Forme de cooperare industriala

Forme de cooperare industriala

Principalele forme ale cooperarii industriale intre firme separate sunt subcontractarea (sau subproductia) si coproductia (sau productia in comun). In ambele cazuri, partenerii au in vedere existenta ori dezvoltarea unor complementaritati tehnologice si cresterea productivitatii si competitivitatii prin actiunea comuna in productie si, de multe ori, si in marketing si comercializare.

Subproductia internationala

Subproductia cuprinde toate operatiile bazate pe relatii contractuale intre o firma principala si una sau mai multe firme executante in temeiul carora subcontractantii fabrica, pe baza documentatiei tehnologice a ordonatorului, produse finite sau subansamble, componente, piese, care sunt livrate contra cost ordonatorului, acesta asigurand si comercializarea (integrala sau partiala) produsului finit pe piata internationala, sub marca sa.

In general, se disting doua forme de baza ale subcontractarii: subproductia de capacitate si cea de specialitate. Subproductia de capacitate presupune fabricarea de catre subcontractanti a unor produse finite identice cu cele realizate de ordonator, care preia productia executantului si o desface sub marca proprie, permitand eventual si subcontractantului sa comercializeze, pe o arie limitata si de regula sub aceeasi marca, restul productiei. O varianta o reprezinta productia la comanda, situatie in care ordonatorul, care poate fi o firma producatoare sau comerciala, preia integral si comercializeaza exclusiv sub marca sa produsele realizate e subcontractant. Subproductia de specialitate inseamna realizarea de catre subproducatori, in urma unei specializari mai accentuate a unor piese componente, subansamble ce urmeaza a fi integrate in produsul finit la ordonator.

Avantajele subproductiei pentru firma ordonatoare includ posibilitatea reducerii costurilor de productie, a sporirii rentabilitatii, diminuarea riscurilor asociate afacerilor internationale, concentrarea pe activitatile productive si comerciale de baza si cresterea competitivitatii, precum si posibilitatea crearii si coordonarii unor structuri internationale productive si comerciale cu caracter durabil. Pentru subcontractant, avantajele constau in utilizarea capacitatilor proprii de productie, crearea de noi locuri de munca, acces la tehnologie fara angajare de lichiditati internationale, specializarea mai avansata pe produse si cresterea productivitatii.

Dezavantajele suproductiei in cazul ordonatorului constau in furnizarea de catre executant a unor produse necorespunzatoare calitativ, de intarzierile in livrare, posibilitatea transformarii subcontractantului in concurent direct sau indirect. In cazul subcontractantului apar neajunsuri legate de relatiile de tip ierarhic cu ordonatorul, neparticiparea la comercializarea produsului, modul de stabilire a pretului livrarilor sale s.a.

Coproductia internationala

Coproductia reprezinta o forma de cooperare industriala ce presupune un grad ridicat de complexitate tehnica a activitatii si de complementaritate a potentialului partenerilor. Ea consta in intelegerea dintre doua firme din tari diferite de a fabrica independent, sub aspect tehnic, anumite subansamble si de a-si livra elementele fabricate pentru a se efectua asamblarea in vederea obtinerii produsului finit.

Avantajele coproductiei

Coproductia determina o sporire a nivelului calitativ al rezultatelor cooperarii, prin folosirea specialistilor, cat si a abilitatii tehnice, experientei de productie, precum si a anumitor procedee de fabricatie, know-how, brevete de inventie de care dispun partile; are un caracter stabil si durabil; nu afecteaza autonomia partilor contractante; prezinta si avantaje in sfera comercializarii produselor rezultate din cooperare, aria spatiala si structurala a afacerilor crescand pe masura ce clientii uneia dintre parti devin cumparatori potentiali ai celeilalte parti.

Dezavantajele coproductiei

Din punct de vedere tehnic este necesara o riguroasa sincronizare a executarii subansamblelor si o maxima promptitudine a livrarilor. Adesea, datorita transportului defectuos, transbordarilor, ambalajului necorespunzator, asincronismelor din sfera productiei, se incalca graficul de livrari, ceea ce poate induce perturbari in procesul de productie al unuia din parteneri. Incercarea de a atenua aceste efecte prin crearea unor stocuri tampon incarca suplimentar costurile, diminuand avantajele de pret.