Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane


Teorii ale comunicarii - de la modelul cibernetic la noile stiinte ale comunicarii. Elemente de definire a comunicarii interpersonale - analiza situatiei de comunicare.

Cominicare



+ Font mai mare | - Font mai mic



Teorii ale comunicarii - de la modelul cibernetic la noile stiinte ale comunicarii. Elemente de definire a comunicarii interpersonale - analiza situatiei de comunicare.



(Adaptare dupa modelul lui Shannon si Weaver)

Sapte contexte fundamentale

contextul spatial: ceea ce se spune capata un sens in functie de dispunerea locului si de constrangerile acestuia resimtite de toti;

contextul fizic si senzorial: ceea ce se spune capata un sens in functie de ansamblul elementeleor senzoriale captate de diferitele simturi (vaz, auz, pipait, miros, gust);

contextul temporal: ceea ce se spune intr-un anumit moment capata un sens in functie de ceea ce s-a spus anterior;

contextul pozitiior relative ale actorilor: ceea ce se spune capata un sens in functie de pozitionarea actorilor intre ei;

contextul relational social imediat: ceea ce se spune capata un sens in functie de calitatea relatiilor dintre actori si de ansamblul interactional creat;

contextul cultural de referinta la normele si regulile colectiv acceptate: ceea ce se spune capata un sens in functie de normele invocate sau construite in timpul schimbului;

contextul expresiv al identitatii actorilor: ceea ce se spune capata un sens in functie de ceea ce este afisat sau de ceea ce se stie despre intentiile si despre mizele actorilor prezenti.

Definitii

Dupa A. Moles (1974), comunicarea implica "stabilirea unei corespondente univoce intre un univers spatio-temporal A, emitator, si un univers spatio-temporal B, receptor () care include notiunea de intelegere, transfer si care se desfasoara de la campul fenomenal pana la campul de simboluri legate intr-o structura."

Pentru Alex Mucchinelli (1995), comunicarea participa la elaborarea unui univers comun (public) de referinta, care nu mai este predefinit: "Din punct de vedere individual, comunicarea nu mai constituie o problema de transmitere, ci una de participare la elaborarea continua si emergenta a unei lumi relationale care, la randul ei, participa la definirea fiecarei identitati si a lumii comune de referinta. Comunicarea este o problema de modelare mutuala a unei lumi comune prin intermediul unei actiuni conjugate."

La randul sau, J.-C. Abric (1999) pune accentul atat pe dimensiunea sociala interactionala a comunicarii cat si pe finalitatea ei: "Schimb de informatii, de semnificatii: procesele de comunicare sunt esentialmente sociale, ele se intemeiaza pe fenomene de interactiune si sunt determinate de acestea. Orice comunicare este o interactiune. Fiind o interactiune, ea se prezinta ca un fenomen dinamic care implica o transformare, cu alte cuvinte ea este subsumata unui proces de influenta reciproca intre mai muti actori sociali. Prin urmare, nu avem de a face cu un emitator si un receptor, ci cu doi locutori aflati in interactiune: doi interlocutori. Comunicarea constituie intotdeauna o tranzactie intre locutori: emiterea si receptarea sunt simultane, emitatorul fiind in acelasi timp emitator si receptor si nu emitator apoi receptor (reciproca este si ea valabila). Comunicarea reprezinta asadar un act social, deliberat sau involuntar, constient sau nu. Comunicarea are intotdeauna o finalitate, un obiectiv, care poate fi explicit, implicit sau inconstient". (s. aut.)

Iar potrivit lui Georges Adamczewski (2005), "comunicarea este un proces reciproc de exprimare a datelor imediate (miscari, emotii, sentiment), de construire a datelor structurate mental (informatie), de elaborare a metadatelor (cunoastere), de sinteza partiala sau globala a unui moment sau a unei durate (gandire), proces hipercomplex legat de o activitate impartasita (de cel putin doua persoane) de cautare a semnificatiei (generale) si de sens (singular), activitate inspirata de o dornita de apropiere de universul celuilalt."


Scopul comunicarii

Care este scopul pe care vreau sa-l ating : vreau sa informez, sa conving, sa influentez, sa amuz, sa devin credibil, sa imi arat simpatia, compasiunea, fraternitatea ?

Ce sper sa realizez : o modificare a atitudinii, a opiniei, a conduitei , o trecere la actiune, etc. ?

 


Analiza situatiei

de

comunicare


Un alt model de analiza interactionala mai elaborat, propus de D. Hymes (1964), este structurat pe opt unitati ale caror initiale reconstituie in acronim cuvantul SPEAKING, de fapt o lista preliminara a componentelor proprii evenimentelor comunicationale:

Setting - cadrul fizic (timp si spatiu) si psihologic;

Participants - participantii: actorii situatiei: locutor, auditor, destinatar(i) sau

nu, membri prezenti sau participand la desfasurarea actiunii;

Ends    - scopurile, rezultatele actiunii comunicationale;

Acts - actele, continutul si forma mesajului;

Key    - tonalitatea: canalul si formele discursului;

Instrumentalities - instrumentele: canalele de comunicare si codurile aferente;

Norms - normele interactiunii si ale interpretarii;

Genre    - tipul de activitate.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3840
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved