Politica de filiera si tendintele in imbunatatirea filierelor agroalimentare.

Politica de filiera si tendintele in imbunatatirea filierelor agroalimentare.

Politica de filiera se incadreaza in ansamblul politicii economice la nivel national si de ramura.

- Afilierea producatorului agricol la politica de filiera se poate face adoptand strategii prin care in calitate de furnizor acesta sa urmareasca: efectuarea de acorduri de parteneriat intre diferiti producatori in vederea unor distributii masive de produse; distribuirea la timp de produse foarte (ultra) proaspete direct magazinelor sau platformelor (centrelor) distribuitorilor; aprovizionarea directa a marilor centre comerciale (supermarket-urilor); adoptarea unei politici de calitate in lansarea si circulatia produselor pe piata.

- Restrictiile extinderii filierei sunt conditionate de anumite obstacole prin care se limiteaza fenomenul logistic. Se pot enumera: absenta unei piete rentabile (respectiv eficace dpdv al cantitatilor si calitatilor de produse, al serviciilor, preturilor); obstacole de ordin tehnico-economic (imposibilitatea recoltarilor la maturitatea optima si a distribuirilor cu o data limita de consum si ca atare, nu intotdeauna se pot asigura pentru fiecare din circuitele filierei conditii logistice optime de conditionare, stocaj, distributie etc.); obstacole legate de infrastructurile logistice cu referire la volurnul si gradul de modernizare al capacitatilor logistice (un rol important revine posibilitatilor de infiintare a pietelor en-gros).

Tendinte in politica de imbunatatire a filierelor agroalimentare din Romania. - O preocupare de baza trebuie sa o constituie organizarea ofertei care este necesar sa fie omogena (calitativ) si suficient de mare (cantitativ). - Stabilirea si mentinerea unor relatii avantajoase intre producatorii agricoli si unitatile de prelucrare si valorificare a produselor agricole. - Instituirea celor mai adecvate forme asociative cu privire la aprovizionarea producatorilor agricoli cu resurse materiale. - Necesitatea infiintarii unor cooperative de valorificare prin licitatie (cu referire la bursele de legume si fructe), acestea trebuind sa promoveze forte contractuale specifice caracterului monopolist al pietei. - Practicarea formelor de 'contracte de colaborare ' intre unitatile integratoare (reprezentate prin unitatile de comert cu ridicata si/sau unitati de prelucrare) si producatorii agricoli, pe criteriul zonal. - Organizarea unor circuite de distributie capabile sa asigure conditiile materiale impuse de o valorificare eficienta. - Sprijinirea de catre statul roman, prin intermediul MAPDR, a aprovizionarii pietelor agroalimentare, identificandu-se domeniile care ar putea deveni competitive pe piata mondiala.