu-se, practic, intr-o confirmare obiectiva a propriilor sale disponibilitati si capacitati. Invingatorul este ceea ce face si face ceea ce prevede, fiecare performanta a sa fiind un nou pretext de afirmare de sine si o reusita adaugata "piramidei de succes" pe care si-o construieste, meticulos, cu calm si ardoare.

Incercand sa caracterizam, succint, "marca" invingatorului, putem afirma ca aceasta este caracterizata prin trei elemente esentiale:

cunoasterea perfecta a propriului potential;

autoevaluarea completa si corecta a performantelor;

dimensionarea cat mai putin subiectiva a imaginii de sine.

In fine, subliniem faptul ca, pentru a ajunge la construirea, perfectionarea si dezvoltarea propriei imagini de marca, orice invingator este capabil sa apeleze la o complexa si diversificata gama de strategii mentale ale reusitei, pe care le vom analiza, succint, in cele ce urmeaza..