Teoria comunicarii

Teoria comunicarii

1.Definitie.

COMUNICAREA

1) A comunica (dex): 'a face cunoscut, a da de stire, a informa, a instiinta, a spune'; 'a se pune in legatura, in contact cu'; 'a fi in legatura cu, a duce la'. Etimologia latina: 'a face comun, a pune impreuna, a amesteca, a uni, a impartasiComunicarea este esentialmente legata de devenire, pentru ca e proces, si pluralitate, pentru ca nu exista decit incepand cu doi (presupune cel putin dedublarea interioara).

2) Comunicarea este o forma de schimb. Schimbul se transforma in comunicare odata cu prezenta semnificatiilor (simbolurilor, sensurilor). Dar ele exista oriunde exista interpretare adica subiect constienta. Astazi, a comunica, a informa si a fi informati reprezinta trasatura definitorie a existentei fiecaruia dintre noi, devenita intr-atat de pregnanta incat nici macar nu mai este perceputa in mod constient ca fiind o activitate distincta. Impartasind in permanenta ceva celorlalti sau noua insine, traim intr-o continua stare de comunicare.

Aparent paradoxal, in tot acest ocean de comunicare ce ne inconjoara, simtim mai peste tot absenta unei comunicari reale: aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru interlocutori deosebiti ca pregatire si experienta; starile emotionale, sentimentele si intentiile cu care interlocutorii participa la comunicare deformeaza mesajul; ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea; diferentele culturale par a fi, mai mult ca niciodata,obstacole.

2. Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita.Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala,toate depind de aceasta calitate.

Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata in fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te intelege pe tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere cat si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ingreuneaza procesul comunicarii. Comunicarea interpersonala este definita ca un proces global care integreaza cuvinte, mimica, priviri, gesturi si raporturi spatiale.De fapt, in comunicarea interpersonala se discuta pozitia contextuala.Comunicarea in dezvoltare presupune un grup mic de cel putin trei persoane dar nu mai mult de 15, care trebuie sa aiba un scop comun. Mihai Dinu, in lucrarea sa 'Comunicarea' vorbeste despre religie ca fiind un fapt de comunicare. Comunicarea interpersonala incepe prin comunicarea cu sine. Ea nu poate fi inteleasa, explicata si desfasurata eficient fara o raportare la conceptul de sine, pentru ca intre el si lume se afla o relatie directa. Din confruntarea felului in care membrii unei comunitati comunica verbal si nonverbal in fata unor anumite situatii contextuale se pot extrage date relevante pentru resursele comunicative ale unor comunitati culturale. Tributari la randul lor structurilor lingvistice ale lui Roman Jakobson, adeptii acestui curent promoveaza o schema de interpretare asemanatoare (Speaking Model), care are opt elemente constitutive:

1. Cadrul fizic si psihologic;

2. Participantii, si nu numai emitatorul si receptorul, ci si pe cei care sunt de fata;

3. Finalitatile, dublu definite - ca scop, intentional si ca rezultat, scopul si

rezultatul nu coincid intotdeauna;

4. Actele - continut si forma a mesajului;

5. Tonalitatea - particularitatile modului in care se desfasoara comunicarea;

6. Instrumentele - mijloacele, canalele si codurile comunicarii;

7. Normele - atat regulile de interactiune, cat si cele de interpretare;

8. Genul - tipul de limbaj folosit in comunicare.

3.Comunicarea muzicala -este fundamental diferita de cea verbala,si este evident faptul ca sensul muzicii trebuie cautat si in ea insasi.Elementele minimale de limbaj sunt cele care nu transmit semnificatiile muzicale si cele care consta in inaltimi si durate.Omul primitiv a ajuns tarziu si nu fara efort sa sesizeze diferentele de inaltimi intre sunete.Muzicologii au fost impresionatii de caracterul complicat al melodiilor cantate de aceasta populatie,astfel la o analiza mai atenta lucrurile sau dovedit a fi altfel.In paralel in Europa Occidentala se dezvolta un sistem modal derivat tot din octoehul bizantin,cuprinzand de aemenea opt moduri dintre care patru autentice:(protus,deuterius,tritus,tetrardus si patru pagale,etc).Muzica oficiala a Bisericii apusene a fost reprezentata de secole de cantul gregorian,ce poarta numele papei Grigore I,care in timpul panificatului sau (590-604),a reorganizat si unificat repertoriul de cult, sub forma Antifonului (colectie de cantari de importanta similara celui a culegerii denumit octoeh pe care o datoram deja amintitului Ioan Damaschin).

S-a afirmat ca odata cu inventarea portativului de catre Guido d'Arezzo a aparut posibilitatea elaborarii unor structuri pe care auzul nu mai este capabil sa le stapaneasca si sa le controleze in totalitate,fapt care a determinat o restructurare profunda a insesi gandirii compozitorilor pentru care ochiul a devenit un factor mai important in procesul de creatie decat urechea .Mesajul muzical este uneori dificil de transpus in cuvinte ceea ce nu inseamna ca nu exista mesaj muzical. Faptul ca muzica comunica este dovedit de raspandirea universala a practicii muzicale si exercitarea muzicii atat de raspandita in fata unui auditoriu. Valoarea muzicii creste cu cat ascultatorul are o personalitate mai complexa , mai fascinanta si mai puternica si asta din pricina ca fiecare ascultator de muzica ii da acesteia valentele sale personale fata de imaginea generala unanima transmisa tuturor ascultatorilor.

Ceea ce sa petrecut in continuare a constituit o ilustrare exemplara a prezentei triadei hegeliene.Un element fundamental al conceptiei armonice este clasificarea acordurilor in consonate ,generatoare de impresii agreabile de echilibru, calm,destindere si disonante ce produc stari de tensiune sau iritare.Ca o reactie la determinismul excesiv al acestor procedee ,Yanis Xenakis a introdus in procesul componistic o perspectiva probabilista ,ci a dat nastere muzicii tochastice,iar dincolo de ocean se contura o noua tendinta sub numele de muzica oleatorica.Extinderea contemporana a limbajului muzical s-a facut si in alt sens,in cel al imbogatirii repertoriului cu sunete cu care opereaza compozitorul.

Un raspuns convingator este cel oferit intr-una dintre excelentele lucrari de muzicologie ale compozitorului Pascal Benetoiu. Ascultand muzica lui Mozart si Beethoven avem sansa de ai cunoaste mult mai bine decat majoritatea celor ce au trait in preajma lor ,fiindca prin mijlocirea creatiei am dobandit accesul la esenta personalitatii lor.

4.Comunicarea scrisa. Este utilizata, in proportie ridicata in organizatie pentru solicitarea sau transmiterea de note interne, rapoarte, decizii, planuri, scrisori adresate unor persoane din interiorul sau din afara acesteia. Problemele majore cu care se confrunta sunt cele ale claritatii, conciziei, acuratetei care, abordate corect, se pot transforma in avantaje ale acestui tip de comunicare.

Scrisul a imbracat la inceput forma pictografica.Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni, in procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in precizarea si realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul unei simple comunicari de stiri sau vesti intre oameni. Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei.

Comunicarea facuta in scris de catre o persoana fizica sau juridica reprezinta un act de corespondenta. Actele de corespondenta au caracterul si poarta denumirea de scrisori. In cazurile concrete, insa, actele de corespondenta au denumiri diferite: oferta, adresa, intampinare, cerere, telegrama, reclamatie, proces-verbal, afis comercial.

Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in comparatie cu celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise.

Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru, o modalitate de rezolvare a multor probleme.

Rolul comunicarii scrise in activitatea societatilor comerciale reuneste atat definirea corespondentei cat si importanta ei. Corespondenta este comunicarea scrisa intre doua persoane, institutii, scrisori primite, trimise de o institutie, organism, persoana. Importanta ei decurge din rolul pe care il joaca in activitatea societatilor comerciale.

Modulul 2.

Tipuri de comunicare sociala.

1. Comunicarea intrapersonala. Este comunicarea in si catre sine.

2.Comunicarea interpersonala diadica Presupune doi participanti si ocupa un loc aparte in ierarhia tipurilor de comunicare.

3 Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.

4.Comunicarea publica

5.Comunicarea de masa Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni.

1.Comunicarea intrapersonala este cea in care emitatorul si receptorul sunt indiscernabili.Desi ea nu presupune existenta unor comunicatori distincti ,iar dialogul interior pe care il poarta cu noi insine reprezinta un autentic process de comunicare.Spre deosebire de toate celelalte tipuri de comunicare,cel intrapersonal nu presupune cu necesitate codificarea si decodificarea mesajelor.Astfel ,omul poate sta de vorba cu sine insusi si fara cuvinte,ceea ce inseamna ca verbalizarea gandurilor nu este un fenomen foarte frecvent.Pentru unii,activitatea pe care psihologii o numesc gandire imaginativa,in opozitie cu cea denumita nationala,nu constituie decat o etapa premergatoare a gandirii propriu-zise,o evocare mentala de imaginii vizuale care raman simple reprezentari emotionale,in absenta formularii in termini lingvistici. Dar posibilitatea gandirii este legata de facultatea limbajului si sa gandesti inseamna sa manipulezi semne ale limbii.Pentru necesitatile discutiei de aici,este suficient sa observam ca limba indeplineste doua roluri distincte,dar nu si total independente: cel de reprezentare conceptuala si formularea gandului si cel de comunicarea a acestuia.Primul este exclusiv endopsihic,pe cand cel de al doilea are un caracter preponderant indreptat catre exterior,fara a lipsi totusi din lumea activitatilor interne ale constiintei,dovada tocmai prezenta elementelor verbale in comunicarea intrapersonala.Comunicarea intrapersonala este comunicarea in care nu se pot diferentia receptorul de emitator, avand loc in spatiul exclusiv mintal, adimensional si subiectiv. Sciziunea personalitatii ce permite dialogul interior este generatoare de conflicte si dezbateri interne ce pot fi productive in planul gandirii si al constiintei morale. Presupune sondarea lumii noastre interioare comunicarea in si catre sine.Poate imbraca forma directa sau indirecta si urmareste obiective multiplesi complexe:

• persuadarea interlocutorului;
• recunoasterea valorii personale;
• satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominatie;
• crearea si intretinerea legaturilor umane.

2.Comunicarea interpersonala diadica presupune strict doi participanti care ocupa un loc aparte in ierarhia tipurilor de comunicare,deoarece prezinta,mai mult decat calitatea de a influenta opiniile,atitudinile sau credintele oamenilor. 'Panoplia mijloacelor nonverbale, precum si armele inefabile ale magnetismului personal cunosc aici terenul ideal de desfasurare' .Dar la acest rol se adauga si altele si anume:

autocunoastere (prin diminuarea zonei oarbe, vezi exploatarea realitatii exterioare, stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane.

descoperirea lumii exterioare;

stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte finite;

3.Comunicarea de grup, o forma a comunicarii interpersonale si cea mai folosita forma a comunicarii in toate organizatiile, inclusiv in cea militara, este esentiala in cadrul echipelor de profesionisti angajati intr-un proiect comun. In cadrul acestui tip de comunicare un rol esential il detine liderul pentru: activarea si mentinerea interactiunilor comunicative dintre participanti;pregatirea materiala, psihologica si informationala a intalnirilor (prin multiplicarea si difuzarea cu anticipatie a documentelor indispensabile bunului mers al lucrarilor);crearea conditiilor pentru imbunatatirea activitatii grupului; asigurarea pentru fiecare a satisfactiei psihologice de natura sa le motiveze constant colaborarea ; readucerea la subiect a amatorilor de digresiuni.

Toate aceste roluri pot deveni obiective operationale ale unui plan de formare a liderului.

Tehnici de comunicare in grup.

Fara a fi o reteta sigura ,se poate vorbi despre o strategie care permiteconturarea unui cadru eficient de munca, comunicare, relationare in grup.Directiile de interes sunt: activitatile de formare a grupului,respectivactivitatile de mentinere a acestuia.

Activitati de formare a grupului

Obiectivele importante ale acestor activitati sunt:- cunoasterea reciproca si cunoasterea de sine;

- cunoasterea si constientizarea stilului personal de invatare;

- stimularea si constientizarea gradului de participare la activitateade grup;

- stimularea empatiei;

- asigurarea asumarii rolului /sarcinilor in grup.

Pentru a eficientiza activitatea grupului, pentru a-l face sa lucrezeca o echipa, este binevenita preocuparea de a identifica rolul potrivitmembrilor sau rolul potrivit subgrupurilor. Se considera ca rolurileasumate in grup sunt: lucrator in echipa, evaluator, finalizator,lucrator in companie, cercetator tehnic, modelator, presedinte.

4.Comunicarea publica presupune prezenta unui unic emitator si a unei multitudini de receptori. Aceasta se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica, cat si mentinerea liantului social. Autoritatile publice trebuie ca, prin intreaga lor activitate, sa urmareasca satisfacerea interesului general al populatiei, iar institutiile administratiei publice au obligatia sa se apropie de membrii colectivitatilor locale si sa mentina un contact permanent cu acestia. In acest sens, administratia publica trebuie sa comunice, sa fie deschisa dialogului, sa respecte si sa ia in considerare cetateanul.Institutiile administratiei publice recurg la comunicare in cadrul actiunilor intreprinse sau al relatiilor pe care le stabilesc.

Comunicarea publica reprezinta forma de comunicare ce insoteste activitatea institutiilor publice in vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informatii de utilitate publica. Astfel comunicarea publica trebuie sa faca cunoscute cetatenilor existenta oraganizatiilor din sectorul public, modul de functionare si atributiile acestora, legalitatea si oportunitatea deciziilor adoptate. Totodata, prin comunicarea publica se urmareste cunoasterea nevoilor si dorintelor populatiei pentru ca institutiile publice, prin rolul si atributiile pe care le detin, sa vina in intampinarea acestora, realizand astfel un interes general.Termenul desemneaza una dintre conceptiile care au dominat succesiv demersul teoretic al stiintelor comunicarii.

5.Comunicarea de masa cu rol de informare a opiniei publice se realizeaza intr-un mod institutionalizat sub forma de productie de carte, presa scrisa, transmisii radio sau de televiziune si mai nou internet. Un rol special il are Centrul de Operatii Psihologice ce acopera o parte din astfel de activitati, dar si altele foarte importante. Comunicarea de masa are rolul principal de propaganda a valorilor si credintelor militare.Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a consumatorului de informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in domeniul comercial, cat si in cel al vietii publice si politice. Despre functiile comunicarii in masa s-a scris foarte mult si s-au facut diferite clasificari. De aceea, va prezint cateva functii ale comunicarii prin mass-media, ce vor fi regasite in cele mai multe lucrari de specialitate:

1. Functia de informare. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul sunt canale care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern: informarea. Aceste canale de comunicare realizeaza mai mult decat o informare. Ele influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo de propria vointa. Mass-media poate realiza chiar distrugerea discernamantului, instalarea unei apatii, poate distruge vointa de a intelege si a actiona.

2. Functia de interpretare. In calitate de consumatori de informatii, puteti fi ajutati direct in interpretarea unor evenimente prin productii specifice de tipul editorialului sau al comentariului. In acesta situatie, ca si in cazul editorialului, conteaza foarte mult inceputul si finalul mesajului. Experimentele psihologice au aratat ca oamenii isi creeaza o imagine pozitiva despre o persoana daca sunt enumerate mai intai calitatile si in final defectele acesteia (ar fi chiar suspect daca nu ar exista si defecte. Probabil ca acest fenomen este profund inradacinat in subconstientul nostru: chiar si in lumea "de dincolo" exista o ierarhie.

3. Functia instructiv-culturalizatoare. Acest lucru se realizeaza prin difuzarea de informatii, cunostinte cultural-stiintifice. In cazul acestei functii instructiv-culturalizatoare se remarca si un efect subliminal, persuasiv i-am putea spune: sunt promovate valori (vezi scandalul manualelor), modele comportamentale ce tin de paradigma culturala a societatii. Prin functia instructiv-culturalizatoare, comunicarea in masa contribuie la stabilitatea societatii.

4. Functia de liant. Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se refera la faptul ca poate genera un mecanism de solidaritate sociala, in caz de calamitati naturale, de exemplu.

Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin TVR o solidaritate sociala cu cei afectati, ceea ce a dus la strangerea unor mari sume de bani. Indiferent de scandalul aparut ulterior legat de gestionarea banilor, solidaritatea s-a produs in momentele critice ale comunitatii.

5. Functia de divertisment. Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de divertisment, in comparatie cu participarea la concerte si alte spectacole. Exista insa si tendinta de a transforma totul in spectacol, ceea ce are efect contrar functiei de liant, adica crearea unei detasari de problemele grave prezentate. In cazul unor accidente, calamitati unul din criteriile de selectie a evenimentelor, promovate de conducerea redactiilor, este numarul mortilor si prezentarea cat mai "impresionista" a evenimentului: sunt recomandate imagini cu oameni care plang, cu priviri disperate.

2.Functiile si axiomele comunicarii

Functiile comunicarii au devenit mai nuantate, tinand cont de codul si canalul de transmisie. Va prezint in continuare o clasificare a functiilor comunicarii propusa de cercetatorul american Roman Jakobson:

1. Functia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starii interne a emitatorului. Aceasta functie este extrem de importanta, in special in campaniile electorale. Candidatul trebuie sa stie sa-si exprime foarte bine emotiile in contact cu o relitate de pe teren.

2. Functia conativa sau persuasiva sau retorica. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenta.

Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne!

3. Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe "ce se spune". Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile turistice.

4. Functia referentiala vizeaza contextul in care are loc transmiterea unui mesaj Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea acesteia in doua:

a) functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.

b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare.

5. Functia metalingvistica. Uneori un mesaj de o anumita natura este spus pe un ton serios, desi sala zambeste si se amuza. In aceasta situatie apare uneori necesitatea de a atrage atentia asupra adevaratului mesaj, care poate fi o ironie. Deci este necesar sa se atraga atentia asupra codului utilizat, fie prin gesturi (zambet in coltul gurii), fie in perifraze explicative (explicatii de genul "glumesc, desigur").Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta situatie, rasul telespectatorilor din "off" atrage atentia asupra glumelor. Un alt exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.

6. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia.

Exemple: gesturile, formulele de salut, "alo" cu care incepem fiecare convorbire telefonica. Aceste functii coexista practic in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, de functia predominanta.

Axiomele comunicarii

In prezent, studiul comunicarii este completat in literatura de specialitate de prezenta a noi paradigme ale comunicarii, modelele reprezentative ale acestora avand un caracter complex, bazat pe luarea in considerare a unor elemente cum sunt: circularitatea comunicarii (alternanta participantilor la procesul de comunicare in rolurile de emitator si receptor), deosebirile individuale in stapanirea codurilor de comunicare, rolul opiniilor si al atitudinilor in procesul comunicarii, importanta contextului social si cultural al schimbului, inclusiv in cazul comunicarii de masa. Dintre aceste paradigme, cea a scolii de la Palo Alto este interesant a fi prezentata.Reprezentantii acestei scoli sunt recunoscuti pentru faptul ca au elaborat o serie de principii ale comunicarii umane, denumite si axiome. Acestea sunt urmatoarele:

1. comunicarea este inevitabila. Conform acestei axiome, comunicarea nu se reduce doar la dimensiunea verbala si la intentionalitate, ci ea include orice alta manifestare comportamentala (gest, postura) care poate avea o semnificatie comunicationala; de asemenea, orice manifestare comportamentala are o dimensiune comunicationala, chiar daca acest lucru nu este constientizat de catre emitator.

2. comunicarea se desfasoara la doua nivele: informational si relational

Comunicarea nu se limiteaza la transmiterea de informatie, ci presupune si manifestarea unui comportament, identificandu-se astfel doua componente: continutul comunicarii si relatia stabilita, care are rolul de a oferi indicatii de interpretare a primei componente.

3. comunicarea este un proces continuu. Comunicatiile pot fi intelese ca un sir continuu de schimburi informationale. Participantii la procesul comunicarii pot avea initiativa sau pot avea un statut de dependenta, aparand astfel roluri de "stimul" sau "raspuns" asumate de catre acestia la nivelul fiecarei secvente comunicationale.

4. comunicarea poate fi digitala sau analogica. Fiinta umana este singura in masura sa foloseasca cele doua moduri de comunicare. Astfel, comunicarea digitala implica transferul de informatii avand la baza limbajul verbal, in timp ce comunicarea analogica presupune transferul informatiilor pe baza limbajului nonverbal. Cele doua tipuri de comunicare pot sa existe simultan si sa se completeze in cadrul aceluiasi mesaj.

5. comunicarea implica tranzactii simetrice sau complementare. In comportamentul comunicational pot fi adoptate doua sisteme: unul simetric si unul complementar. Cel simetric se bazeaza pe relatia de egalitate intre participantii la procesul comunicarii, iar cel complementar presupune diferenta existenta intre participanti.

6. comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare. Semnificatia aferenta comunicarii depinde de intelesul atribuit de catre receptor, si aceasta in masura in care in mintea receptorului exista acel "ceva" care face legatura intre mesaj si intelesul acestuia.

7. comunicarea este ireversibila.Importanta conceptiei scolii de la Palo Alto este data de considerarea comunicarii ca o activitate colectiva, condusa de reguli invatate inconstient. Comunicarea este un schimb al subsistemelor unei totalitati, un schimb de informatie, iar, la randul ei informatia este o "diferenta care produce diferente.

3.Comunicarea plastica reprezinta examinarea principalelor elemente ale limbajului plastic devine indispersabila pentru intelegere specificului comunicarii plastice.Acestea sunt:

1.Materialul din care este confectionata lucrarea constituie componenta deloc neutra a operei.Marmura,piatra,lemnul in care lucreaza sculptorul sunt apparent inerte.In cazul sculpturii textura materialului incurajeaza sau deopotriva opune rezistenta elanurilor,dar dirijand gesturile si dandu-i impulsuri de care daca e un adevarat artist nu poate sa nu tin cont in picture.

2.Linia este un element primordial al reprezentarii picturale,present inca de la primele manifestarii artistice ale omului.Criticii de arta care caracterizeaza linia unui desenator,drept nervoasa, agitata, energica sau flasca nu se refera,de fapt la linie in sine,ci la gestul care ia dat nastere.

3.Culoarea.Importanta pentru om a culorii depaseste cu mult teritoriul artei.Predilectia pentru o culoare sau alta caracterizeaza diversele tipuri temperamentale si de personalitate:

tipul atletic prefrea -rosul;

tipul intelectual -albastrul;

egoistii -galbenul;

joviali -portocaliul;

temperamentele artistice-purpuriul;

tinerii prefera culorile vii si luminoase;

batranii perfera culorile mai sterse;

ordinea de preferinta variaza de la un sex la celalalt;

galbenul su verdele atrgandu-le mai mult pe femei decat pe barbati.

Pictorii au introdus in panzele lor perspectiva valorica operand cu tonuri,opuse perspectivei cromatice care recurge la culori egal saturate. Avantajele valoratiei constau in:

1.Posibilitatea redarii profunzimii, prin umbrire treptata a partilor obiectelor aflate la distanta mai mare de ochiul privitorului: este ceea ce s-a numit perspective aeriana;prima fiind perspective liniara.

2.Posibilitatea sugerarii calitatii materialelor reprezentata prin fluctuatii de intensitate coloristica a unui obiect monocrom: operand culorile saturate ca bunaoara, in icoane artistul nu poate transmite contemplatorului informatii privitoare la textura imbracamintii personajelor sale;otelul sau alama,sticla sau portelanul devin perfect in tablourile care fac apel la jocul tonurile.

3.Posibilitatea redarii gradelor diferite de iluminare in raport cu lumina dominanta din tablou. Componand o panza de Montegno cu una de Leonardo da Vinci realizam usor distinctia dintre luminozitate uniform repartizata.

4.Proportia leaga portile intre ele si de intregul caruia ii apartin,o reprezinta iar in antichitate nu numai un element fundamental al alfabetului plastic.

