SISTEMUL DE INDICATORI UTILIZAT IN ANALIZA RENTABILITATII

SISTEMUL DE INDICATORI UTILIZAT IN ANALIZA RENTABILITATII

1.1 Conceptul de rentabilitate utilizat in analiza intreprinderii

Scopul oricarei societati comerciale este de a maximiza averea asociatilor. Realizarea acestui obiectiv este posibila prin desfasurarea unei activitati rentabile, profitul net obtinut putand servi pentru remunerarea imediata a actionarilor, prin dividende sau pentru remunerarea la termen prin cresterea valorii firmei ca urmare a alocarii acestuia pentru autofinantare.

Rentabilitatea reprezinta caracteristica unei societati comerciale de a obtine un venit mai mare decat cheltuielile, fiind una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitati economico-financiare a intreprinderii. Analiza rentabilitatii se realizeaza pe baza contului de profit si pierdere, care arata modul in care s-a ajuns la o anumita stare patrimoniala finala, si care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli.

In general, cheltuielile si veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv: de exploatare (de baza), privind sectorul industrial, comercial sau prestari servicii; financiara, adica participatiile cu capital propriu la alte societati comerciale; extraordinara, respectiv venituri si cheltuieli care nu sunt legate de activitatea comerciala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatii de exploatare, fie la operatii de capital.

In consecinta, pe baza structurii veniturilor si cheltuielilor se poate opera cu urmatorii indicatori: rezultatul exploatarii (RE) care se obtine ca diferenta dintre    veniturile si cheltuile de exploatare; rezultatul curent al exercitiului (Rc) reprezinta diferenta dintre veniturile curente (venituri din exploatare + venituri financiare) si cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare + cheltuieli financiare); rezultatul exercitiului inaintea impozitarii format din rezultatul curent al exercitiului la care se adauga rezultatul extraordinar; profitul impozabil care reprezinta rezultatul inaintea impozitarii la care se adauga depasirile fata de nivelurile legale la unele categorii de cheltuieli si se scad reducerile fiscale prevazute (reducerea impozitului pe profit in cazul reinvestirii); rezultatul exercitiului Re sau profitul net, respectiv profitul impozabil, mai putin impozitul pe profit. Principala functie, atat a stiintei managementului, cat si a managementului stiintific este cresterea competitivitatii firmei.

1.2 Informatia contabila - suport pentru determinarea corecta a    rentabilitatii intreprinderii

Contul de profit si pierdere

Principala sursa de date pentru evaluarea rezultatelor intreprinderii o constituie contul de profit si pierdere. Variatia capitalului propriu, generata de performantele economice ale intreprinderii, joaca un rol important in asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performante sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupeaza ansamblul operatiilor de gestiune ale unui exercitiu financiar, exprimate in venturi si cheltuieli, generatore de profituri sau pierderi, denumit contul de profit si pierdere.

Informatiile reflectate de contul de profit si pierdere sunt structurate in functie de natura activitatilor desfasurate de catre o intreprindere intr-o anumita perioada de gestiune.

Astfel, activitatea de exploatare corespunde obiectului normal al intreprinderii, iar prin compararea cheltuielilor si veniturilor ocazionate de realizarea acesteia se obtine rezultatul din exploatare. Activitatea financiara include atat operatiuni caracterizate printr-o anumita frecventa dar si operatiuni cu caracter exceptional care apar la intervale mari de timp, iar cheltuielile si veniturile generate de operatiile de natura financiara dau expresie rezultatului financiar. Acesta influenteaza, intr-un fel sau altul, marimea rezultatului din exploatare, obtinandu-se rezultatul curent.Operatiile cu caracter (exceptional) extraordinar genereaza de asemenea cheltuieli si venituri a caror sinteza se regaseste in contul de profit si pierdere sub forma rezultatului extrordinar.

Indicatorii financiari calculati pe baza informatiilor continute in contul de profit si pierdere, au ca obiectiv, masurarea performantelor economice si financiare ale intreprinderii. Ca regula generala, diferenta dintre venituri si cheltuieli reprezinta rezultatul. Rezultatul poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

Contul de profit si pierdere explica modalitatea de determinare a rezultatului exercitiului (profit sau pierdere) prin intermediul celor trei rezultate intermediare: rezultatul din exploatare, rezultatul financiar si rezultatul extraordinar.

1.2.2 Soldurile intermediare de gestiune

Analiza rezultatelor activitatii intreprinderilor presupune analiza formarii rezultatului si analiza repartizarii lui. Structurarea activitatii unei intreprinderi pe cele trei niveluri (exploatare, financiara si extraordinara) permite prezentarea in consecinta a indicatorilor din contul de profit si perdere, si faciliteaza, pe aceasta baza stabilirea unor marimi valorice cunoscute sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG).

Soldurile intermediare ale gestiunii se prezinta intr-un tablou care, in esenta este o alta modalitate de prezentare a contului de rezultate.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune sub forma de lista este prezentat astfel:

Referitor la indicatorii din tabloul soldurilor intermediare de gestiune, care nu au fost prezentati anterior, se impun unele precizari, si anume:

Marja comerciala (M_c) este un indicator utilizat de catre intreprinderile care vand bunurile in starea in care au fost cumparate, fiind specific activitatii de comert.

Analiza factoriala a marjei comerciale poate fi efectuata cu ajutorul urmatorului model:

M_C = (D C ) / 100

C = (∑ g_ic_i ) / 100

in care:

D = cifra de afaceri din vanzari de marfuri sau valoarea desfacerilor de marfuri; C = rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial; g_i = structura vanzarilor pe grupe de marfuri sau sectoare de activitate; c_i = cota de adaos comercial pe grupe de marfuri sau sectoare de activitate.

Sistemul de factori se prezinta astfel :

Soldurile intermediare de gestiune stau la baza de calcul a unui indicator indispensabil in diagnosticul financiar al intreprinderii - capacitatea de autofinantare(CAF). CAF reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a unei intreprinderi destinat sa remunereze capitalurile proprii prin dividendele datorate si sa finanteze investitiile de expansiune prin repartizarile din profit pentru constituirea rezervelor si de mentinere sau reinnoire a imobilizarilor prin amortizare.

CAF poate determina prin doua metode: metoda deductiva si metoda aditionala.

Excedentul brut al exploatarii + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli pentru exploatare + Venituri financiare* - Cheltuieli financiare* + Venituri exceptionale - Cheltuieli exceptionale - Impozit pe profit

Prin metoda deductiva CAF este calculata ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile:

CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE