Generalitati privind societatile comerciale

Generalitati privind societatile comerciale

Notiuni introductive

Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii, cat si necomerciantii.

Intr-adevar, Codul comercial roman, care are la baza sistemul obiectiv prin care se stabilesc faptele de comert, prevede ca dispozitiile sale se aplica oricarei persoane care savarseste anumite fapte din comertul obiectiv.

Atunci cand savarsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana in cauza devine comerciant.

Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si operatiunile efectuate de aceasta persoana sunt considerate a fi comerciale si urmeaza sa li se aplice dispozitiile legislatiei comerciale.

Faptele de comert, in principiu, sunt savarsite de persoane care au calitatea de comerciant. Comerciantii pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice, adica societati comerciale.

In desfasurarea activitatii comerciale, evident, un numar insemnat de comercianti sunt persoane fizice, care au dobandit calitatea de comerciant, potrivit legii. Un rol deosebit de important, insa, in desfasurarea activitatii comerciale, il au societatile comerciale.

Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o definitie a societatii comerciale. Pentru acest motiv, atunci cand se trateaza probleme specifice legate de activitatea societatilor comerciale, va trebui sa apelam la dispozitiile Codului civil, care reglementeaza diferite aspecte legate de societatea civila, cu care societatea comerciala are anumite legaturi.

Pornind de la prevederile art. 1491 Codul civil, care dispune: "societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva " , putem sa formulam si o definitie a societatii comerciale.

O definitie, acceptata de majoritatea autorilor, defineste societatea ca fiind un contract in temeiul caruia doua sau mai multe peroane, numite asociati, se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura impreuna o anumita activitate, in vederea realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.

Asa cum rezulta din cuprinsul definitiei, unirea asociatilor se realizeaza printr-un contract de societate, elementul indispensabil pentru constituirea ei.

Contractul de societate are urmatoarele elemente esentiale, care il deosebesc de alte contracte:

a)       fiecare asociat se obliga sa puna in comun o valoare patrimoniala, care poarta denumirea de " aport";

b)       asociatii se obliga sa desfasoare impreuna o activitate care constituie obiectul societatii;

c)       toti asociatii participa la realizarea si impartirea beneficiilor.

Tot din definitia data rezulta si caracterele juridice ale contractului de societate:

a)    contractul este " plurilateral", in sensul ca la incheierea sa participa doua sau mai multe persoane, fiecare asumandu-si anumite obligatii;

b)    contractul este cu " titlu oneros", fiecare asociat urmareste realizarea unui folos patrimonial, adica obtinerea de beneficii;

c)    contractul este "comutativ", intinderea obligatiei fiecarui asociat este cunoscuta din momentul incheierii contractului;

d)    contractul este " consensual", ceea ce inseamna ca se incheie prin simplul acord de vointa al partilor; forma scrisa este ceruta " ad probationem".

Societatea civila si societatea comerciala

Societatea este nu numai civila, ci si comerciala. Fiind vorba, si intr-un caz si in celalalt, de o societate, se intelege ca intre ele exista asemanari. Dar, intrucat sunt doua forme ale societatii, intre ele exista si deosebiri.

Asemanari:

a)    societatea civila si societatea comerciala au aceeasi esenta; fiecare reprezinta o grupare de persoane si de bunuri in scop economic si lucrativ. De aceea, conceptul de societate definit de art. 1491 Codul civil pentru societatea civila este valabil si pentru definirea societatii comerciale;

b)    atat societatea civila, cat si societatea comerciala ia nastere printr-un contract de societate; elementele esentiale ale contractului de societate civila se regasesc si in contractul de societate comerciala;

c)    ambele societati au un scop lucrativ; asociatii urmaresc realizarea si impartirea unor beneficii.

Deosebiri:

a)     o prima deosebire se refera la obiectul sau natura operatiunilor pe care le realizeaza societatea. O societate este comerciala daca, potrivit contractului, are ca obiect efectuarea unor operatiuni calificate de Codul comercial ca fapte de comert. In acest sens, art. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede ca: " In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si constitui societati comerciale".

Deci, societatea comerciala se constituie in scopul savarsirii unor fapte de comert. Daca societatea are ca obiect realizarea unor activitati care nu sunt fapte de comert, ea este o societate civila.   

De remarcat ca, in timp ce in cazul persoanei fizice, pentru dobandirea calitatii de comerciant este necesar ca acesta sa savarseasca efectiv fapte de comert, ca o profesiune obisnuita, in cazul societatii, simpla stabilire in contract a unui obiect comercial ii confera acesteia caracter comercial, indiferent daca in fapt realizeaza sau nu acest obiect. Intr-adevar, asa cum s-a spus, persoana fizica "devine" comerciant, pe cand societatea se "naste" comerciala, daca obiectul sau este comercial;

b)    o alta deosebire intre societatea civila si societatea comerciala consta in aceea ca societatea comerciala este investita cu personalitate juridica. Acelasi art. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede ca: " Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane". Deci, societatea comerciala nu este numai un contract, ci ea constituie si un subiect de drept distinct de asociatii care o compun, cu patrimoniu propriu care ii permite sa isi asume obligatii si sa raspunda pentru indeplinirea lor.

Societatea civila nu are personalitate juridica, ea ramane un simplu contract, fara a fi subiect de drept de sine-statator. Intrucat societatea civila este numai in contract, bunurile puse in comun de asociati sunt bunuri indivize, fara a constitui un patrimoniu al societatii.

c)    intre societatea comerciala si societatea civila exista deosebiri privind conditiile in care acestea se constituie si functioneaza.

Pentru societatea comerciala, legea stabileste anumite forme juridice care trebuie respectate. In acest sens, art. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede ca societatile comerciale se vor constitui "in una dintre urmatoarele forme": societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea in comandita pe actiuni; societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Deci, o societate comerciala are o structura bine definita, care nu poate fi decat cea reglementata de lege pentru fiecare forma juridica a societatii comerciale.

In privinta societatii civile, ea are o forma care nu poate depasi cadrul contractual. Trebuie aratat insa ca forma juridica comerciala a societatii nu atrage dupa sine in mod necesar existenta unei societati comerciale. Caracterul comercial sau civil al societatii depinde, in principal, de obiectul societatii. Va fi civila o societate care, chiar daca imbraca forma juridica a unei societati comerciale, are un obiect civil.

Deosebirile dintre societatea comerciala si societatea civila prezinta nu numai un interes teoretic, ci si unul practic. Societatii comerciale ii revin anumite obligatii, pe care nu le are societatea civila. Avem in vedere obligatiile profesionale care revin comerciantilor: obligatia de inmatriculare in registrul comertului; obligatia de a tine registrele de contabilitate si obligatia de a exercita comertul in limitele unei concurente licite. In plus, in caz de incetare a platilor, societatea comerciala poate fi supusa procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

1.3. Elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale

1. 3. 1. Generalitati

Din definitia data societatii comerciale a rezultat ca, prin incheierea contractului de societate, asociatii realizeaza o tripla intelegere.

In primul rand, asociatii convin sa puna ceva in comun, adica fiecare asociat sa aduca anumite bunuri in societate. Aceasta contributie a asociatilor poarta denumirea de aport sau miza.

In al doilea rand, asociatii pun laolalta anumite bunuri cu intentia de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale.

In al treilea rand, activitatea comerciala se realizeaza in vederea obtinerii si impartirii beneficiilor rezultate.

Deci, trei sunt elementele specifice contractului de societate care sta la baza societatii comerciale: aporturile asociatilor, intentia de a exercita in comun o activitate comerciala, precum si impartirea beneficiilor.

Aceste elemente sunt indispensabile pentru existenta contractului de societate;    in absenta unuia dintre ele, contractul nu va fi nul, dar el nu va fi un contract de societate.

1.3.2. Aportul     asociatilor

Notiunea de aport. Notiunea de aport are atat un sens juridic, cat si unul etimologic.

Sub aspect juridic, prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.

Sub aspect etimologic, notiunea de aport desemneaza chiar bunul adus in societate de catre asociat.

In doctrina juridica, se folosesc ambele sensuri: adica in sens juridic intelegem obligatia asumata de fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala, precum si, in sensul etimologic, insusi bunul sau valoarea adusa de asociati.