5.Ritmul constituie un fapt de sintaxa a discursului plasti, in absenta caruia compozitia operei si-ar pierde mult din tensiune si vigoare.Ca si in vrsificatie,ritmul poate fi liniar s-au ternary.

6.Compozitia reprezinta pivotal adica,coloana vertebrala a operei.Reprezentarea picturala difera esential de modelul natural, caci ea se opune juxtapunerii intamplatoare de obiecte din realitate.Rezumand vom spune ca liniile,culorile,formele,lumina ce alcatuiesc alfabetul limbajului pictural isi datoreaza prezenta in opera atunci cand este in raport cu un model exterior.

Concluzia de mai sus ne readuce in aria de intelesuri a asertiuni a lui Schopenhauer,mentionate la inceputul acestui capitol,in ultima analiza artele plastice prezinta tendinta sa automatizandu-se in raport cu realitatea exterioara astfel transformand limbajul intr-un vehicul al unui mesaj subiectiv.

4.Competentele subiectului vorbitor.

1.Competenta lingvistica.Conceptul de competenta desemneaza cunoasterea tacita si intuitiva a unei limbi de catre vorbitorii ei nativi.Capacitatea subiectului vorbitor de a recunoaste infinitatea frazelor corectedi punct de vedere gramatical. La Chomsky prin competenta se intelege competenta gramaticala si eventual lexicala.Este vorba de o facultate mentala de baza pe care o avem toti si care este o parte a sistemului genetic.

2.Competenta de comunicare Este obiectul major al predarii limbilor,iar comunicarea fiind perceputa ca instrument,metoda sis cop al invatarii.Competenta este cea care ne permite sa transmitem,sa interpretam mesajele sis a negociem sensurile interpersonale in contexte specifice fiind numita componenta de comunicare..Din perspectiva lui La Dell Hymes,competena este impartita in patru componente:

• Competenta gramaticala-constituie cunoasterea unitatilor lexicale,morfologice semantice, si fonologice.
• Competenta socio-culturala -constituie cunoastrea si intelegerea contextului social si cultural.
• Competenta strategica.Stretegiile comunivative cele mai folosite sunt:evitarea, toleranta, suspensia si acomodarea.
• Competenta contextuala-constituie contextul lingvistic si manifesta doua variante complementare:context situational si context sociocultural.

Stabilirea corecta si flexibila a contextelor lingvistice comporta uramatoarele reguli:contextual lingvistic trebuie sa fie real, relevant si definit.

3.Competenta enciclopedica Enciclopedia ramane un postulat semiotic, deoarece in operatiile de decodare se afla mobilizata doar de o mica parte a acestui univers cognitive.Vor fi incorporate in competenta enciclopedica toate informatiile pertinente furnizate de semnificanti de natura nonlingvistica (kinezica, proxemica, iconi ). Enciclopediile proprii fiecarui subiect vorbitor sunt spatii evolutive, adica ele variaza de la un subiect la altul in proportii mai importante decat competenta lingvistica.

Definitiile lexicocrafice care au ca model logica binara Umberto Eco afirma ca dictionarele sunt theoretic imposibile si ca toate sunt enciclopedii deghizate.

4. Competenta logica. Desemneaza ansambul mecanismelor care caracterizeaza rationamentele si argumentarile efectuate in limbile naturale.Edificarea rationamentelor joaca un rol fundamental in comunicarea lingvistica deoarece. Lingvista Catherine Kerbert Orecchioni se axeaza in special pe geneza interferintelor, aceasta decrie trei categori de operatii:rationamente de tip silogistic ale logicii formale; operatii specifice logicii formale si interferente paraxiologice.

5.Competenta retorico-pragmatica.Cunostintele pe care un subiect le poseda asupra functionarii principiilor discursive au fost numite maxime conversationale (Grice); legi ale discursului (Ducrot); postulate conversationale (Gordon si Lakoff); competenta pragmatica (Maingueneau );competenata retorico-pragmatica (Kerbert Orecchioni).Termenul de retorica transgreseaza termenul de pragmatica si face trimitere cand la mecanisme argumentative cand la functionare ilocutorie si perlocutionara.