Obiectul aportului. Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economica al asociatului, care prezinta interes pentru activitatea societatii. Potrivit art. 1492 Codul civil, fiecare asociat trebuie sa puna in comun "sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa". Deci, aportul poate fi in numerar, in natura sau in industrie.

a) Aportul in numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii.

Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale, aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale, indiferent de forma ei (art. 15 din Legea nr. 31/1990, republicata).

Aportul asociatului la capitalul social nu este purtator de dobanzi (art. 68 din Legea nr. 31/1990).

b) Aportul in natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri imobile (cladiri, instalatii, etc.) si bunuri mobile corporate (materiale, marfuri, etc.) sau incorporale (creante, fondul de comert, etc.).

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare    si predarea efectiva a bunurilor catre societate.

Aportul poate consta in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinta. In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii. Se intelege ca daca s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate, bunul va intra in patrimoniul societatii, asociatul nemaiavand un drept asupra lui. In consecinta, bunul nu va mai putea fi urmarit de creditorii asociatului, iar la dizolvarea societatii, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la valoarea sa.

c) Aportul in industrie. In terminologia legii, aportul in industrie consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa.   

Aportul in prestatii in munca este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati din societatea in comandita.

In schimbul aportului in prestatii in munca, asociatul are dreptul sa participe la impartirea beneficiilor si a activului social si, totodata, are obligatia sa participe la pierderi. In acest scop, aportul in prestatii in munca trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.

Capitalul social si patrimoniul societatii. Prin capitalul social al unei societati comerciale se intelege expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii.

Capitalul social are o dubla semnificatie: contabila si juridica.   

Capitalul social are o semnificatie contabila; el nu are o existenta reala, concreta, ci reprezinta o cifra convenita de asociati.

Capitalul social are o semnificatie juridica el constituie gajul general al creditorilor societatii, in sensul ca in patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin in limita capitalului social.

Datorita rolului sau de gaj general al creditorilor societatii, capitalul social este fix pe toata durata societatii. El poate fi modificat, in sensul maririi sau micsorarii sale, numai in conditiile prevazute de lege, prin modificarea actului constitutiv.

In scopul asigurarii intereselor creditorilor societatii, pentru anumite forme de societate, legea stabileste un plafon minim al capitalului social: 25.000.000 ROL, in cazul societatii pe actiuni sau comandita pe actiuni; 2.100.000 ROL in cazul societatii cu raspundere limitata.

Capitalul social este intangibil, el nu poate fi folosit pentru plata dividendelor catre asociati.

Avand rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie sa fie real. Aceasta impune intrarea efectiva in patrimoniul societatii a bunurilor care constituie aporturile asociatilor, precum si asigurarea in permanenta in patrimoniul societatii a unor bunuri a caror valoare sa nu fie mai mica decat capitalul social.

In privinta capitalului social, legea distinge intre capitalul subscris si capitalul varsat.

Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a aporturilor pentru care asociatii s-au obligat sa contribuie la constituirea societatii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul varsat este valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii. In anumite cazuri, legea stabileste conditii privind varsarea capitalului; in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, la constituirea societatii, capitalul varsat de fiecare actionar nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatricularea societatii.

Capitalul social al societatii este divizat in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla; parti sociale, in cazul societatii cu raspundere limitata; actiuni, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.

Asociatii dobandesc in schimbul aportului un numar de parti de interes, parti sociale sau actiuni corespunzator valorii aportului fiecaruia.

Patrimoniul societatii. Notiunea de patrimoniu al societatii sau de patrimoniu social este distincta de cea de capital social.

Conform principiilor dreptului civil, patrimoniul societatii il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand societatii.

Patrimoniul social cuprinde activul social si pasivul social, care se evidentiaza in bilantul societatii cu respectarea dispozitiilor legale contabile.

Activul social (denumit si fond social) cuprinde bunurile aduse ca aport in societate si cele dobandite in cursul activitatii societatii.

Pasivul social cuprinde obligatiile societatii, indiferent de natura lor.

Intre capitalul social si patrimoniul societatii exista unele deosebiri.

Astfel, in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate juridica, in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile, precum si bunurile societatii.

Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existenta reala,    patrimoniul cuprinde elemente concrete, adica totalitatea bunurilor societatii.

In sfarsit, pe cand capitalul social este fix, patrimoniul societatii are o compozitie si o valoare care variaza, in functie de rezultatele activitatii societatii.

1.3.3. Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale

Un alt element esential al contractului de societate il reprezinta elementul psihologic, adica intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis).

Affectio societatis presupune intentia de colaborare voluntara a asociatilor, de a lucra in comun, suportand toate riscurile activitatii comerciale.

Participarea la activitatea societatii trebuie sa fie activa si interesata. Aceasta participare este diferita, in functie de forma juridica a societatii. Dar, in orice societate comerciala, participarea asociatilor la viata societatii se manifesta prin exercitarea, in conditiile legii, a dreptului de a participa la luarea deciziilor si la controlul asupra activitatii societatii.

Intentia de a colabora implica si convergenta de interese ale asociatilor, concretizate, mai ales, in obtinerea si impartirea beneficiilor.

Colaborarea asociatilor presupune o egalitate juridica intre acestia si, in consecinta, lipsa oricaror raporturi de subordonare.

10.1.3.4. Realizarea si impartirea beneficiilor

Scopul societatii este acela de a realiza beneficii din activitatea comerciala desfasurata si de a le imparti intre asociati.

Cota-parte din beneficii ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta denumirea de "dividend".

Intrucat activitatea comerciala ar putea sa inregistreze pierderi in loc de beneficii, datorita legaturii sociale care ii uneste, asociatii trebuie sa participe si la pierderi. Deci, desfasurand activitatea comerciala in comun, asociatii participa impreuna, atat la beneficii, cat si la pierderile societatii.

In general, prin "beneficii" se intelege un castig evaluabil in bani.

Realizarea ori nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea bilantului si a contului de profit si pierderi.

Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie sa fie reale. Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi inregistrat un excedent, adica o suma care sa fie mai mare decat capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social.

Totodata, beneficiile trebuie sa fie utile, adica sa reprezinte beneficiile ramase dupa intregirea capitalului social, cand acesta s-a micsorat in cursul exercitiului financiar.

Daca, potrivit bilantului si contului de profit si pierderi, nu exista beneficii, nu pot fi distribuite dividende asociatilor. In caz contrar, dividendele sunt fictive.

Distribuirea de dividende, in absenta unor beneficii reale si utile, reprezinta o fapta ilicita, care are consecinte sub aspect civil si penal.

Astfel, dividendele platite se restituie societatii, putand fi reclamate in termen de 3 ani de la data distribuirii lor.

Tot astfel, administratorii si directorii societatii care au incasat ori platit dividende, sub orice forma, din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite, sunt sanctionati cu inchisoarea.

In privinta impartirii beneficiilor intre asociati, legea consacra libertatea asociatilor de a decide. Potrivit Legii nr. 31/1990, in actul constitutiv trebuie sa se prevada "partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi" (art. 7) sau "modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor" (art. 8).

Art. 1513 din Codul civil prevede ca este nul contractul de societate prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor. De asemenea, este nul si contractul prin care s-a convenit ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti sa participe la pierderi.

In cazul in care in actul constitutiv, asociatii nu au stabilit modul de impartire a beneficiilor si de suportare a pierderilor, isi gasesc aplicarea dispozitiile legale. Art. 67 din Legea nr. 31/1990 prevede ca: "dividentele se vor plati asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel".

Daca in contractul de societate nu se specifica modul de participare la beneficii si pierderi, se subantelege ca fiecare asociat va participa la impartirea beneficiilor sau la suportarea pierderilor in raport cu contributia la capitalul social. Principiul consacrat de lege se bazeaza pe intentia prezumata a asociatilor de a trage foloasele si de a suporta ponoasele activitatii societatii, in raport cu contributia fiecaruia la constituirea societatii.

Trebuie aratat ca in cazul unui aport in prestatii in munca (aport in industrie), in lipsa unei evaluari a aportului, asociatul va avea dreptul la o cota la beneficii si pierderi, egala cu cea a asociatului care a adus in societate cota cea mai mica de capital (art. 1511 din Codul civil).

In cazul transmiterii actiunilor, dreptul la dividende apartine cesionarului, in afara de cazul cand partile au convenit altfel (art. 66 alin (6) din Legea nr. 31/1990).

Solutia este aplicabila si in cazul transmiterii partilor sociale.

1.4. Formele societatilor comerciale si clasificarea lor

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comerciala imbraca una dintre urmatoarele forme juridice: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni, societatea cu raspundere limitata.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societatii comerciale au drept criteriu intinderea raspunderii asociatilor fata de terti pentru obligatiile societatii.

a) Societatea in nume colectiv este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

b) Societatea in comandita simpla este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspandirea nelimitata si solitara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

c) Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor.

d) Societatea in comandita pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

e) Societatea cu raspundere limitata este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

Clasificarea societatilor comerciale

Societatile comerciale pot face obiectul unor clasificari. In doctrina dreptului comercial sunt folosite mai multe criterii de clasificare, cu o valoare diferita si deci cu consecinte diferentiate pe planul dreptului.

Dintre criteriile mai des folosite mentionam: natura societatii, intinderea raspunderii asociatilor, impartirea capitalului social, putinta emiterii unor titluri de valoare si provenienta capitalului social.

a) Dupa natura lor sau dupa prevalenta elementului personal ori al celui material, societatile comerciale se impart in doua categorii: societati de persoane si societati de capitaluri.

Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii reciproce, a calitatilor personale ale asociatilor. Fac parte din aceasta categorie: societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla. Prototipul societatii de persoane este societatea in nume colectiv.

Societatea de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile capitalului social, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential il reprezinta cota de capital investita de asociat. Intra in aceasta categorie: societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Prototipul societatii de capitaluri este considerat societatea pe actiuni.

b) Asa cum s-a aratat, raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita in raport de forma juridica a societatii.

Pentru obligatiile societatii, toti asociatii, indiferent de forma societatii, raspund in limita aportului lor. Raspunderea asociatilor in aceasta limita echivaleaza, de fapt cu raspunderea societatii pentru obligatiile sociale.

Societatea raspunde cu patrimoniul social, care este format din totalitatea aporturilor asociatilor. Dar, in plus, asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita simpla sau pe actiuni, raspund peste limita aportului lor, nelimitat si solidar, cu patrimoniul propriu.

Raspunderea nelimitata si solidara a acestor asociati este o raspundere subsidiara. Asociatii au rolul de garanti; ei sunt tinuti sa execute obligatiile sociale care nu au fost respectate de catre societatea comerciala.

Raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor, astfel cum este consacrata in Legea nr. 31/1990 si in legile altor tari, apare ca o reminiscenta a reglementarilor initiale ale societatii in nume colectiv.

c) Dupa structura capitalului social si modul de impartire a acestuia, societatile comerciale se clasifica in doua categorii: societati in care capitalul social se divide in parti de interes si societati in care capitalul social se imparte in actiuni.

Capitalul social se divide in parti de interes in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla (societati de persoane), precum si in cazul societatii cu raspundere limitata. In cazul acestei din urma societati, legea desemneaza aceste diviziuni prin denumirea de "parti sociale".

Capitalul social este impartit in actiuni in cazul societatii pe actiuni si societati in comandita pe actiuni (societati de capitaluri).

Partile de interes nu sunt transmisibile, iar partile sociale se pot transmite in mod exceptional si in conditiile prevazute de lege.

Prin contractul de societate, asociatii pot stabili anumite cazuri cand partile de interes, respectiv partile sociale pot fi transmise, dupa cum pot si restrange posibilitatea transmiterii actiunilor.

d) In raport cu existenta sau inexistenta posibilitatii de a emite titluri de valoare, societatile comerciale pot fi clasificate in: societati care au dreptul sa emita titluri de valoare si societati carora li se interzic asemenea acte.

In prima categorie intra societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni.

In cea de-a doua categorie sunt cuprinse: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata.

Titlurile de valoare emise poarta denumirea de "actiuni". Aceste titluri de valoare au un element comun: ele materializeaza dreptul asociatilor asupra unei fractiuni din capitalul social. Totodata actiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile (titluri de credit).

Pe langa actiuni, societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni poate emite si obligatiuni, care sunt fractiuni ale unui imprumut contract de societate.